Regulile jocului[modificare 

| modificare sursă]
Istorie și evoluție[modificare | modificare sursă]

Anglia jucând cu Scoția în primul meci de fotbal internațional (The

Oval, 1872)
Regulile jocului au fost conturate la mijlocul secolului al
XIX-lea pentru a standardiza regulile unei mari varietăți de
jocuri asemănătoare, jucate în școlile din Marea
Britanie. Regulile Cambridge, asemănătoare cu cele de
astăzi, au fost create la Colegiul Trinity din Cambridge,
în 1848, la o întâlnire a reprezentanților mai multor
colegii: Colegiul Eton, Școala Harrow, Școala de
Rugby, Colegiul Winchester și Școala Shrewsbury. Dar,
ele erau departe de a fi niște reguli universale. În anii
1850, s-au format multe cluburi, independente de școli
sau universități, care jucau diferite forme de fotbal. Multe
foloseau propriile lor reguli, cel mai bun exemplu fiind
clubul Sheffield F.C. (format din foști elevi ai Scoala
Harrow). Acesta a luat ființă în 1857, iar regulile create de
ei au dus la formarea Federației de Fotbal Sheffield &
Hallamshire, în 1867. În 1862, John Charles Thring de
la Școala Uppingham a creat un alt set de reguli des
folosit.[10]
Aceste eforturi au condus la înființarea The Football
Association (The FA) în 1863, care s-a întrunit pentru
prima dată în dimineața zilei de 26 octombrie 1863, la
Pagina 1 din 4
Freemason's Tavern din Great Queen Street, Londra.
[11]
 Singura școală care a fost reprezentată la această
întrunire a fost Școala Charterhouse. Freemason's Tavern
a fost locul de întâlnire al Federației pentru încă 5
întrevederi, între Octombrie și Decembrie. În timpul
acestora a luat naștere primul set cuprinzător de reguli. La
ultima întâlnire, primul trezorier al FA, care era
reprezentantul Blackheath și-a retras clubul din FA, din
cauza excluderii din regulament, la întâlnirea precedentă,
a două reguli de bază: prima era cea care permitea
alergarea cu mingea în mâini și a doua, posibilitatea
împiedicării adversarului prin lovirea sa în „fluierul
piciorului, prin tragere sau prin ținere”. Alte cluburi
englezești de rugby au urmat exemplul și nu s-au înscris
în FA. Dar, în 1871, ele au format Federația de
Rugby (Rugby Football Union). Cele 11 cluburi rămase în
FA, sub conducerea lui Ebenezer Cobb Morley, au ratificat
primele 13 reguli ale jocului.[11] În ciuda acestora,
clubul Sheffield a continuat să joace după propriile reguli,
până în anii 1870.
Astăzi, regulile jocului sunt stabilite de International
Football Association Board (IFAB).[12][13] Aceasta a luat
ființă în 1886[14] după o întâlnire a Federației Engleze de
Fotbal, a Federației Scoțiene de Fotbal, a Federației
Galeze de Fotbal și a Federației Irlandeze de
Fotbal în Manchester.
Prima ligă de fotbal a fost creată în Anglia, în 1888 de
președintele clubului Aston Villa, William McGregor.
[15]
 Formatul inițial conținea 12 echipe din centrul și nordul
Angliei.
Federația Internațională de Fotbal FIFA, s-a format
la Paris în 1904, iar reprezentanții săi au hotărât să
adopte regulile create de IFAB.[16] Popularitatea crescândă

Pagina 2 din 4
a jocului a condus la unirea reprezentanților celor două
federații (FIFA si IFAB). Astăzi, conducerea acestora este
formată din 4 reprezentanți FIFA și câte 1 reprezentant al
fiecărei federații britanice.[17]

Fotbalul este popular atât printre copii, cât și printre adulți.

Aplicabilitatea regulilor[modificare | modificare sursă]
Legile principale ale jocului sunt în număr de 17. Aceleași
legi se aplică la toate nivelurile fotbalistice, chiar dacă
prefața regulamentului permite federațiilor naționale să
modifice anumite pasaje pentru diverse categorii (juniori,
seniori, femei, etc.) Pe lângă cele 17 legi, numeroase alte
decizii și directive IFAB contribuie la reglementarea jocului
de fotbal. Legile pot fi găsite pe site-ul oficial al FIFA.
Jucători și echipament[modificare | modificare sursă]
Fiecare echipă este alcătuită din maximum 11 jucători
(excluzând rezervele), dintre care unul trebuie să fie
portarul. Regulile spun că minimul de jucători acceptat
într-o echipă este de 7. Există o varietate de poziții în care
jucătorii sunt amplasați de către un antrenor/manager,
acestea nefiind prevăzute în regulamentul fotbalistic.[18]
Fiecare echipă trebuie să desemneze un portar. Acesta
este singurul căruia i se permite să atingă mingea cu
mâinile. Totuși, nici el nu are voie să facă acest lucru în
afara suprafeței de pedeapsă (careul de 16 metri) din fața
porții sale.

Pagina 3 din 4
Echipamentul de bază al jucătorilor este format dintr-un
tricou, pantaloni, ciorapi (jambiere) și apărătoare.
Jucătorilor le este interzis să poarte altceva ce ar putea fi
periculos pentru ei sau pentru alt jucător (inclusiv bijuterii
sau ceasuri).
Un anumit număr de jucatori pot fi schimbați în timpul unui
joc. Numărul maxim de înlocuiri, în meciurile internaționale
și la nivel de ligi naționale, este de 3. La alte niveluri acest
număr poate varia. Motivele cele mai întâlnite ce
cauzează o schimbare sunt accidentările, oboseala,
schimbările tactice sau tragerile de timp pe final de joc. La
nivelul seniorilor, un jucător înlocuit nu poate reintra în joc.
Oficiali[modificare | modificare sursă]
Un joc este condus de un arbitru. Acesta deține "întreaga
autoritate de a pune în aplicare Legile Jocului, în
concordanță cu meciul la care a fost delegat" (Legea 5),
iar deciziile sale sunt finale și indiscutabile. Arbitrul este
ajutat de 2 arbitri asistenți (popular denumiți tușieri). În
jocurile disputate la cel mai înalt nivel există și un al
patrulea oficial. Acesta îl poate înlocui pe arbitru în cazul
în care acesta se află în imposibilitatea de a mai conduce
meciul.[19]

Pagina 4 din 4