Note de curs la Contabilitatea în comerţ exterior

TEMA 5. MIJLOACE, INSTRUMENTE ŞI MODALITĂŢI DE PLATĂ

UTILIZATE ÎN COMERŢUL EXTERIOR

5.1 Mijloace şi instrumente de plată internaţionale

5.2 Mecanismul efectuării controlului valutar a operaţiunilor de
comerţ exterior

5.1 Mijloace şi instrumente de plată internaţionale

Tranzacţiile economice externe reprezintă o dispută continuă între agenţi economici şi

organele abilitate cu funcţii de control, deoarece, prin prisma tranzacţiilor externe, se realizează
circuitul de mijloace băneşti şi/sau de mărfuri între diferite părţi, cu sediul în state diferite. În acest
context, tranzacţiile externe constituie cea mai efectivă sursă de efectuare a transferurilor peste
hotare.
Condiţiile de plată reprezintă un compartiment-cheie în contractele internaţionale de
vânzare-cumpărare. La determinarea condiţiilor de plată în contractul se stipulează:
 valuta şi termenul de plată, cursul de recalculare a valutei de plată în valuta preţului;
 condiţiile legate de micşorarea şi eliminarea riscului valutar;
 modul de decontare;
 forma de decontare.
În cazul în care valuta de plată nu coincide cu valuta preţului, atunci contractul trebuie să
stipuleze cursul de recalculare a valutei preţului în valuta de plată sau metoda de determinare a
acestui curs (de exemplu, la ce curs, la ce bancă şi în ce zi va fi efectuată recalcularea valutei
preţului în valuta de plată). Dacă în scopuri de control datele din contract nu sunt suficiente pentru
recalcularea sus-menţionată, atunci banca comercială şi Banca Naţională a Moldovei vor aplica
cursul oficial al BNM la data repatrierii mijloacelor băneşti la export. Exportatorul este interesat în
curs valutar al preţului cât mai înalt şi cursul valutar de plată cât mai scăzut, în această situaţie el va
primi un beneficiu mai mare. În contabilitate o atenţie deosebită trebuie să fie acordată reflectării
diferenţelor de curs pozitive/negative.
Riscul valutar este probabilitatea pierderilor valutare care apar din cauza fluctuaţiilor cursului
schimb în rezultatul tranzacţiilor de comerţ exterior. Exportatorul este supus acestui risc atunci când
cursul de schimb se micşorează din momentul semnării contractului până la încasarea mijloacelor
băneşti.
Clauza valutară se include în contractul internaţional de vânzare-cumpărare cu scopul de a se
asigura de riscul pierderilor în urma devalvării sau revalvării şi fixează cursul unei valute în raport
cu alta.
Modalitatea de decontare determină momentul când trebuie să fie efectuată plată pentru
marfa livrată. Principalele modalităţi de decontare sunt: decontare în numerar, în avans şi decontare
în credit.
Decontare în numerar presupune plata pentru marfă integral sau în rate în perioada de la
pregătire pentru livrare de către exportator până la intrare în posesia importatorului. La moment
actual Regulamentul privind reglementarea valutară pe teritoriul Republicii Moldova stipulează că
în conturile persoanelor juridice rezidente valuta străină în numerar poate fi depusă de către
nerezidenţi/persoanele lor împuternicite în cazul achitării conform contractelor care prevăd exportul
de mărfuri (inclusiv a obiectului de leasing), servicii contra mijloace băneşti.
Plata în avans presupune achitarea de către importator în favoarea exportatorului sumelor
indicate în contract înainte de transmiterea mărfii în folosinţa importatorului. Această modalitate de
plată asigură o securitate maximă pentru exportator. Dacă exportatorul a primit de la nerezident
mijloace băneşti în avans, dar exportul nu a fost efectuat sau a fost efectuat parţial, atunci
întoarcerea banilor se efectuează numai prin virament respectând toate condiţiile.

Titularul cursului 1 Iuliana Ţugulschi, conf.univ. dr. 2020

 Note de curs la Contabilitatea în comerţ exterior
Plata în credit presupune decontare pe baza creditului comercial pe termen lung, mediu sau
scurt acordat de către exportator importatorului (în marfă sau în bani). Pentru exportator folosirea
unei astfel de modalităţi de decontare îi permite să obţină un profit adăugător, exprimat în procente
în raport cu valoarea livrării, care de regulă sunt mai mici decât dobânda bancară la credit.
În Republica Moldova la efectuarea operaţiunilor de comerţ exterior deseori se întâlnesc
următoarele modalităţi de decontare:
 plata în avans;
 plata la termen;
 avans în marfă (importatorul moldovenesc este producătorul mărfii, dar exportatorul străin
– furnizori al materiei prime);
 plata combinată (decontare în marfă şi bani).
Alegerea modalităţii de decontare este o etapă semnificativă la semnarea contractului
internaţional de vânzare-cumpărare, fiindcă ambele părţi trebuie să se asigure maxim de riscul
nelivrării mărfii, neîncasarea banilor şi de la riscul de încasare întârziată a banilor.
Pentru a garanta executarea condiţiilor contractuale de către contragent, băncile sunt atrase în
calitate de intermediari. Modalităţile de decontare sunt legate de folosirea diferitor tipuri de
mijloace de plată bancare şi creditoare.
Decontările prin virament cu participarea băncilor se efectuează prin: transferul bancar,
incaso, acreditiv, transferuri rapide etc. Fiecare din aceste forme asigură un nivel diferit de protecţie
pentru vânzător şi cumpărător în ceea ce priveşte livrarea mărfii şi plata pentru ea. Vom examina în
continuare avantaje şi dezavantaje ale modalităţilor de decontare cele mai des aplicate în tranzacţiile
internaţionale.
Transferul bancar – operaţiunea de decontare bancară care constă în transferul ordinului de
plată de o bancă la alta. Transferul bancar poate fi de două tipuri: transferul pentru marfa livrată şi
transferul în avans.
La rândul său, transferul în avans se divizează în transfer cu garanţia bancară, transfer fără
garanţia bancară şi transfer documentar. Transferul documentar este cel mai avantajos pentru
ambele părţi (exportator şi importator), deoarece avansul este transferat de banca exportatorului
numai în cazul prezentării documentelor de încărcare a mărfii.
Decontare prin incaso (debitarea directă) – operaţiunea bancară care constă în debitarea de
către banca importatorului a contului bancar cu suma plăţii indicată în cererea de plată emisă de
exportator şi creditarea corespunzătoare de către banca beneficiară a contului bancar al
beneficiarului. Debitarea contului bancar al plătitorului de către banca plătitoare se efectuează în
conformitate cu mandatul de debitare directă, iar creditarea corespunzătoare de către banca
beneficiară a contului bancar al beneficiarului, în conformitate cu angajamentul privind debitarea
directă.
Acreditivul documentar reprezintă un angajament, oricum ar fi denumit sau descris, prin
care banca emitentă (banca importatorului), acţionând la cererea clientului său (ordonatorului) şi
conform instrucţiunilor acestuia, efectuează o plată contra documente către beneficiar (exportator)
ori la ordinul acestuia sau acceptă şi plăteşte cambii trase de către beneficiar, sau autorizează o altă
bancă să efectueze o astfel de plată ori să accepte şi să plătească asemenea cambii.
Acreditivul documentar poate fi revocabil şi irevocabil (nu poate fi modificat fără acordul
ambelor păţi). La rândul său, acreditivul irevocabil poate fi acoperit şi neacoperit (de garanţii
bancare). Cel mai sigur este acreditivul irevocabil acoperit.
Acreditivul documentar este avantajos pentru exportatori, deoarece el asigură plata şi viteza
decontărilor (exportatorul primeşte bani după încărcarea mărfurilor). Exportatorul este sigur că
banii pentru marfa vor fi transferaţi, fiindcă ei sunt păstraţi în banca care îl deserveşte.
Acreditivul trebuie să fie deschis la timp, în aşa caz cheltuielile exportatorului legate de
păstrarea mărfii vor fi minime. Neajunsul acreditivului (în comparaţie cu avansurile primite) constă
în faptul că exportatorul nu poate primi şi utiliza banii până cand livrarea mărfurilor nu va fi
efectuată.

Titularul cursului 2 Iuliana Ţugulschi, conf.univ. dr. 2020

 Note de curs la Contabilitatea în comerţ exterior
În fiecare caz la alegerea tipului de acreditiv pentru efectuarea decontărilor pe contractul de
comerţ exterior, este necesar de a ţine seamă de cunoştinţe despre partenerul străin şi încrederea în
acesta. Din momentul deschiderii, acreditivul se tratează ca o tranzacţie separată, independentă de
contractul internaţional în care este stipulată această formă de decontare.

5.2 Mecanismul efectuării controlului valutar a operaţiunilor de comerţ exterior

În Republica Moldova s-a acordat o atenţie deosebită circuitului extern la o etapă, la care
relaţiile economice au cunoscut o dezvoltare iniţială. Astfel, prin Decretul privind unele măsuri de
asigurare a regularizării valutei pe teritoriul Republicii Moldova nr.6 din 13.01.1994, abrogat prin
Decretul nr. 461-III din 24.01.2002, Preşedintele Republicii Moldova a recomandat Băncii
Naţionale a Moldovei să stabilească, cu începere de la 17 ianuarie 1994, modul de regularizare a
valutei pe teritoriul Republicii Moldova.
Generalizând modificările operate în legislaţia naţională care vizează repatrierea mijloacelor
băneşti, mărfurilor şi/sau a serviciilor, se înregistrează tendinţa unor acţiuni de liberalizare de către
stat a tranzacţiilor economice externe urmată de micşorarea sancţiunilor pecuniare aplicate pentru
nerepatrierea în termen a mijloacelor băneşti, mărfurilor şi/sau a serviciilor.
Începând cu 7 februarie 2008 (data intrării în vigoare a modificărilor operate prin Legea
privind modificarea şi completarea unor acte legislative nr.432-XV din 24.12.2004), controlul şi
aplicarea sancţiunilor pecuniare faţă de agenţii economici, care nu asigură onorarea la timp a
obligaţiunii de repatriere a mijloacelor băneşti, în conformitate cu art.4 alin. (1) din Legea cu
privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din
tranzacţiile economice externe nr.1466-XII din 29.01.1998 (în continuare – Lege), se efectuează
de către organele Serviciului Fiscal de Stat în cadrul controalelor efectuate la agenţii economici, în
modul stabilit de legislaţie. Totodată, în Lege sunt prevăzute modul de activitate, drepturile,
obligaţiile şi responsabilitatea agenţilor economici şi a autorităţilor administraţiei publice în
domeniul repatrierii mijloacelor băneşti, mărfurilor şi a serviciilor provenite din tranzacţiile externe.
Conform art.3 din Lege, agenţii economici rezidenţi ai Republicii Moldova, indiferent de tipul
de proprietate şi forma juridică de organizare, sunt obligaţi să repatrieze mijloacele băneşti şi/sau
materiale în termenele stabilite.
Astfel, agenţii economici rezidenţi ai Republicii Moldova, indiferent de tipul de proprietate şi
forma juridică de organizare, sînt obligaţi să înregistreze în conturile lor din băncile licenţiate ale
Republicii Moldova încasările de la export, sumele transferate în avans pentru importul neefectuat,
să efectueze importul de mărfuri şi servicii în urma plăţilor pentru import sau să repatrieze
mijloacele băneşti şi/sau materiale în urma altor tranzacţii economice externe (în continuare
repatrierea mijloacelor băneşti şi materiale) în termenele stabilite, după cum urmează:
a) în contractele de vînzare-cumpărare, barter, de export în regim de consignaţie – în cel
mult 3 ani de la data expedierii mărfurilor respective sau efectuării plăţii pentru marfă;
b) în contractele de prelucrare – 3 ani de la data încheierii ciclului tehnologic, stabilită în
contract;
c) în contractele de leasing, la scoaterea obiectului leasingului din Republica Moldova,
încasarea plăţilor se efectuează în termenele stabilite pentru efectuarea plăţilor conform
clauzelor contractuale, dar cel puţin o dată în decurs de 3 ani, începînd cu data scoaterii
obiectului leasingului din ţară. La introducerea obiectului leasingului în Republica
Moldova, în cazul achitării plăţii prealabile potrivit contractului de leasing, obiectul în
cauză se introduce în termen de 3 ani, începînd cu data efectuării acestei plăţi;
d) în cazul altor tranzacţii economice externe care nu sînt specificate la lit.a)–c) – în termen
de cel mult 3 ani de la data efectuării tranzacţiei economice externe.
Mijloacele băneşti transferate în avans nerezidenţilor pentru prestări de servicii şi neutilizate
în termenele prevăzute în contractele economice externe, în cel mult 3 ani de la data efectuării
transferului, se asimilează cu sumele nerepatriate în termen din alte operaţiuni şi se supun
sancţiunilor pecuniare în modul specificat la art.5 alin.(3) al Legii nr.1466 din 29.01.1998.
Titularul cursului 3 Iuliana Ţugulschi, conf.univ. dr. 2020
 Note de curs la Contabilitatea în comerţ exterior
În cazul efectuării lucrărilor de construcţii-montaj, realizării de obiecte "la cheie", prestării
de servicii/lucrări nerezidenţilor, executate cu plata la timp, termenul de încasare (repatriere) a
contravalorii acestora, în expresie bănească sau naturală, este de 3 ani de la termenele scadente
prevăzute în contractele externe.
Pentru tranzacţiile care, potrivit contractelor, prevăd elaborarea proiectelor de documentaţie,
fabricarea, asamblarea şi furnizarea utilajului şi mijloacelor tehnice complicate (nestandard),
termenul de repatriere a mijloacelor materiale se consideră data stabilită prin obligaţiile
contractuale.
Termenul de repatriere a mărfurilor se va extinde pe întreg parcursul aflării acestora la
păstrare sub supraveghere vamală la depozitele vamale, cu excepţia cazurilor de export ulterior în
corespundere cu regimul vamal.
În cazul în care mărfurile sînt importate în vederea prelucrării în Republica Moldova, agenţii
economici sînt responsabili de încasarea contravalorii manoperei şi a altor cheltuieli aferente
producţiei.
În cazuri excepţionale, pînă la adoptarea unei legi organice referitoare la cazurile de forţă
majoră, Guvernul se abilitează cu dreptul de a adopta hotărîri de prelungire a termenelor de
repatriere a mijloacelor băneşti şi a celor materiale, provenite din tranzacţiile economice externe
ale rezidenţilor Republicii Moldova.
Controlul asupra repatrierii mijloacelor băneşti, a mărfurilor şi serviciilor provenite din
tranzacţiile economice externe se efectuează de către Serviciul Fiscal de Stat (SFS) în timpul
controalelor efectuate la agenţii economici, în modul stabilit de legislaţie.
Controlul asupra integralităţii importului de mărfuri şi prestărilor de servicii în cadrul
exportului-importului se efectuează de către SFS în baza informaţiilor prezentate de organele
vamale privind importul, exportul temporar al utilajelor, tehnicii etc. pentru prestarea serviciilor în
străinătate.
Repatrierea la termen a mijloacelor provenite din tranzacţiile economice externe în baza
contractelor de barter şi de cooperare (prelucrare în lohn) se urmăreşte de către autorităţile vamale
ale Republicii Moldova. Organele vamale prezintă lunar Serviciului Fiscal de Stat informaţiile
privind nerepatrierea mijloacelor materiale provenite din tranzacţiile menţionate, precum şi
informaţiile referitoare la export-import în baza contractelor de leasing.
Astfel, respectarea termenului de repatriere a mijloacelor provenite din tranzacţiile economice
externe se determină la momentul controalelor fiscale (de regulă, efectuate prin metoda verificării
totale sau tematice, după caz).
Deşi legiuitorul a stabilit expres că constatarea încălcărilor şi aplicarea sancţiunilor pecuniare
pentru neonorarea de către agenţii economici a obligaţiilor de repatriere a mijloacelor băneşti şi a
mărfurilor (art.5 alin. (1) din Lege; art.133 alin. (1) lit.I) din Codul fiscal) se efectuează de către
Serviciul Fiscal Principal de Stat, în activitatea practică situaţia este de altă natură.
Astfel, având în vedere faptul că, în conformitate cu legislaţia fiscală în vigoare (art.133 alin. (1)
lit.k) din Codul fiscal), una din atribuţiile Serviciului Fiscal Principal de Stat este de a delega SFS
teritoriale, acestea din urmă aplică sancţiuni în ceea c priveşte nerepatrierea în termen a mijloacelor
băneşti şi/sau a mărfurilor.
Normele cu privire la termenul de repatriere a mijloacelor băneşti şi/sau a mărfurilor şi
serviciilor urmează a fi aplicate în conformitate cu legislaţia în vigoare la momentul producerii
situaţiilor juridice. Agentul economic este obligat să efectueze repatrierea în termenul prevăzut în
contract, dar nu mai mult de un an de la data efectuării exportului.
Termenul de 3 ani prevăzut de Lege reprezintă termenul de la expirare a căruia colaboratorii
Serviciului Fiscal de Stat încep a calcula sancţiuni pentru nerepatrierea mijloacelor băneşti.
În cazul efectuării în termen a repatrierii a mijloacelor băneşti provenite din tranzacţiile
economice externe, de regulă, se verifică următoarele documente:
 contractul, în baza căruia au fost livrate mărfurile. În cazul în care exportul a avut loc în
numele comisionarului (mandatarului), dar pe contul comitentului (mandantului), se va
verifica suplimentar şi existenţa contractului de comision sau de mandat;

Titularul cursului 4 Iuliana Ţugulschi, conf.univ. dr. 2020

 Note de curs la Contabilitatea în comerţ exterior
 documentele vamale (declaraţiile), în baza cărora a avut loc exportul mărfurilor şi care
confirmă data exportului;
 documentele de transport (actele oficiale ce însoţesc încărcătura şi conţin informaţia despre
condiţiile şi caracterul deplasării, precum şi trăsăturile caracteristice de bază ale mărfurilor
transportate).
Documentele comerciale (acte oficiale ce conţin informaţia despre costul mărfurilor deplasate
(specificarea lor). În calitate de acte comerciale pot fi folosite facturile comerciale, pro-formele
acestora, precum şi alte documente folosite în comerţul exterior);
 licenţele;
 autorizaţiile;
 certificatele de conformitate;
 certificatele de origine;
 actele de expertiză.
În cadrul tranzacţiilor economice externe prevăzute de Lege se disting: tranzacţii de export,
tranzacţii de barter, tranzacţii de leasing, prestări de servicii, alte tranzacţii.
În cazul efectuării tranzacţiilor externe stipulate de Lege intervine elementul de extraneitate,
ceea ce presupune implicarea normelor de drept internaţional privat. Astfel, raporturilor între părţile
contractante este aplicabilă legislaţia naţională atât a unui stat, cât şi a celuilalt stat.
În cadrul tranzacţiilor de export agenţii economici pot pretinde la încheierea unui şir de
contracte, cum ar fi: contractul de vânzare-cumpărare; contractul de mandat; contractul de
comision; alte tipuri de contracte.
Contractul de vânzare-cumpărare presupune că o parte (vânzător – rezident al Republicii
Moldova) se obligă să predea un bun în proprietatea celeilalte părţi (cumpărător – nerezident al
Republicii Moldova), iar aceasta se obligă să preia bunul şi să plătească preţul convenit. Atunci
când contractul este încheiat direct, adică fără intermediari, responsabilul financiar (declarat în
rubrica 9 din declaraţia vamală) reprezintă rezidentul Republicii Moldova, care a încheiat contractul
de export al mărfurilor. În acest caz, el este responsabil de repatrierea în termen a mijloacelor
valutare provenite de la scoaterea mărfurilor din ţară.
Totodată, informaţia privind datele financiare ale responsabilului financiar este reflectată în
rubrica 28 din declaraţia vamală. Anume aceste date (codul băncii, numărul contului curent în
moneda naţională) se contrapun în cadrul controlului cu încasarea efectivă a mijloacelor băneşti.
În acest context, este necesar de urmărit sursa încasării mijloacelor băneşti:
 direct la contul curent în valută al responsabilului financiar;
 la contul curent al responsabilului financiar, prin depuneri în numerar (cu verificarea
obligatorie a valutei în ţară).
Astfel, condiţiile de repatriere se vor considera respectate în cazul în care la termenul stabilit de
contract (dar nu mai mult de un an) vor fi încasate mijloacele băneşti înscrise în rubrica 22
„Moneda şi valoarea totală facturată” din declaraţia vamală.
Contractul de mandat reprezintă un acord, încheiat în scris, prin care o parte (mandant)
împuterniceşte altă parte (mandatar) de a o reprezenta la încheierea de acte juridice, iar aceasta se
obligă să acţioneze în numele şi pe contul mandantului. Respectiv, responsabilul financiar poate fi
atât mandantul (ca proprietar al mărfii), cât şi mandatarul (în funcţie de faptul cine este indicat în
rubrica 9 din declaraţia vamală).
Contractul de comision reprezintă acordul de voinţă, prin care o parte (comisionar) se obligă să
încheie acte juridice în nume propriu, dar pe contul celeilalte părţi (comitent), iar aceasta se obligă
să plătească o remuneraţie (comision). Relaţiile contractuale stabilite conform contractului de
comision dau naştere unor drepturi şi obligaţii identice celor prevăzute de contractul de mandat.
În cadrul tranzacţiilor de barter se va ţine cont de faptul că, în conformitate cu legislaţia în
vigoare, forma scrisă a acestor tranzacţii reprezintă, de regulă, contractul de schimb, prin care
părţile au obligaţia de a transmite reciproc dreptul de proprietate asupra unui bun.
Fiecare parte a contractului de schimb este considerată vânzător al bunului pe care îl
înstrăinează şi cumpărător al bunului pe care îl primeşte în schimb, astfel acestui tip de tranzacţie
Titularul cursului 5 Iuliana Ţugulschi, conf.univ. dr. 2020
 Note de curs la Contabilitatea în comerţ exterior
externă îi sunt opozabile prevederile contractului de vânzare-cumpărare. Astfel, în cazul controlului
corectitudinii repatrierii se vor verifica:
 contractul de barter (vânzare-cumpărare);
 declaraţiile vamale de export/import;
 decontările băneşti aferente contractelor date (în cazul apariţiei diferenţei între mărfurile
livrate şi cele primite);
 înscrierea în evidenţa contabilă a mărfurilor aferente importului;
 stingerea totală sau parţială a datoriilor aferente tranzacţiei în cauză.
Totodată, termenul repatrierii mijloacelor băneşti provenite ca rezultat al contractelor de
barter se determină prin contrapunerea datei exportului de mărfuri cu data efectuării importului de
mărfuri.
În cadrul tranzacţiilor de leasing se va ţine cont de faptul că forma scrisă a acestora
reprezintă contractul de leasing, prin care a parte – creditorul financiar (locator) – se obligă să
dobândească în proprietate bunul mobil specificat în contract şi să-l dea în posesiune şi folosinţă,
pentru o perioadă determinată de contract, celeilalte părţi (locatar), iar aceasta se obligă să plătească
în rate o sumă de bani. În cazul efectuării operaţiunii de leasing, este necesar a determina tipul
leasingului conform art. 1314-1328 din Codul civil al Republicii Moldova nr. 1107-XV din
06.06.02.
În cadrul controlului se va verifica contractul de leasing, în special termenele de încasare a
mijloacelor băneşti în cazul scoaterii obiectului leasingului din Republica Moldova.
În cadrul prestărilor de servicii forma scrisă a angajamentului reprezintă contractul de prestări
servicii, prin care o parte (prestator) se obligă să presteze celeilalte părţi (beneficiar) anumite
servicii, iar aceasta din urma se obligă să plătească retribuţia convenită. În acest caz, se va verifica:
 contractul de prestări servicii;
 data transferului de mijloace băneşti în opoziţie cu prestarea efectivă a serviciului;
 actul de prestare/recepţie a serviciilor;
 alte documente care confirmă prestarea/recepţionarea serviciilor (de exemplu,
documentele de transport internaţional al mărfurilor).
Este necesar de menţionat că repatrierea se va considera onorată în cazul când se va dispune de
confirmarea privind beneficierea de serviciile în cauză.
În contextul celor expuse anterior, este de menţionat că contractul este un acord de voinţă al
părţilor. Totuşi, conţinutul, forma şi clauzele standard ale acestuia urmează să corespundă normelor
imperative de drept, dar şi celor prevăzute de Codul civil al Republicii Moldova. În acelaşi timp,
trebuie de ţinut cont şi de actele internaţionale în domeniu.
De corectitudinea clauzelor contractului şi de onorarea obligaţiunilor contractuale prin prisma
Legii depind relaţiile agenţilor economici cu organele fiscale.
În art.5 alin.(7) din Lege sunt prevăzute cazurile în care nu sunt supuse sancţiunilor pecuniare
sumele nerepatriate de la export-import provenite din tranzacţiile economice externe, după cum
urmează:
a) dacă acestea constituie plăţi prevăzute în acordurile interguvernamentale sau în contractele
încheiate de autorităţile administraţiei publice centrale;
b) dacă, în decurs de 3 luni de la data expirării termenului de repatriere, partenerului extern i-
au fost înaintate pretenţii şi/sau dacă, în termen de 6 luni de la data expirării termenului de
repatriere, faţă de acesta a fost începută procedura judiciară sau de arbitraj – pe toată
perioada examinării litigiilor în instanţele judecătoreşti/de arbitraj şi executării hotărîrilor
emise;
c) dacă există reclamaţii privind cantitatea şi calitatea mărfurilor, prezentate de partenerii
economici externi, în baza documentelor respective eliberate de autorităţile competente;
d) la livrarea pieselor de schimb şi componentelor pentru mărfurile exportate şi aflate în
perioada de garanţie;
e) la exporturile temporare;

Titularul cursului 6 Iuliana Ţugulschi, conf.univ. dr. 2020

 Note de curs la Contabilitatea în comerţ exterior
f) la returnarea de către nerezident a mijloacelor băneşti şi a mărfurilor neachitate, dar nu
mai tîrziu de o lună de la data expirării termenului de repatriere;
g) în cazurile de forţă majoră confirmate de autorităţi competente;
h) în cazurile pierderilor suportate de agenţii economici în urma accidentelor rutiere
confirmate documentar;
i) în cazul pierderilor suportate de agenţii economici în urma reducerilor de preţ al
mărfurilor, confirmate prin documentele respective;
j) în cazul imposibilităţii repatrierii mijloacelor băneşti ca urmare a aplicării în ţările
partenerilor economici externi a unor interdicţii nejustificate, confirmate prin hotărîre de
Guvern;
k) în cazul stingerii obligaţiilor contractuale pînă la expirarea termenelor de repatriere prin
orice mijloace prevăzute de legislaţia civilă în vigoare, cu excepţia remiterii de datorie.
Persoana trasă la răspundere pentru nerespectarea termenelor de repatriere a mijloacelor băneşti
şi materiale beneficiază de o reducere cu 50 la sută a sancţiunilor pecuniare aplicate dacă respectă
strict următoarele condiţii:
 în termen de 3 zile lucrătoare de la data înmînării deciziei asupra cazului de nerespectare a
termenelor de repatriere a mijloacelor băneşti şi materiale, stinge 50 la sută din sumele
amenzilor calculate;
 prezintă Serviciului Fiscal de Stat documentele ce confirmă stingerea sumelor prevăzute la
lit.a).
În baza documentelor prezentate conform lit.b), Serviciul Fiscal de Stat, în termen de cel mult
10 zile lucrătoare, va adopta o decizie privind reducerea amenzilor în cauză cu 50 la sută.
Totodată, în cazul în care agentul economic nu este de acord cu decizia adoptată de colaboratorii
Serviciului Fiscal de Stat, acesta poate derula procedura de contestare, administrată de instanţa de
contencios administrativ competentă (art.7 din Lege).
Regulile de evidenţă a operaţiunilor în valută străină şi modul lor de reflectare în situaţiile
financiare sunt determinate de S.N.C. „Diferențe de curs valutar și de sumă”, conform căruia
diferenţa de curs valutar este diferenţa obţinută din reflectarea în situaţiile financiare şi în
contabilitate a unor şi aceloraşi operaţiuni valutare la cursuri diferite de schimb valutar, precum şi
recalcularea activelor şi datoriilor în valute străine la data întocmirii situaţiilor financiare.

Titularul cursului 7 Iuliana Ţugulschi, conf.univ. dr. 2020