Teoria de marketing susține ideea că strategiile de vânzări sunt cu atât mai

eficiente cu cât sunt adresate unui segment cât mai omogen de consumatori. Pentru
a crea aceste segmente, se foloseau criterii simple demografice (sex, vârstă, rasă,
locație) și sociografice (personalitate, valori, atitudini, interese, stil de viață).

Odată cu evoluția spre corectitudine politică exacerbată, fluiditate de gen și

ștergere a granițelor dintre generații, devine din ce în ce mai greu să se realizeze
această segmentare pe criteriile anterioare și este necesar să luam în considerare
alte dimensiuni.
Trebuie găsite alte criterii, universal valabile.

Piramida fricilor

Cu toții suntem la curent cu treptele piramidei nevoilor a lui Maslow, însă puțini
dintre noi am stat să ne gândim că există o piramidă similară, a fricilor.

Frica fundamentală este cea de moarte, corespunzătoare neîndeplinirii nevoilor

fiziologice. Urmează frica de mutilare, reversul siguranței. Pe măsură ce urcăm în
piramidă, se produce o inversare, frica de pierdere a autonomiei (restricționare,
claustrofobie, lipsă de mobilitate) fiind mai puternică decât cea de separație

1
(abandon, respingere, neintegrare). La ultimul nivel avem frica de moarte a eului,
care se însemnă umilire, rușine.

Noua segmentare
Pornind de la piramida fricilor, rezultă că se poate face un alt timp de segmentare a
pieței , care să meargă în profunzimea problemelor umane, dincolo de statutul
economic, social, marital, etc. Această abordare are avantajul că este generală,
transcende criteriile anterioare, deci este mai potrivită unei societăți speriată de
discriminare și atinge problemele in profunzime.

Instagramabil
Pentru exemplificare, vom lua ca exemplu segmentul de modă, extins până la
lifestyle. Toți ne dorim să fim ”instagramabili”, cu ținute cât mai cool, în care să ne
punem în valoare corpul, să ne etalăm bronzul, să se zărească o etichetă discretă sau
un peisaj captivant. Ce încercăm să acoperim? Pe cine vrem să impresionăm?

Este evident că presiunea mediatică și tendințele actuale împing consumatorii către o

modă unitară, destinată mai degrabă tinerilor. De ce oamenii maturi, deopotrivă
femei și bărbați, aspiră la ținute potrivite mai degrabă pentru copii lor? Cum se pot
folosi marketerii de goana după tinerețe, după recunoaștere sau chiar după iubire?

Frica de moarte
Se poate traduce și în frică de îmbătrânire. Când se manifestă, consumatorii
respectivi sunt înclinați să cumpere produse care îi fac să arate mai tineri, sau să
atragă parteneri mai tineri. Campaniile publicitare destinate acestui segment trebuie
să scoată în evidență ideea de viață, vitalitate, energie. Paradoxal, această frică se
folosește și când dorim să promovăm sporturi extreme, în ideea de a înfrunta
moartea.

2
Frica de mutilare
Viagra este un exemplu de succes pe această coordonată, deși nici un consumator nu
ar exprima direct o frică de mutilare. Majoritatea produselor farmaceutice pot fi
vândute așa. Cei care oferă produse medicale trebuie să aibă grijă să tempereze sau să
anuleze această problemă, care îi face pe mulți oameni să amâne vizita la dentist ani
întregi. Tot din frică de mutilare se vând și toate produsele împotriva insectelor,
dăunătorilor.

 Frica de pierdere a autonomiei

Rareori o frică fizică, însemnă mai mult teamă de sărăcie, de pierdere a jobului, de
pierdere a motivației și energiei. Campaniile care au în spate această frică promit
independență (financiară), libertate de decizie, puterea de a avea viața în propriile
mâini. Este motivația care vinde milioane de cărți de dezvoltare personală; nimeni nu
vrea să fie captiv în propria viață.

 Frica de abandon sau respingere

Cu toți suntem vulnerabili la această frică. Dorim să fim plăcuți, să facem parte din
grupurile de succes. Ne cumpărăm haine de la anumite branduri sau cu anumite
însemne, dam check-in în locații la modă sau ne afișam la evenimente cool. De fapt,
vrem să facem parte dintr-un trib, vrem să fim cu cei ca noi, sau ca cei pe care îi
admirăm. Publicitatea care se bazează pe această frică are un mesaj incluziv, ne
cheamă împreună, la festivaluri, în jurul mesei, sau în aceeași rețea, indiferent de
vârstă.

 Frica de umilință sau rușine

Cea mai mare teamă exprimată este cea de a vorbi în public, dar există numeroase
alte manifestări ale fricii de umilință. Ne este teamă să cerem un salariu mai mare, să
invităm în oraș pe cineva care ne place sau să gătim o mâncare nouă. Orice situație în
care cineva spune ”eu nu sunt în stare să...” este o oportunitate de afaceri pentru cei
care oferă o soluție la acea problemă. Cursuri de dezvoltare personală, de dans, de
gătit, de teatru sau școala de șoferi. Retorica în acest caz este întotdeauna în jurul
ideii ”și tu poți”.