Tema 1.

4 Metabolismul

Sursele de energie ?i materiale de construc?ie pentru organismele vii. ?n

calitate de material de construc?ie ?i surs? de energie pentru cre?terea masei
celulare, pentru repararea structurilor lezate, organismele vii folosesc substan- ?
ele organice: proteinele, glucidele ?i lipidele. ?n func?ie de modul de ob?inere a
acestor substan?e, distingem organisme autotrofe ?i heterotrofe. Autotrofii
sintetizeaz? substan?e organice din cele anorganice, folosind ?n acest scop energia
Soarelui (organisme autofototrofe � plantele, algele, cianobacteriile) sau energia
leg?turilor chimice (organisme autochemotrofe � unele bacte- rii). Heterotrofii
folosesc substan?ele organice sintetizate de plante (animale erbivore) sau de alte
animale (animale carnivore).
Esen?a metabolismului. Totalitatea proceselor interdependente de trans- formare a
substan?elor ?i de transportare a energiei ?n organism reprezint? metabolismul sau
schimbul de substan?e ?i energie. Procesele metabolice se gru- peaz? ?n procese de
sintez? a compu?ilor, alc?tuind anabolismul (metabolismul plastic sau asimila?
ia), ?i procese de descompunere, care constituie catabolismul (metabolismul
energetic sau dezasimila?ia). Procesele metabolice sunt indisolu- bil legate ?ntre
ele: toate reac?iile de sintez? au nevoie de energie, care este pus? la dispozi?ie
de reac?iile de descompunere. Acestea, la r?ndul lor, au loc doar cu participarea
fermen?ilor, sintetiza?i ?n procesul de asimila?ie.
Particularit??ile metabolismului plastic la diferite grupe de organisme
Metabolismul plastic la heterotrofi. La animale, metabolismul plastic se
realizeaz? ?n trei faze. ?n prima faz?, cea de digestie, substan?ele nutritive
(pro- teine, glucide, lipide) con?inute ?n hrana ingerat? sunt scindate sub ac?
iunea fermen?ilor din tractul digestiv p?n? la cele mai mici unit??i structurale
(mo- nomeri): proteinele p?n? la aminoacizi, polizaharidele � la monozaharide,
lipi- dele � la acizi gra?i ?i glicerin?. ?n cea de-a doua faz?, cu s?ngele,
monomerii ajung la celule unde ?i are loc etapa de asimila?ie a metabolismului:
sinteza proteinelor, glucidelor ?i lipidelor specifice organismului. Toate reac?
iile de sintez? sunt ?nso?ite de consum de energie ?i decurg cu participarea
fermen?ilor (fig. 1.1). Produsele de sintez? sunt utilizate dup? necesitate: ca
material de construc?ie sau ca surs? de energie. ?n etapa a treia, resturile
nedigerate sunt evacuate din organism.
Schematic, asimila?ia la animale se reprezint? astfel:

Metabolismul plastic la autotrofi. Plantele verzi sintetizeaz? substan?e or-

ganice din cele anorganice ?n prezen?a luminii solare, proces numit fotosintez?.

Fotosinteza decurge ?n dou? faze: de lumin? ?i de ?ntu- neric. ?n faza de lumin?, ?

n granele cloroplastelor, ?n

prezen?a luminii, are loc fotoliza apei (descompunerea apei sub ac?iunea lu-
minii), ?n urma c?reia se formeaz? ioni H+, se degaj? oxigen ?i se acumuleaz?
energie sub form? de ATP. ?n faza de ?ntuneric, energia acumulat? ?n faza de lumin?
este folosit? pentru sinteza monozaharidelor, de exemplu, a glucozei, din CO2 ?i H+
printr-o serie de reac?ii complexe cu participarea fermen?ilor.
Ecua?ia sumar? a fotosintezei se prezint? astfel:
 Din monozaharide se pot forma dizaharide, polizaharide, monomerii prote- inelor ?
i lipidelor. Aceste reac?ii au loc ?n stroma cloroplastelor ?n prezen?a sau lipsa
luminii. Sinteza organic? a autochemotrofilor este numit? chemosintez?. ?n linii
generale ea se aseam?n? cu una din fazele fotosintezei.
Schematic, asimila?ia la autotrofi se reprezint? ?n felul urm?tor:

Esen?a metabolismului energetic

Principalul substrat energetic al celulei sunt glucidele. ?n cazul deficitului de
glucide, surs? de energie pot deveni lipidele sau proteinele. Schematic, me-
tabolismul energetic se reprezint? astfel:
Compu?i organici + Oxigen ? Dioxid de carbon + Ap? + Energie Transform?rile
substan?elor nutritive ?n vederea ob?inerii de energie decurg
?n trei etape (fig. 1.2). S? examin?m aceste etape pe exemplul glucidelor. ?n
prima etap? � preg?titoare � poliglucidele sunt descompuse p?n? la mono- meri, de
ex. glucoza. Toat? energia acestei etape, care la animale are loc ?n trac- tul
digestiv, iar la nivel celular ?n lizozomi, se elimin? sub form? de c?ldur?.
Glucoza trece ?n citoplasma celulei unde are loc cea de-a doua etap? a ca-
tabolismului � scindarea anaerob?. Aceasta const? ?n descompunerea gluco-

zei, ?n lipsa oxigenului, cu participarea fermen?ilor, ?n dou? molecule de acid

piru- vic (C H O ) proces numit

3 4 3

CO , H O

glicoliz?. 40% din energia eliberat? ?n urma glicolizei se depoziteaz? sub form? de
leg?turi macroergice (leg?- turi bogate ?n energie) ale compusului chimic numit

adenozintrifosfat � ATP (la ruperea unei astfel de leg?turi se ob?in 40 kJ). Ce-
lelalte 60% din energie se disperseaz? sub form? de c?ldur?. ?ntruc?t procesul
decurge ?n mai multe etape, c?ldura se elimin? treptat, ?n cantit??i mici, ?i ce-
lula nu se ?nc?lze?te.
Afla?i mai multe
Descompunerea glucozei p?n? la C3H4O3 este caracteristic? pentru animale ?i pentru
unele bacterii. La majoritatea plantelor ?i la drojdii etapa a doua a
metabolismului ener- getic prezint? o fermenta?ie alcoolic?.

Pentru organismele aerobe este specific? cea de-a treia etap? a metabolis- mului
energetic � scindarea aerob? complet? sau respira?ia celular?. ?n pro- cesele
acestei etape, produsele formate ?n etapa a doua sunt descompuse ?n mitocondrii p?
n? la produse finale: CO2 ?i H2O. 55% din energia degajat? la respira?ia celular?
se depoziteaz? ?n 36 de molecule de ATP.
Bilan?ul energetic total al scind?rii unei molecule de glucoz? sunt 38 de
molecule de ATP (�6�12O6 + 6O2 ? 6�O2 + 6�2O + 38��P). ?n caz de nece- sitate (la
aportul insuficient de glucide cu hrana), scind?rii ?n vederea ob?inerii energiei
sunt supuse proteinele ?i lipidele. Astfel, la scindarea unei molecule de acid gras
se sintetizeaz? 51 de molecule de ATP.

Tema 1.5 Reproducerea organismelor vii

Reproducerea este capacitatea organismelor vii de a da na?tere unei noi genera?

ii, asigur?nd astfel existen?a ?n timp a vie?ii pe Terra. Se cunosc dou? tipuri de
reproducere: asexuat? ?i sexuat?.
Reproducerea asexuat?
?n cazul reproducerii asexuate, descenden?ii provin de la un singur organism ?i
sunt absolut identici cu acesta. Genera?ia provenit? de la un p?rinte formea- z? o
clon?. Clonarea este r?sp?ndit? pe larg la plante, bacterii, ciuperci, iar pe cale
experimental? a fost realizat? ?i la unele animale (broa?te, oi, vaci). Se cunosc
mai multe forme de reproducere asexuat?: diviziunea direct?, formarea sporilor, ?
nmugurirea, ?nmul?irea vegetativ?.
1. Diviziunea direct?. Pe aceast? cale se reproduc organismele unicelulare
(amiba, parameciul, euglena, bacteriile ?.a.). Celula-corp a acestor organisme se
divide longitudinal sau transversal. Ini?ial se divide mitotic nucleul, apoi
citoplasma ?i membrana, rezult?nd dou? celule-fiice, absolut identice cu celula
pariental? (fig. 1.3).
2. Formarea sporilor. Sporii reprezint? o structur? reproductiv? unicelular?. ?n
func?ie de specia c?reia ?i apar?in, sporii au forme ?i dimensiuni caracteristice,
iar durata vie?ii lor variaz? de la c?teva minute p?n? la 25 de ani, la unele
ciuperci. Formarea sporilor este caracteristic? pentru bacterii, alge, ciuperci,
mu?chi, ferigi.
Afla?i mai multe
Unele organisme unicelulare (bacteriile, algele, protozoarele ?.a.), ?n condi?ii
nefavora- bile se ?nchisteaz?, form?nd spori de rezisten??. Acest tip de spori
asigur? supravie?uirea ?n condi?ii nefavorabile, nu ?i ?nmul?irea.

Dup? locul form?rii deosebim exospori ?i endospori. Endosporii iau na?tere ?n

interiorul unor organe speciale � sporangi, sporii fiind numi?i sporangiospori.
Exosporii se dezvolt? pe suprafa-
?a unor organe specializate, numite conidiofori, de unde ?i denumirea lor de
conidii. ?n func?ie de mobilitate, distingem spori mobili � zoospori � prev?zu?i cu
cili sau cu flageli, ?i spori imobili � aplanospori.
3. ?nmugurirea. ?n cazul ?nmuguri-

rii, noul individ se formeaz? sub form? de excrescen?? pe corpul formei pari-

entale. Dup? ce atinge anumite dimensiuni, acesta se desprinde, devenind un

organism de sine st?t?tor. ?nmugurirea este caracteristic? nevertebratelor (hi- dra
(fig. 1.4), steaua-de-mare), drojdiilor etc.
4. ?nmul?irea vegetativ?. La baza ?nmul?irii vegetative st? regenerarea � ca-
pacitatea organismelor de a-?i restabili p?r?ile pierdute. Este r?sp?ndit? ?n r?n-
dul plantelor ?i se realizeaz? prin fragmente de organe vegetative (buta?i) sau
prin organe vegetative specializate (bulbi, tuberculi, rizomi).
Aplic?rile practice ale ?nmul?irii vegetative. La ?nmul?irea plantelor de cultur?
se aplic? pe larg urm?toarele metode artificiale de ?nmul?ire vegetativ?:
marcotajul, but??irea ?i altoirea.
Marcotajul este folosit la ?nmul?irea agri?ului (fig. 1.5-1), coac?zului, vi?ei-
de-vie, zmeurului ?.a. ?n acest scop, o ramur? mai lung? a plantei se apleac? la p?
m?nt ?i se acoper? cu sol umed. ?ntr-o perioad? de vegeta?ie, pe aceast? por?iune a
ramurii se dezvolt? r?d?cini adventive. Separ?nd ramura de planta- mam? ?i plant?
nd-o ?ntr-un alt loc, ob?inem o nou? plant?.
But??irea se folose?te la ?nmul?irea zmeurului, liliacului, iasomiei, coac?-
zului etc. Pentru aceasta se preg?tesc buta?i de r?d?cin?, tulpin? (fig. 1.5-2),
frunz?, care se planteaz? ?n sol umed.
Altoirea const? ?n unirea altoiului cu portaltoiul. Se aplic? pentru ?n- mul?irea
unor soiuri cu productivitate ?nalt?, rezistente la ger, la boli. ?n ca- zul vi?ei-
de-vie ?i a pomilor fructiferi, portaltoiul este o plant? t?n?r?, cres-

cut? din s?m?n?a str?mo?ilor s?lbatici. Sistemul radicular al portaltoiului este

viguros, mai pu?in preten?ios fa?? de sol, mai rezistent la ger. Drept altoi poate
servi un buta? sau un mugure- ochi al pomului fructifer pe care do- rim s?-l ?nmul?
im. De exemplu, putem ob?ine un cire? de cultur? altoind un ochi sau un buta? al
unui cire? de un anumit soi, pe un puiet de cire? s?l- batic. Se cunosc mai multe
tipuri de altoire. Descriem c?teva dintre ele.
Altoirea cu buta? (fig. 1.6-1) se face prim?vara, p?n? la dezvoltarea mugurilor.
Altoiul se une?te cu tul- pina portaltoiului ?i locul unirii se

leag? str?ns. ?n func?ie de modul de unire al portal-

toiului cu buta?ul, altoirea
poate fi prin copula?ie, ?n
despic?tur?, prin apropiere
sub scoar??.
Altoirea cu mugure-ochi

?n a doua ju- m?tate a verii, de pe pomul

fructifer se taie o ramur? de
un an. Se ?nl?tur? frunzele,

l?s?ndu-se doar pe?iolul, ?i se taie muguri cu un strat sub?ire de scoar??. Pe

tulpi- na portaltoiului, cu un cu?it

ascu?it, scoar?a se sec?io- neaz? ?n forma literei T ?i se ?ndep?rteaz?. Sub scoar-

?? se introduce un mugure de altoi. Locul altoirii se leag? str?ns, l?s?nd pe?i-
olul liber. Dac? altoirea a fost efectuat? corect, peste 2-3 s?pt?m?ni altoiul con-
cre?te cu portaltoiul, iar ?n

prim?vara urm?toare din mugure se va dezvolta un

l?star. Peste 2-3 ani l?starul se va transforma ?ntr-un cop?cel.

?nmul?irea plantelor prin cultura de ?esuturi. ?n prezent se cresc plante din
celule amplasate ?ntr-un mediu nutritiv special. Aceast? metod? de ?nmul?ire a
plantelor, numit? cultura ?esuturilor, este aplicat? la orhidee, cartof, mor- cov
(fig. 1.7), ginseng etc. Ea prezint? mai multe avantaje: materialul s?ditor ob?inut
pe aceast? cale este steril (nu este infectat cu diferite microorganisme patogene);
pe aceast? cale un soi nou poate fi ?nmul?it efectiv ?i ?n scurt timp.
Reproducerea sexuat?
Reproducerea sexuat? a animalelor presupune participarea a doi indivizi de sex
opus: femel? ?i mascul. Ace?tia dispun de organe sexuale (ovare la femele ?i
testicule la masculi) ?n care se produc celule sexuale (game?i): ova- rele produc
ovule, iar testiculele � spermatozoizi. Procesul de unire a celulelor

sexuale este numit fecunda?ie. Aceasta poate fi extern? � celulele sexuale sunt
eliminate de ambele sexe ?n mediul extern, de obicei ?n ap?, unde se ?i unesc (la
pe?ti, la broa?te), sau intern? � contopirea celulelor sexuale are loc ?n cor- pul
femelei (la insecte, la p?s?ri, la reptile, la mamifere). Din fecundare rezult?
zigotul. ?n cazul fecunda?iei interne acesta se poate dezvolta ?n afara corpului
mamei (animale ovipare � ele depun ou? din care ?n timpul clocirii se dezvolt? un
nou organism) sau ?n corpul mamei (animalele vivipare nasc pui vii).
Afla?i mai multe
?n natur? se ?nt?lnesc ?i specii ovovivipare (salamandra-de-munte, ?arpele-orb, ?
op?rla- de-munte ?.a.) la care oul r?m?ne ?n corpul femelei p?n? la dezvoltarea
embrionului. Puiul iese din ou imediat dup? expulzarea acestuia din corpul femelei.
Un tip particular de reproducere sexuat? este partenogeneza: dezvoltarea unui nou
organism din ovul nefecundat. Se ?nt?lne?te la albine, furnici, dafnii etc.

Reproducerea sexuat? a plantelor const?, de asemenea, ?n formarea ?i contopirea

celulelor sexuale. Celula sexual? feminin? este oosfera, iar cea mas- culin? �
spermatozoidul (la mu?chi ?i ferigi) sau spermatiile (la gimnosperme ?i
angiosperme). Dezvoltarea celulelor sexuale are loc ?n organe sexuale speci-
alizate. Oosfera la mu?chi ?i ferigi se formeaz? ?n arhegoane, iar la angiosper- me
� ?n sacul embrionar al ovulului florii (fig.1.8). Spermatozoizii se formeaz? ?n
anteridii, iar spermatiile � ?n gr?unciorul de polen. Din zigotul mu?chilor ?i al
ferigilor se dezvolt? sporofitul (genera?ia care produce spori), iar din cel al
gimnospermelor ?i angiospermelor � s?m?n?a, care la angiosperme este prote- jat? de
fruct.

Tema 1.6

Cre?terea ?i dezvoltarea organismelor

Transform?rile suportate de un organism de la stadiul de zigot p?n? la moar- te

reprezint? dezvoltarea sa individual?, numit? ?i ontogenez?. Pe parcursul
ontogenezei, organismul este supus proceselor de cre?tere ?i dezvoltare. Prin cre?
tere se sub?n?eleg schimb?rile cantitative suportate de organism, iar prin
dezvoltare � schimb?rile calitative (diferen?ierea ?esuturilor, organelor, matu-
rizarea sexual? etc.). Aceste dou? procese decurg concomitent: pe m?sura m?- ririi
masei corpului se intensific? procesele de diferen?iere.
?n ontogeneza unui organism se disting dou? perioade: embrionar? ?i
postembrionar?.
Dezvoltarea individual? a plantelor cu flori
Perioada embrionar? de dezvoltare a plantelor cu flori
Aceast? perioad? ?ncepe odat? cu diviziunea zigotului ?n progresie geome- tric?
(fig. 1.8): fiecare din cele dou? celule rezultate din prima diviziune se supun la
r?ndul lor diviziunii, apoi urmeaz? diviziunea fiec?rei celule rezultate din
aceast? diviziune ?.a.m.d. Cre?terea masei celulare este urmat? de diferen- ?ierea
celulelor ?n ?esuturi, din care se formeaz? p?r?ile componente ale embri- onului:
mugura?ul, tulpini?a, r?d?cini?a, cotiledonul. Perioada embrionar? la plantele cu
flori se ?ncheie cu formarea semin?ei, ad?postit? de fruct.
Perioada postembrionar? de dezvoltare a plantelor cu flori
?n dezvoltarea postembrionar? a plantelor cu flori se disting trei stadii:
� juvenil (pregenerativ sau virginal) � de la germinarea semin?ei p?n? la prima ?
nflorire, numit ?i stadiul de plantul?;

� maturitate (generativ) � de la prima p?n? la ultima ?nflorire;

� ?mb?tr?nire (senil sau postgenerativ) � de la ultima ?nflorire p?n? la moarte.
Schimb?rile externe suportate de o plant? pe parcursul dezvolt?rii ei din s?m?n??
sunt desemnate ca faze de dezvoltare. ?n dezvoltarea postembrionar? a unei plante
lemnoase se disting urm?toarele faze:
germinarea semin?ei ? apari?ia frunzelor ? dezvoltarea l?starilor floriferi ? ?
nflorirea ? formarea fructelor ? maturizarea semin?elor Totalitatea fazelor de
dezvoltare postembrionar? alc?tuiesc un ciclu de
dezvoltare, numit ?i ciclu vital. Ciclul de dezvoltare al unei plante cu flori se
poate realiza ?ntr-un an, astfel de plante fiind numite anuale (porumb, gr?u,
fasole (fig. 1.9) etc.). La ceap?, sfecl?, morcov, varz?, acesta cuprinde doi ani,
semin?ele dezvolt?ndu-se ?n al doilea an de via??. Astfel de plante sunt numite
bienale. La arbori, arbu?ti, multe plante ierboase (pir, p?p?die, bujori etc.),
ciclul de dezvoltare dureaz? mai mul?i ani, ele fiind numite plante perene. Se ?nt?
lnesc ?i plante efemeroide � plante perene cu perioada de vegeta?ie scurt?
(ghioceii, viorelele).
Dezvoltarea individual? a animalelor
Perioada embrionar? de dezvoltare a animalelor
Formarea embrionului la animale decurge ?n trei etape (fig. 1.10): segmenta- rea,
gastrula?ia ?i organogeneza. Segmentarea const? ?n diviziunea mitotic? ?n progresie
geometric? a zigotului. Celulele rezultate formeaz? blastula (embrion

unistratificat) care const? dintr-o cavitate (blastocel) delimitat? de un strat de

celule (blastoderm). Gastrula?ia este procesul de formare a embrionului bis-
tratificat sau tristratificat. La spongieri ?i celenterate, gastrula este format?
din dou? straturi de celule (foi?e embrionare): ectoderm ?i endoderm. Astfel de
ani- male sunt numite diblasterice. La celelalte animale, ?n gastrul? apare ?i cel
de-al treilea strat � mezodermul. Aceste animale sunt desemnate ca triblasterice. ?
n etapa de organogenez?, ?n urma diferen?ierii structurale ?i func?ionale a celule-
lor foi?elor embrionare, se formeaz? organele embrionului.
Perioada embrionar? se ?ncheie prin apari?ia puiului (la reptile, p?s?ri, ma-
mifere) sau a larvei (la insecte, viermi, pe?ti ?.a.). Durata perioadei embri-
onare, numit? gesta?ie, variaz? de la specie la specie. La g?in? are o durat? de
21 zile, la h?rciog � 16 zile, la pesc?ru? � 60 zile, la elefant � 660 zile, la om
� 276 zile.
Perioada postembrionar? de dezvoltare a animalelor
Din momentul na?terii sau ie?irii embrionului din ou ?ncepe perioada post-
embrionar? de dezvoltare care cuprinde trei stadii:
� juvenil � de la na?tere sau ie?irea din ou p?n? la atingerea maturit??ii sexuale;
� maturitate � stadiul reproducerii active;
� ?mb?tr?nire � de la ?ncetarea reproducerii ?i p?n? la moartea natural?.
I. Stadiul juvenil de dezvoltare a animalelor. Dezvoltarea animalelor la acest
stadiu poate fi direct? sau indirect?. ?n cazul dezvolt?rii directe (reptile, p?s?
ri, mamifere), puiul n?scut sau ie?it din ou are toate organele caracteristice
animalului adult. La aceste animale, stadiul juvenil se reduce la cre?terea ?n
dimensiuni. La insecte, crustacee, broa?te, pe?ti, din ou iese larva, de obicei,
mai simplu organizat? dec?t indivizii adul?i ai aceleia?i specii. Acest tip de
dezvoltare este numit indirect sau prin metamorfoz?. Metamorfoza poate fi
incomplet? sau complet?. ?n cazul metamorfozei incomplete, larva se hr?ne?te
intens, cre?te, organele larvare fiind substituite de organe specifice adul?ilor.
Acest tip de metamorfoz? este caracteristic pe?tilor, broa?telor (fig. 1.11), anu-
mitor insecte. ?n cazul metamorfozei complete (la fluturi, albine, viespi etc.),
larva ie?it? din ou, dup? o perioad? de nutri?ie intens?, trece ?n stadiul imobil
de pup?, numit ?i nimf?. Pe durata acestui stadiu organele larvare sunt ?nlocuite
de organe specifice adul?ilor. Din pup? iese individul adult � imago (fig. 1.12).
II. Stadiul maturit??ii presupune o durat? de la 2-3 ore la insectele efemere, p?
n? la c?teva zeci de ani la papagali, ?op?rle, mamifere etc. Viteza de repro-
ducere ?i num?rul de urma?i de asemenea sunt diferite. De exemplu, afidele dau 12
genera?ii pe an, depun?nd ?ntr-o pont? p?n? la 300 de ou?.
III. Stadiul de ?mb?tr?nire. Durata vie?ii indivizilor este programat? gene- tic,
de aceea la un moment dat ?ncepe ?mb?tr?nirea care se caracterizeaz? prin

stingerea tuturor func?iilor organismului, reducerea sensibilit??ii organelor de

sim? ?.a. Durata vie?ii animalelor din diferite grupe sistematice oscileaz? ?n
limite mari, de la 10 ani la r?m? p?n? la 100 de ani la elefant.

Lucrare de laborator
Subiectul. Dirijarea proceselor de cre?tere la plante
Obiective: studierea influen?ei factorilor externi asupra cre?terii plantelor
1. Rolul temperaturii ?n procesul de cre?tere la plante
Materiale ?i ustensile: semin?e de ov?z, 3 cutii Petri, h?rtie de filtru, frigider,
termostat, rigl? gradat?.
Etapele lucr?rii:
1. Pune?i la germinat ?n trei cutii Petri c?ptu?ite cu h?rtie de filtru umectat? c?
te 10 se- min?e de ov?z.
2. A?eza?i cutiile Petri la ?ntuneric la temperaturi diferite: 5-10 �C (frigider),
20-25 �C (ca- mer?) ?i 30-35�C (termostat). Umecta?i periodic semin?ele cu aceea?i
cantitate de ap? pentru fiecare variant? ?n parte.
3. Din 3 ?n 3 zile m?sura?i lungimea r?d?cini?elor ?i tulpini?elor fiec?rei
plantule ?n par- te, pentru toate cele 3 variante experimentale. Nota?i datele sub
form? de tabel. Tra- ge?i concluzii despre influen?a temperaturii asupra cre?terii
plantelor.
4. Stabili?i pe baza m?sur?rilor temperatura optim? de cre?tere.

2. Influen?a umidit??ii solului asupra cre?terii plantelor

Materiale ?i ustensile: 4 ghivece cu sol (cu 100 cm3 sol uscat), semin?e de gr?u,
cilindru gradat, rigl? gradat?.
Etapele lucr?rii:
1. Sem?na?i semin?e de gr?u ?n ghivece, iar dup? r?s?rire face?i 4 variante de
umiditate a solului: primul ghiveci cu plantule � nu se ud? deloc; al II-lea � va
fi umectat zilnic cu 10 cm3 (10 ml) de ap?; al III-lea � cu c?te 30 cm3 de ap?; al
IV-lea � cu c?te 50 cm3 de ap?.
2. Din 3 ?n 3 zile m?sura?i lungimea tulpini?elor plantulelor din fiecare variant?.
Nota?i datele sub form? de tabel. Trage?i concluzii despre influien?a umidit??ii
solului asu- pra cre?terii plantelor.
3. Stabili?i pe baza m?sur?rilor umiditatea optim? de cre?tere a plantelor

Tema 1.7 Excitabilitatea organismelor vii

Excitabilitatea este proprietatea fundamental? a organismelor vii de a re- cep?

iona influen?ele externe ?i de a r?spunde la ele printr-o stare de modifi- care
intern?. Este o form? de reac?ie ?nn?scut?, nediferen?iat?, nespecializat? a ?
ntregului organism, care este ?n acela?i timp analizor ?i executor, orientat?
preponderent spre ap?rare fa?? de ac?iuni nocive. Excitabilitatea are ?ns? un ca-
racter selectiv. De exemplu, floarea-soarelui r?spunde la lumin? ?ntorc?ndu-se
mereu dup? soare, dar ea nu este influen?at? de undele cu lungime de und? mai mare
dec?t ceea caracteristic? luminii solare. Factorii, care provoac? reac?ia
organismului sau a organelor lui, sunt numi?i excitan?i. Printre ace?tia se num?-
r? lumina, temperatura, sunetul, ac?iunile mecanice, diferite substan?e etc.
Excitabilitatea la plante
Plantele nu au organe specializate ?n recep?ionarea excita?iilor, acestea fiind
percepute de citoplasma celulelor. Drept urmare, excitabilitatea la plante se ma-
nifest? sub form? de mi?c?ri ale anumitor organe, numite tropisme ?i nastii.
Tropismele reprezint? o reac?ie activ? a plantelor la excitant prin schimbarea
direc?iei de cre?tere sau a pozi?iei organului. Aceste mi?c?ri se datoreaz? cre?-
terii inegale a celulelor de pe p?r?ile opuse ale organelor supuse ac?iunii exci-
tantului, determinat? de ac?iunea hormonilor. ?n func?ie de natura excitantului,
deosebim: geotropisme, fototropisme, higrotropisme, chimiotropisme etc.
Geotropismele sunt reac?ii ale organelor plantei fa?? de direc?ia for?ei de
gravita?ie a p?m?ntului. Datorit? geotropismului, la germinarea semin?elor,
tulpinile plantelor ies din sol ?i se men?in ?n pozi?ie vertical? chiar ?i pe
terenuri ?nclinate, iar cele culcate la p?m?nt din anumite motive (p?tulirea
gramineelor dup? furtun?, ploi toren?iale) revin la pozi?ia vertical? (fig. 1.13).
Aceast? re- venire este posibil? datorit? cre?terii mai intense
prin ?ntindere a celulelor de pe partea inferioar?, ?ntins? la p?m?nt, dec?t pe cea
superioar?. R?- d?cina principal? ?i tulpina principal? sunt ori- entate ?n sens
opus una fa?? de cealalt?, dar pa- ralel cu direc?ia de ac?iune a for?ei de
gravita?ie a p?m?ntului, deci sunt organe ortogeotrope. R?-

d?cina principal? este un organ ortogeotrop pozitiv, deoarece se orienteaz? ?n

direc?ia acestei for?e, iar tulpina principal? � ortogeotrop negativ � fiind orien-
tat? ?n sens opus. Fototropismul reprezint? reac?ia organelor plantei la direc?ia ?
i sensul razelor de lumin?. De exemplu, dac? o plant? se va afla ?ntr-o camer? ?n
care lumina p?trunde printr-un geam mic, ?n scurt timp tulpina acesteia se va curba
spre geam, iar frunzele se vor a?eza perpendicular (sau oblic) fa?? de direc?ia
razelor luminii. ?n acest caz, tulpina este ortofototrop?. De regul?, tul- pinile
principale sunt pozitiv ortofototrope, iar r?d?cinile principale � negativ
ortofototrope. Organe plagiofototrope sunt frunzele care execut? torsiuni ?i
curburi la nivelul pe?iolului, orient?nd limbul perpendicular pe razele luminii. La
baza fototropismului st? cre?terea mai intens? a celulelor prin ?ntindere pe partea
opus? luminii, ceea ce duce la curbarea spre lumin? a organului sensibil la acest
excitant. Cauza acestei cre?teri inegale a celulelor este repartizarea asi- metric?
a hormonilor ?ntre ?esuturile iluminate ?i cele umbrite. Drept urmare, acestea
cresc mai intens. Fototropismul are o importan?? mare pentru plante, orient?nd
frunzele spre lumina de intensitate optim?.
Higrotropismele sunt orient?ri ale organelor plantelor sub influen?a vapori-
lor de ap?. Dac? curburile sunt orientate spre aerul umed, avem un higrotropism
pozitiv, iar ?nspre aerul uscat � higrotropism negativ. Higrotropismul pozitiv este
caracteristic r?d?cinilor, rizoizilor ferigilor, tuburilor polenice, hifelor ciu-
percilor etc.
Nastiile sunt mi?c?ri neorientate ale organe- lor plantelor condi?ionate de
modificarea ?n timp a intensit??ii excitantului. ?n func?ie de tipul ex-
citantului, se disting: fotonastii, termonastii, mecanonastii, seismonastii etc.
Fotonastiile sunt generate de schimbarea in- tensit??ii luminii ?i au loc, de
regul?, diminea?a
?i seara. De exemplu, florile de in, de p?p?die
se deschid diminea?a ?i se ?nchid seara. Deschi- derea florilor este determinat? de
modificarea intensit??ii cre?terii celulelor de pe partea supe- rioar? ?i
inferioar? a petalelor sub ac?iunea in- tensit??ii diferite a luminii.
Pierderea turgescen?ei celulelor st? la baza seismonastiei frunzelor la mimoz? �
la atingere, timp de 0,08 s pe?iolul se las? ?n jos, iar foliolele se str?ng (fig.
1.14). Excita?ia se transmite de la frunz? la frunz? ?i ?n scurt timp toate se
camu- fleaz?. Astfel frunzele se protejeaz? de v?nturi puternice ?i ploi toren?
iale.

Excitabilitatea la animale
Pentru animalele sunt ca- racteristice reac?ii mai pre- cise, mai rapide ?i mai
vari- ate la ac?iunea excitantului. Acestea sunt asigurate de prezen?a sistemului
nervos (fig. 1.15). ?n organele aces- tuia are loc analiza, sinteza ?i compararea
informa?iei captate de receptori (foto-

receptori, chemoreceptori,

mecanoreceptori, termoreceptori etc.) ?i formarea r?spunsului transmis orga- nului

efector: mu?chilor, glandelor endocrine. Calitatea r?spunsului depinde de nivelul
de dezvoltare al sistemului nervos. Cu c?t acesta este mai dezvoltat, cu at?t r?
spunsurile sunt mai prompte ?i mai variate, ceea ce le asigur? animalelor o
adaptare mai adecvat? la condi?iile de via??. De exemplu, hidra este ?nzes- trat?
cu cel mai primitiv tip de sistem nervos - difuz, de aceea la to?i excitan?ii reac?
ioneaz? la fel � se face ghem.

organizarea celular? a organismelor

Tema 2.1 Compozi?ia chimic? a celulei

Postulatele de baz? ale teoriei celulare. Celula a fost descoperit? ?n

a. 1665 de cercet?torul englez R. Hoocke care a privit la microscopul perfec- ?
ionat de el o sec?iune printr-un dop de plut?. El a numit �c?m?ru?ele� ob- servate
la microscop cella, de unde a ?i provenit denumirea de celul?. Mai t?rziu,
structura celular? a plantelor a fost confirmat? de cercet?torul italian
M. Malpighi (1675) ?i de cel englez N. Grew (1682). ?n 1674, microscopistul olandez
A. van Leenwenhoek descoper? organismele unicelulare: infuzoriile, bacteriile,
amibele. Perfec?ionarea tehnicii microscopice a permis descoperi- rea organitelor
celulare. Sistematiz?nd cuno?tin?ele acumulate despre structura celulei, cercet?
torii germani M. Schleiden ?i Th. Schwann au formulat teoria celular?, dezvoltat?
ulterior de biologul ?i medicul german R. Virchow.
Ast?zi, postulatele de baz? ale teoriei celulare se formuleaz? astfel:
1. Celula este unitatea structural?, func?ional? ?i de dezvoltare a tuturor
organismelor vii.
2. Celulele tuturor organismelor vii se aseam?n? din punct de vedere al
structurii ?i al compozi?iei chimice.
3. Celulele se ?nmul?esc numai prin diviziune.
4. ?ntr-un organism pluricelular, celulele sunt specializate dup? func?ii, for-
m?nd ?esuturi.
Compozi?ia atomar? a celulei
?n celulele organismelor s-au descoperit ?n jur de 70 de elemente chimi- ce din
cele 110 c?te num?r? sistemul periodic. Dup? con?inutul procentual ?n celul?,
acestea se ?mpart ?n trei grupe: macroelemente, microelemente ?i
ultramicroelemente.
Macroelementelor (O, C, H, N) le revin aproape 98% din toate elementele chimice
din celul?. Ele mai sunt numite elemente biogene sau organogene, deoarece sunt
indispensabile la sinteza compu?ilor organici.
Microelementele constituie 2-3% din toate elementele chimice din compo- zi?ia
celulei. Din acest grup fac parte: Na, P, Mg, Ca, Fe, K, S, Cl.

Ultramicroelementele se con?in ?n celul? ?n cantit??i extrem de mici. Printre

aceste elemente chimice se num?r? Cu, Zn, I, F, Mn, Si ?.a.
Rolul elementelor chimice ?n activitatea vital? a celulei nu depinde de con?i-
nutul lor. Astfel, microelementele ?i ultramicroelementele joac? un rol extrem de
important ?n via?a celulei. Ele sunt parte component? a fermen?ilor, hormo- nilor,
vitaminelor f?r? de care este imposibil? activitatea vital? a celulelor ?i a
organismului ?n ansamblu.

Compozi?ia molecular? a celulei

Elementele chimice intr? ?n compozi?ia celulelor sub form? de compu?i
anorganici ?i organici.
Compozi?ia anorganic? a celulei
Apa este cel mai r?sp?ndit compus anorganic din celulele majorit??ii orga-
nismelor. Ea este con?inut? ?n celule ?n stare liber? ?i legat?. Formei libere ?i
revin 95% din cantitatea total? de ap? din celul?, iar celei legate doar 4-5%.
Func?iile biologice ale apei:
� transportator al substan?elor;
� reglator al bilan?ului termic. Datorit? faptului c? este un bun conduc?tor de
c?ldur?, apa asigur? repartizarea uniform? a acesteia ?ntre celulele corpului.
Pentru ruperea leg?turilor de hidrogen, ce leag? moleculele de ap? ?ntre ele, se
cere o cantitate mare de energie. De aceea, evapor?nd apa, celula se protejeaz? de
supra?nc?lzire;
� solvent pentru substan?ele ce p?trund sau sunt evacuate din celul?;
� mecanic?. ?ntruc?t nu se comprim?, determin? volumul ?i rigiditatea ce-
lulelor;
� sintetic?. Particip? ca substrat la sinteza biopolimerilor;
� energetic?. Serve?te ca donor de electroni ?n procesul de fotosintez?.
S?rurile minerale se con?in ?n materia vie sub form? de cationi (K+, Na+, Ca2+,
Mg2+, NH+ etc.) ?i anioni (Cl�, HPO2�, HCO�, NO� etc.). Concentra?ia
3 4 3 3
cationilor ?i anionilor ?n celul? ?i ?n afara ei este diferit?, gener?nd poten?
ialul de ac?iune care st? la baza excita?iei nervoase ?i musculare.
Func?iile biologice ale ionilor anorganici:
� bioelectric?, ce ?ine de apari?ia diferen?ei de poten?ial la nivelul membra-
nei celulare: ?n celul? prevaleaz? ionii de K+, iar ?n afara ei � ionii de Cl� ?i
de Na+;
� structural?. Ionii metalelor intr? ?n compozi?ia macromoleculelor de pro-
teine, acizilor nucleici, clorofilei, hemoglobinei ?.a.;
� reglatoare. Ionii metalelor se leag? de fermen?i, influen??nd activitatea
acestora;

� de transport. Ionii unor metale particip? la transportul electronilor sau al

unor molecule simple. De exemplu, cationii de Fe2+ din hemoglobin? fixeaz? oxigenul
asigur?nd transportarea lui ?n corpul animalelor;
� mecanic?. De exemplu, cationul de Ca2+ ?i anionul PO3� intr? ?n compo- zi?ia
fosfatului de calciu din oase, care determin? rezisten?a lor mecanic?.
Compozi?ia organic? a celulei
Celulele con?in un sortiment bogat de compu?i organici: glucide, proteine,
lipide, acizi nucleici etc. Baza compu?ilor organici o constituie atomii de car-
bon. Ace?tia se pot lega ?ntre ei ?i cu al?i atomi sau grupe de atomi. ?n func?ie
de masa molecular? ?i structur?, deosebim compu?i organici cu masa molecular? joas?
� monomeri � ?i compu?i cu masa molecular? ?nalt? � polimeri. Polimerii sunt
constitui?i din mai mul?i monomeri identici sau diferi?i (fig. 2.1).
Glucidele, numite ?i zaharide, hi- dra?i de carbon, carbohidra?i, sunt
compu?i organici cu formula general? Cn(H2O)m. ?n celulele animale se con- ?in 1-5%
de glucide, iar ?n cele vege- tale p?n? la 70%. Se disting trei clase
de glucide: monozaharide, oligozaha- ride ?i polizaharide (fig. 2.2).
Monozaharidele sunt substan?e in- colore, cristaline, u?or solubile ?n ap?, cu
gust dulce. ?n func?ie de num?rul atomilor de carbon, deosebim trioze, tetroze,
pentoze, hexoze ?i heptoze. Mai r?sp?ndite ?n natur? sunt hexoze- le (glucoza,
fructoza, galactoza etc.) ?i pentozele (riboza, dezoxiriboza).
Oligozaharidele, numite ?i dizaha- ridele, rezult? din unirea a dou? mono-
zaharide. Cele mai r?sp?ndite oligoza- haride sunt: zaharoza, care const? din

glucoz? ?i fructoz?, maltoza � din dou? molecule de glucoz? ?.a. Dizaharidele, de

asemenea, au gust dulce ?i se dizolv? bine ?n ap?.
Polizaharidele sunt formate din mai multe molecule de monozaharide. Nu se dizolv?
?n ap? ?i nu au gust dulce. Cele mai r?sp?ndite polizaharide sunt amidonul,
glicogenul, celuloza, chitina etc.
Func?iile biologice ale glucidelor:
� energetic?. Glucoza este sursa principal? de energie ?n celule. La scinda- rea
unui gram de glucide se elibereaz? 17,6 kJ;

� structural?. Celuloza este componentul peretelui celular al celulei vege- tate,

chitina � al cuticulei artropodelor ?i peretelui celular al ciupercilor;
� sintetic?. Pentozele particip? la sinteza acizilor nucleici, la fotosintez?.
Proteinele sunt polimeri

ai c?ror monomeri sunt aminoacizii � compu?i or- ganici ce con?in dou? grupe func?
ionale: aminic? (�NH2) ?i carboxil (�COOH). Ami- noacizii se unesc prin leg?-

turi peptidice formate ?ntre aceste grupe. Num?rul de

aminoacizi uni?i ?ntr-o molecul? de protein? oscileaz? de la c?teva zeci p?n? la c?

teva mii (fig. 2.3).
Cei 20 de aminoacizi din compozi?ia proteinelor sunt numi?i proteinogeni.
Plantele ?i sintetizeaz? din produsele primare ale fotosintezei. Animalele ?i omul
nu pot sintetiza unii din ace?ti aminoacizi, primindu-i cu hrana. Astfel de
aminoacizi sunt numi?i indispensabili. Printre ei se num?r?: lizina, valina,
leucina ?.a.
Dup? compozi?ie deosebim proteine simple (albumine, globuline, histone, prolamine
?.a.), alc?tuite doar din aminoacizi, ?i proteine complexe (numite ?i proteide),
care pe l?ng? aminoacizi con?in ?i a?a-numitele grupe prostetice de natur? chimic?
diferit?: lipide � lipoproteine, ioni de metale � metaloproteine, glucide �
glicoproteine ?.a.
Se disting patru niveluri de organizare spa?ial? a proteinelor (fig. 2.4):
� structura primar? (fig. 2.4-1) red? succesiunea aminoacizilor ?n lan?ul
peptidic ?i se prezint? sub form? de caten? liniar?. Este unic? pentru orice pro-
tein?, determin?ndu-i dimensiunile ?i func?iile;
� structura secundar? reflect? forma spa?ial? a lan?ului polipeptidic, care la
unele proteine poate avea forma de spiral? (fig. 2.4-2), la altele � plisat? (fig.
2.4-5). Este asigurat? de leg?turile de hidrogen dinte grupele aminic? ?i carboxil.
La nivelul structurii secundare exist? proteinele fibroina (p?nza de p?ianjen),
cheratina (unghiile, p?rul), colagenul (tendoanele);
 � structura ter?iar? (fig. 2.4-3) red? forma spa?ial? a structurii secundare. De
exemplu, structura secundar? ?n form? de spiral? se poate ?mpacheta ?n spa?iu, la
r?ndul s?u, sub form? de globul, iar cea plisat? � de fibr?. Astfel deosebim
proteine globulare (fermen?ii) ?i fibrilare (colagenul, miozina, actina);
� structura cuaternar? (fig.2.4-4) este caracteristic? pentru proteinele cu
structur? complex?, formate din dou? sau mai multe globule. Cea mai studiat?
protein? cu structur? cuaternar? este hemoglobina.

Afla?i mai multe

Sub influen?a diferitor factori fizici ?i chimici (temperaturi ?nalte, iradiere,
ac?iunea al- coolului, acetonei, acizilor etc.) are loc schimbarea structurii ter?
iare ?i cuaternare a proteinelor ?n urma desfacerii unor leg?turi din structura
lor. Acest proces este numit denaturare ?i este ?nso?it de dereglarea formei ?i
dimensiunilor moleculei, pierderea propriet??ilor etc. Denaturarea este par?ial
reversibil?: la revenirea la condi?ii normale ale mediului, dac? structura primar?
nu este distrus?, are loc autorestabilirea structurii naturale a proteinei, proces
numit renaturare (fig. 2.5).

Func?iile biologice ale proteinelor:

� structural?. Intr? ?n compozi?ia membranelor biologice, predomin? ?n compozi?ia
tendoanelor, ligamentelor, mu?chilor, p?rului ?i unghiilor;
� catalitic?. Fermen?ii, catalizatorii biologici, sunt proteine;
� de transport. Leag? ?i transport? diferite substan?e. De exemplu, albumi- nele
din s?nge transport? acizii gra?i, globulinele, ionii metalelor ?i hormonii;
� de protec?ie. Imunoglobulinele (anticorpii) s?ngelui asigur? protec?ia imu- n?
a organismului. Proteinele fibrinogenul ?i trombina particip? la coagularea s?
ngelui, prevenind hemoragiile;

� contractil?. Actina ?i miozina sunt microfilamentele proteice din mu?chi;

� reglatoare. Proteinele-hormoni particip? la reglarea activit??ii celulare;
� energetic?. La scindarea 1g de proteine se elibereaz? 17,6 kJ.
Lipidele sunt compu?i organici insolubili ?n ap? ?i solubili ?n solven?ii
organici (eter, cloro-

form, benzen ?.a.). Prezente ?n toate tipurile de celule, con?inutul lor variaz? de
la 2-3% p?n? la 50-90% ?n semin?e ?i ?esutul adipos la animale. Majoritatea
lipidelor rezult? din unirea acizilor gra?i cu glicerina (fig. 2.6). Cele mai r?sp?
ndi- te lipide ?n organismele vii sunt: lipidele neutre sau gliceridele, cerurile,
steridele, fosfolipidele. Lipidele neutre sunt cele mai simple ?i mai

r?sp?ndite lipide ?n organismele vii. Ele sunt solide (la animale), dac? con?in
acizi gra?i satura?i, ?i lichide (la plante), dac? sunt formate din acizi gra?i ne-
satura?i.
Cerurile formeaz? stratul protector de pe suprafa?a frunzelor, fructelor, l?- nei
animalelor, penelor p?s?rilor, cuticulei insectelor, f?c?ndu-le impermeabile pentru
ap?. Intr? ?i ?n compozi?ia cerii de albine.
Steridele (acizii biliari, colesterolul, vitamina D, hormonii sexuali) se ?nt?l-
nesc ?n produsele de origine animal?.
Fosfolipidele con?in radicali de acid fosforic ?i constituie scheletul tuturor
membranelor biologice.
Func?iile biologice ale lipidelor:
� structural?. Fosfolipidele cu proteinele formeaz? membranele biologice;
� energetic?. La oxidarea 1g de lipide se degaj? 38,9 kJ, de aceea organis-
mele ??i fac rezerve de energie ?i sub form? de lipide;
� de protec?ie ?i termoizolare. Acumul?ndu-se ?n ?esutul adipos subcutanat ?i ?n
jurul unor organe, stratul de gr?sime le protejeaz? de leziuni mecanice. Datorit?
conductibilit??ii termice joase, stratul de gr?sime previne pierderile de c?ldur?;
� reglatoare. Mul?i hormoni sunt deriva?i ai lipidelor;
� metabolic?. Acizii biliari particip? la emulgarea gr?similor, vitamina D � la
metabolismul calciului. Lipidele sunt ?i o surs? de ap? metabolic?: la oxida- rea a
100 g de lipide se formeaz? aproximativ 105 g de ap?.
Acizii nucleici. Reprezint? polimeri ai c?ror monomeri sunt nucleotidele (fig.
2.7). O nucleotid? este format? din trei componente: o baz? azotat? (A-adenina, G-
guanina, C-citozina, T-timidina, U-uracil), un glucid (riboza sau dezoxiriboza) ?i
un radical de acid fosforic. Nucleotidele se unesc form?nd catene polipeptidice de
lungimi diferite.

Se cunosc dou? tipuri de acizi nucle-

ici: dezoxiribonucleic (ADN) ?i ribonucleic
(ARN).
ADN-ul se con?ine ?n nucleu ?i, ?n cantit??i
mici, ?n mitocondrii ?i ?n plastide. Un nucle-
otid de ADN cuprinde o baz? azotat? (A, G,
C sau T), glucidul riboza ?i un radical de acid
fosforic. Nucleotidele se unesc ?n dou? cate-
ne polipeptidice, r?sucite ?n spiral?, care se
men?in legate prin intermediul leg?turilor de
hidrogen dintre bazele azotate ale celor dou?

catene (fig. 2.8, 2.9). La formarea spiralei du- ble, bazele azotate ale unei
catene se ampla- seaz? strict ?n fa?a unei anumite baze azotate ale celeilalte
catene: A�T ?i G�C. Aceasta se explic? prin faptul c? aceste perechi de baze
azotate se completeaz? reciproc, adic? sunt

complementare. ?ntre adenin? ?i timin? se

formeaz? dou? leg?turi de hidrogen, iar ?ntre

guanin? ?i citozin? � trei. De aceea, cunos- c?nd consecutivitatea nucleotidelor ?

ntr-o ca- ten?, dup? principiul complementarit??ii, se poate stabili ordinea
nucleotidelor ?n cealalt? caten? (fig. 2.8).
Acest acid ?ndepline?te trei func?ii ma- jore: de?ine informa?ia codificat?
pentru realizarea caracterelor specifice unui orga- nism. Unitatea fundamental? de
informa?ie ereditar? este gena � un segment de ADN care determin? un anumit
caracter; exprim? informa?ia ereditar? prin sinteza unor pro- teine specifice, care
vor forma caracterele morfologice ?i func?ionale ale organismu- lui (�o gen? ? o
protein? ? un caracter�); conserv? informa?ia ereditar? ?n succesiunea genera?iilor
de celule ?i organisme. Procesul se realizeaz? prin biosinteza a dou? molecu- le
noi ?i identice de ADN, urmat? de distri- bu?ia lor egal? ?i total? ?n timpul
diviziunii celulare.
ARN-ul se con?ine ?n nucleu, citoplasm?, ribozomi, mitocondrii, plastide. Const?
dintr-o caten? format? din nucleotide, care con?in glucidul riboza, trei baze
azotate � A, G ?i C sunt acelea?i ca ?i la ADN, iar timidina este ?nlocuit? de
uracil. Se cunosc trei tipuri de ARN: ribozomal, de transport ?i mesager.
Rolul biologic al ARN-ului:
 � ARN ribozomal intr? ?n componen?a ribozomilor, particip?nd la biosinteza
proteinelor;
� ARN de transport asigur? deplasarea aminoacizilor spre locul de sintez? al
proteinelor;
� ARN mesager se sintetizeaz? pe un sector al ADN-ului ?i transmite infor- ma?ia
despre structura proteinelor din nucleu spre ribozomi.
ATP-ul (adenozintrifosfat) este un nucleotid alc?tuit din baza azotat? adenina,
glucidul riboza ?i trei radicali de acid fosforic. Se con?ine ?n citoplas- m?,
mitocondrii, plastide,
nucleu (fig. 2.10). Este un

compus instabil. Leg?turile dintre radicalii de acid fo- sforic (dou? la num?r)
sunt numite macroergice, deoa-

rece la ruperea unei astfel

de leg?turi se degaj? 40 kJ, de 10 ori mai mult dec?t ?n alte leg?turi chimice. ATP
este o surs? universal? de energie ?n organismele vii.

Tema 2.2 Alc?tuirea celulei

Forma ?i dimensiunile celulelor. Dimensiunile celulelor variaz? de la c??iva

microni (la unele bacterii) p?n? la 155 mm la oul de stru?.
?n cazul celulelor vegetale, varietatea de forme poate fi redus? la:
a) celule parenchimatice � lungimea este egal? cu l??imea sau o dep??e?te de
maxim 2-3 ori. Astfel de celule pot fi v?zute cu ochiul liber ?n miezul fruc- telor
de pepene verde, de l?m?ie, de portocale etc.;
b) celule prozenchimatice � lungimea dep??e?te l??imea de mai multe ori, de
exemplu, celulele-fibre din tulpina inului, urzicii, c?nepii etc.
Celulele animale pot fi grupate, dup? form?, ?n:
a) celule cu form? variabil? (leucocite, celule musculare, secretorii ?.a.);
b) celule cu form? constant? (epiteliale, nervoase, osoase, eritrocite). Dup?
prezen?a unui nucleu individualizat, distingem dou? tipuri de celule:
eucariote ?i procariote.

Alc?tuirea celulei eucariote

Celula eucariot? reprezint? un sistem viu unitar constituit din trei elemente de
baz?: membran?, citoplasm? ?i nucleu (fig. 2.11).
Membrana celular?
Membrana celular?, numit? ?i membran? plasmatic? sau plasmalem?, este o pelicul?
sub?ire care vine ?n contact nemijlocit cu citoplasma (fig 2.12). Are
o grosime de aproximativ 10 nm ?i poate fi vizualizat? doar la microscopul
electronic. Este alc?tuit? din lipide ?i proteine. Moleculele de lipide sunt a?e-

zate ?n dou? r?nduri, form?nd un strat continuu, iar cele de proteine se afund? ?n
stratul de lipide la di- ferite ad?ncimi. Unele penetreaz? stratul bilipidic, form?
nd pori prin care pot trece substan?ele solubile ?n ap?, altele str?bat stratul
bilipidic p?n? la jum?tate.
La suprafa?a membranei celulei animale se afl? glicolipide ?i glico- proteine,
alc?tuind glicocalixul cu
rol de protec?ie. Membrana celulei vegetale ?i a celei micotice sunt protejate de
un perete celular rigid. La plante acesta este format din celuloz?, iar la ciu-
perci � din chitin?.
Func?iile plasmalemei:
� delimitarea con?inutului celulei de mediul extern. Gra?ie acestei func?ii, ?n
celul? se men?ine o anumit? compozi?ie chimic? a citoplasmei;
� de barier?. Posed?nd o permeabilitate selectiv?, plasmalema nu permite
majorit??ii compu?ilor chimici s? p?trund? liber ?n citoplasm?;
� unirea celulelor ?ntre ele. Unirea celulelor animale are loc prin excres- cen?e
sau cute � desmodesme (fig. 2.11-15), � iar a celor vegetale � prin canale umplute
cu citoplasm? � plasmodesme (fig. 2.11-9);
� func?ia de recep?ie. ?n plasmalem? se afl? proteine-receptori, care recep- ?
ioneaz? informa?ia din mediu, transmi??nd-o ?n citoplasm?.
� de transport, care poate fi pasiv ?i activ.
Transportul pasiv se realizeaz? ?n direc?ia gradientului de concentra?ie � din
regiunea unde concentra?ia atomilor sau a moleculelor este mai mare ?n regiu- nea
unde concentra?ia lor este mai mic?. Acest transport nu necesit? consum de
energie ?i are loc pe calea difuziunii simple sau a difuziunii facilitate.
Difuziunea

simpl? se realizeaz? prin porii for- ma?i de moleculele proteice ale membranei (?n
cazul difuziunii apei, ionilor) sau cu participarea compo- nen?ilor lipidici ai
acesteia (pentru substan?ele solubile ?n gr?simi). Difuziunea facilitat? este
asigura- t? de proteine-transportatoare din membran?, care se leag? selectiv cu
anumi?i ioni sau molecule, transpor- t?ndu-le prin membran? (fig. 2.13).

Afla?i mai multe

Difuziunea apei se nume?te osmoz?. ?n cazul ?n care concentra?ia solu?iei din afara
ce- lulei este mai mare dec?t ?n celul? (solu?ie hipertonic?), apa p?r?se?te
celula. ?n acest caz volumul vacuolelor, par?ial al citoplasmei, se mic?oreaz? ?i
citoplasma parietal? se ?ndep?rteaz? de membran?. Acest fenomen este numit
plasmoliz?. Dac? celula plas- molizat? este pus? ?n ap?, aceasta va p?trunde ?n
celul?, restabilind volumul ei ini?ial. Fenomenul este numit deplasmoliz?.

Transportul activ se face ?mpotriva gradientului de concentra?ie � din regi- unea

unde concentra?ia atomilor sau a moleculelor este mai mic? ?n regiunea unde
concentra?ia lor este mai mare. Acest transport suscit? consum de energie ?i este
realizat de proteine-transportatoare speciale.
Moleculele de dimensiuni mari (proteinele, lipidele, acizii nucleici) nu pot
trece direct prin plasmalem?, transportul lor realiz?ndu-se pe calea endocitozei.
Endocitoza particulelor solide este numit? fagocitoz?, iar a lichi- delor �
pinocitoz?. Evacuarea particulelor solide este o fagocitoz? negativ?, iar a
lichidelor � pinocitoz? negativ?.
Citoplasma
Citoplasma const? din hialoplasm?, numit? ?i matrice, ?i organite.
Hialoplasma este mediul intern al celulei. De?i la microscopul electronic pare a
fi o mas? omogen?, ?n realitate const? din dou? faze: lichid? ?i solid?. Faza
lichid? prezint? o solu?ie coloidal? de compu?i organici, afla?i ?ntr-o con- tinu?
mi?care, asigur?nd deplasarea substan?elor ?i a organitelor, schimbul de substan?e.
Faza solid? se compune din fibre proteice sub?iri, care ?mpreun? cu organitele
tubulare ?i fibrilare formeaz? scheletul citoplasmatic � citoscheletul (fig. 2.14).
El leag? organitele ?ntre
ele, d?nd celulei o anumit? form?.
Func?iile. Consisten?a hialoplas- mei determin? forma celulei, constitu- ind ?n
acela?i timp ?i mediul ei intern,
unde se desf??oar? multe din reac?i-
ile celulare, asigur? leg?tura dintre
organite ?i transportul intracelular.
Organitele celulare sunt compo- nen?i permanen?i ?i obligatorii ai ma- jorit??ii
celulelor. Ele au o structur? specific? ?i ?ndeplinesc func?ii vitale importante.
Deosebim organite cu

membran? (reticulul endoplasmatic, aparatul Golgi, mitocondriile, lizozo-

Fig. 2.15 Schema structurii reticulului endoplasmatic ?i microfotografie:

1 � membrana nuclear?; 2 � cisterne; 3 � ribozomi.
mii, plastidele, vacuolele) ?i organite lipsite de membran? � amembranare (ri-
bozomii, microfilamentele, microtuburile ?i centrul celular).
Organite celulare membranare
Organite celulare cu membran? unic?
Reticulul endoplasmatic (RE) prezint? un sistem ramificat de canale ?i cis- terne
cu pere?i din membrane asem?n?toare cu plasmalema (fig. 2.15). Se lo- calizeaz?, de
regul?, ?n vecin?tatea nucleului. ?n citoplasm? sunt prezente dou? tipuri de RE �
granular (REG), dislocat ?n vecin?tatea nucleului, ?i agranular (REA). Membranele
canalelor ?i cavit??ilor RE granular, spre deosebire de cel agranular, poart?
ribozomi.
Func?iile. Pe l?ng? func?ia de transport, REG particip? la sinteza proteinelor,
iar REA � a lipidelor.
Aparatul Golgi (AG) const? din cisterne delimitate de membrane, dispuse c?te 4-5
una peste alta, form?nd un dictiozom. Cisternele sunt dilatate la capete ?i ?
nconjurate de micro- ?i macrovezicule, generate de c?tre acestea (fig 2.16). Func?
ia principal? a AG este depozitarea ?i transportarea produselor de sin- tez? ale
celulei. Acestea se acumuleaz? ?n cisternele AG, ?mpachet?ndu-se ?n vezicule
membranare, apoi, pe m?sura necesit??ii, se desprind de cisterne ?i

trec ?n citoplasm?, unde sunt folosite pentru desf??urarea activit??ii vitale a

celulei sau sunt evacuate ?n afara ei, fiind utilizate de alte celule. AG este
sediul form?rii lizozomilor.
Lizozomii sunt corpusculi de form? oval? de dimensiuni mici (cu un dia- metru de
0,5-1,0 �m), ce con?in fermen?i capabili s? scindeze substan?ele nu- tritive. Un
lizozom poate con?ine 30-50 de fermen?i, membrana lui fiind ?ns? rezistent? la ac?
iunea acestora. Fermen?ii sunt sintetiza?i ?n ribozomi, de unde, prin canalele
reticulului endoplasmatic ajung ?n AG, ?n cisternele c?ruia ?i se formeaz?
lizozomii. Membrana lizozomilor este mai groas? dec?t a celorlalte organite ?i este
impermiabil?.
Func?iile lizozomilor constau ?n asigurarea digestiei intracelulare, depo-
zitarea fermen?ilor. Datorit? capacit??ii de digestie activ?, lizozomii particip?
la ?nl?turarea p?r?ilor deteriorate ale celulei, la resorb?ia celulelor ?i chiar a
organelor. De exemplu, lizozomii diger? celulele cozii mormolocului la trans-
formarea acestuia ?n broasc?.
Vacuolele prezint? vezicule sau cavit??i cu un con?inut lichid. ?n celulele
animale vacuole sunt multe ?i mici. ?n celulele vegetale tinere vacuolele de
asemenea sunt mici ?i numeroase, iar ?n cele b?tr?ne acestea se contopesc, for- m?
nd o vacuole mare, delimitat? de o membran? asem?n?toare plasmalemei, numit?
tonoplast. Con?inutul vacuolelor vegetale, numit suc celular, este o solu?ie apoas?
din compu?i organici ?i minerali.
Func?iile. Vacuolele celulei animale sunt responsabile de transportul sub- stan?
elor ?i leg?tura dintre organite. ?n celula vegetal? vacuolele men?in rigidi- tatea
acesteia, servesc drept depozit pentru metaboli?ii cu rol nutritiv (glucide, acizi
organici, proteine) ?i pentru cei toxici (nicotin?, taninuri), pentru pig- men?i,
asigur? degradarea/digestia macromoleculelor ?i a organitelor celulare ?mb?tr?nite
sau deteriorate.
Organite celulare cu membran? dubl?
Mitocondriile (fig. 2.17) sunt corpusculi de form? oval?, sferic? sau alun- git?
vizibili la microscopul optic. Diametrul lor poate atinge 1 �m, iar lungi-
mea 7-10 �m. Sunt ?nveli?i
?ntr-o membran? dubl?: ex-
tern? neted?, iar cea intern?
formeaz? numeroase cute ?i excrescen?e, numite criste.
Cavitatea mitocondriilor,
delimitat? de membrana in-

tern?, reprezint? matricea. Aici se con?in ribozomi ?i ADN inelar, care asigur?

autoreproducerea mitocondriilor. Num?rul mitocondriilor ?n celul? depinde de mai

mul?i factori, printre care: v?rsta � ?n celulele tinere num?rul lor este mai mare
dec?t ?n cele b?tr?ne; func?iile celulei � celulele musculare con?in mai multe
mitocondrii dec?t cele epiteliale.
Func?ia mitocondriilor este sinteza ATP-ului, de unde ?i denumirea lor de
�sta?ii electrice� ale celulei. ?n mitocondrii se sintetizeaz? ?i proteine pentru
necesit??i proprii, iar prezen?a ADN-ului asigur? autoreproducerea.
Plastidele sunt organite specifice doar celulelor vegetale. Se cunosc trei tipuri
de plastide: cloroplaste, cromoplaste ?i leucoplaste.
Cloroplastele (fig. 2.18) se con?in ?n frunze ?i ?n alte organe verzi ale
plantelor. O celul? din frunz? poate
con?ine de la 20 p?n? la 100
de cloroplaste. Au o form?
oval? ?i sunt delimitate de
citoplasm? de o membra-
n? dubl?: extern? neted?
?i intern? care formeaz? multiple invagin?ri ?nchi-

se � tilacoizi � ?n form? de disc. Mai mul?i tilacoizi, a?eza?i unul peste altul,
formeaz? o gran?. ?n membrana tilacoizilor sunt localizate gr?uncioarele de
clorofil?. Cavitatea cloroplastei � stroma (matricea) � con?ine lipide, proteine,
ADN, ribozomi, substan?e de rezerv?.
Func?ia cloroplastelor este fotosinteza. Prezen?a ribozomilor ?i ADN-ului face
posibil? sinteza de ATP ?i proteine necesare pentru activitatea proprie ?i
autoreproducere.
Cromoplastele prezint? plastide ad?postite de citoplasma celulelor organe- lor
colorate ale plantei. ?n membrana tilacoizilor cromoplastelor se con?in gr?-
uncioare de pigmen?i ro?u, oranj, galben sau violet.
Func?ia � depozitarea substan?elor de rezerv?, colorarea florilor ?i fructelor.
Leucoplastele sunt plastide lipsite de pigmen?i prezente ?n citoplasma celu-
lelor din organele incolore: tulpini, r?d?cini, r?d?cini metamorfozate.
Func?ia leucoplastelor este depozitarea substan?elor de rezerv?.
Afla?i mai multe
Toate tipurile de plastide se formeaz? din proplastide localizate ?n meristem. ?
ntruc?t au o origine comun?, ?n anumite condi?ii, de exemplu la coacerea fructelor
sau schimbarea culorii frunzelor toamna, cloroplastele se transform? ?n
cromoplaste. Tuberculii de cartofi ?inu?i la lumin? ?nverzesc, deoarece
leucoplastele trec ?n cloroplaste. Tuberculii ?nverzi?i nu pot fi consuma?i,
deoarece ?n ei se acumuleaz? o substan?? toxic? � solanina.

Organite celulare amembranare Ribozomii sunt organite de form?

oval? cu un diametru de 15-20 nm.
Fiecare ribozom const? din dou? p?r?i inegale ca m?rime (una mare ?i una mic?)
constituite din proteine ?i ARN. Sunt localiza?i pe membranele reticu- lului
endoplasmatic, ?n citoplasm?, plastide, mitocondrii.
Func?ia ribozomilor este sinteza proteinelor.
Microfilamentele sunt structuri fibrilare formate din diferite proteine
contractile (actin? ?i miozin?), asigu- r?nd func?iile motorii ale celulei. Mi-
crotuburile prezint? cilindri cavi cu pere?ii din protein? tubulin?.
Func?ia. Microtuburile ?i microfi- lamentele particip? la formarea citos-
cheletului.

Centrul celular (centrozomul) este specific doar celulelor animale (fig. 2.19).
Se compune din doi corpusculi � centriole � amplasa?i unul peste altul ?ntr-un
sector mai dens al citoplasmei din apropierea nucleului. Fiecare centriol? pre-
zint? un cilindru lung de 0,3 �m ?i cu un diametru de 0,1 �m format din mai multe
microtuburi amplasate ?n cerc c?te trei.
Func?ia. Centrul celular joac? un rol esen?ial ?n formarea citoscheletului, de
asemenea particip? la diviziunea celulei.
Nucleul
Nucleul este prezent ?n toate celulele eucariotelor. Forma ?i dimensiunile lui
depind de parametrii respectivi ai celulei (fig. 2.20). Majoritatea celule- lor
con?in un nucleu, dar se ?nt?lnesc ?i celule polinucleare. Componentele nucleului
sunt membrana nuclear?, sucul nuclear (nucleoplasma), nucleolul ?i cromatina.
Membrana nuclear? se compune din dou? foi?e ?ntre care se afl? o substan- ??
amorf?. Membrana extern? contacteaz? cu citoplasma ?i prezint? o continu- are a
membranelor RE. Membrana intern? este ?n leg?tur? cu nucleoplasma.
Func?ia. Membrana nuclear? delimiteaz? con?inutul nucleului ?i asigur? schimbul
de substan?e dintre nucleu ?i citoplasm?.
Nucleoplasma este o solu?ie coloidal?, transparent?, cu aceia?i viscozitate ca ?i
a citoplasmei. Con?ine proteine ?i ARN.

Func?ia. Nucleoplasma este sediul nucleolilor, cromatinei ?i al procese- lor din

nucleu.
Cromatina prezint? o re?ea de fi- bre ?i granule mici. Componentul de baz? al
cromatinei sunt moleculele de ADN legate de proteine specifice, ARN, lipide ?i s?
ruri minerale. ?n tim- pul diviziunii celulei, moleculele de ADN se spiralizeaz? ?i
se scurteaz? form?nd cromozomii.
Func?ia. P?strarea ?i transmiterea informa?iei ereditare.
Nucleolii sunt sectoare ale nucle- ului nedelimitate de membran?, de form?
sferic?, puternic condensate, cu un diametru de 1-2 �m. Num?rul ?i forma lor depind
de starea func?ional? a nucleului. Sunt forma?i din proteine, ARN ?i ADN.
Func?ia nucleolilor se rezum? la sinteza de ARN ?i proteine din care se formeaz?
ribozomii.
Incluziunile celulare. Pe l?ng? organite, ?n citoplasm? se mai con?in ?i
incluziuni � acumul?ri de substan?e de rezerv?. ?n celulele vegetale se ?n-

t?lnesc gr?uncioare de aleuron?, ami- don, pic?turi de gr?sime ?.a. ?n cele

animale ?i micotice se formeaz? pic?turi de glicogen. Incluziunile sunt forma- ?

iuni relativ provizorii ?nt?lnite ?n unele tipuri de celule ?n anumite momente ale
activit??ii lor vitale.
Flagelii ?i cilii sunt organite de mi?care, prezent?nd excrescen?e specifice ale
citoplasmei. Flagelii con?in ?n lungimea lor 20 de microtuburi, iar la baza lor, ?n
citoplasm?, un corpuscul bazal. Cilii sunt flageli mai scur?i. Se ?nt?lnesc la
protozoare, game?i, ?n epiteliul mucoasei nazale etc.
Alc?tuirea celulei procariote
Celula procariot? este celula-corp a bacteriilor. De regul?, are forma sferic?
sau cilindric? ?i se compune din: perete celular, membran? celular?, citoplasm? ?i
nucleoid (fig. 2.21).

Peretele celular este rigid, alc?tuit dintr-o re?ea de molecule de murein?.

?n jurul peretelui celular poate exista
o capsul? sau un strat mucos cu aspect
gelatinos ?i consisten?a v?scoas?.
Func?iile. Regleaz? schimbul de
substan?e, men?ine forma celulei ?i
este suport de fixare pentru cili ?i fla-
geli.
Membrana celular? se aseam?-
n? cu cea a eucariotelor. Pentru a-?i
m?ri suprafa?a, formeaz? invagin?ri �
mezozomi, care, dup? func?ii, amin-

tesc mitocondriile celulei eucariote.

Func?iile. Protejeaz? citoplasma, men?ine presiunea osmotic? intern?,

.
intervine ?n schimburile dintre celul? ?i mediu, av?nd permeabilitate selectiv?.
Citoplasma prezint? un sistem coloidal din ap?, proteine ?i lipide lipsit de
citoschelet, de curen?i plasmatici. Dintre organite sunt prezen?i doar ribozo-
mii.
Func?iile. Este sediul reac?iilor metabolice.
Nucleoidul, echivalentul nucleului eucariotelor, se compune din ADN, ARN ?i
proteine. Membrana nuclear? lipse?te. ADN este reprezentat de o molecul? circular?,
care constituie cromozomul sau genomul bacterian. Multe bacterii prezint? ?i
material genetic accesoriu � plasmide, care con?in gene ce confer? rezisten?? la
antibiotice, la metale grele etc.
Func?ia. Depozitarea informa?iei ereditare.
Vacuolele apar ?n faza de cre?tere activ? a celulei.
Cilii ?i flagelii sunt organite de locomo?ie prezente, ?n special, la bacteriile
alungite.