1. Tema pe care am ales să o prezint astăzi este educația estetică.

2. Pentru a realiza acest proiect, am consultat aceste cărți (le citești) ambele scrise de
către Constantin Cucoș.

3. ( Dau slide fără definiția educației estetice )

Înainte de a trece la definiția complexă din cărțile psihologice, aș vrea să vă întreb,

care este primul lucru care vă vine în minte atunci când auziți cuvântul estetic?
Așa cum mulți dintre voi ați spus, esteticul înseamnă ceva sensibil, placut și frumos.

Educaţia estetică reprezintă o componentă indispensabilă a formării personalităţii,

prin intermediul căreia se urmăreşte dezvoltarea capacităţii de a recepta, interpreta
şi crea frumosul.
1
4. Toate cele discutate mă duc cu gândul la un singur cuvânt, anume artă.

Ea este dificil atât de definit, cât și de evaluat. Ce înseamnă asta? Înseamnă că artistul
își stabilește singur parametrii de lucru și regulile, care sunt de fapt, o consecință a
mediului din care provine, a culturii, a educației primite, etc. Artistul dorește să
transmită un mesaj, va comunica sentimente, însă beneficiarul de artă le va recepta
într-un mod propriu.

Adiică, această capacitate sensibilă a psihicului uman față de ceea ce se petrece în

lumea exterioară, dar și în cea interioară-spirituală, precum și crearea propriu-zisă a
artei, constituie o premisă, dar și un rezultat al demersului educațional.

Se vorbește despre o artă a învățării și a educației, în care educatorul este un artist ce

are un scenariu și o ficțiune didactică. Autorul-profesor își joacă rolul bine definit.

2
 5. Apare analfabetismul estetic – o incapacitate de a sesiza și a vibra în fața frumosului,
o insensibilitate față de artă, ce are consecințe atât pentru individ, cât și pentru
societate.

Se poate forma o criză în artă – o criză de comunicare, o criză a sensibilității care

nu se adaptează noilor modalități expresive, fiind nevoie mereu de o reconstrucție
permanentă a sensibilității noastre receptive.

6. Stimularea spiritului copiilor – artele reprezintă o componentă fundamentală a unei

pedagogii interactive ce pune în evidență creativitatea elevilor.

De asemenea, valențele emoțional-estetice pot fi conturate nu doar de disciplinele

de profil, ci de orice altă materie, astfel toate cadrele didactice ar trebui să fie
pregătite în direcția formării acestei sensibilități. Învățământul permite și o specializare a
anumitor cadre didactice pentru realizarea educației estetice, însă fiecare profesor

3
își exprimă spritul estetic atât direct, cât și indirect, prin felul în care se îmbracă, vorbește
și cum amenajează ambientul clasei.

7. –

8. Acest pedagog va propune 3 concretizări ale educației estetice:

- educația artistică (vizează atitudinea de a percepe frumusețea unui obiect)

- educația filetică (cultivă dragostea unui subiect față de un obiect)

- educația religioasă (se adresează pietății față de totalitatea existenței)

9. Acum vă întreb, care sunt diferențele dintre educație estetică și cea artistică?

- d.p.d.v al conținutului - educația estetică are o sferă mai largă, incluzând

frumosul din natură, societate și artă, pe când educația artistică vizează doar frumosul
din opere de artă.
4
 - d.p.d.v al finalităților - educația estetică își propune să dezvolte receptivitatea și
creativitatea noastră estetică, pe când educația artistică are rolul de a dezvolta
capacitatea noastră creativă în registrele metodice, specifice fiecărei arte.

- d.p.d.v al formelor de realizare – educația estetică se desfășoară sub forma unor

activități teoretico- informatice, pe când educația artistică vizează mai mult o traiectorie
practică-aplicativă.

10. Obiective:
a) obiective privind formarea capacității de a percepe, a însuși și a folosi adecvat
valorile estetice
– valorificarea din perspectivă teoretică și practică a valorilor estetice
– se va forma senzorialitatea
5
 – formarea gustului estetic (capacitatea de a reacționa spontan printr-un sentiment
plăcut sau nu față de unele unele, realizări umane, etc, fiind o trăire subiectivă care nu
poate fi mereu argumentată din punct de vedere teoretic, iar educația nu își propune să
uniformizeze gustul estetic, ci să o pună în valoare)
– judecata estetică (act de deliberare a unor obiecte esteteice pe baza unor criterii bine
argumentate și întemeiate pe criterii de apreciere a frumosului)
– idealul estetic (un model, un prototip estetic ce aparține unei epoci, națiuni sau
categorii sociale)
– sentimentele estetice (cea ma înaltă formă de trăire a frumosului)
– convingeri estetice

b) obiective privind dezvoltarea capacității de a crea valori estetice, ce pot avea atât
un caracter general, cât și unul particular.

11. Principii:

6
 a) profesorului îi revine obligația de a selecta și de a propune operativ cele mai
reprezentative opere de artă, iar pentru a eticheta ca fiind o operă valoroasă sau nu,
este nevoie de competență culturală, făcându-se și o distincție între ceea ce este
frumos și ceea ce este kitsch, deosebirea valorilor de nonvalori

b) presupune un efort participativ din partea elevilor

c) educatorii trebuie să realizeze analize complexe pentru a dezvălui elevilor forma și

conținutul operei de artă

d) este important să se cunoască cât mai bine corelațiile dintre operă, creator și
condițiile istorico-sociale

12. Toții copiii, cu mici excepții, sunt capabili să asculte muzică, să recite, să deseneze sau
să danseze, însă nu la același nivel, între ei existând deosebiri evidente. Rolul cadrului
didactic este de a observa aceste diferențe și de a asigura cadrul propice pentru

7
 dezvoltarea aptitudinii respective, cum ar fi îndrumarea spre o școală specială de artă
sau o viitoare carieră artistică.

Aptitudinile artistice se vor dezvolta prin exersare, de aceea sarcina școlii este cea de a
iniția elevii de timpuriu cu tehnicile diferitelor arte.

13. Metode:
a) exercițiul – contribuie la dezvoltarea sensibilității
b) explicația – moment introductiv în achiziționarea de cunoștințe teoretice
c) demonstrația – realizată de cadrul didactic specializat

14. Educația pentru și prin valori literare - aceasta înseamnă să doreşti, să simţi nevoia să
citeşti poezie bună, eseu, proză, teatru etc., să poţi aprecia ceea ce lecturezi prin
introducerea unor categorii estetice, cum sunt frumosul, grotescul, sublimul, tragicul,
comicul, satiricul, ironicul, umoristicul, dar şi opusul acestora în sens valoric.

8
Educația pentru și prin valori plastic – picturale - contribuie în mod deosebit la
educaţia estetică a şcolarilor formând şi dezvoltând spiritul de observaţie, atenţia,
reprezentările spaţiale, imaginaţia creatoare,interesul şi plăcerea de a desena, de a
colora, de a modela.

Educația pentru și prin valori muzicale