Autonomii locale si instituții centrale in spațiul românesc in secolele XIX-XVIII

I.Caracteristici si cauze
II.Transilvania
III.Țara românească
IV.Moldova
V.Dobrogea
VI.Instituții centrale
A.Domnia
B.Biserica
C.Sfatul domnesc
D.Adunarea țării
E.Administrația
F.Armata

I.CARACTERISTICI SI CAUZE
Forma de organizare specifica a spațiului românesc în secolele VII-XIX a fost obștea sătească care
era o comunitate cu organizare socială, economică, culturală și cu un teritoriu bine delimitat.
Obștile teritoriale se grupau în uniuni de obști pe care Nicolae Iorga le-a numit ,,Romanii
populare”, acestea au evoluat dând naștere formațiunilor politice prestatale sau autonomiilor locale,
acestea sunt menționate în izvoarele istorice sub numele de cnezate, voievodate, țări, câmpuri,
ocoale.
Prin unirea autonomiilor locale s-au format statele medievale românești (Transilvania, Țara
Românească, Moldova, Dobrogea)
Caracteristicile autonomiilor locale:
-Autonomiile locale s-au format prin unirea obștilor sătești.
-Autonomiile locale erau în general dependente de un centru de putere străină. (erau vasale)
formațiunile politice prestatale din Dobrogea au fost vasale față de Imperiul Bizantin, cele din
Moldova și Țara Românească au fost vasale de tătari și cumani. În Transilvania a existat o
dependență față de Imperiul Bizantin (Anonymus menționează că stăpânul voievodului Menumorut
era împăratul de la Constantinopol) iar după secolul al XIX a existat o dependență față de statul
maghiar.
Maghiarii și-au impus dominația și asupra autonomiilor din Țara Românească așa cum rezultă din
diploma cavalerilor ioaniți.
-Autonomiile locale aveau o organizare militară incipientă de aceea voievozii Gelu Glad
Menumorut Ahtum Gyula au armate care se luptă cu oștile trimise de statul maghiar. În diploma
cavalerilor ioaniți, regele Ungariei le recomanda românilor să se alăture cu oastea lor cavalerilor
ioaniți.
-Autonomiile locale erau bogate de aceea atrag stăpânitori străini. Anonymus în Faptele Ungurilor
menționa rodnicia pământului, aurul și sarea din Transilvania. În Diploma cavalerilor ioaniți erau
menționate pășuni, vite, pescării, mori.
Cauzele care au favorizat formarea statelor medievale românești:
a.Cauzele interne
-Existența unor formațiuni politice prestatale (Autonomiile locale) in care existau deja structuri
instituționale care ușurează acțiunile unificatoare
-Creșterea demografică
-Viața economică prosperă ( este determinată și de existența drumurilor comerciale care legau
Europa de Dunăre și de Marea Neagră –> așa cum era drumul moldovenesc)
-Se accentuează procesul de diferențiere socială în cadrul obștilor și a uniunilor de obști. Elementele
conducătoare, boierii, au inițiative de natură politică.
b.Cauzele externe
-Amenințarea statelor vecine hoarda de aur a determinat organizarea și evoluția autonomiilor
românești amenințate să dispară, ele au reacționat unindu-se și formând statele medievale.
-Conjunctură internațională favorabilă, duce la formarea Țării Românești și a Moldovei (stingerea
dinastiei Arpadiene și scăderea puterii tătarilor din Hanatul Hoardei de aur in sec XIV) Dinastia
Arpadiană s-a stins 1301 și a determinat o criză dinastică în Ungaria, de aceea acest stat o perioadă
nu a putut să-și exercite influența în spațiul extracarpatic, Coroana Ungariei i-a revenit lui Carol
Robert de Anjou, însă acesta a trebuit să lupte cu alți pretendenți la tron în primul deceniu al
secolului al XIV lea și apoi să-și consolideze domnia, acesta este contextul favorabil în care
Basarab 1 a unit autonomiile locale dintre Carpați și Dunăre și a format statul medieval Țara
românească , întemeierea Moldovei a avut loc în contextul determinat de scăderea puterii tătarilor
față de perioada anterioară, aceștia însă mai au încă putere pentru a ataca drumul comercial care
trecea prin Moldova determinând reacția militară a Ungariei, dar și a românilor, la inițiativa
regatului Ungariei s-a format statul moldovean într-un moment în care tătarii nu mai reprezentau o
amenințare majoră pentru noul stat deși aveau încă suficientă putere pentru a iniția unele atacuri.

II.TRANSILVANIA
A.Autonomii locale
B.Formarea statului medieval

A.Autonomii locale
Autonomiile locale sunt menționate în izvoarele istorice:
a.Gesta Hungarorum (faptele ungurilor) este o cronică maghiară scrisă în de notarul regelui maghiar
Bela al III-lea, nu se știe numele acestuia de aceea istoricii l-au numit Anonymus, el scrie în secolul
al XII-lea dar face referire la evenimentele de la sfârșitul secolului al XIX-lea când ungurii pătrund
în spațiul Transilvănean unde găsesc 3 autonomii locale:
•Voievodatul condus de Menumorut în Crișana având capitala la Biharea
•Voievodatul condus de Gelu în centrul Transilvaniei având capitala la Dăbâca
•Voievodatul condus de Glad în Banat având capitala Cuvin
Ungurii i-au cerut lui Menumorut să le cedeze voievodatul dar acesta a refuzat spunându-le că-i
oferă protecție stăpânul său împăratul de la Constantinopol, deci în acel moment Menumorut era
vasal față de imperiul Bizantin, ungurii l-au atacat și l-au învins, în acest context s-a realizat o
căsătorie dinastică între fiica lui Menumorut și fiul Arpad conducătorul ungurilor, Menumorut i-a
dat fiicei sale voievodatul ca zestre, Gelu este atacat și el de ungurii care văzuseră rodnicia
pământului, aurul și sarea din Transilvania, Gelu a fost învins și ucis, iar conducerea voievodatului
său a fost preluată de căpetenia maghiară Tuhutum. Glad este și el învins, iar teritoriul său a intrat
sub autoritatea maghiară.
b.Legenda Sf. Gerald amintește pentru secolul al XI-lea 2 autonomii locale:
-Voievodatul condus de Gyula în Transilvania având capitala la Bălgrad (Alba-Iulia)
- Voievodatul condus de Ahtum care avea capitala la Morisena și era în Banat. Gyula a fost atacat
pentru că a refuzat să se creștineze în ritm catolic așa cum făcuse regele maghiar Ștefan (în jurul
anului 1000)de aceea el a fost atacat de armata regelui învins și luat prizonier Ahtum a fost și el
atacat de armata regelui Ungariei pentru că refuza să recunoască suzeranitatea maghiară, percepea
taxe vamale pentru sarea extrasă din munții Apuseni și care era transportată cu plutele pe Mureș
către Ungaria. Ahtum a fost atacat învins și ucis, regele Ștefan a încercat să-și impună stăpânirea
asupra Transilvaniei dar luptele pentru tron care încep după moartea sa au împiedicat menținerea
acesteia.
c.Formarea statului medieval Transilvania
Transilvania s-a format ca stat medieval prin unirea autonomiilor locale din spațiul intracarpatic
făcută de cuceritorii maghiari.
Transilvania medievală poate fi privită dintr-o dublă perspectivă:
-Ca voievodat inclus în regatul maghiar a cunoscut introducerea unor elemente ale feudalismului
apusean.
-Ca teritoriu locuit de o populație românească majoritară păstrându-și individualitatea politică
instituțională (se menține instituția voievodatului, iar românii trăiau sub conducerea cnezilor și
voievozilor proprii
Transilvania a rămas sub stăpânirea maghiară până în sec al XVI-lea când Ungaria a fost învinsă de
Turci, de aceea partea centrală acestui stat a devenit pașalâc, iar Transilvania a devenit principat
autonom sub suzeranitate otomană deci Transilvania in sec al XVI-lea schimbă stăpânirea maghiară
cu cea otomană și schimbă forma de organizare politică trecând de la voievodat la principat.

III.ȚARA ROMANEASCA
A.Autonomiile locale
B.Formarea statului medieval
A.Autonomiile locale
În izvorul istoric diploma cavalerilor ioaniți din 1247 regele Ungariei Bela al XIV-lea acorda
privilegii ioaniților pe care îi chemase pentru a-și proteja regatul de năvălirile tătarilor. Documentul
oferă informații despre organizarea politico-teritorială despre situația socială, economică și militară
a populației care trăia între Carpați și Dunăre la scurt timp după marea invazie a tătarilor din 1241.
Acest izvor istoric menționează autonomiile locale în care trăiau românii de la S de Carpați:
● Țara Severinului (situată în Banat și în V Munteniei )
● Voievodatul lui Litovoi ( situat între Olt și Jiu și care cuprindea și Țara Hațegului)
● Voievodatul lui Seneslau (situat în stânga Oltului cuprinzând și Țara Făgărașului)
● Cnezatul lui Ioan (situat în S Olteniei)
● Cnezatul lui Farcaș (situat în N Olteniei)
Aceste autonomiile locale erau dependente de regatul Ungariei, de aceea regele poate oferi
privilegii cavalerilor ioaniți în schimbul serviciilor lor militare.
B.Formarea statului medieval
Statul medieval, Țara Românească s-a format prin unirea autonomiilor locale existente între Carpați
și Dunăre și menționate anterior în diploma cavalerilor ioaniți. Acest proces a început probabil la
sfârșitul sec al XIII-lea și s-a încheiat la începutul sec al XIV-lea
a.Descălecătorul Negru Vodă (menționat și sub numele de Radu Negru Vodă)
În formarea statului medieval Țara Românească o contribuție importantă o au și românii
transilvăneni conform tradiției istorice a descălecatului (adică conform legendei) în contextul
anihilării autonomiei românești din Țara Făgărașului de către Ungaria pe la 1290-1291
conducătorul acestui teritoriu legendarul Negru Vodă ar fi trecut la S de Carpați, el este
descălecătorul legendar al Țării Românești (descălecător înseamnă întemeietor de țară venit din
afara teritoriului respectiv) el ar fi unit treptat autonomiile locale existente la S de Carpați formând
statul medieval Țara Românească și având capitala la Câmpulung și apoi la Curtea de Argeș. Are
astfel loc un transfer instituțional dar și de populație dinspre Transilvania spre Țara Românească, de
aceea putem spune că populația din spațiul intracarpatic a avut un rol în formarea statului medieval
aflat la S de Carpați.
b.Întemeietorul sigur al Țării Românești menționat de documente este Basarab I (1310-1352)
întemeierea Țării Românești a avut loc în timpul domnitorului Basarab I care a unit autonomiile
locale existente. Această unificare a pornit din estul Oltului și a cuprins și celelalte teritorii amintite
în diploma Cavalerilor ioaniți. Basarab I stăpânea Banatul de Severin, Oltenia și Muntenia, teritorii
în care existaseră anterior autonomiile locale menționate în izvorul istoric din 1247. La începutul
domniei Basarab I era vasal față de regele Ungariei așa cum se menționează într-un document din
1324 în care acesta era numit ,,voievodul nostru transalpin. Neînțelegerile dintre Basarab I și Carol
Robert de Anjoun pornesc de la Banatul de Severin teritoriul cu rol important în apărarea zonei de
margine a Transilvaniei care era stăpânit de Basarab I, de aceea regele Ungariei și-a adunat oastea și
a pornit împotriva lui Basarab I cu scopul de-l înlătura de la domnie, în acest context a avut loc
lupta de la Posada 9-12 noiembrie 1330.
Lupta de la Posada (9-12 noiembrie 1330)
A fost prezentată în izvorul istoric ,, Cronica Pictată de la Viena”.
Românii sunt prezentați pe înălțimi aruncând cu săgeți și pietre în ungurii aflați în defileu. Mulți
nobili maghiari au fost uciși și chiar Regele Carol de Ajoun s-a aflat în dificultate salvându-se după
ce și-a schimbat armura cu cea a unui nobil.
Lupta s-a terminat cu victoria românilor.
Consecința luptei
A fost obținerea independenței Țării Românești.
Consolidarea Țării Românești a avut loc în timpul urmașilor lui Basarab 1.
a.Nicolae Alexandru- a fost asociat la domniei de către tatăl său Basarab 1. El a purtat titlul de
domn autocrat (singur stăpânitor) dorind să-și arate independența.
În 1359 a format Mitropolia Ortodoxă a Ungrovlahiei. (Ungrovlahiei – Țara Românească). Aceasta
a fost recunoscută de patriarhia de la Constantinopol, domnitorul și patriarhul s-a înțeles asupra
persoanei care să ocupe funcția de Mitropolit. Acesta va fii Ianchit din Vicina.
Astfel, prin crearea Mitropoliei Ortodoxe a Ungrovlahiei, domnitorul a contribuit la organizarea
instituțională a statului pe care-l conducea.
b.Vladislav Vlaicu – el a contribuit la organizarea și consolidarea statului pe care pentru că:
•A emis primele monede de argint, ușurând viața economică și arătând dorința de independență
•A creat Cancelaria Domnească, o instituție care se ocupa cu redactarea actelor importante ale
statului, atât interne (cum ar fi Hrisoavele care arătau proprietatea asupra moșiilor) cât și cele de
politică externe (cum ar fi tratate de alianțe cu alte state)
•A înființat cea de a doua Mitropolie Ortodoxă a Țării Românești, 1370, cu sediul la Severin. Face
acest lucru pentru a arăta dorința de independență a Țării Românești.

IV.MOLDOVA
A.Autonomiile locale
B.Formarea statului
C.Consolidarea statului
A.Autonomiile locale
În spațiul extracarpatic, la E Carpați, izvoarele istorice scrise dau mai puține informații despre
autonomiile locale.
Pe baza lor dar și cu ajutorul dovezilor arheologice, istoricii au putut localiza autonomii locale de
tipuri:
● Țărilor (Țara și Penițului)
● Codrilor (Codrii Cosminului)
● Câmpurilor (Câmpul lui Dragoș)
● Ocoalelor (Ocolul Câmpulung)
● Cobâlelor (Neamțu)
B.Formarea statului
Moldova s-a format prin unirea autonomiilor locale de la E de Carpați. Acest proces începea
la mijlocul sec. al XIV-lea și se finaliza către sfârșitul aceluiaș secol.
Statul medieval moldovean s-a format printr-un dublu descălecat:
a.Descălecatul lui Dragoș
b.Descălecatul lui Bogdan
a.Descălecatul lui Dragoș
A avut loc la mijlocul sec. al XIV-lea. Dragoș era un voievod din Maramureș, adică dintr-o zonă
de margine a Transilvaniei. El a participat împreună cu armata maghiară la campaniile militare
organizate de regele Ungariei, Ludovic I, la E de Carpați, împotriva tătarilor care atacau în mod
constant drumul comercial care trecea prin Moldova.
La inițiativa regalității maghiare, Dragoș a organizat în zona de N a Moldovei, o marcă de apărare.
Această Moldovă mică era vasală față de Ungaria și avea capitala la Baia.
Starea de vasalitate s-a păstrat și în timpul urmașilor lui Dragoș, adică în timpul lui Sas și a lui Balc.
b.Descălecatul lui Bogdan
Bogdan era un voievod român din Maramureș. El era nemulțumit pentru că regele Ungariei
anihilase autonomia de care se bucurau românii în zona Maramureșului.
El a plecat împreună cu apropriații săi la E de Carpați, unde i-a găsit pe boierii moldoveni
numulțumiți de starea de vasalitate față de Ungaria. De aceea el a putut să-l alunge pe Sas urmașul
lui Dragoș.
Izvorul istoric ,,Cronica lui Ion de târnave,, amintește despre armata trimisă de regele Ungariei
Ludovic de Anjoun împotriva lui Bogdan. Bogdan a respins atacurile ungurilor și a obținut
independeța Ungariei.
C.Consolidarea statului moldovean
A avut loc în timpul urmașilor lui Bogdan:
a.Petru Mușat
b.Latscu
c.Roman I

Latscu
A continuat politica viza de predecesorul sau de independență fata de Ungaria.
El a trecut la catolicism si a primit din partea Papei recunoasterea titlului de Duce al Moldovei.
El a înființat si o episcopie catolica la Siret.

Petru Moșat
A contribuit la organizarea statului moldovean bătând primele monede de argint din Moldova,
organizând, cancelaria domnească si întemeind prima mitropolie ortodoxa al Moldovei probabil
prin 1386 sau 1387, acesta are sediul la Suceava. Nu s fost insa recunoscută de patriarhul de la
Constantinopol.
Patriarhul si domnitorul nu s au înțeles asupra persoanei care ar fi trebuit sa ocupe funcția de
mitropolit.
Domnitorul l a dorit ca mitropolit pe Iosif ruda sa, iar patriarhul a dorit un grec si metropolia
Moldovei a fost recunoscuta mai tarziu 1401 in timpul domnitorului Alexandru cel Bun
Politica externa a moldovei a fost îndreptată spre Polonia in 1387 Petru Moasat a devenit vasal fata
de regele Vladislav Iagelo
P. Mosat spera sa obtina ajutor polonez pentru a putea face fata presiunilor ungariei.
Roman I- a axtins teritoriul Moldovei de la Carpați până la Dunăre și Marea Neagră finalizând
unificarea terirorială la sfârșitul sec. 14 și conducând o Moldovă mare.

DOBROGEA
A.Autonomiile locale
B.Formarea statului medieval

a)Autonomiile locale
Pentru sec al 10-lea sunt menționate doua formațiuni politice statale sau locale, conduse de Jupan
Dimitrie și Jupan Gheorghe
Pt. sec al 11-lea, scriitoarea bizantină, Ana Comnena, în lucrarea „ Alexiada, amintește 3 formațiuni
politice locale, conduse de Tatos, Satza și Seslav.
Pt. sec al 13-lea, în 1230, era amintită Țara Cavarnei.
b)Formarea statului medieval
Statul medieval Dobrogea s-a format prin unirea autonomiilor locale, în jurul Țării Cavarnei, în sec
al 14-lea. Acest stat a fost condus de:
-Balica: care intervine în luptele interne din imperiul Bizantin și poartă titlul de despot.
-Dobrotici: este cel care a desăvârșit unificarea teritoriului dintre Dunăre și Marea Neagră, fiind
recunoscut ca strateg și apoi ca despot de imperiul Bizantin.
-Ivanco: s-a desprins din sfera stăpânirii bizantine, însă a fost atacat de turci, murind probabil în
luptele cu aceștia în 1388.
Dobrogea era amenințată cu includerea în imperiul Otoman. De aceea Mircea cel Bătrân a unit-o cu
Țara Românească in 1388. Însă catre sfârșitul domniei, probabil in 1417, a pierdut Dobrogea ,
aceasta intrând în stăpanirea Otomană, vreme de câteva secole, pâna în 1478.
Formarea statelor medievale românești au fost un proces de lungă durată, care s-a realizat în etape:
-Unificarea autonomiilor locale sub autoritatea unui conducător
-Consolidarea statelor prin crearea instituțiilor politice administrative, religioase dar și prin baterea
monedelor.
Semnificația formării statelor noastre medievale:
-Constituirea unui cadru favorabil pentru dezviltarea civilizației românești.
Cultura in spatiul extracarpatic a fost strâns legată de organizarea instituționala a bisericii ortodoxe,
în evul mediu manuscrisele fiind realizateîn mănăstiri, de biserică fiind legată și apariția tiparului în
spațiul românesc.
-Limitarea expansiunii Otomane în zona Dunării prin acțiuni cumulate ale domniei și armatei.
Mircea cel Bătrân la Rovine, Iancu de Hunedoara la Belgrad, Vlad Țepeș la Târgoviște, Ștefan cel
Mare la Vaslui, Mihai Viteazu la Călugăreni obțin victorii împotriva turcilor. .
Instituții centrate:
1.Domnia
2.Biserica
3.Sfatul Domnesc
4.Adunările stărilor generale .
5.Armata
6.Administrația

Cauzele care au determinat apariția instituțiilor centrale:

-Nevoia de apărare în fața pericolului extern
-Pentru buna funcționare a statelor era nevoie de organizare instituțională.

1.DOMNIA
A.România și Țara Românească
În spațiul extracarpatic, monarhul purta mai multe titluri:
-Domn: vine de la Dominus, care însemna „stăpân absolut”
-Mare voievod: care însemna comandant suprem al armatei dar și întâiul dintre voievozi.
-Io: vine de la Ioannes „cel ales de Dumnezeu” arătând că domnul este trimisul divinității.

Atribuțiile domnului:
Domnitorul avea atribuții referitoare la politica externă, el putând decide începerea unui război,
încheierea păcii, încheierea unor tratate de alianță.
Domnitorul avea și atribuții referitoare la politica internă:
-în calitatea sa de mare voievod era comandantul suprem al armatei
-era șeful administrației, numind dregătorii
-era stăpânul întregului pământ al țării din care își oprea domeniul domnesc, restul împărțindu-l sub
forma de moșii celor care îi erau credincioși
-domnul era instanța supremă de judecată
-avea dreptul de a iniția baterea monedelor și de a stabili impozitele
-numea mitropolitul, confirma episcopii, hotăra ridicarea unor biserici sau a unor mănăstiri
Evoluția domniei
 În secolele 14-15, la domnie se ajungea pe cale electiv-ereditară și aleși de Marea Adunare a
Țării, domnitori dintre membrii unor dinastii( Mușatinii în Moldava și Basarabii În Țara
Româneasca) domnia era viageră( domnul era ales pe viață). Pentru a fii siguri ca fiul potrivit urma
la tron, se practica sistemul asocierii la domnie a acestuia încă din timpul vieții tatălui. Așa a făcut
Basarab I cu fiul său Nicolae Alexandru.
În sec al 16-lea au loc schimbări în privința modului de ocupare a tronului. La începutul sec al 16-
lea domnul este încă ales de către Marea Adunare a Țării. Așa a ajuns la domnie fiul natural al lui
Ștefan cel Mare, Petru Rareș. Însă turcii intervin și încep să numească domnitorii. Astfel, cea de a
doua domnie o obține Petru Rareș în 1541 prin numirea făcută de către Sultan. Mihai Viteazul a
obținut tronul în 1593 cu acordul turcilor. Domnul devine dependent de boieri, existând un regim de
stări, așa cum rezultă prin tratatul de la Alba-Iulia din 1595, când Mihai Viteazul a devenit
subordonatul boierilor munteni.
În sec al 17-lea, domnitorii sunt numiți de turci fără consultarea boierimii, ceea ce duce la
micșorarea autorității domnești și crește autoritatea boierilor, impunându-se regimul boieresc sau
nobiliar. Marile familii boierești își dispută tronul. Au existat însă și perioade în care s-a refăcut
autoritatea domnească, așa cum s-a întâmplat în timpul lui Șerban Cantacuzino și a lui Constantin
Brâncoveanu.
În sec al 18-lea în spațiul românesc s-au instaurat domniile fanariote, începând cu 1711 în Moldova,
și ci 1716 în Țara Românească. Este o perioadă în care s-a accentuat dominația otomană în spațiul
extracarpatic.
Domniile fanariote:
-1711-1822 în Moldova
-1716-1822 în Țara Românească
Domnitorii fanarioți sunt numiți de către sultan dintre cei care provin din cartierul fanar al
Constantinopolului. Mulți dintre ei sunt de origine greacă, de aceea domnia dar și biserica și Sfatul
Domnesc s-au grecizat. Domnitorul fanariot era considerat înalt funcționar otoman, de aceea, în
politica externă acesta trebuia să urmărească interesele imperiului. Domniile fanariote se obțineau
pe calea licitării (cine da mai mulți galbeni acela obține tronul) de aceea, acestea erau scurte(2,3,4
ani). De asemenea, acest sistem determină și existența unei fiscalității excesive. În privința politicii
interne, domnitorii fanarioți își păstrează atribuțiile, fiind limitați în privința politicii externe. Pe
plan intern, instituția domniei este importantă pentru buna funcționare a statului, de aceea unii
dintre conducători fac reforme, Unul dintre aceștia a fost Constantin Mavrocordat, care a domnit
alternativ în Moldova și Țara Românească, unde a făcut reforme pe plan social, fiscal,
administrativ, judiciar.
Reforma socială- a fost făcută în 1746 în Țara Românească și în 1749 în Moldova. Se desființa
legare de glie a țăranilor dependenți, aceștia putându-se muta de pe o moșie pe alta, în schimbul
unei răscumpărări. Acești țărani clăcași, pentru pământul primit în folosință, datorau un număr de
zile de clacă, muncind pe moșia boierului 12 zile pe an în Țara Românească și 24 în Moldova.
Domnia era institutia centrala din Moldova si Tara Romaneasca, O institutie similara, cea
voievodala exista in Transilvania.
In Transilvania, de a lungul timpului au existat mai multe stapaniri straine:
A. Stapanirea Maghiara.
In timpul stapanirii maghiare, conducatorul Transilvaniei ppurta numele de voivod fiind
numit in aceasta functie de regele Ungariei. Atributiile voievodului erau militare,
 judecatoresti, administrative.Voievodul era ajutat de un vice voievod si avea o cancelarie
voievodala. Ungurii au vrut sa inlocuiasca forma de organizare a autohtonilor, adica
voievodatul, cu forma apuseana, adica principatul. In acest sens documentele il amintesc in
1111 pe principele Mercurius, iar in 1176 pe voievodul Eustachios. Deci au renuntat la ideea
principatului, Transilvania pastrandu-se ca voievodat in cea mai mare parte a stapanirii
maghiare.
B. Stapanirea Otomana
Ungaria a fost invinsa de turci in lupta de la Mohacs. Consecinta a fost transformarea partii
centrale a ungariei in Pasalac. In acelasi an Transilvania a devenit principat autonom, aflat
sub suzeranitatea imperiului otoman. Deci Transilvania trece de la voievodat la principat.
Principatul beneficia de autonomie. Principele era ales de dieta si confirmat de sultan in
secolul al XVI-lea. Avea largi atributii legate de politica interna, asemanatoare domnilor din
Moldova si Tara Romaneasca, dar avea sii atributii legate de politica externa, declarand
razboi incheind pace, primind diplomatii altor state, dar politica aceasta externa a
Transilvaniei putea fi oricand limitata de puterea suzerana(Turcia). In a doua jumatate a
secolului al XVII-lea, principii sunt numiti de catre sultan.
C. Stapanirea Austriaca
La sfarsitul secolului al XVII-lea, Austria(Imperiul Habsburgic) isi impune stapanirea in
Transilvania. In 1691 prin diploma leopolina se stabilea organizarea interna a principatului
Transilvaniei. Funcția de principe revenea împăratului care este reprezentat de un
guvernator ales de Dieta si confirmat chiar de imparat. Desi si-a impus stapanirea in
Transilvania si a organizat-o, Imperiul Habsburgic nu stapanea oficial acest teritoriu. Abia
in 1969 prin Pacea de la Karlowitz Turcia recunoaste stapanirea habsburgica in
Transilvania.

BISERICA
A. Biserica in Moldova si Tara Romaneasca(spatiu extra carpatic)
O caracteristica a bisericii ortodoxe este aceea ca este organizata dupa model bizantin, preluand apoi
influente slave. Domnitorii romani ai organizat institutia bisericii infiintand mitropoliile. A ceste
mitropolii erau subordonate spiritual fata de Patriarhia de la Constantinopol. Intre Institutia Domniei si
Biserica a existat o relatie de colaborare si sprijin reciproc
a. Organizarea bisericii ortodoxe in Moldova. Prima mitropolie a Moldovei a fost organizata de domnul
Petru Musat si avea sediul la Suceava. Domnitorul si Patriarhul nu s-au inteles asupra persoanei care sa
ocupe functia de mitropolit. Patriarhul dorea un grec, dar moldovenii il resping in favoarea lui Iosif, o
ruda a domnului, care devine mitropolit. Patriarhul nu recunoaste mitropolia Moldovei in timpul domniei
lui Petru Musat. Va fi recunoscuta mai tarziu in 1401 in timpul domniei lui Alexandru cel Bun.
b. Organizarea bisericii ortodoxe in Tara Romaneasca. In 1359 a fost infiintata mitropolia ortodoxa a tarii
romanesti a Tarii Romanesti la initiativs lui Nicolae Alexandru. Aceasta avea sediul la Curtea de Arges.
A fost recunoscuta de patriarhia de la Constantinopol, intrucat domnul si patriarhul s-au inteles asupra
persoanei care sa ocupe functia de mitropolit, Iachint din Vicina. In 1370 a fost infiintata cea de a doua
mitropolie avand sediul la Severin. Mitropoliyul Tarii Romanesti in conducea spiritual in anumite
perioade si pe ortodoxii din Transilvania, purtand titlul de “exarh al plaiurilor”. Acest lucru este prevazut
si in Tratatul din 1595, semnat de boierii trimisi de Mihai Viteazu cu principele Transilvaniei, Sigismund
Bathory.
 Mitropolitul era conducatorul bisericii ortodoxe fiind als de episcopi si marii boieri ai tarii si apoi
confirmat de domnitor si de patriarhul de la Constantinopol. Mitropolitul avea pe langa atributiile
religioase si atributii politice, precum:
-participa la alegerea domnului si apoi la incoronarea acestuia, ungandul cu mir, conferindu-i astfel harul
divin. Asa a facut in 1457 mitropolitul Teoctist care la incoronat si l-a uns cu mir pe Stefan cel Mare
-participa la sfatul domnesc
-fiind al doilea demnitar in stat dupa domn, putea sa ii tina locul acestuia in caz de vacanta a tronului(nu
exista domn)
-putea sa conduca o solie politica, asa cum a facut mitropolitul Eftimie in 1595 cand a fost trimis de
Mihai Viteazul in fruntea unei delegatii a boierilor pentru a negocia cu principele Transilvaniei
Sigismund Bathory. In urma negocierilor s-a incheiat Tratatul de la Alba Iulia din 1595
In concluzie, Biserica Ortodoxa ca institutie centrala in Moldova si Tara Romaneasca se caracterizeaza
prin:
-este dependenta de patriarhia de la Constantinopol(pentru secolelel XIC-XVIII)
-mitropolitul avea pe langa atributii religioase si atributii politice, participand la sfatul domnesc(secolele
XIV-XVIII)
-in secolul al XVIII-lea, in perioada fanariota, institutia bisericii se grecizeaza, de aceea principalele
functii bisericesti(mitropolitii, episcopii) sunt de origine greaca, fiind numiti de domnul care avea aceesi
origine
B. Biserica in Transilvania(spatiul intracarpatic). In Transilvania a existat diversitate religioasa:
a. biserica catolica este institutia religioasa predominanta in spatiul transilvanean pana in secolul al XVI-
lea, de aceea aceasta institutie a fost sprijinita de Regatul Ungariei.
b. bisericile reformate incep sa existe din secolul al XVI-lea si in Transilvania, astfel biserica calvina, cea
luterana si cea unitariana au fost recunoscute de stat fiind religii recepte(oficiale) alaturi de catolicism.
c. biserica ortodoxa are un statut jurdic inferior, fiind o religie tolerata, desi cea mai mare parte a
populatiei din Transilvania era de religie ortodoxa. In 1636, regele Ungariei a conditionat calitatea de
nobil de apartenenta la catolicism, astfel cei care nu erau catolici nu mai puteau participa la viata politica.
Biserica ortodoxa din Transilvania, datorita statutului sau de institutie tolerata nu a avut mereu o
organizare ierarhica superioara, de aceea ea a fost sub jurizdictia mitropoliilor din spatiul extracarpatic(de
aceea mitropolitul Tarii Romanesti purta titlul de exarh al plaiurilor). Mihai Viteazul a unit Transilvania
cu Moldova si Tara Romaneasca, el a infiintat mitropolia ortodoxa de la Alba Iulia.
d. biserica greco-catolica. La sfarsitul secolului al XVII-lea, Transilvania a intrat sub stapanire
habsburgica. Autoritatile habsburgice sunt cele care au infiintat biserica greco-catolica prin intermediul
diplomelor leopoldine din 1699 si 1701. Prin aceste diplome s-a promis clerului apoi si credinciosilor
drepturi egale cu ale natiunilor privilegiate(dar promisiunea nu a fost aplicata datorita opozitiei natiunilor
privilegiate). Ortodoxii care s-au unit cu Roma, adica greco-catolicii, il recunosc pe Papa ca fiind
conducatorul lor spiritual, dar isi pastrau in mare parte ritualul bisericesc.