Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În Republica Moldova s-a acordat o atenţie deosebită circuitului extern la o etapă, la care
relaţiile economice au cunoscut o dezvoltare iniţială. Astfel, prin Decretul privind unele măsuri de
asigurare a regularizării valutei pe teritoriul Republicii Moldova nr.6 din 13.01.1994, abrogat prin
Decretul nr. 461-III din 24.01.2002, Preşedintele Republicii Moldova a recomandat Băncii
Naţionale a Moldovei să stabilească, cu începere de la 17 ianuarie 1994, modul de regularizare a
valutei pe teritoriul Republicii Moldova.
Generalizând modificările operate în legislaţia naţională care vizează repatrierea mijloacelor
băneşti, mărfurilor şi/sau a serviciilor, se înregistrează tendinţa unor acţiuni de liberalizare de către
stat a tranzacţiilor economice externe urmată de micşorarea sancţiunilor pecuniare aplicate pentru
nerepatrierea în termen a mijloacelor băneşti, mărfurilor şi/sau a serviciilor.
Începând cu 7 februarie 2008 (data intrării în vigoare a modificărilor operate prin Legea
privind modificarea şi completarea unor acte legislative nr.432-XV din 24.12.2004), controlul şi
aplicarea sancţiunilor pecuniare faţă de agenţii economici, care nu asigură onorarea la timp a
obligaţiunii de repatriere a mijloacelor băneşti, în conformitate cu art.4 alin. (1) din Legea cu
privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din
tranzacţiile economice externe nr.1466-XII din 29.01.1998 (în continuare – Lege), se efectuează
de către organele Serviciului Fiscal de Stat în cadrul controalelor efectuate la agenţii economici, în
modul stabilit de legislaţie. Totodată, în Lege sunt prevăzute modul de activitate, drepturile,
obligaţiile şi responsabilitatea agenţilor economici şi a autorităţilor administraţiei publice în
domeniul repatrierii mijloacelor băneşti, mărfurilor şi a serviciilor provenite din tranzacţiile externe.
Conform art.3 din Lege, agenţii economici rezidenţi ai Republicii Moldova, indiferent de tipul
de proprietate şi forma juridică de organizare, sunt obligaţi să repatrieze mijloacele băneşti şi/sau
materiale în termenele stabilite.
Astfel, agenţii economici rezidenţi ai Republicii Moldova, indiferent de tipul de proprietate şi
forma juridică de organizare, sînt obligaţi să înregistreze în conturile lor din băncile licenţiate ale
Republicii Moldova încasările de la export, sumele transferate în avans pentru importul neefectuat,
să efectueze importul de mărfuri şi servicii în urma plăţilor pentru import sau să repatrieze
mijloacele băneşti şi/sau materiale în urma altor tranzacţii economice externe (în continuare
repatrierea mijloacelor băneşti şi materiale) în termenele stabilite, după cum urmează:
a) în contractele de vînzare-cumpărare, barter, de export în regim de consignaţie – în cel
mult 3 ani de la data expedierii mărfurilor respective sau efectuării plăţii pentru marfă;
b) în contractele de prelucrare – 3 ani de la data încheierii ciclului tehnologic, stabilită în
contract;
c) în contractele de leasing, la scoaterea obiectului leasingului din Republica Moldova,
încasarea plăţilor se efectuează în termenele stabilite pentru efectuarea plăţilor conform
clauzelor contractuale, dar cel puţin o dată în decurs de 3 ani, începînd cu data scoaterii
obiectului leasingului din ţară. La introducerea obiectului leasingului în Republica
Moldova, în cazul achitării plăţii prealabile potrivit contractului de leasing, obiectul în
cauză se introduce în termen de 3 ani, începînd cu data efectuării acestei plăţi;
d) în cazul altor tranzacţii economice externe care nu sînt specificate la lit.a)–c) – în termen
de cel mult 3 ani de la data efectuării tranzacţiei economice externe.
Mijloacele băneşti transferate în avans nerezidenţilor pentru prestări de servicii şi neutilizate
în termenele prevăzute în contractele economice externe, în cel mult 3 ani de la data efectuării
transferului, se asimilează cu sumele nerepatriate în termen din alte operaţiuni şi se supun
sancţiunilor pecuniare în modul specificat la art.5 alin.(3) al Legii nr.1466 din 29.01.1998.
Titularul cursului 3 Iuliana Ţugulschi, conf.univ. dr. 2020
Note de curs la Contabilitatea în comerţ exterior
În cazul efectuării lucrărilor de construcţii-montaj, realizării de obiecte "la cheie", prestării
de servicii/lucrări nerezidenţilor, executate cu plata la timp, termenul de încasare (repatriere) a
contravalorii acestora, în expresie bănească sau naturală, este de 3 ani de la termenele scadente
prevăzute în contractele externe.
Pentru tranzacţiile care, potrivit contractelor, prevăd elaborarea proiectelor de documentaţie,
fabricarea, asamblarea şi furnizarea utilajului şi mijloacelor tehnice complicate (nestandard),
termenul de repatriere a mijloacelor materiale se consideră data stabilită prin obligaţiile
contractuale.
Termenul de repatriere a mărfurilor se va extinde pe întreg parcursul aflării acestora la
păstrare sub supraveghere vamală la depozitele vamale, cu excepţia cazurilor de export ulterior în
corespundere cu regimul vamal.
În cazul în care mărfurile sînt importate în vederea prelucrării în Republica Moldova, agenţii
economici sînt responsabili de încasarea contravalorii manoperei şi a altor cheltuieli aferente
producţiei.
În cazuri excepţionale, pînă la adoptarea unei legi organice referitoare la cazurile de forţă
majoră, Guvernul se abilitează cu dreptul de a adopta hotărîri de prelungire a termenelor de
repatriere a mijloacelor băneşti şi a celor materiale, provenite din tranzacţiile economice externe
ale rezidenţilor Republicii Moldova.
Controlul asupra repatrierii mijloacelor băneşti, a mărfurilor şi serviciilor provenite din
tranzacţiile economice externe se efectuează de către Serviciul Fiscal de Stat (SFS) în timpul
controalelor efectuate la agenţii economici, în modul stabilit de legislaţie.
Controlul asupra integralităţii importului de mărfuri şi prestărilor de servicii în cadrul
exportului-importului se efectuează de către SFS în baza informaţiilor prezentate de organele
vamale privind importul, exportul temporar al utilajelor, tehnicii etc. pentru prestarea serviciilor în
străinătate.
Repatrierea la termen a mijloacelor provenite din tranzacţiile economice externe în baza
contractelor de barter şi de cooperare (prelucrare în lohn) se urmăreşte de către autorităţile vamale
ale Republicii Moldova. Organele vamale prezintă lunar Serviciului Fiscal de Stat informaţiile
privind nerepatrierea mijloacelor materiale provenite din tranzacţiile menţionate, precum şi
informaţiile referitoare la export-import în baza contractelor de leasing.
Astfel, respectarea termenului de repatriere a mijloacelor provenite din tranzacţiile economice
externe se determină la momentul controalelor fiscale (de regulă, efectuate prin metoda verificării
totale sau tematice, după caz).
Deşi legiuitorul a stabilit expres că constatarea încălcărilor şi aplicarea sancţiunilor pecuniare
pentru neonorarea de către agenţii economici a obligaţiilor de repatriere a mijloacelor băneşti şi a
mărfurilor (art.5 alin. (1) din Lege; art.133 alin. (1) lit.I) din Codul fiscal) se efectuează de către
Serviciul Fiscal Principal de Stat, în activitatea practică situaţia este de altă natură.
Astfel, având în vedere faptul că, în conformitate cu legislaţia fiscală în vigoare (art.133 alin. (1)
lit.k) din Codul fiscal), una din atribuţiile Serviciului Fiscal Principal de Stat este de a delega SFS
teritoriale, acestea din urmă aplică sancţiuni în ceea c priveşte nerepatrierea în termen a mijloacelor
băneşti şi/sau a mărfurilor.
Normele cu privire la termenul de repatriere a mijloacelor băneşti şi/sau a mărfurilor şi
serviciilor urmează a fi aplicate în conformitate cu legislaţia în vigoare la momentul producerii
situaţiilor juridice. Agentul economic este obligat să efectueze repatrierea în termenul prevăzut în
contract, dar nu mai mult de un an de la data efectuării exportului.
Termenul de 3 ani prevăzut de Lege reprezintă termenul de la expirare a căruia colaboratorii
Serviciului Fiscal de Stat încep a calcula sancţiuni pentru nerepatrierea mijloacelor băneşti.
În cazul efectuării în termen a repatrierii a mijloacelor băneşti provenite din tranzacţiile
economice externe, de regulă, se verifică următoarele documente:
contractul, în baza căruia au fost livrate mărfurile. În cazul în care exportul a avut loc în
numele comisionarului (mandatarului), dar pe contul comitentului (mandantului), se va
verifica suplimentar şi existenţa contractului de comision sau de mandat;