Majoritatea religiilor au inclus și includ elemente de dezvoltare personală

ca rugăciunea, muzica, dansul, cântatul, incantațiile, poezia, scrisul, sporturile și artele marțiale.
Aceste practici au scopuri diverse, cum ar fi o mai bună sănătate sau un aspect estetic mai frumos,
dar ele sunt legate și de "golurile finale" ale dezvoltării cum ar fi descoperirea sensului vieții sau
trăirea unei vieți fericite.
Michel Foucault descrie în cartea sa Care of the Self[1]
Technicile epimelia folosite în Roma și Grecia antică, tehnici care includeau dieta, sportul,
abstinența sexuală, contemplarea, rugăciunea și spovedania — unele dintre ele fiind practicate și de
creștinism. În yoga, originară din India, aproximativ acum 3000 de ani, tehnicile de dezvoltare
personală includeau meditația, respirația ritmică, tehnici de stretching și posturi.
Wushu și T'ai chi ch'uan folosesc tehnici tradiționale chineze, ca respirația și exercițiile de control al
energiei qi, meditația, artele marțiale, precum și practici strâns legate de medicina tradițională
chineză, cum ar fi dieta, masajul și acupunctura.
În Islam, care a apărut acum 1500 de ani în Orientul Mijlociu, tehnicile de dezvoltare personală
includ rugăciunea rituală, recitarea Coranului, pelegrinajul, postul și tazkiyah (purificarea sufletului).