FABRICAREA PREPARATELOR FARMACEUTICE

Activitatea farmaceutică este un domeniu ştiinţifico-practic al ocrotirii sănătăţii, care

include elaborarea medicamentelor, standardizarea, înregistrarea, producerea, prepararea,
controlul calităţii, păstrarea, informarea, livrarea şi eliberarea acestora populaţiei, precum şi
conducerea întreprinderilor farmaceutice şi a subdiviziunilor acestora, activităţi exercitate numai
în cadrul întreprinderii farmaceutice, cu excepţia cercetărilor în vederea elaborării şi testării
medicamentelor, efectuate în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Industria farmaceutică şi-a găsit resursele în dezvoltare la începutul anilor 20-30 ai secolului XX,
astăzi fiind prima în topul industriilor care investesc în cercetare şi dezvoltare.

Una dintre particularităţile producerii industriale a medicamentelor este profilizarea ei în

cadrul ramurii sau, altfel zis, crearea întreprinderilor specializate pentru producerea unei
nomenclaturi limitate de produse. O astfel de specializare permite orientarea spre elaborarea şi
implementarea tehnologiilor avansate pentru producerea unui anumit tip de produse. Cooperarea
în domeniul cercetării a fost înscrisă în Actul Unic European din 1986, ca obiectiv comunitar al
finalizării economice a Tratatului de la Roma, din anul 1957. Prima directivă de armonizare
europeană privind fabricarea specialităţilor farmaceutice este cea stabilită prin Tratatul de la
Roma din 26 ianuarie 1965, prin care CEE a reglementat legislaţia în acest domeniu.

În Republica Moldova activitatea farmaceutică este reglementată de legea nr. 1456 din
25.05.1993 cu privire la activitatea farmaceutică.

Actualmente Republica Moldova se află în etapa globalizării pieţei medicamentului.

Începând cu anul 2006, aceasta prezintă o evoluţie dinamică, numărul întreprinderilor
farmaceutice majorându-se.

Conform CAEM, domeniul de activitate de fabricare a preparatelor farmaceutice se divide în:

 Fabricarea produselor farmaceutice de bază, care include:

− producerea de substanţe active din punct de vedere medicinal, ce urmează a fi utilizate
pentru proprietăţile lor farmacologice, la fabricarea medicamentelor: antibiotice, vitamine de
bază, acid salicilic și O-acetilsalicilic, etc.
− prelucrarea sângelui;
− fabricarea zaharurilor pure din punct de vedere chimic − prelucrarea secreţiilor glandelor și
fabricarea extractelor glandulare.

1
 Fabricarea preparatelor farmaceutice, care include:
− fabricarea medicamentelor: antiseruri și alte fracţii ale sângelui, vaccinuri, diverse
medicamente, inclusiv preparate homeopatice;
− fabricarea produselor chimice contraceptive pentru uz extern și medicamente contraceptive
hormonale;
− fabricarea preparatelor de diagnosticare medicală, inclusiv teste de sarcină;
− fabricarea substanţelor de diagnosticare radioactivă in-vivo;
− fabricarea de substanţe farmaceutice biotehnice;
− fabricarea vatei, tifonului, feșelor, bandajelor medicinale impregnate, a catgutului
chirurgical, etc.
− fabricarea produselor naturiste (prin măcinare, sortare) pentru uz farmaceutic.
− ambalarea produselor farmaceutice.

Analiza datelor statistice

Anual vânzările medicamentelor în ţările lumii cresc în medie cu 7-8%. Cele mai mari
creşteri sunt atestate în America de Nord – 12%, Asia (cu excepţia Japoniei) – 11% şi Europa –
8%. În anul 2003 volumul vânzărilor produselor farmaceutice la nivel internaţional a atins cifra
de 430 mlrd. dolari (25% în Europa, 51% în SUA, 10% în America Latină). Cele mai solicitate
sunt medicamentele originale noi, primul loc deţinându-l cele străine, suma vânzărilor
constituind 12,5 mlrd. dolari, urmate de medicamentele utilizate în tratamentul maladiilor
însoţite de crize epileptice – 5,5 mlrd. Dolari.

Până în anii ‘90 ai secolului al XX-lea industria farmaceutică în Moldova era reprezentată
de întreprinderea “Farmaco”, unicul producător de medicamente. În prezent în republică
activează peste 20 de întreprinderi farmaceutice şi laboratoare de microproducţie sub diferite
forme juridice.

2
 Conform băncii de date statistice oferite de Biroul Național de Statistică, volumul
producției farmaceutice a înregistrat o creștere masivă în anul 2013, când a crescut cu 64,7% față
de anul precedent, ulterior înregistrând repetat scăderi și creșteri.

Indicii volumului producției industriale

Principalele produse industriale din ramura farmaceutică produse în Republica Moldova sunt
prezentate după cum urmează:

Producția principalelor produse industriale

Producția de medicamente prezintă în fiecare an denumiri de produse noi, dar totodată are
loc și scoaterea de pe piață a unor produse, respectiv numărul de denumiri farmaceutice
fluctuează permanent.

La data de 01.01.2016, în Nomenclatorul de Stat al medicamentelor erau înregistrate 5680

denumiri de medicamente, cu 513 produse mai puține decât în aceeași perioadă a anului 2014.

3
Examinate în aspect geografic, medicamentele autorizate în anul 2015 sunt preponderant produse
în Europa, numărul acestora fiind în creștere cu 16,61% față de anul 2014. În aceeași perioadă,
au fost autorizate cu 12,24% mai puține medicamente din CSI, însă numărul medicamentelor
produse în alte țări decât cele enumerate mai sus au fost în creștere cu aproximativ 3%.

La data de 01.01.1016 în Nomenclatorul de stat se numărau 1247 medicamente din Lista celor
esențiale. Cea mai mare cotă de medicamente esențiale a fost înregistrată de grupul "Alte țări" –
26,4%, urmat de Republica Moldova și CSI cu 23,6% și respectiv 23,1%

4
 Analiza factorilor de macromediu

Mediul extern al întreprinderii farmaceutice reuneşte ansamblul de factori şi forţe care

influenţează sau pot influența activitatea, conducând la menţinerea sau dezvoltarea ei în
ansamblu, cât şi faţă de întreprinderile concurente. Unele întreprinderi farmaceutice privesc
mediul său extern ca un element necontrolabil, se adaptează la el acceptându-l, deoarece în
marea majoritate a cazurilor nu pot efectua activităţi practice ce ar schimba situaţia în favoarea
lor. În aceste condiţii întreprinderile analizează forţele mediului şi proiectează strategii care să le
ajute pentru a evita pericolele.

Factorul economic

Paritatea capacităţii de cumpărare depinde de veniturile curente, preţuri, mărimea

"economiilor, a datoriilor şi de posibilităţile de creditare în vederea cumpărăturii. Analiza
mediului economic constituie un moment deosebit de important pentru planificarea de marketing
a întreprinderii farmaceutice, deoarece necunoaşterea capacităţii de cumpărare a populaţiei poate
crea dificultăţi la diferite etape de activitate.

 Piața internă și externă

Piaţa farmaceutică poate fi clasificată după diverse aspecte. Piaţa integrează într-un tot
actele de vânzare-cumpărare împreună cu fenomenele legate de manifestarea ofertei şi cererii,

5
toate acestea fiind în conexiune cu spaţiul şi timpul unde se desfăşoară. În acest sens, putem
vorbi despre piaţa farmaceutică, piaţa medicamentelor cu prescripţie medicală şi/sau celor din
lista OTC, piaţa antibioticelor, piaţa produselor de origine vegetală etc.

Piaţa farmaceutică se caracterizează prin dinamică pozitivă a vânzărilor globale, diversificarea

produselor, înăsprirea luptei de concurenţă pe pieţele de consum etc. Pentru cercetările de
marketing, informaţia privind situaţia pe piaţa farmaceutică constituie un moment important.

În Republica Moldova, piața farmaceutică este orientată atât spre import, cât și pe exportul de
produse farmaceutice.

Statisticile pentru ultimii cinci ani arată că valoarea produselor importate în 2017 au
înregistrat valoarea de 223577,21 mii dolari USD, însă cea mai mare valoare a fost în anul 2014,
când s-au importat produse în valoare de 269590,5 mii dolari USD.

Importul de produse farmaceutice, 2013-2017

Exportul de produse farmaceutice din Republica Moldova în ultimii cinci ani a înregistrat
cel mai mare volum și cea mai mare valoare în anul 2014, cu 125175,1 mii dolari, ulterior
scăzând considerabil, din cauza lipsei de produse noi, lipsei diversității sau chiar din cauza lipsei
cererii pentru aceste produse.

Exportul de produse farmaceutice, 2013-2017

 Valoarea producției de consum

Valoarea producției farmaceutice de consum pentru anii 2014-2017 a crescut

considerabil, datorită cererii înalte, dar și a ofertei variate de produse farmaceutice, precum și
datorită existenței unui număr foarte mare de farmacii distribuitoare de preparate farmaceutice.

6
 Valoarea producției industriale fabricate pe activități economice

 Prețurile și evoluția lor

Prețul producției farmaceutice, exprimat în cifra raportului procentual față de anul precedent

Se observă o creștere mică, dar relativ stabilă pe parcursul anilor a prețurilor pentru producția
farmaceutică, acest nivel crescând stabil cu cîte un procent față de anul anterior.

Acest factor influențează efectiv și nivelul prețurilor de vânzare a produselor farmaceutice.

Prețul de consum al producției farmaceutice, exprimat în cifra raportului procentual față de

anul precedent

Prețul de consum al medicamentelor a crescut cel mai mult pentru anul 2016, ulterior
înregistrând o scădere bruscă și destul de vizibilă.

Modificarea prețului de consum rezultă din modificarea cererii (scăderea cererii), a ofertei
(varietatea, calitatea) și a aspectelor demografice (structura populației).

În perioada ultimilor ani, volumul vânzărilor pe piaţa internă a scăzut, dar a crescut volumul
exportului medicamentelor autohtone. Aceasta se datorează companiilor “Farmaco”,
“Eurofarmaco”, “Farmaprim”, “Depofarm”, care exportă medicamente în România, Belarus,
Rusia, Kazahstan şi Kirghizstan. Aşadar, peste 90% din medicamentele fabricate în Republica
Moldova sunt cele importate.

În urma analizei listei importurilor de medicamente în Republica Moldova, s-a stabilit că cota
produselor autohtone în unele cazuri nu constituie pe piaţa autohtonă nici 50 la sută.

Republica Moldova importă nu numai medicamente originale, dar şi medicamente generice, care
nu necesită un proces tehnologic complicat, dar care, din păcate, nu se produc în ţară sau se 17
fabrică în cantităţi mici şi nu satisfac cererea pieţei.

7
Producătorii autohtoni întâmpină dificultăţi şi la exportul medicamentelor în ţările vecine. De
exemplu, în România o cerinţă obligatorie pentru importul medicamentelor sunt condiţiile GMP
de fabricare. În Rusia şi Ucraina procedura de înregistrare a medicamentelor este anevoioasă şi
de lungă durată. De aceea, majoritatea produselor farmaceutice autohtone sunt destinate pieţei
farmaceutice interne. În aceste condiţii se impune producerea în cantităţi sufi ciente a mai multe
medicamente pentru satisfacerea cerinţelor consumatorilor. Este important ca fiecare producător
autohton să se specializeze în fabricarea anumitor tipuri de medicamente, să ţină cont de clasele
terapeutice şi de cerinţele farmacoterapiei moderne. Aceste medicamente trebuie să fie accesibile
tuturor păturilor sociale şi să completeze golurile din “Lista medicamentelor esenţiale”.

 Investițiile

Investițiile în domeniul industriei farmaceutice pentru ultimii ani au înregistrat creșteri

impresionante, cifrele ridicându-se de la 25,5 milioane lei în 2013 la 112,9 milioane lei în anul
2016. Asta indică faptul că domeniul farmaceutic este unul cu potențial mare de creștere și
dezvoltare, în care se investește activ pentru a obține o producție diversificată și calitativă.

Factorul demografic

Prima forţă care trebuie urmărită, analizată este populaţia, structura ei generală,
structurată după vârstă, sex, locul de trai etc., ce constituie o informaţie necesară pentru
cercetările de piaţă.

Principalele aspecte demografice cu semnificaţii pentru activitatea întreprinderii se referă la:

 creşterea populaţiei la nivel naţional, administrativ–teritorial, local;

 structura populaţiei pe grupe de vârstă determină nevoile de consum. Populaţia poate fi
împărţită în grupe de vârstă: preşcolari, copii de vârstă şcolară, adolescenţi, adulţi tineri
între 25-40 ani, adulţi de vârstă medie între 40-65 ani şi adulţi vârstnici, peste 65 ani sau
alte diapazoane de vârstă, iar fiecare grup de vârstă are necesități diferite pentru piața

8
 farmaceutică – de exemplu copiii au nevoie de produse de îngrijire și medicamente
pentru copii;
 componenţa familiei.

Populația stabilă înregistrată la începutul anului 2018

Atitudinile populației față de problemele de sănătate sunt prezentate în continuare:

 Standardul de viață nu le permite multor persoane să-sși îngrijească sănătatea așa cum ar
dori ei: 51% din adulții din mediul urban declară că și-ar face analizele în mod regulat
dacă ar avea mai mulți bani.
 În același timp 47% declară că preferă să se refacă fără să ia vreun medicament, iar 48%
declară că preferă tratamentele medicale alternative.
 Cu privire la creditul pe care îl acordă doctorilor, 46% din adulții din mediul urban spun
că au mai mare încredere în doctorii din clinicile private decât din cele de stat.
 Atunci când sunt bolnavi, doar 40% din adulții din mediul urban consultă un doctor, iar
28% consultă un farmacist. Un procent semnificativ (23%) declară ca nu consultă pe
nimeni.

Factorul natural

Mediul natural intervine în activitatea producătorilor din sectorul farmaceutic ca un

important furnizor de materii prime, fie de origine animală, fie vegetală. O analiză completă a
acestei componente a macromediului devine crucială în stabilirea celor mai adecvate surse de
aprovizionare atât în termeni de cost cât și de calitate.

9
 Întreprinderile farmaceutice, implicate în activităţi de cercetare – dezvoltare şi fabricare
vor ţine cont de starea, resursele mediului, cantitatea lor, arealul răspândirii (în special la
capitolul plante medicinale) etc.

În Republica Moldova cresc multe tipuri de plante medicinale, printre care menta, măceșul,
urzici și aloe vera, fenicul, albăstrelele, gălbenele și altele, fapt care permite utilizarea lor la
fabricarea de preparate farmaceutice.

Factorul tehnologic

Pentru domeniul farmaceutic se înţelege nivelul de dezvoltare a industriei farmaceutice

naţionale, capacitatea lor de producere, nivelul de dotare şi înzestrare în aspect tehnologic starea
– lucrurilor la capitolul elaborarea de noi medicamente, etc.

Produsele farmaceutice, prin natura lor, înglobează un grad înalt de tehnologie. Complexitatea
proceselor implicate în producția de medicamente (fizice, chimice sau biologice) își pun
amprenta asupra calității produselor și, implicit, asupra succesului acestora pe piață.

De aceea, tehnologia constituie un element definitoriu al industriei farmaceutice, generator de

avantaje competitive.

            Cel mai mare impact pe care îl are progresul tehnologic în activitatea producătorilor de
medicamente se observă la nivelul procesului de producție, datorită rigurozității condițiilor de
desfășurare a acestuia. Din acest motiv, companiile farmaceutice alocă resurse financiare
substanțiale recondiționărilor, dezvoltării și modernizării liniilor de producție. De asemenea, în
planurile de investiții anuale figurează, de cele mai multe ori ca având o pondere semnificativa,
fondurile bănești alocate activității de cercetare și dezvoltare de noi produse, care să raspundă
unor nevoi ale consumatorilor aflate într-o continuă diversificare și multiplicare.

În ultimii ani, producătorii de medicamente au suportat importante modificări ale

sistemelor de producție în direcția alinierii la standardele internaționale de calitate, astfel
implementarea GMP (engl. Good Manufacturing Practice – reguli de bună practică de fabricație)
devine o condiție imperativă la adresa tuturor jucătorilor de pe piață.

Obținerea standardelor GMP este esențială în menținerea competitivității companiilor autohtone

și pentru a respecta standardele internaționale de calitate în acest sector și care le-ar permite
exporturi în țările Uniunii Europene și SUA.

10
Cele mai importante consecințe ale implementării GMP le constituie:

 dispariția “firmelor fantomă” de pe piață;

 unele companii se văd nevoite sa renunțe la o parte din portofoliu, mizând desigur pe
creșterea vânzărilor la produsele pentru care s-a implementat GMP-ul, având un nivel
calitativ mai ridicat;
 aspecte financiare negative: creșterea costurilor de fabricație, severitatea normelor,
precum și o anumită pierdere a flexibilității;
 pentru Republica Moldova vor fi influențe legate de prețul medicamentelor și al efortului
de compensare al produselor.

Astăzi Republica Moldova se află în etapa globalizării pieţei medicamentului,

internaţionalizării medicamentului industrial, unde revoluţia în comunicarea electronică îşi pune
vizibil amprenta, iar dezvoltarea companiilor producătoare de medicamente este puternic
influenţată de gradul de cooperare cu alte companii farmaceutice şi de politica lor în domeniul
mediului. Industria farmaceutică a Republicii Moldova, începând cu anul 2006, a pornit să se
dezvolte. Se atestă şi creşterea volumului producţiei medicamentelor autohtone, a vânzărilor pe
piaţa internă şi a exportului

Din numărul total de medicamente atestate în Republica Moldova, se produc doar 220
denumiri de medicamente, ceea ce alcătuieşte 71% din totalul medicamentelor autohtone
autorizate. Dintre întreprinderile ce activează în Republica Moldova, doar compania
„Eurofarmaco” (întreprindere cu capital străin) are condiţii GMP pentru spaţiile de producţie.
Suprafaţa totală a spaţiilor de producţie ale producătorilor de medicamente autohtoni este de
12450 m2 . Ei dispun de 35 de linii de producţie, dintre care: 2 linii de producere a soluţiilor
injectabile, 2 linii de producere a soluţiilor perfuzabile, 5 linii de capsulare, 4 linii de producere a
comprimatelor, o linie de producere a supozitoarelor.

Un alt factor determinant în activitatea producătorilor autohtoni este asigurarea cu

materie primă pentru producerea medicamentelor. Conform unui sondaj, peste 80% din materia
primă este de import. De aceea, este extrem de actuală problema utilizării resurselor naturale
existente şi a implementării produselor farmaceutice elaborate de savanţii din ţară, care, în mare
parte, au folosit ca materie primă produse naturale autohtone.

Mediul politic

11
 Activitatea farmaceutică este reglementată de Legea nr. 1456 din 25.05.1993 cu privire la
activitatea farmaceutică, și de alte acte legislative, precum: Politica de Stat în domeniul
medicamentului, aprobată prin Hotărârea Parlamentului RM Nr. 1352-XV din 03.10.2002;
Ordinul MSPS RM Nr. 24 din 12.01.2006 „Cu privire la autorizarea fabricaţiei medicamentelor,
produselor farmaceutice şi parafarmaceutice în Republica Moldova”.

În conformitate cu Constituţia Republicii Moldova, politica de stat în domeniul medicamentului

este adoptată de Parlament. Realizarea politicii aprobate de Parlament ţine de competenţa
Guvernului care, în domeniul ocrotirii sănătăţii, ia măsuri în vederea asigurării populaţiei cu
medicamente. În scopul administrării domeniului sănătăţii, prin Legea nr.64 cu privire la
Guvern, a fost creat Ministerul Sănătăţii.

Accesul la produsele farmaceutice de bază este garantat în Republica Moldova de Constituţie, ca

parte a drepturilor cetăţenilor la sănătate. Politica de stat în domeniul medicamentului are ca
obiectiv principal asigurarea pieţei farmaceutice cu medicamente eficiente, inofensive, de bună
calitate şi accesibile, în conformitate cu necesităţile reale ale societăţii, ţinându-se cont de
frecvenţa maladiilor şi de programul de dezvoltare a ocrotirii sănătăţii publice. Alte obiective
prioritare ale politicii aplicate în acest sector sunt reglementarea utilizării raţionale a
medicamentelor şi asigurarea accesului nediscriminatoriu al tuturor cetăţenilor la medicamentele
de bază. Totodată, în cadrul politicilor sale, guvernul s-a angajat să întreprindă măsuri de
protejare a producătorului local de medicamente şi de promovare a unor concepte de reducere a
cheltuielilor menite să contribuie la diminuarea preţurilor la medicamente şi să asigure
accesibilitatea lor economică.

Piaţa farmaceutică a fost obiectul unor transformări ca urmare a implementării mai multor
acţiuni de politică naţională în domeniul sănătăţii. Astfel, în 2005, a fost creată Agenţia
Medicamentului, subordonată Ministerului Sănătăţii, având drept scop realizarea politicii în
domeniu. Ajustările aplicate au vizat selecţia produselor farmaceutice esenţiale, finanţarea şi
stabilirea preţurilor, procurarea şi distribuţia, utilizarea eficientă a medicamentelor, dezvoltarea
resurselor umane, farmacovigilenţa.

Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale este o autoritate administrativă,

abilitată cu competenţe de reglementare şi supraveghere în domeniul medicamentului, activităţii
farmaceutice şi dispozitivelor medicale.

Mediul concurențial

12
 La momentul actual, există 22 de producători autohtoni de medicamente, cele mai mari
companii fiind Farmaco, Farmaprim, Balkan Pharmaceuticals, Eurofarmaco. Întrucât
producătorii autohtoni nu pot satisface maximal cererea populației, pe piață se întâlnesc produse
de la companii străine, respectiv se manifestă un mediu concurențial destul de mare. Totuși,
fiecare companie reușește să-și găsească categoria de clienți, datorită nivelurilor diferite de
prețuri, diversității de produse și multitudinii de soluții oferite pentru toate tipurile de probleme
de sănătate.

Caracteristica pieței naționale specifice industriei farmaceutice

Piaţa produselor farmaceutice prezintă anumite elemente specifice, în comparaţie cu

pieţele pentru alte bunuri şi servicii, care limitează aplicarea deplină a mecanismelor economiei
de piaţă bazate pe interacţiunea liberă dintre cerere şi ofertă. Această realitate impune
supravegherea atentă din partea autorităţilor statului a modului de funcţionare a pieţei şi
asigurarea unor intervenţii prompte în situaţia în care sunt identificate cazuri de concurenţă
neloială care favorizează unul sau mai mulţi actori de pe piaţă în detrimentul celorlalţi
participanţi.

Volumul pieței și volumul tranzacțiilor din industria farmaceutică pot fi observate din balanța de
import și export înregistrată pentru ultimii ani.

Importul de produse farmaceutice, 2013-2017

Exportul de produse farmaceutice, 2013-2017

13
Ulterior, în prima jumătate a anului 2018, volumul vânzărilor de pe piaţa farmaceutică din
Republica Moldova a scăzut cu circa 11%, relevă date ale companiei "Pharmaceutical Marketing
Group" (PMG).

Astfel vânzările de medicamente au scăzut cu aproape 9 milioane euro: de la 82,6 milioane de

euro în primul semestru al anului 2017, la 73,5 milioane de euro, în aceeaşi perioadă a anului
2018.

În volum fizic (în ambalaje/cutii), scăderea a fost de 6,7%. Astfel dacă în prima jumătate a anului
2017, în farmacii au fost vândute 34 de milioane de cutii de medicamente, în aceeași perioadă de
2018-31,7 milioane.

În cutii scăderea a fost de la 16,6 milioane la 15 milioane. Diferența dintre volumul în bani și cel
fizic se explică prin "eroziunea" prețurilor.

Înregistrarea prețurilor producătorilor de medicamente în catalogul național obligă furnizorii să

scadă constant preţurile.

Pe lângă accesul populației la medicamente mai ieftine, această situație a provocat un deficit de
produse. Furnizorii renunţă la sortimentul ieftin şi neprofitabil de pe piață. În consecinţă în
ultimii trei ani, portofoliul mai multor branduri s-a redus la jumătate.

Potrivit PMG, în 2018, pe piața farmaceutică din Moldova au prezente produse ale 1,012
producători străini de medicamente și 14 producători locali. Aceasta e o creştere semnificativă,
care este explicată prin extinderea prezenţei furnizorilor de produse parafarmaceutice
(suplimente alimentare, produse de igienă, ape medicinale, produse cosmetice etc).

În consecinţă cota acestor produse în cifra de afaceri a farmaciilor a crescut la 15-20%. Aceasta
este o tendință din ultimii doi ani, după introducerea sistemului nou de cinci trepte la stabilirea
marjei şi preţului la medicamente.

Potrivit analizei, în prima jumătate a anului 2018, primele zece companii au avut o cotă de 30%
din piață. TOP-10 include Gedeon Richter (cota de piață 6,3%), Berlin-Chemie Menarini Int
(5,1%), KRKA (4,8%), Takeda (3,4% %), World Medicine (2,9%), Sanofi (2,2%), GSK (2,2%),
Bilim-Pharm (2%), Bayer (1,8%) şi Nobel Ilac Sanayi Ve Ticaret (1,8%). 

Analiza pieței

14
 Sectorul farmaceutic reprezintă un domeniu prioritar, supus unei reglementări stricte, ale
cărei mecanisme complexe au făcut obiectul unei analize constante şi atente la nivel
guvernamental. Garantarea aplicării unui nivel rezonabil al preţurilor pe această piaţă, ţinând
cont de nivelul redus al veniturilor reale ale populaţiei ţării, este asigurată mai mult prin
aplicarea unor măsuri administrative decât prin buna funcţionare a mecanismelor economiei de
piaţă. În contextul unui cadru normativ strict, rolul Agenţiei Medicamentului în supravegherea
respectării regulilor de activitate pe piaţa farmaceutică este unul esenţial. Nivelul prezent de
dezvoltare precum şi tendinţele/potenţialul de dezvoltare pe viitor al pieţei medicamentelor sunt
în directă corelaţie cu activitatea Agenţiei Medicamentului, precum şi cu politica promovată în
sector de autorităţi. Trăsăturile pieţei medicamentului sunt specifice unui model general de
organizare a pieţei, axat pe interacţiunea cererii şi ofertei, dar influenţa altor factori suplimentari
este semnificativă, fiind în măsură să determine configurarea finală a pieţei.

- Criteriul geografic

Legea nr. 1456 stabileşte limite de amplasare a farmaciilor, care nu pot fi mai mici de 250 m cale
accesibilă de la farmacia sau filiala existentă sau 500 m cale accesibilă în cazul farmaciilor cu
funcţii de preparare a medicamentelor ex tempore. Normativele demografice stabilite de
autorităţi pentru înfiinţarea farmaciilor sunt de o farmacie la 3000-4000 locuitori în municipii,
oraşe sau localităţi cu statut de oraş şi centre raionale.

- Tipul produsului

Piața farmaceutică este producătoare de medicamente și alte produse cu scop de tratament și

îngrijire. În industria farmaceutică, calitatea produsului este vitală, în sensul direct al cuvântului.
Respectiv, se orientează spre satisfacerea cât mai extinsă și calitativă a necesităților populației,
respectiv scopul principal este producerea de medicamente și preparate farmaceutice calitative și
eficiente.

- Categorie de cumpărători

Industria farmaceutică produce preparate medicamentoase pentru îngrijirea și ocrotirea sănătății,

respectiv este vorba de categoria business-to-consumer (B2C), care produce pentru a satisface
nevoile personale ale populației.

15
 - Caracterul cumpărăturii

Medicamentele și produsele de îngrijire sunt produse din categoria bunurilor absolut necesare,
care satisfac necesitatea de îngrijire a sănătății, respectiv cumpărarea de produse farmaceutice
poate fi planificată dacă este vorba de consumul regulat, sau neplanificată în caz de îmbolnăvire.

- Criteriul producători și mărci

Întrucât piața farmaceutică este un mediu în care se combină producătorii autohtoni cu cei
străini, există o ofertă foarte diversă, care pune la dispoziție o varietate enormă de produse pentru
orice tip de necesitate, nivel de prețuri, dorințe personale.

Analiza comportamentului consumatorului

Tabelul 6. Evaluarea gradului de influență a factorului asupra procesului decizional de

cumpărare
Factorii
Etapele procesului decizional de cumpărare
de
А В С D Е
influență Identificarea Colectarea Evaluarea și Cumpărarea Evaluarea
asupra

Total
problemei informației alegerea post
deciziei alternativelor cumpărare
de
cumpărare
1. Cultura 2 2 3 1 3 11
Factorii exogeni

2. Statutul social 1 1 1 2 2 7
3. Grupurile de 3 5 3 2 3 16
referință și
comunicarea în
cadrul grupului
4. Familia 5 3 4 2 4 18
5. Percepția 1 2 4 4 4 15
6. Învățarea 2 2 3 4 2 13
7. Motivarea 2 3 4 2 1 12
8. Personalitatea 3 4 2 2 3 14

16
 9. Valori 2 2 4 1 2 11

Factorii endogeni
personale
10. Ciclul de 3 2 3 1 3 12
viață
11. Resursele de 2 2 5 4 2 15
consum
12. Cunoștințele 4 3 4 5 2 18
consumatorului
13. Atitudinea 1 2 2 3 2 10
Total pe etape 31 33 42 33 33 172

În urma efectuării studiului pe un eșantion de 50 persoane, realizat în cadrul unei farmacii din
rețeaua ”Farmacia Familiei”, am obținut următoarele rezultate:

 În cadrul etapei de identificare a problemei, cel mai mult se ține cont de factorul familiei,
care influențează cel mai mult modul identificării și înțelegerii problemei, urmând
factorul cunoștințelor consumatorului.
 La etapa de colectare a informației, cel mai relevant factor este comunicarea în cadrul
grupurilor de referință, unde au loc schimburi de informații care influențează percepția
persoanei despre fenomenul/ problema ce se cere rezolvată.
 Cea mai importantă etapă – evaluarea și alegerea alternativelor, este cel mai mult
influențată de resursele de consum disponibile pentru cumpărarea unui anumit produs,
respectiv disponibilitatea resurselor financiare influențează cel mai mult efectuarea
alegerii.
 Cumpărarea propriu-zisă este cel mai mult influențată de cunoștințele consumatorului,
care știe ce vrea să cumpere, unde vrea să cumpere și când vrea să cumpere.
 Evaluarea post-cumpărare este majoritar și preponderent influnețată de percepția
consumatorului și de familie, care urmează să înțeleagă utilitatea produselor cumpărate și
efectiv consumate.

Comportamentul consumatorului în industria farmaceutică se manifestă prin alegerea și

ulterior cumpărarea unui anumit produs, în baza necesităților la momentul respectiv, dar și în
baza prețurilor. Atunci când trebuie să ia decizia de cumpărare, consumatorul va lua în calcul
întîi de toate urgența cumpărării produsului, calitatea și producătorul, iar ulterior prețul. Post-

17
cumpărare, consumatorii vor reveni la produsul dat dacă îl vor găsi util și eficient, sau vor căuta
deja alternative în cazul în care produsul nu i-a satisfăcut.

Politica de produs

Modul particular în care o întreprindere prezintă într-un anumit moment pe piaţă un

produs sau o linie de produse este cunoscut drept mixul produsului. Linia de produse este
formată dintr-un grup omogen de produse care sunt strâns înrudite, servind aceeaşi clasă de
nevoi şi care sunt destinate, de regulă, aceluiaşi grup de consumatori, având modalitatea de
ambalare, promovare şi desfacere similare şi care intră în aceeași categorie de preţ.

În marketingul farmaceutic, gama produselor este foarte diversificată în funcţie de mai mulţi
factori: principiu activ, procesul tehnologic, forma farmaceutică realizată, produse autohtone,
produse de import, putere de acţiune asupra organismului uman (anodine, puternic active,
stupefiante), acţiune terapeutică (antipiretic, analgezice, bronhodilatatoare etc.). Dimensiunile
gamei de produse sunt determinate de politica farmaceutică a ţării şi pot fi identificate în
nomenclatorul fiecărui producător, importator sau/şi distribuitor.

Gama de produse farmaceutice poate fi caracterizată tridimensional:

1. lungimea gamei este determinată de suma liniilor de produse care fac obiectul activităţii
firmei. O linie de produse se defineşte ca un grup omogen de produse ce au o caracteristică
înrudită sau comună (de exemplu, medicamente de origine vegetală, soluţii, comprimate etc.).

2. lărgimea caracterizează numărul total de linii, ce compun fiecare grupă şi subgrupă

terapeutică şi chimică. Aceasta dimensiune reflecta suprafaţa pe care o acoperă o gamă de
produse în satisfacerea unei anumite nevoi. De exemplu, gama produselor antiparazitare,
codificate cu P, cuprinde 3 grupe (linii) farmacoterapeutice şi 16 subgrupe (linii) chimice. Gama

18
produselor tractului digestiv şi metabolism, codificată cu A, prezintă o lărgime de 14 grupe şi 30
subgrupe (linii) farmacoterapeutice şi 188 subgrupe chimice.

3. profunzimea reprezintă numărul de produse distincte pe care le conţine o linie de produse,

însumată în totalitatea nomenclatorului de medicamente – peste 6000 de produse. Obiectivul
strategiei de marketing este de a identifica nevoile specifice ale consumatorilor care pot fi
satisfăcute de posibilităţile şi resursele întreprinderii şi pe această bază să se dezvolte un mix de
produse care să satisfacă aceste nevoi, dar şi să aducă întreprinderii un avantaj competitiv
susţinut (profituri pentru o perioadă cât mai îndelungata de timp).

O întreprindere poate avea mai multe opţiuni strategice în legătură cu produsul, şi anume:

 menţinerea actualului mix de produse;  simplificarea liniei de produse;

 modificarea produsului;  abandonarea liniei / produsului.
 extinderea liniei de produse;

Menţinerea mixului de produse este una din opţiunile preferate de întreprinderi, atât timp
cât există profituri satisfăcătoare. Exista trei modalităţi de obţinere a creşterii economice pe baza
menţinerii actualului mix de produse:

- creşterea consumului actualilor consumatori;

- identificarea de noi avantaje a produsului;
- identificarea de noi consumatori.

Modificarea produsului este cea mai sigura şi uşoară modalitate de adaptare la noile
cerinţe ale consumatorilor, răspunzând în acelaşi timp noilor tehnologii şi provocărilor
concurenţei. Vânzările unui produs pot fi revigorate şi ca urmare a unor modificări minore ale
conţinutului acestuia sau chiar a modalităţii de prezentare şi ambalare. Extinderea liniei de
produse presupune lansarea unui nou produs, dar care să difere în mică măsură de cele existente
în linia respectiva de produse (formă medicamentoasă nouă, dozare diferită, un nou ambalaj,
etc.). Această opţiune implică riscuri mai mici pentru întreprindere comparativ cu lansarea unui
produs complet nou. În schimb, simplificarea liniei presupune eliminarea articolelor mai puţin
căutate dintr-o linie. Abandonarea produsului semnifică renunţarea la un produs important, de
bază, sau o întreagă linie de produse ca urmare a dispariţiei cererii, apariţiei unor tehnologii noi

19
la care întreprinderea nu are acces, a unor schimbări prea rapide ale pieţei sau atunci când
menţinerea avantajului competitiv presupune un efort financiar prea mare. O gestionare eficienta
a mixului de produse presupune combinarea judicioasă a acestor opţiuni strategice – în timp ce
un produs poate fi abandonat când se constată declinul vânzărilor pe o perioadă mai îndelungată
de timp, un alt produs din aceeaşi linie poate suferi modificări semnificative, iar o linie de
produse complet diferită se poate extinde prin descoperirea unor noi nevoi şi/sau oportunităţi pe
piaţă.

Politica de preț

În condiţiile specifice economiei de piaţă, întreprinderile sunt direct implicate în

mecanismul formării preţurilor. Aceasta nu înseamnă că societatea este lipsită de pârghii ce
limitează câmpul de acţiune al firmei în materie de preţ. Determinarea preţului de vânzare al
unui produs sau serviciu este o sarcină cu atât mai delicată, cu cât întreprinderea trebuie să ţină
cont nu numai de legătura logică între obiectivele strategiei sale de piaţă, ci şi de un număr
important de restricţii pe care le impune mediul extern în care îşi desfăşoară activitatea. Pentru
întreprinderile, ce acţionează într-o economie de piaţă dezvoltată, preţul reprezintă o variabilă pe
deplin controlabilă, în timp ce numărul mare a firmelor mici şi mijlocii se mulţumesc cu un grad
de control mai redus. Preţul reprezintă nu numai o pârghie economică dintre cele mai importante,
un instrument de măsură şi calcul, ci şi un mijloc de ”comunicare” a firmei cu piaţa. Preţul, fiind
o categorie economică specifică producţiei de bunuri, include consumurile de muncă vie şi
materializată, în limitele determinate de timpul de muncă necesar realizării unui produs.

Nivelul preţurilor trebuie să asigure întreprinderilor atât recuperarea cheltuielilor de

producţie cât şi obţinerea unui venit net. Activitatea unităţilor farmaceutice în condiţiile relaţiilor
de piaţă impun adaptarea rapidă la schimbările ce au loc pe piaţă; receptivitate sporită la cerinţele
pieţei, reacţiei consumatorului. Adaptarea la mediul concurenţial şi influenţarea lui activă
presupune ca întreprinderea, în funcţie de potenţialul economic, uman, să-şi elaboreze o politică
de marketing în concordanţă cu cerinţele pieţei. Preţul medicamentului – unul din elementele
complexului de marketing (produs, preţ, distribuţie, promovare) depinde de calitatea produsului
(de exemplu, corespunde cerinţelor GMP), eficienţă, inofensivitate, cheltuielile pentru activităţile
de promovare, ciclul de viaţă al produsului, etc. Se spune că preţul nu reprezintă doar un
instrument de măsură şi calcul, ci este un veritabil mijloc de comunicare a firmei cu mediul
extern, un punct de plecare. Ca instrument al marketingului preţul avertizează întreprinderea
producătoare asupra măsurilor necesare în vederea adaptărilor la schimbările intervenite în

20
conjunctura pieţei. Astfel, preţul oricărui produs, în special pentru medicamente nu poate fi
format în afara cererii sau al mediului concurenţial. Mai mult ca atât, preţul reprezintă unicul
element al complexului de marketing ce aduce venit, pe când celelalte presupun cheltuieli.
Astfel, formarea preţurilor pentru medicamente constituie una din problemele actuale şi de
importanţă majoră în domeniul farmaceutic.

Procesul de elaborare a strategiei la formarea preţurilor poate fi reprezentat ca o consecutivitate a

următoarelor etape:

1. stabilirea scopului şi sarcinilor în procesul de stabilire a preţurilor;

2. determinarea cererii şi a sensibilităţii ei faţă de preţ (elasticitatea cererii în funcţie de
preţ);
3. aprecierea cheltuielilor pentru diferite volume de producere şi vânzări;
4. analiza preţurilor şi calităţii mărfurilor la concurenţi şi stabilirea nivelului lor minimal şi
maximal;
5. calculul preţului iniţial (alegerea metodelor şi strategiilor la formarea preţurilor pentru
produsele întreprinderii);
6. stabilirea preţului final;
7. analiza strategiei curente de formare a preţurilor şi efectuarea corectărilor pe parcurs în
concordanţă cu schimbările pe piaţă.

Formarea preţurilor pentru medicamente se efectuează, luând în consideraţie poziţionarea

produsului şi a factorilor de influenţă

Practici de formare a preţurilor pentru medicamente

Formarea preţurilor este punctul – cheie prin care statul îşi poate manifesta acţiunile de
reglementare a pieţei farmaceutice. Politica statului în domeniul preţurilor reprezintă o parte
componentă a politicii economice a lui, iar în condiţiile relaţiilor economice de piaţă statul joacă
un rol important şi are menirea de:

 a susţine dezvoltarea relaţiilor de  a servi ca mijloc de ocrotire a

piaţă; proprietăţii de stat şi a altor forme de
proprietate;

21
  a elabora ”regulile de joc”; mărfurilor şi serviciilor, la libera
 a contribui la dezvoltarea activitate economică;
concurenţei, la liberă circulaţie a  a asigura accesibilitatea fizică şi
economică a medicamentelor pentru
populaţie.

Implicarea directă a statului este binevenită în cazul stabilizării preţurilor existente pentru
medicamente sau a creşterii lor neesenţiale. Totodată, statul poate influenţa procesul de formare
a preţurilor pentru medicamente şi prin metode indirecte, care sunt orientate spre stabilirea unui
echilibru între cerere şi ofertă

Catalogul naţional de preţuri de producător la medicamente conţine informaţia privind preţurile

de producător atât la medicamentele de import, cât şi la cele autohtone, serveşte drept confirmare
(pe lângă alte informaţii legale) pentru eliberarea autorizaţiilor de import ale medicamentelor şi
plasarea lor pe piaţa farmaceutică, se completează prin înscrierea preţului de producător, aprobat
prin ordinul ministrului sănătăţii, se revizuieşte semestrial sau la necesitate, în cazul fluctuaţiilor
de preţ şi se plasează pe pagina web a Ministerului Sănătăţii şi a Agenţiei Medicamentului.
Preţul de producător la medicamente propus urmează să fie preţul mediu al celor mai mici trei
preţuri de producător pentru aceleaşi medicamente din ţările de referinţă cu care se efectuează
comparaţia, ce au o populaţie de până la 25 milioane de cetăţeni – în cazul medicamentelor din
ţările-membre ale comunităţii statelor independente informaţia privind comparaţia preţului
propus cu preţul de producător în Republica Belarus şi Armenia, în cazul medicamentelor din
alte ţări informaţia privind comparaţia preţului propus cu preţul de producător autorizat în cel
puţin 3 din următoarele ţări: România, Grecia, Bulgaria, Serbia, Croaţia, Cehia, Slovacia,
Lituania şi Ungaria.

La comercializarea medicamentelor se admite aplicarea unui adaos comercial de până la 40 la

sută la preţul de livrare al producătorului autohton sau la preţul de achiziţie al producătorului
(distribuitorului) de peste hotare, din care:

 până la 15 procente pentru agenţii economici, care importă medicamente, indiferent de numărul
de intermediari;

 până la 25 procente pentru farmacii.

22
Stabilirea preţurilor de achiziţie pentru medicamentele de import şi a preţurilor cu amănuntul
pentru toate medicamentele se documentează prin întocmirea unui proces-verbal.

Politica de distribuție

Distribuţia reprezintă o componentă importantă a activităţii de marketing definind, la

modul general, procesul aducerii bunurilor şi serviciilor de la producător la consumator. Acest
proces are loc prin intermediul canalelor de distribuţie.

La determinarea structurii canalelor de distribuţie a produselor, întreprinderile producătoare vor

prevedea următoarele:

 canalele de distribuţie trebuie să asigure deplasarea medicamentelor, altor produse

farmaceutice sau parafarmaceutice până la consumatorii finali – cetăţenii şi IMSP sau
segmentul-ţintă;

 participanţii la canalele de distribuţie trebuie să aibă posibilitate, dorinţă de a poziţiona

adecvat produsele întreprinderii producătoare şi a le face atractive pentru consumatorii finali.

Alegerea canalelor de distribuţie în special pentru întreprinderile producătoare depinde de:

 cifra de afaceri (volumul de vânzări preconizate);

 resursele financiare disponibile ale întreprinderii producătoare;

 strategia poziţionării produsului de către producător;

 rezultatele aprecierii canalelor de distribuţie în baza criteriilor: cost (cheltuieli ce ţin de

distribuţie), acoperire (acoperirea pieţii farmaceutice prin canalele de distribuţie) şi control
(controlul asupra canalelor de distribuţie).

23
Întreprinderea farmaceutică producătoare va accepta vânzările directe a produselor sale în cazul,
când:

 capacitatea și volumul segmentului este mare, oferă posibilităţi pentru sporiri considerabile a
vânzărilor cu caracter de lungă durată;

 întreprinderea farmaceutică dispune de suficiente resurse financiare pentru realizarea

activităţilor privind organizarea şi asigurarea funcţionalităţii unui sistem de distribuţie bine
coordonat cu posibilităţile întreprinderii şi corespunde strategiei de bază;

 unul din scopurile întreprinderii include ocuparea şi întărirea poziţiilor pe piaţa farmaceutică
pe o perioadă îndelungată (5- 10 şi mai mulţi ani);

 întreprinderea acceptă pierderi sau obţinerea unui beneficiu neesenţial la etapa iniţială de
activitate.

În cazul distribuţiei prin intermediul distribuitorilor angrosişti producătorul întâmpină

unele dificultăţi la capitolul achitarea plăţii de către distribuitor, amânarea plăţilor etc. Decizia
definitivă despre selectarea tipului canalului de distribuţie va fi aprobată după determinarea
punctului de rentabilitate, care se calculă ca raportul dintre cheltuielile legate de vânzări directe
la cheltuielile vânzărilor indirecte (prin intermediul distribuitorilor angrosişti), ţinând cont de
volumul de realizare a produselor.

Alegerea membrilor canalului de distribuţie. Producătorii nu întâlnesc obstacole și probleme în

recrutarea intermediarilor, cu excepţia laboratoarelor de microproducţie noi înfiinţate care
produc generice – trebuie să depună eforturi pronunţate în aşi găsi intermediarul.

La recrutarea intermediarilor producătorii vor ţine cont de:

 câţi ani îşi desfăşoară activitatea pe piaţa  disponibilitatea de a coopera;

farmaceutică;
 renumele intermediatorului;
 ce alte sortimente de produse distribuie;
 dimensiunile şi nivelul de pregătire al
 ritmul de dezvoltare şi mărimea forţei de vânzare;
profitului;
 repartizarea in teritoriu;

24
 potenţialul de dezvoltare în viitor;  clientela specifică.

La alegerea canalului de distribuţie trebuie luaţi în calcul următorii factori principali:

 consumatorii: caracteristicile acestora – număr, concentrare, dimensiunea unei cumpărări

medii, nevoile acestora – amplasamentul şi programul de funcţionare; condiţiile de credit;
segmentele de cumpărători existente având în vedere dimensiunea acestora, comportamentul de
cumpărare, etc.

 întreprinderile mediatoare (depozite mari, care concentrează medicamente, alte produse

farmaceutice şi parafarmaceutice în cantităţi considerabile şi de la un număr mare de producători
din diferite ţări) – are în vedere obiectivele pe care le urmăreşte – control, desfacere, profit, de
asemenea resursele de care dispune – nivelul acestora; serviciile pe care le asigură; experienţa pe
care o au distribuitorii produselor; metodele de distribuţie folosite; relaţiile statornicite în
sistemul de desfacere;

 marfa – în ceea ce priveşte marfa se urmăreşte preţul unitar, complexitatea tehnică, timpul de
păstrare, frecvenţa livrărilor, volumul, masa unitară, divizibilitatea;

 concurenţa – caracteristicile acestora: număr, concentrare, sortiment, tactica de concurenţă

folosită; metodele de deplasare fizică a mărfurilor; relaţiile în sistemul de desfacere;

 canalele de distribuţie (directe sau indirecte), caracteristicile acestora: număr, funcţiile

îndeplinite, tradiţii; accesibilitate – înţelegerile monopoliste, restricţii teritoriale; aspectele
juridice legale existente, proiectele de legi.

În evaluarea acestor factori producătorul ia decizii în legătură cu tipul canalului, managementul

canalului, caracterul canalului, intensitatea acestuia etc.

25
 Politica de promovare

Politica de promovare reuneşte ansamblul de acţiuni ce vizează informarea şi încurajează

prescrierea, livrarea, vânzarea, administrarea, recomandarea sau consumul de medicamente.

Scopurile de bază ale politicii de promovare sunt:

 furnizarea de informaţii către comunităţile medicale şi farmaceutice despre produsul nou sau
reactualizarea (reamintirea) informaţiei privind produsul existent;

 poziţionarea produsului ca o ofertă exclusivă şi crearea ”interesului” specialiştilor din

domeniu faţă de produs;

 crearea unei imagini pozitive, atrăgătoare şi de încredere a mărcii;

 punerea la dispoziţia specialiştilor în domeniu a informaţiei privind proprietăţile de consum şi

a celor de prioritate;

 minimalizarea publicităţii şi a produselor concurente;

 activităţi de impulsionare a specialiştilor în domeniu pentru formarea cererii pentru produs cu

sau fără prescripţie medicală;

 crearea bazei pentru lansarea produsului.

Activităţile de promovare a produsului/serviciului pe piaţă constituie una din principalele

preocupări ale mixului de marketing.

În Republica Moldova publicitatea şi promovarea medicamentelor se efectuează conform

Regulamentului cu privire la publicitatea şi promovarea medicamentelor, ce stabileşte modul de

26
efectuare a publicităţii medicamentelor în corespundere cu prevederile Hotărârii Parlamentului
nr. 1352-XV din 03.10.2002 privind Politica de stat în domeniul medicamentului, Legii nr. 1409-
XIII din 17.12.1997 cu privire la medicamente, Legii nr. 1456-XII din 25.05.1993 cu privire la
activitatea farmaceutică, Legea nr. 1227 –XIII din 27.06.1997 cu privire la publicitate, Codului
audiovizualului nr. 260 din 27.07.2006, şi dispoziţiile trasate de Directiva Europeană
2001/83/CE, şi are drept scop asigurarea utilizării raţionale a medicamentelor şi protecţia
consumatorului.

Elementele principale ale mixului promoţional sunt:

Publicitatea pentru medicament – ce se defineşte ca orice formă sau mod de informare

prin contact direct “door-todoor” (de la om la om), precum şi orice formă de activitate destinată
să stimuleze prescrierea, distribuirea, eliberarea, vânzarea sau consumul de produse
medicamentoase. Publicitatea pentru medicament include în special:

 publicitatea pentru produse farmaceutice  influenţarea prescrierii de medicamente

OTC la publicul larg;
 publicitatea medicamentelor la persoane
calificate de a le prescrie sau furniza;
 vizitele de către reprezentanţii medicali la
persoane calificate să prescrie medicamente;
prin oferirea de cadouri, oferte sau beneficii,
bonusuri;
 sponsorizarea unor întâlniri promoţionale
ale persoanelor calificate să prescrie sau să
furnizeze medicamente etc.

Principalele forme de publicitate a medicamentelor sunt: materiale publicitare tipărite în ziare şi

reviste (acestea trebuie să fie în concordanţă cu rezumatul caracteristicilor produsului respectiv şi
instrucţiunea pentru utilizare, parte componentă a dosarului care se depune la etapa autorizării
medicamentului), publicitatea difuzată la radio şi/sau televiziune, publicitatea prin internet
(pagini web, e-mail, forumuri, bloguri sau altă formă de suport electronic), utilizarea casetelor
audio şi video difuzate în farmacii, publicitate exterioară, etc.

Promovarea vânzărilor – include mai multe modalităţi de a atrage atenţia

consumatorului, unele dintre ele fiind utilizate şi la anumite medicamente, produse
parafarmaceutice, constând din: vizitele reprezentanţilor medicali la persoane calificate să
prescrie şi/sau să distribuie medicamente, distribuirea mostrelor promoţionale, sponsorizarea
întrunirilor promoţionale şi manifestărilor ştiinţifico-practice la care participă persoane calificate

27
să prescrie şi/sau să distribuie medicamente, repartizarea obiectelor promoţionale (relevante prin
practica medicală), acţiuni de influențare a vânzărilor sub orice formă cum ar fi participarea la
expoziţii, prezentări, etc.

Utilizarea mărcilor – sunt semne distinctive menite să individualizeze un produs, o

gamă de produse, o întreprindere etc., în raport cu cele ale concurenţei, să atragă şi să stabilizeze
fidelitatea consumatorilor, să precizeze calitatea produselor oferite şi prestigiul întreprinderii.

Manifestări promoţionale – participarea la manifestări cu caracter expoziţional,

felicitări la sărbători religioase – Crăciun, Paşti şi laice – Anul Nou, cu ocazia împlinirii a 1, 3, 5,
10 ani de activitate pe piaţa farmaceutică, etc. Publicitatea medicamentelor este chemată să
contribuie la asigurarea pieţei farmaceutice cu produse medicamentoase de calitate, eficiente şi
inofensive. Persoanele fizice şi juridice care nu dispun de licenţă pentru activitate farmaceutică
nu sunt în drept să facă publicitate medicamentelor. Publicitatea medicamentelor care se
eliberează pe bază de se poate face numai prin mijloacele de informare de specialitate tipărite.

Cerinţele către informaţia despre medicamente sunt:

 să fie obiectivă, judicioasă, actuală şi bazată pe date ştiinţifice şi documente oficiale;

 să posede un conţinut suficient şi o descriere adecvată nivelului destinatarilor (medici,

farmacişti, pacienţi);

 să contribuie la folosirea eficientă a medicamentelor;

 să nu inducă în eroare consumatorul.

Cerinţele către publicitatea medicamentelor sunt:

 să fie obiectivă, judicioasă, actuală şi bazată pe date ştiinţifice şi documente oficiale;

 să aibă un conţinut suficient de complet şi o descriere adecvată nivelului destinatarilor

(medici, farmacişti şi pacienţi) pentru a permite acestora să-şi formeze propria opinie asupra
valorii terapeutice a medicamentului în cauză;

 să se bazeze pe evaluarea actualizată a tuturor dovezilor relevante şi să reflecte clar aceste

dovezi;

 să nu încurajeze automedicaţia necontrolată şi iresponsabilă sau utilizarea neraţională a

medicamentelor;

28
 să nu producă o impresie exagerată despre compoziţia şi originea medicamentului sau
calităţile lui terapeutice, care ar putea duce în eroare consumatorul;

 să recunoască natura specială a medicamentelor şi statutul profesional al destinatarului actului

de promovare

29