Semiologia aparatului urinar

Facultatea de Educație Fizică si Sport

Specializarea Kinetoterapie si motricitate specială
Subgrupa 2
Proiect realizat de Crivoi Mihai-Alexandru

1
Cuprins________________________________

Introducere sistemul urinar…………………………………………………..3

Insuficienta renala…………………………………………………………….4

Hipertonia renală……………………………………………………………...6

Proteinuria…………………………………………………………………….. 7

Glomerunefritele………………………………………………………………. 8

Infectiile netuberculoase ………………………………………………………9

Litiaza renală…………………………………………………………………..10

Tuberculoza urogenitală…………………………………………………….....12

Tumorile aparatului uro-genital………………………………………………..13

Nicturia…………………………………………………………………………13

Retenția de urină……………………………………………………………… 13

Incontinența…………………………………………………………………….14

Poliuria………………………………………………………………………… 14

Oliguria…………………………………………………………………………14

Anuria………………………………………………………………………… 15

Hematuria……………………………………………………………………… 15

Bibliografie……………………………………………………………………..17

2
Introducere –Sistemul urinar

Rinichii -Localizarea normala a rinichilor este spre partea posterioara a cavitatii

abdominale, deasupra mijlocului. Daca o persoana isi pune mainile in solduri,
rinichii sunt localizati chiar deasupra locului unde se afla degetele mari. Unul
dintre rinichi este localizat chiar sub ficat, pe partea dreapta a abdomenului, iar
celalalt este situat sub splina, pe partea stanga.

In cazuri rare, totuși, unul sau ambii rinichi pot fi localizați mult mai jos
in abdomen. Aceasta nu reprezinta o problema exceptand perioada de sarcină. Pe
masura ce fatul incepe sa se dezvolte in uter acesta poate exercita presiune asupra
rinichilor care sunt localizati mai jos in abdomen.

Rinichii sunt organe pereche care filtrează sângele pentru a îndepărta deşeurile
metabolice şi excesul de lichid, excretate sub formă de urină. Urina coboară de-a
lungul ureterelor înguste şi ajunge în vezica urinară, care o depozitează temporar
înainte de a o elimina prin uretră.
.

3
  Ureterele Ureterul drept şi respectiv stâng,iau naştere din hilul fiecărui
rinichi (porţiunea prin care pătrund vasele şi nervii). Ele sunt nişte tuburi
înguste prin care se scurge urina produsă în mod continuu de către rinichi.
 Vezica urinară
Urina este colectată temporar în vezica urinară, o structură compresibilă
asemănătoare unui balon, situată în interiorul pelvisu-lui (bazinului).
 Uretra
în momentul dorit, vezica urinară se contractă pentru a-şi evacua conţinutul
prin uretră, un tub muscular cu pereţi subţiri.

 Tractul urinar este alcătuit din structurile implicate in producerea,

depozitarea şi evacuarea urinii. El se întinde din abdomen până în pelvis.

Semiologia aparatului urinar

1.Insuficienta renală
Insuficiența renală este o scădere in funcție a rinichilor. In cadrul unei insuficiențe
renale se ajunge la un dezechilibru hormonal și la creșterea concentrației din sânge
a substanțelor eliminate renal obligatorii (creatinina, ureea, acidul uric, etc.).

Clasificare
După decurgere

In cadrul clinic, insuficiența renală este clasificată în:

Insuficiență renală (IR) acută

Insuficiență renală (IR) cronică

După rata filtrării glomerulare

4
Folosind rata filtrarii glomerulare ca si criteriu, exista 5 grade de severitate:

Stadiu RFG Afecțiunea renală

1 > 89 Funcție renală normal

2 60 - 89 Insuficiență renală ușoară

3 30 - 59 Insuficiență renală moderată

4 15 - 29 Insuficiență renală severă

5 < 15 Insuficiență renală cronică terminal

Simptome si urmări
Insuficienta renală poate duce la un număr mare de simptome și sechele care pot fi
– pe langă valorile din laborator – de ajutor in cadrul diagnosticii:

Suprahidratare
Hipertonie;

Edeme periferice;

Edem pulmonar (de obicei edem pulmonar interstitial).

Uremie
Pete de piele (culoare Café-au-lait);

Foetor uremic;

5
Prurit;

Polineuropatie perifierica cu parestezie și pareză;

Encefalopatie uremică cu crampe, somnolență, comă;

Pericardită uremică cu insuficiență cardiacă;

Dureri de cap, amețeală, oboseală, depresie;

Stări de greață, vomă;

Trombocitopenie sau disfuncție trombocitară.

2.Hipertonia renală
Se regăsește în valorile crescute ale tensiunii arteriale,ca o consecința a faptului ca
rinichiul ischemic secreta renina.Rezultatul final este faptul ca prin creșterea
debitului sanvin renal(poliurie),rinichii reușesc sa mențina in limite acceptabile
produșii reziduali ai metabolismului proteic.

Hipertensiunea arterială indusă de angiotensina II si de retenția de sare poate avea

ca rezultat hipertrofia cardiacă,ce duce la insuficientă cardiacă si scăderea
capacitatii de efort.

3.Proteinuria

6
Reprezintă pierderea proteinelor prin urină(proteine in urina).Acestea sunt
reprezentate de albumină,globuline(beta1,beta2),gama globuline si sunt sintetizate
hepatic si eliberate in sange pentru indeplinirea diferitelor funcții de transport(al
colesterolului,hormonilor,fierului).

Fenomenul de proteinurie se defineste cand proteinele se pierd in urina,in general

la valori mai mari de 0,5g/24h.Prezenta de proteine in urina sub aceste valori se
numeste proteinuri fiziologica si poate sa apara si in stari febrile,ortostatism
prelungit,effort fizic intens.

Sindrom nefrotic este o proteinuri mai mare de 3,5g/24h.

Cauze-De cele mai multe ori,ea este cauzata de leziuni ale glomerulilor,unitatile
de filtrare ale rinichiului unde se elaboreaza urina primitive,care nu lasa in mod
normal proteinele sa treaca in sange.

Proteine % din total Maximum(pe zi)

Albumina 30 30mg
Tamm-Horsfall 50 40mg
Imunoglobulina 12 14mg
Secretia de IgA 3 6mg
Altele 5 10 mg
Total 100 150mg

Simptome si semne-Proteinuria,altădată denumită impropriu albuminurie,se

manifestă,atunci cand este abundentă,printr-un sindrom nefrotic(edeme ale
gambelor si ale feței,micșorarea nivelului de proteine în sange).

In alte cazuri,nu apar simptome.

Tratament: O proteinurie,atunci cand nu se incadreaza intr-un sindrom nefrotic,nu

necesită nici tratament,nici regim:este inutil să se reducă aporturile alimentare in
proteine,in schimb boala in cauză trebuie sa fie îngrijita.

4. Glomerulonefritele
7
Boli renale parenchimatoase , caracterizate prin leziuni inflamatorii ale
glomerulilor (prima parte a nefronilor), locul unde are loc filtrarea, deci formarea
urinii primitive. Clinic glomerulonefritele se exprimă prin hipertensiune arterială,
edeme, insuficienţă renală, proteinurie şi hematurie. Alterarea glomerulilor poate fi
locală şi segmentară (deci sunt alteraţi un număr restrâns de glomeruli şi aceştia nu
în întregime), sau pot fi lezaţi toţi glomerulii (glomerulonefrita difuză). Se descriu
mai multe forme de glomerulonefrite:

a). Glomerulonefrita acută apare cel mai frecvent după infecţii streptococice

(scarlatina, amigdalite, sinuzite, otite, erizipel, piodermite) ce se manifestă cu
febră, dureri lombare, edeme palpebrale şi la membrele inferioare de tip renal
(moi, albe, pufoase), sindrom hipertensiv, oligurie (micşorarea volumului de urină)
sau chiar anurie (lipsa urinii), hematurie (până la culoarea brună a urinii).
b). Glomerulonefritele cronice sunt de două tipuri:
- secundare, de exemplu unei glomerulonefrite acute poststreptococice, prin
organizarea şi cronicizarea leziunilor iniţiale sau sub influenţa altor afecţiuni care
influenţează rinichiul.

- primitive (în proporţie de peste 75%), la care nu se poate stabili cauza, fiind
“cronice” încă de la începutul manifestării clinice. Glomerulonefritele cronice se
caracterizează prin prezenta în grade variabile a hipertensiunii arteriale, edemelor,
insuficientei renale, hematuriei şi proteinuriei.

8
5.Infecţiile netuberculoase
 Constituie un capitol foarte vast de patologie urologică. Infecţia parenchimului
renal şi a căilor urinare are denumire proprie, în funcţie de segmentul afectat:
pielita (infecţia bazinetului), pielonefrita (infecţia bazinetului şi a parenchimului
renal), perinefrita (infecţie perirenala), pionefroza (supuraţia cavităţilor
pielocaliceale şi a parenchimului renal cu distrugerea acestuia), necroza papilară,
cistite (infecţia vezicii urinare), uretrite (infecţia uretrei), iar la bărbat prostatite
(infecţia prostatică).
a)Cistitele →  inflamaţia vezicii. Localizarea infecţiei la vezica este de departe
cea mai des întâlnita în practică medicală, fiind frecvent data de infecţii plecate de
la rinichi (pielocistita), de cauze vezicale directe (traumatisme, sondaje
uretrovezicale, ulceraţii, boli parazitare, corpi străini, radionecroza vezicală etc.).
Clinic, cistita se manifestă prin trepiedul polachiurie (micţiune frecvenţa), piurie
(puroi în urină), durere mictionala, la care se poate adăuga hematuria cu
intensificare terminală.
b)Pielita → inflamaţia bazinetului şi a colicelor rinichiului. În general, aceasta se
asociază cu inflamaţia vezicii urinare. Ea se manifestă cu durere lombară, febră şi
frisoane. Urocultura pune în evidenţă microbul, iar în urină apar leucocite alterate.
c)Pielonefrita→ boală renală în care infecţia este prezenşa atât în căile
intrarenale (bazinet, calice), cât şi în parenchimul renal (în special în medulara).
Clinic se descriu două forme de boala: acută şi cronică.

-   pielonefrita acută →  debutul este sub forma unei stări infecţioase cu febră şi
frison, instalată brusc, dureri lombare ce seamănă cu colica renală, micţiuni
dureroase, polachiurie, piurie şi/sau hematurie; este prezent şi un sindrom digestiv:
senzaţie de greaţă, vărsături, dureri abdominale: lipsesc edemele şi hipertensiunea
arterială.
- pielonefrita cronică → semnele cinice sunt polimorfe, dureri lombare, episoade
repetate de infecţie urinara, stare de astenie, fatigabilitate, inapetenta, scădere în
greutate, tulburări de micţiune, hipertensiune arterială la 1/5 din bolnavi; edemele
sunt de asemenea rar prezente.
 
6. Litiaza renală
9
Denumită şi piatra la rinchi sau calculoza renală ce consta în formarea de calculi
(concreţiuni minerale, organice şi de cele mai multe ori mixte) de-a lungul căilor
urinare (începând cu tubul urinifer şi terminând cu uretra ). Deci, în orice loc al
aparatului urinar (al conductelor acestuia) se poate forma piatra (în greceşte lithos
a  piatra).
Cauzele: alimentaţia (în prezent se considera litiaza ca o boală a
supraalimentaţiei; consumarea abuzivă de alimente bogate în oxalaţi ca spanac,
cacao, ciocolată sau în acid uric cum ar fi viscerele, ficat, creier, rinichi, măruntaie
etc.), factori individuali (există o predispoziţie atât familială, cât şi în raport cu
constituţia fiecăruia din noi; de asemenea, exista obiceiul de a bea lichide puţine;
unele meserii se desfăşoară în mediu foarte cald), profesia sedentară, factori
metabolici (tulburări în metabolismul calciului, fosforului, acidului uric, acidului
oxalic).

Simptome: Calculii renali pot ramane la nivel renal sau pot fi eliminati din
organism pe calea tractului urinar (tubii care conecteaza rinichii cu vezica urinara,
numiti uretere si tubul care face legatura vezicii urinare cu exteriorul – uretra).

Mobilizarea lor de la nivel renal poate produce:

-nici un simptom, in cazul in care calculul este suficient de mic

-durere constanta cu debut brusc; calculii pot produce dureri intense la nivelul
zonei lombare (portiunea inferioara a spatelui), in partile laterale ale trunchiului (in
flancuri), la nivelul abdomenului, pelvisului sau organelor genitale; persoanele care
au avut astfel de dureri le descriu de obicei ca fiind cea mai groaznica durere pe
care au avut-o

10
-senzatie de greata si voma

-aparitia sangelui in urina (hematurie); aceasta se poate asocia cu calculii care

raman la nivelul rinichiului sau cei care se mobilizeaza la nivelul tractului urinar

-urinari frecvente si dureroase, care apar frecvent cand calculul este in ureter sau
dupa ce a parasit vezica urinara si se gaseste in uretra; urinarile frecvente pot apare
si in infectii ale tractului urinar

-febra

-inapetenta (pierderea apetitului alimentar)

-diaree sau constipatie

-transpiratii abundente (diaforeza)

-oboseala.
Afectiunile care au simptome similare sunt apendicita, hernia, sarcina ectopica
(sarcina care se dezvolta in afara uterului) si prostatita

7. Tuberculoză urogenitală  

Localizarea şi dezvoltarea infecţiei specifice tuberculoase la aparatul urinar şi

genital. Tuberculoză urogenitală este secundară, calea de inoculare este sangvina,
calea de propagare în aparatul urogenital este descendenta cu fluxul urinar şi

11
inversează calea spermatica şi există o legătură patogenică directă între
tuberculoza urinara şi cea genitală.

Clinica tuberculozei renale este în prima fază (parenchimatoasa) foarte săracă în

simptome, cu semne generale de impregnare bacilară (stare sub-febrila,
transpiraţii, astenie fizică, inapetenta, vagi dureri lombare); în tuberculoza
deschisă.

 În căile excretorii pot să apară polachiurie (cresterea anormala a numarului de

mictiuni – emisia naturala a urinei) diurnă şi mai ales nocturnă, piurie ( urina
tulbure, mata, cu luciul pierdut, sterilă la însămânţări pe medii obişnuite), dureri
lombare uneori violenta (colici renale), dureri hipogastrice, hematurie
microscopică constantă, uneori cu hematurie totală evidenta, dureri mictionale, în
urină găsindu-se leucociturie, albuminurie, dar mai ales bacilul Koch (a cărui
punere în evidenţă certifica diagnosticul).

8. Tumorile apratului urogenital

Cele mai frecvente tumori sunt adenomul de prostată, neoplasmul de prostată şi

tumorile vezicale, urmate desigur de tumorile parenchimului renal, tumorile de cai
12
excretorii urinare superioare (calice, bazinet, mai rar ureter) şi foarte rar cancerul
testicular.
Adenomul de prostată este o tumoare benignă descrisă şi sub denumirea de
hipertrofie prostatica sau adenom periuretral. Apare la bărbatul peste 60 de ani şi
se manifestă prin tulburări de micţiune (polachiurie nocturnă, cu circa 2 – 6
micţiuni nocturne), disurie (cu cei doi timpi) însoţită de tulburări de jet urinar,
uneori hematurie, senzaţia de micţiune incompletă sau episoade de retenţie acută.

9.Nicturia desemneazaă situatia in care bolnavul este obligat sa se scoale

noaptea pentru a urina. Normal, in timpul somnului nu apare necesitatea de a urina
(normal noaptea se elimina maxim 1/4 din volumul total de urina pe 24 de ore).

Nicturia poate fi secundara afectiunilor care provoaca disuria, polakiuria si

poliuria, dar adeseori este un semn de insuficienta cardiaca sau scleroza renala.

10.Retentia de urina -  adica imposibilitatea bolnavului de a-si goli vezica

- poate fi completa, in care caz se produce distensia vezicii, care poate ajunge pana
la ombilic, bomband in hipogastru (glob vezical). Retentia este incompleta, cand
bolnavul, desi urineaza, nu-si poate goli complet continutul vezical, care se poate
infecta rapid. Retentia de urina apare in tumori ale prostatei, calculi sau stricturi
uretrale si unele leziuni ale sistemului nervos, tabes, hemoragie cerebrala, paralizie
generala, stari comatoase etc. 

11.Incontinenta de urină  este emisia involuntară de urina. Apare in

special la copii. La adulti poate aparea in leziuni ale vezicii urinare, ale sistemului
nervos central sau ale maduvei spinarii.

Deşi poate fi de mai multe feluri, incontinenţa urinară de efort este de departe cea
mai des întâlnită afecţiune de acest tip şi apare, de obicei, în urma unui efort brusc
precum tusea, strănutul sau ridicarea de greutăţi, acţiuni care supun vezica urinară
unei presiuni.

În condiţiile în care musculatura pelvină este deja afectată, acest lucru

determină pierderi de urină constante ce cauzează un disconfort major femeii.

13
12.Poliuria este cresterea cantitatii de urina peste 2 1/24 de ore. Deoarece
88% din apa filtrata la nivelul glomerulului este reabsorbita de tubi, se intelege ca
modificarea relativ slaba a acestei reabsorbtii provoaca o crestere importanta a
volumului urinii. Se intalneste in stari fiziologice (absorbtie exagerata de lichide),
in diabetul insipid sau zaharat, in insuficienta cardiaca, in timpul regresiunii
edemelor, cand mari cantitati de apa si sodiu sunt eliminate, la sfarsitul unor boli
febrile (pneumonie, febra tifoida etc.) si in bolile renale cronice, in stadiul de
insuficienta renala. In insuficienta renala, poliuria este datorita, probabil, unui
mecanism compensator, care permite eliminarea substantelor toxice cu un volum
mai mare de apa, din cauza pierderii functiei de concentrare a tubilor. 

13.Oliguria -reducerea cantității de urină, în comparație cu normale (1,2-1,5

litri pe zi). Nivelul volumului de lichid care intră în corp, este menținut. Reducerea
diurezei de zi cu zi, atunci când oligurie ajunge la 400 ml - nu doar urina in vezica
urinara. Oligurie - nu este o boala, ci doar unul dintre simptomele de boli ale
sistemului de formare a urinei. 

 Semne si simptome
 sânge în urină;
 febră;
 dureri in partea inferioara a spatelui, abdomenului;
 greață, vărsături, diaree;
 umflare;
 scăderea tensiunii arteriale;
 febră

14.Anuria sau lipsa urinii reprezinta: - suprimarea secretiei urinare

(incapacitatea rinichilor de a forma sau excreta urina) pentru mai mult de 8 ore,
vezica urinara fiind goala, - urinarea de mai putin de 3 ori pe zi, volumul urinar
fiind mai mic de 100ml/24 de ore la adult (in cazul nou-nascutilor, se constata lipsa
urinii la nivelul scutecului). Este diferita de retentia de urina, cand vezica urinara
se umple insa nu se goleste in mod natural, dar in urma sondajului vezical se poate
extrage urina. 

14
 15.Hematuria: termen care defineste prezenta sangelui in urina, care
dobandeste o culoare rosie-deschisa sau inchisa.

In multe cazuri, sangele din urina ( hematuriemacro sau microscopica ) este

singurul simptom al unei afectiuni.
In alte cazuri, prezenta sangelui in urina mai este asociata cu:

 Dureri abdominale
 Febra
 Diminuarea sau intreruperea jetului urinar, incompleta eliminare a urinei
 Urinari dese ( poliurie )
 Nevoie urgenta de a urina
 Dureri in timpul urinarii ( disurie )

Pentru evaluarea hematuriei ( mai ales in cazul hematuriei macroscopice ) multi

doctori au incercat sa restranga lista posibilelor cauze facand o clasificare a
stadiilor de producere a sangerarii in tipul urinarii. Clasificarea nu este inca
definitiva dar este un punct de plecare valoros in examinarea si diagnosticarea
pacientului:

1. Prezenta sangelui la inceputul urinarii – hematurie initiala – indica de multe ori

o problema a uretrei, sau a prostatei in cazul barbatilor. 
2. Prezenta sangelui la sfarsitul urinarii – hematurie terminala – poate indica boli
ale vezicii sau ale prostatei. 
3. Sangerare pe tot timpul urinarii – hematurie totala – indica probleme la
vezica, ureter sau rinichi. 
4. La femei, cand hematuria are loc periodic, in timpul menstruatiei indica o
crestere anormala a tesutului tractului urinar ( endometrioza ) sau o fistula utero-
vezicala. 
5. Sangerare intre urinari ( pete pe lenjerie ) indica sangerarea la unul sau la
ambele capete ale uretrei.

15
BIBLIOGRAFIE______________________________
_

1.Elemente de fiziopatologie si Semiologie in Kinetoterapie- Conf. univ. dr.

Bogdan-Alexandru Hagiu

2.http://anatomie.romedic.ro/rinichii

3.http://www.boli-medicina.com/generalitati/NOTIUNI-DE-ANATOMIE-ALE-
APARATULUI-URINAR-BM-COM.php

4.http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/SEMIOLOGIA-APARATULUI-
URINAR11.php

5.https://sites.google.com/site/biochimiemg1c/curriculum/c4-5/afectiunile-
sistemului-urinar

6.http://www.bendo.ro/proteinurie-si-sindrom-nefrotic-cauze-regim-complicatii/

7.http://meddex.ro/insuficienta-renala/

16
8.http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/proteinurie_4670

9.http://www.emedonline.ro/simptome/view.article.php/c1/11/p3

17