Sunteți pe pagina 1din 4

„Societatea, în sine, este întotdeauna necreștină“ – interviu cu Jean-Luc MARION - Dilema veche.

pdf
Saved to Dropbox • 22 Dec 2020 at 23:32

HOME DILEME ON-LINE LA ZI ÎN CULTURĂ SOCIETATE TEMA SĂPTĂMÎNII DILEMABLOG EDITORIALE ȘI OPINII

AUTORI ABONARE DIGITAL 

Publicitate Redacţia Contact

„Sînt vechi, domnule!" (I.L. Caragiale)


  

Din polul plus CARICATURA SĂPTĂMÎNII

„Societatea, în sine, este


întotdeauna necreștină“ –
interviu cu Jean-Luc MARION
Solène TADIÉ

» Vezi toate coperțile

Distribuie cu:    Aparut in Dilema veche, nr. 871, 17 - 23 decembrie 2020

Like 248 people like this. Sign Up to see what your friends like.
În cartea dvs. recent publicată, Scurtă apologie pentru un moment catolic (Brève apologie pour
un moment catholique), atrageți atenția asupra importanței religiei ca piatră de temelie a
societăților și a comunităților. Această lucrare se remarcă față de restul lucrărilor dvs. prin
accentele sale mai angajate. Ce v-a determinat să o scrieți?

A fost un text ocazional, motivat de dezbaterile din jurul a ce înseamnă laïcité, secularismul, cu
ocazia ultimelor alegeri prezidențiale din Franța, din anul 2017. Ceea ce am fost dispus să
spun este că nici o societate nu poate exista fără un principiu al comunității. Este exact ceea
ce lipsește în toate societățile, atît în SUA, cît și în Europa. Există un de!cit de comunitate. Iar
rolul creștinilor este de a crea o comuniune dintr-o comunitate a"ată în cadrul societăților. (...)

O parte dintre di!cultățile cu care ne confruntăm provin din ignoranța și negarea originilor de
către societățile care, totuși, au fost constituite pe temelia creștinismului. Este o slăbiciune
politică. Negarea rădăcinilor creștine ale societății noastre nu este doar o simplă și slabă
opinie, o ideologie, ci este și o greșeală din punct de vedere politic. Înseamnă că nu înțelegem
punctele forte care stau la baza societăților noastre. Iată de ce politicienii contemporani sînt
atît de proști: nu sînt educați și nu sînt conștienți de natura istorică reală a societăților pe care
ar trebui să le conducă.

Problema separării dintre Biserică și stat este, de asemenea, foarte prezentă în toată lucrarea dvs.
Ce considerați că este într-atît de problematic la laïcité? De ce preferați conceptul de separare?

Ar trebui să distingem două aspecte distincte. Separarea este un lucru foarte bun, deoarece
oferă separarea dintre puterea politică și autoritatea religioasă. Această separare este o
descoperire biblică. Israelul antic a fost prima și singura națiune în care a existat o astfel de
DILEMABLOG
separare, în timp ce peste tot a existat confuzie între puterea politică (împărat, faraon etc.) și
autoritatea spirituală. În cazul lui Israel, regele nu era marele preot. Amîndoi erau
supravegheați de profet. Deci separarea este un concept biblic. Iar Biserica trebuie să Alegeri fără zvîc.
păstreze pentru totdeauna acest principiu, deoarece de !ecare dată cînd există o alianță a Pariem?
tronului și a altarului, aceasta dăunează Bisericii. Prin urmare, creștinii nu pot ! decît Sever VOINESCU
favorabili separării.

O scrisoare
Cu toate acestea, acest lucru are puțin sau aproape nimic de-a face cu conceptul francez
deschisă... Spre
de laïcité, care vizează combaterea Bisericii Catolice. În Franța s-a folosit acest cuvînt, în timp
cine?
ce în Germania se spunea Kulturkampf. Aceste concepte au apărut în secolul al XVIII-lea, au
Anca MANOLESCU
traversat întregul secol al XIX-lea, precum și o parte a secolului al XX-lea. Deci laïcité înseamnă
opoziția și lupta împotriva Bisericii. Trebuie să !m foarte atenți în a distinge aceste două
Trump vs Biden – va
lucruri. Acum, în Franța, conceptul de laïcité este folosit ca o modalitate de a aborda
recunoaște cineva?
problemele cauzate de islam, fără însă a se spune cuvîntului pe nume. Este foarte ciudat și nu
Sever VOINESCU
are nici un sens; este mai mult un slogan politic.

Conceptul de „separatism” apare acum în Franța în noul proiect de lege care vizează problema Oglinzi
răspîndirii islamului radical „separatist”. Dar proiectul de lege prevede, de asemenea, o extindere a Ana Maria SANDU
domeniului laicității, care va avea consecințe grele asupra întregii societăți, inclusiv asupra multor
familii catolice, deoarece educația la domiciliu (homeschooling), ca urmare a legislației, va !
interzisă în întreaga țară începînd cu anul viitor. Ce părere aveți despre aceasta? Cred că s-au săturat
și ei...
Conceptul de separatism nu înseamnă nimic. Trebuie spus că există forțe comunitare Sever VOINESCU
centrifuge în cadrul societății franceze, ceea ce este adevărat. Dar conceptul de separatism a
avut un anumit sens la un moment dat al istoriei, însă aici cu siguranță nu este un concept
adecvat. Ceea ce numim separatism în Franța este faptul că există bastioane de comunități AUTORI: Stela GIURGEANU
musulmane care nu doresc să respecte legile Republicii. Există situații similare și în SUA. Dar,
din nou, „separatismul” nu este cuvîntul potrivit pentru a descrie un astfel de fenomen. În Ana Maria SANDU Sever VOINESCU
ceea ce privește interzicerea educației la domiciliu, este problematic a nu trimite copiii la
școală atunci cînd acest lucru este făcut de oameni care refuză să respecte legea Republicii. Andrei MANOLESCU
Evident, catolicii care fac cu copiii lor educație la domiciliu nu se încadrează în această
categorie. Deci trebuie identi!cat cu claritate cui îi este adresată această problemă – adică
oamenilor de credință musulmană care refuză să meargă la școală pentru că refuză să
accepte însăși Republica. Putem lua măsuri administrative pentru a aborda această problemă,
însă nu există nici un motiv pentru a-i include aici și pe catolici, care din principiu nu se opun
Republicii. Conceptele imprecise duc la excese inutile. (...)

Am intrat într-o eră post-creștină? Putem ajunge la o secularizare totală în Occident? Sau, întrucît
natura urăște pustiirea, există riscul ca noile forme de religiozitate pe care le-am văzut înălțîndu-se
în secolul trecut să !e revitalizate și să ajungă să cîștige hegemonia?

Noile religiozități întruchipate de diverse ideologii, precum bolșevismul, nazismul și toate


ideologiile totalitare, au fost, încă de la început, mereu substitute ale creștinismului. Dar, într-
o perioadă de nihilism, acest fapt devine și mai vizibil.
Societatea, în sine, este întotdeauna necreștină. Sfîntul Augustin a explicat foarte bine acest
lucru în Cetatea lui Dumnezeu, pe care ar trebui să o recitim. Problema constă în faptul că
există o prăpastie între Biserică și societate. Acest lucru este destul de normal, deoarece
Biserica vine de la Dumnezeu, iar societatea nu vrea să se întoarcă la Dumnezeu. Întotdeauna
a fost așa și nu este deloc surprinzător. Ceea ce este de fapt surprinzător este că creștinii pot
! surprinși.

O societate nu poate ! niciodată în întregime creștină, deoarece creștinii înșiși nu sînt pe


deplin creștini. Atunci de ce ar ! societatea în întregime creștină? Este ridicol să visăm așa
ceva. Dacă scopul lui Christos era să facă societatea în întregime creștină, atunci El ar ! făcut-
o. Dacă El nu a făcut-o, atunci nu depinde de noi să o facem.

Joseph Ratzinger/Benedict al XVI-lea a prezis o erodare continuă a credinței și a puterii Bisericii


Catolice, iar supraviețuirea acesteia a pus-o pe seama dezvoltării unor minorități creative
împrăștiate prin Occident. Credeți că creștinismul ar putea dispărea din Occident?

Nu cred deloc că creștinismul dispare din Occident. Creștinătatea a fost întotdeauna


minoritară și în con"ict. Nu este astăzi situația altfel decît a fost și în trecut. Trecem într-
adevăr printr-o perioadă de nihilism radical, dar situația actuală a Bisericii nu este fără
precedent. Biserica a fost întotdeauna în opoziție cu ceea ce îl refuză pe Dumnezeu în cadrul
Dilema veche
societăților, ceea ce este normal. 161,529 likes

Dacă credem că o societate poate ! pe deplin creștină, atunci ne înșelăm mereu. Este o iluzie.
Evul Mediu, în cele din urmă, a fost o iluzie, așa cum marea perioadă a regilor creștini a fost o
iluzie. Acest lucru nu este adevărat – de fapt, ei nu prea erau creștini. Proiectul de structurare Like Page
a societăților civile conform viziunii ecleziastice a fost răspîndit pe scară largă, dar, în cele din
urmă, nu a durat niciodată. Nu sînt critic spunînd asta. Nu este altceva decît o observație.

Atunci cînd a existat o alianță între Biserică și o puternică putere politică, precum în Spania
din vremea generalului Franco, acest creștinism s-a dovedit a ! o iluzie. Nu ar trebui să visăm
la așa ceva. Este un lucru bun pentru Biserică să știe că este o minoritate. (...)

Jean-Luc Marion este unul dintre cei mai importanți !lozo! în viață, membru al Academiei
Franceze, profesor la Divinity School – University of Chicago, laureat al premiului Ratzinger în anul
2020.

interviu de Solène TADIÉ

traducere de Dan SISERMAN

(interviul poate ! citit integral pe https://dansiserman.wordpress.com)

Foto: Jean-Luc Marion

ADEVARUL.RO

Povestea fotografului care a ascuns 20 de ani


pozele de la Revoluţie: „Erau bucăţi de creier,
lumânări şi pâine pe asfalt”

Cine e Florin Cîţu, desemnat pentru a doua


oară premier: Ţinta preferată a PSD. Studii de
economie în SUA şi Germania

Cazul Navalnîi: Noviciok plasat în chiloţi şi


convocări de diplomaţi la Moscova. Cum se dă
de gol FSB şi reacţia Kremlinului

Distribuie cu:    Aparut in Dilema veche, nr. 871, 17 - 23 decembrie 2020

Like 248 people like this. Sign Up to see what your friends like.
Articolul anterior Articolul următor

C.S. Lewis despre Revoluția „coifurilor


suferință de staniol”
 
Bogdan TĂTARU-CAZABAN Paul GABOR

Gestionați preferințele

Urmărește-ne pe: Newsletter Eveniment

   Abonează-te la newsletter-ul săptămânal


Dilema veche.
Festivalul Dilema veche, printre cele mai bune
festivaluri din Europa

Abonare
Publicitate ADRESA TA DE MAIL
Politica de con!dențialitate
Politica de colectare cookies
Termeni şi condiţii TRIMITE
Contact

© Toate drepturile rezervate Adevărul Holding 2016