CURS NR.

2 - Metodica predării handbalului în școală

Noţiuni generale şi reguli fundamentale pentru desfăşurarea

jocului de handbal

Terenul de joc
Terenul de joc (vezi fig. nr. 1) are forma unui dreptunghi, cu lungimea de 40m şi
lăţimea de 20m, care cuprinde două spaţii de poartă şi câmpul de joc. Laturile lungi se
numesc linii de margine, iar laturile scurte, linii de poartă.
Obs.: - Starea terenului de joc nu poate fi modificată sub nici o formă numai în
favoarea uneia dintre echipe.
- Dimensiunile terenului de joc pot varia proporţional, în funcţie de
condiţiile existente în fiecare şcoală (cu câţi metri creşte sau scade lungimea terenului, cu
acelaşi număr de metri creşte sau scade lăţimea terenului). De exemplu: L = 38m, l = 18; L
= 41, l = 21; etc., limitele situându-se între 38-44m pentru lungime şi 18-22m pentru
lăţime.

Fig. nr. 1 – Terenul specific jocului de handbal

1
 Poarta (vezi fig. nr. 2) este aşezată la mijlocul liniei de poartă. Ea trebuie să fie
ancorată ferm de sol şi să măsoare în interior 2m înălţime şi 3m lăţime.
Barele verticale sunt legate între ele de o bară transversală, latura lor posterioară
aliniidu-se cu partea posterioară a liniei de poartă. Ele au o formă pătrată cu latura de 8 cm
şi trebuie să fie construite din acelaşi material (de exemplu: lemn, aluminiu etc.). Pentru a
se deosebi în mod evident de culorile spaţiului înconjurător, este necesar ca barele să fie
vopsite în două culori, alternativ. De asemenea, colţurile barelor trebuie să fie vopsite în
aceeaşi culoare. Benzile de culoare de la colţuri vor avea dimensiunea de 28cm lungime în
ambele direcţii, iar celelalte benzi de culoare vor avea 20 cm lungime (vezi fig. nr. 2).
Poarta trebuie prevăzută cu plasă, care va fi atârnată astfel încât, o minge intrată în
poartă, să nu ricoşeze imediat afară.
Obs.: Ancorarea porţilor pe sol este obligatorie în primul rând pentru evitarea
accidentelor, iar în al doilea rând pentru a nu se deplasa de pe linia porţii în timpul jocului
(să nu favorizeze sau să împiedice înscrierea unui gol).

Fig. nr. 2 – Poarta de handbal

Spaţiul de poartă este delimitat de linia spaţiului de poartă, care este o linie lungă
de 3m, trasată paralel cu linia de poartă. În faţa porţii, la 6m distanţă de aceasta şi
continuată la ambele capete cu câte un arc de cerc cu raza de 6m, care are drept centru
muchia interioară - posterioară a barelor verticale (vezi fig. nr. 1 şi 2).
Linia de la 9m (linia de aruncare liberă) este o linie întreruptă, la care atât
segmentele acesteia, cât şi spaţiul dintre ele măsoară 15cm. Această linie este trasată la 3m
distanţă spre câmpul de joc, paralel cu linia spaţiului de poartă (vezi fig. nr. 1).

2
 Linia de la 7m are lungimea de 1m, trasându-se la distanţa de 7m de partea
posterioară a liniei de poartă, în dreptul mijlocului porţii şi paralel cu aceasta (vezi fig.
nr.1).
Linia de la 4m (numită linia de delimitare a apropierii portarului de executantul
aruncării de la 7m) are 15cm lungime. Ea se trasează în faţa porţii, la distanţa de 4m de
partea posterioară a liniei de poartă, paralel cu aceasta, în dreptul mijlocului porţii (vezi
fig. nr. 1).
Linia de mijloc (de centru) uneşte punctele de mijloc ale ambelor linii de margine
(vezi fig. nr. 1).
Liniile de schimb sunt trasate la distanţa de 4,5m de linia de mijloc, paralel, în
stânga şi în dreapta acesteia şi au o lungime de 15cm în interiorul terenului de la una din
liniile de margine. Pentru orientarea echipelor, aceste două linii vor fi prelungite tot cu
15cm şi în afara terenului (vezi fig. nr. 1).
Toate liniile terenului aparţin spaţiilor pe care le delimitează. Liniile trebuie să aibă
5cm lăţime (excepţie face linia porţii) şi este obligatoriu ca trasarea lor să permită o bună
vizibilitate.
Linia de poartă, între barele porţii, trebuie trasată la înălţimea barelor (8cm) (vezi
fig. nr. 2).
Timpul de joc
Pentru echipele masculine şi feminine ale căror sportivi au o vârstă de peste 16 ani,
durata timpului de joc este de două reprize a câte 30 de minute, cu o pauză de 10 minute.
Timpul de joc pentru echipele de tineret este de 2 reprize a câte 25 de minute pentru
grupa de vârstă 12-16 ani şi 2 reprize a câte 20 de minute pentru grupa de vârstă de 8-12
ani, în ambele cazuri cu o pauză de 10 minute. Pentru echipele de minihandbal, în principiu
copii sub 8 ani, timpul de joc este între 2 reprize a câte 10 minute şi 2 reprize a câte 15
minute cu o pauză de 10 minute.
După pauză, echipele schimbă porţile.
Time-Out
 Time-out-ul se acordă când: se dictează o eliminare de 2 minute, o descalificare sau
o eliminare definitivă;
 După time-out, jocul se reia la fluierul arbitrului;
 Fiecare echipă are dreptul să ceară un time-out de 1 minut, în fiecare repriză a
timpului normal de joc; se cere doar când echipa este în atac.

3
  Odată ce time-out-ul a fost cerut, nu mai poate fi anulat.
Obs.: Pe durata time-out-ului echipele şi oficialii vor rămâne în spaţiul de schimb,
atât în teren, cât şi în afara lui.
Mingea de joc
Mingea de joc este din piele sau material sintetic. Ea trebuie să fie sferică.
Suprafaţa ei nu trebuie să fie lucioasă sau alunecoasă.
 Pentru jocurile de seniori şi tineret masculin (peste 16 ani), mingea va avea o
circumferinţă de 58 - 60cm şi o greutate de 425-475g (mărimea 3).
 Pentru jocurile feminine şi tineret masculin (12-16 ani) şi feminin (peste 16 ani),
mingea va avea o circumferinţă de 54 - 56cm şi o greutate de 325-400g (mărimea 2).
 Pentru jocurile de tineret masculin (8-12 ani) şi feminin (8-14 ani), circumferinţa
mingii trebuie să fie de 50-52cm şi greutate de cel puţin 315g (mărimea 1).
 Petru minihandbal (în principiu, copiii sub 8 ani), circumferinţa mingii trebuie să
fie de 48cm şi greutatea de cel puţin 290g (mărimea 0).
Echipa
O echipă se compune din 14 jucători, care vor fi înscrişi în raportul de joc. Echipa
trebuie să aibă în toate situaţiile un portar. Pe terenul de joc se pot găsi în acelaşi timp
maximum 7 jucători (6 jucători de câmp şi un portar); ceilalţi sunt consideraţi rezerve sau
jucători de schimb. La începutul oricărui joc, fiecare echipă trebuie să se prezinte pe
terenul de joc cu minimum 5 jucători.
Schimbarea greşită se sancţionează cu aruncare liberă din locul în care jucătorul
care a comis greşeala, a trecut peste linia de margine; în plus, acest jucător trebuie eliminat
temporar.
Dacă pe terenul de joc intră un jucător suplimentar sau un jucător de rezervă din
spaţiul de schimb, intervine neregulamentar în desfăşurarea jocului, acesta va fi sancţionat
cu o eliminare de 2 minute şi un alt jucător va trebui să părăsească terenul de joc pentru
alte 2 minute.
Portarul
Un jucător desemnat ca portar are voie, ca după schimbarea echipamentului să ia
parte la joc în orice moment, ca jucător de câmp. Similar, un jucător de câmp poate fi
folosit oricând ca portar.
Obs.: Schimbarea portarului trebuie să se realizeze prin spaţiul de schimb.

4
 Portarului îi este permis:
- în acţiunea de apărare a spaţiului de poartă, să atingă mingea cu orice parte a corpului;
- să se deplaseze cu mingea în spaţiul de poartă fără restricţii;
- să părăsească fără minge spaţiul de poartă şi să participe la joc (în câmpul de joc); el
trebuie să respecte în acest caz, regulile pentru jucătorii de câmp.
- să părăsească în timpul acţiunii de apărare, spaţiul de poartă cu mingea care nu este sub
control şi apoi să continue să o joace în câmpul de joc.
Portarului nu îi este permis:
- să pericliteze adversarul în cursul acţiunii de apărare;
- să joace intenţionat peste propria linie de poartă mingea aflată sub control;
- să părăsească spaţiul de poartă având mingea sub control;
- să atingă mingea în afara spaţiului de poartă după ce a executat aruncarea de la poartă,
dacă aceasta nu a atins între timp un alt jucător;
- să atingă mingea care stă sau care se rostogoleşte pe sol în afara spaţiului de poartă, atât
timp cât el se găseşte în spaţiul de poartă;
- să aducă în spaţiul de poartă mingea care se stă sau se rostogoleşte pe sol în afara
spaţiului de poartă;
- să revină în spaţiul de poartă fiind în posesia mingii;
- să atingă cu piciorul mingea care se îndreaptă spre câmpul de joc sau este oprită în spaţiul
de poartă.
Obs.: Prin "control" se înţelege faptul că portarul prinde mingea în mâini sau că o
atinge, cu scopul de a o îndrepta în direcţia dorită (de exemplu: mingea care a fost prinsă în
mâini sau braţe, mingea care a fost prinsă de portar şi scăpată din mâini). Mingea
necontrolată de portar se poate concretiza în următoarele situaţii: mingea respinsă în cursul
acţiunii de apărare a porţii, greşeli comise la încercarea de prindere a mingii aruncate spre
poartă.
Spaţiul de poartă
În spaţiul de poartă, jucătorul are dreptul să se găsească doar în anumite situaţii
(vezi mai jos, situaţiile de nesancţionare a depăşirii spaţiului de poartă). Spaţiul de poartă,
inclusiv linia spaţiului de poartă, se consideră depăşit dacă este atins de către un jucător de
câmp cu orice parte a corpului.
Obs.: Depăşirea spaţiului de poartă se realizează de obicei, cu piciorul (laba
piciorului). Însă, în joc trebuie urmărite cu atenţie şi celelalte depăşiri, mai puţin evidente,
cum ar fi:

5
 - atingerea spaţiului de poartă cu genunchiul sau cu mâna liberă de către jucătorul
care aruncă la poartă din plonjon, înainte ca mingea să fi părăsit mâna acestuia;
- aterizarea în spaţiul de poartă (bătaia de elan fiind executată în afara spaţiului) de
către jucătorul care aruncă din săritură, înainte ca mingea să fi părăsit mâna acestuia.
Depăşirea spaţiului de poartă de către un jucător de câmp se sancţionează după cum
urmează:
a) aruncare liberă (dacă un jucător de câmp aflat în posesia mingii pătrunde în spaţiul de
poartă);
b) aruncare liberă (dacă un jucător de câmp fără minge pătrunde în spaţiul de poartă şi prin
aceasta îşi creează un avantaj);
c) aruncare de la 7m (dacă un apărător, prin pătrunderea în spaţiul de poartă, obţine un
avantaj faţă de atacant).
Depăşirea spaţiului de poartă nu se sancţionează în următoarele situaţii:
a) dacă un jucător depăşeşte spaţiul de poartă după ce a jucat mingea, atât timp cât prin
aceasta nu rezultă nici un dezavantaj pentru adversar;
b) dacă un jucător care nu este în posesia mingii, depăşeşte spaţiul de poartă şi prin aceasta
el nu îşi creează nici un avantaj;
c) dacă un apărător depăşeşte spaţiul de poartă în cursul sau după acţiunea de apărare, fără
ca din aceasta să rezulte un dezavantaj pentru adversar.
Jucarea mingii
Jucătorilor le este permis:
 Să arunce, să prindă, să oprească, să împingă, să lovească, sau să boxeze mingea
folosind mâinile, braţele, capul, trunchiul, coapsele şi genunchii.
 Să ţină mingea maximum 3 secunde, chiar dacă aceasta stă pe sol.
 Să se deplaseze maximum 3 paşi cu mingea în mână; un pas se consideră executat
dacă:
a) jucătorul care stă cu ambele picioare pe sol, ridică un picior şi apoi îl repune pe
sol, sau mişcă un picior dintr-o poziţie în alta;
b) jucătorul cu un picior pe sol, prinde mingea şi apoi atinge solul cu celălalt picior;
c) jucătorul, după săritură, atinge solul cu un picior şi apoi execută un salt pe
acelaşi picior sau atinge solul cu celălalt picior;
d) jucătorul, după săritură, atinge solul simultan cu ambele picioare şi apoi ridică şi
repune pe sol un picior dintr-o poziţie în alta.

6
 Obs.: dacă un picior este deplasat dintr-o poziţie în alta, celălalt picior poate fi adus
alături.
Atât pe loc, cât şi în mişcare:
a) să arunce mingea pe sol şi să o reprindă cu o mână sau cu ambele mâini (dribling
simplu);
b) folosind o mână, să împingă sau să rostogolească mingea spre sol în mod repetat şi apoi
să o reprindă cu o mână sau cu ambele mâini (dribling multiplu).
Obs.: Imediat după ce mingea a fost prinsă cu una sau ambele mâini, ea trebuie
jucată după maximum 3 paşi, respectiv 3 secunde.
Se consideră că driblingul simplu sau cel multiplu începe atunci când jucătorul
atinge mingea cu orice parte a corpului şi o dirijează spre sol.
 Să treacă mingea dintr-o mână în alta.
 Să continue jucarea mingii stând în genunchi sau culcat pe sol.
Obs.: Dacă în cursul jocului, un jucător alunecă sau cade şi ajunge pe genunchi, în
aşezat sau culcat, poate juca mingea şi din aceste poziţii, fie că acesta s-a aflat în posesia
mingii înainte de cădere, fie că o primeşte ulterior.
Jucatorilor nu le este permis :
 Sã atingă mingea mai mult decât o singură dată, fără ca aceasta să fi atins intre timp
solul, un alt jucător sau barele porţii. Greşelile de prindere nu se sancţionează.
Obs.: Greşeala de prindere apare atunci când la încercarea de prindere a mingii,
aceasta nu intră sub controlul jucătorului.
 Să atingă mingea cu gamba sau cu laba piciorului.
 Să joace mingea intenţionat peste liniile de margine sau liniile de poartă exterioare.
 Să menţină mingea în posesia propriei echipe, fără să iasă în evidenţă preocuparea
pentru acţiuni de atac sau încercarea de aruncare la poartă (joc pasiv). În timpul unui atac –
care începe cu posesia mingii – semnalul de preavertizare trebuie dat o singură dată. Când
un atac se termină cu aruncare la poartă (inclusiv aruncare de la 7m şi aruncare liberă
directă) şi mingea ricoşează înapoi de la portar, din barele porţii şi echipa care se afla
anterior în atac, recâştigă posesia mingii în conformitate cu regulamentul, începe un nou
atac în faza de construcţie. Un nou atac începe şi când, după ce se dă semnalul de
preavertizare, un jucător sau un oficial al echipei aflate în apărare comite o încălcare a
regulamentului sau se face vinovat de conduita nesportivă, ceea ce determină o sancţionare
progresivă.

7
 Obs.: Jocul continuă dacă mingea atinge arbitrul aflat pe terenul de joc.
Comportarea faţă de adversar
Jucătorilor le este permis:
a) să folosească braţele şi mâinile pentru a bloca sau pentru a intra în posesia mingii;
b) să folosească palma deschisă pentru a îndepărta adversarului mingea din orice direcţie;
c) să bareze drumul adversarului cu corpul, chiar dacă acesta nu se află în posesia mingii;
d) să intre în contact corporal cu adversarul, cu faţa către el şi cu braţele îndoite, de
asemenea să-l controleze şi să-l marcheze.
Jucătorilor nu le este permis:
a) să împingă sau să lovească mingea din mâna adversarului;
b) să blocheze sau să îndepărteze cu forţa adversarul cu braţele, mâinile sau picioarele;
c) să îmbrăţişeze, ţină, împingă sau să lovească din alergare sau din săritură un adversar;
d) să împiedice, să obstrucţioneze sau să pună în pericol orice alt mod un adversar (cu sau
fără minge), încălcând regulile de joc.
Obs.: O greşeală ofensivă este considerată a avea loc atunci când un atacant aleargă
sau se aruncă într-un apărător. Pentru ca această regulă să se aplice, în momentul
contactului corporal, apărătorul trebuie să fie în faţa jucătorului atacant şi să ocupe poziţia
de apărare corectă. Nu are voie să înainteze.
Obs.: Din cele amintite mai sus rezultă că nu se poate acţiona pentru scoaterea
corectă a mingii decât în cazul mingii ţinute cu o mână prin echilibrare pe palmă; în toate
celelalte situaţii, scoaterea mingii din mâna adversarului constituie o acţiune
neregulamentară. În plus, scoaterea trebuie să se realizeze sub formă de împingere a
mingii, adică printr-o atingere uşoară şi nu printr-o lovire brutală.
În caz de abateri grosolane manifestate în comportamentul faţă de adversar,
jucătorul vinovat trebuie să fie descalificat.
Marcarea unui gol
Se consideră că s-a marcat gol dacă mingea depăşeşte în totalitate linia de poartă şi
dacă, înainte sau în timpul aruncării, jucătorul care aruncă sau coechipierii săi nu au comis
vreo abatere.
Dacă mingea intră în poartă, deşi s-a comis o neregularitate din partea echipei
apărătoare, se acordă gol. Golul marcat în propria poartă se consideră gol pentru echipa
adversă.
Echipa care marchează cele mai multe goluri se consideră a fi învingătoare.

8
 Aruncarea de începere
În debutul jocului, aruncarea de începere este executată de echipa care la tragerea la
sorţi a ales mingea sau dacă echipa adversă care a câştigat tragerea la sorţi, a ales poarta.
Obs.: În cazul prelungirilor se realizează din nou tragerea la sorţi pentru a alege
mingea sau poarta.
După fiecare gol, aruncarea de începere este executată de echipa căreia i s-a marcat
golul. Aruncarea de începere se execută din centrul terenului de joc, în orice direcţie, în
maximum 3 secunde după fluierul arbitrului. Jucătorul care execută aruncarea trebuie să
aibă un picior pe linia aruncării de începere (linia de centru a terenului) până în momentul
în care mingea îi părăseşte mâna.
Aruncarea de la margine (out şi colţ)
Se acordă aruncare de la margine când mingea depăşeşte în totalitate linia de
margine sau când un jucător al echipei în apărare atinge mingea, care apoi iese peste linia
de poartă în afara cadrului porţii.
Aruncarea de la margine se execută de către echipa ai cărei jucători nu au atins
ultimii mingea înainte ca aceasta să treacă peste linia de margine.
Aruncarea de la margine se execută din locul prin care mingea a trecut peste linia
de margine sau de la capătul liniei de margine de pe acea parte a porţii prin care mingea a
trecut peste linia de poartă exterioară (aruncarea de la colţ).
Executantul aruncării de la margine trebuie să stea cu un picior pe linia de margine,
până în momentul în care mingea îi părăseşte mâna.
Aruncarea liberă
Se acordă aruncare liberă în următoarele situaţii:
a) schimbări greşite sau intrări neregulamentare;
b) greşeli ale portarului;
c) greşeli ale jucătorilor referitoare la spaţiul de poartă;
d) greşeli la jucarea mingii;
e) jucarea intenţionată a mingii peste limitele terenului de joc;
f) joc pasiv;
g) comportare neregulamentară faţă de adversar;
h) greşeli la executarea aruncării de începere;
i) greşeli la executarea aruncării de la margine;
j) greşeli la executarea aruncării de la poartă;
k) greşeli la executarea aruncării de la 7m;

9
l) greşeli la executarea mingii de arbitru;
m) executarea greşită a aruncărilor;
n) comportări nesportive;
o) violenţă.
Aruncarea liberă se execută în general, fără fluierul arbitrului, din locul în care s-a
comis abaterea.
Aruncarea de la 7m
Aruncarea de la 7m se acordă în următoarele cazuri:
 împiedicarea clară a unei şanse de gol;
 pătrunderea în propriul spaţiu de poartă, în scopul de a-şi creea un avantaj faţă de
jucătorul aflat în posesia mingii ("apărare în semicerc");
Aruncarea de la 7m trebuie executată în maximum 3 secunde de la fluierul
arbitrului.
În timpul aruncării de la 7m, jucătorul nu are voie să calce linia de la 7m, înainte ca
mingea să-i fi părăsit mâna.
După executarea aruncării de la 7m, mingea poate fi rejucată numai după ce a atins
portarul sau barele porţii.
În timpul executării aruncării de la 7m, nici un jucător cu excepţia executantului nu
are voie să se găsească între linia spaţiului de poartă şi linia de aruncare liberă; de
asemenea, trebuie păstrată o distanţă de cel puţin 3m faţă de executant.
Sancţiunile disciplinare
Avertismentul poate fi dictat în caz de comportare neregulamentară faţă de
adversar.
Avertismentul trebuie dictat în caz de:
 comportări neregulamentare faţă de adversar, care trebuie sancţionate progresiv;
 neregularităţi la executarea unei aruncări de către adversar;
 comportări nnesportive, inclusiv din partea oficialilor.
Avertismentul care se dictează unui jucător sau oficial trebuie să fie indicat de
arbitru celui sancţionat, dar şi scorerului/cronometrorului, cu ajutorul "cartonaşului galben"
(ţinut în mână, cu braţul ridicat deasupra capului).
Obs.: Arbitrii pot să dicteze un singur avertisment împotriva unui jucător şi în total
maximum 3 avertismente împotriva unei echipe.
Eliminarea temporară este dictată în caz de:

10
  schimbare greşită sau intrare neregulamentară pe terenul de joc;
 comportare neregulamentară în recidivă faţă de adversar, care trebuie sancţionată
progresiv;
 comportare nesportivă în recidivă a unui jucător pe terenul de joc sau în afara
acestuia (în cazul unui time - out pe echipă);
 nelăsarea mingii la sol, la o decizie dictată împotriva echipei aflate în posesia
mingii;
 neregularităţi în recidivă la executarea unei aruncări de către echipa adversă;
 descalificarea unui jucător sau oficial.
Obs.: În cazuri excepţionale, eliminarea temporară se poate dicta fără avertisment
prealabil.
Eliminarea temporară se indică clar jucătorului vinovat şi scorer/cronometrorului
prin ridicarea unui braţ, cu două degete întinse. Ea se dictează întotdeauna pentru 2 minute
de joc. Pe durata eliminării temporare, jucătorul nu poate lua parte la joc, iar echipa sa va
juca în inferioritate numerică.
Obs.: Timpul de eliminare începe cu fluierul de reluare a jocului.
Descalificarea trebuie dictată în caz de:
 intrare pe teren a unui jucător fără drept de participare la joc;
 comportare neregulamentară grosolană faţă de adversar;
 comportare nesportivă în recidivă a unui jucător aflat în afara terenului de joc sau a
unui oficial;
 comportare nesportivă grosolană a unui jucător sau oficial;
 a treia eliminare temporară a aceluiaşi jucător;
 violenţă din partea unui oficial.
Obs.: Descalificarea unui jucător sau oficial în timpul jocului, se cumulează
întotdeauna cu o eliminare temporară, efectivul echipei reducându-se cu un jucător.
Descalificarea se indică celui vinovat şi scorer/cronometrorului, după întreruperea
timpului de joc, cu ajutorul "cartonaşului roşu", ţinut în mână cu braţul ridicat deasupra
capului.
Descalificarea unui jucător sau a unui oficial se dictează întotdeauna pentru restul
timpului de joc.
Eliminarea definitivă trebuie dictată în caz de: violenţă în timpul jocului, în afara şi
în spaţiul de joc.

11
 În cazul în care un jucător, care a fost eliminat temporar, săvârşeşte până la fluierul
de reluare a jocului alte abateri, acestea vor fi considerate ca urmare a primei abateri şi se
va dicta sancţiunea cea mai gravă.
Dacă un portar este eliminat temporar, descalificat sau eliminat definitiv, un alt
jucător va trebui să intre în poartă ca portar.
În caz de comportare nesportivă, arbitrii vor acorda avertisment jucătorului vinovat,
indiferent dacă el se află pe teren sau în afara lui.
Arbitrii
Fiecare joc va fi condus de 2 arbitri, care au aceleaşi drepturi, asistaţi fiind de
scorer şi cronometror.
Supravegherea comportării jucătorilor revine arbitrilor din momentul intrării lor în
incinta în care se desfăşoară competiţia şi până în momentul părăsirii acesteia.
Arbitrii verifică, înainte de începerea jocului, starea terenului de joc, a porţilor şi a
mingilor; de asemenea, ei aleg mingea cu care se joacă.
Tot arbitrii sunt cei care constată prezenţa ambelor echipe în ţinută regulamentară.
Ei controlează raportul de joc şi echipamentul jucătorilor. Se asigură că numărul jucătorilor
şi oficialilor, aflaţi în spaţiul de schimb, este cel corespunzător şi stabilesc prezenţa şi
identitatea responsabililor oficiali ai fiecărei echipe.
Scorerul şi cronometrorul
Scorerul controlează lista jucătorilor şi împreună cu cronometrorul, intrarea
jucătorilor care completează echipa sau care au fost eliminaţi temporar. Tot scorerul este
cel care completează raportul de joc cu datele aferente acestuia (goluri, avertismente,
eliminări temporare, descalificări şi eliminări definitive).
Cronometrorul controlează:
 timpul de joc, oprirea şi repornirea cronometrului numai la indicaţia arbitrilor;
 ocuparea regulamentară a băncii rezervelor;
 împreună cu scorerul, intrarea jucătorilor care completează echipa;
 ieşirea şi intrarea jucătorilor care se schimbă;
 intrarea jucătorilor suplimentari;
 durata eliminărilor temporare.
Obs.: Dacă nu există tabelă de marcaj cu semnal sonor automat, cronometrorul
anunţă sfârşitul reprizelor prin fluier.

12
 Federația Internațională a ratificat câteva modificări importante ale jocului de
handbal care au intrat în vigoare de la 1 iulie 2016 (inclusiv la Jocurile Olimpice de la
Rio de Janeiro)
1. Cartonaș albastru
După cartonașul roșu, arbitrul poate arăta și cartonașul albastru. Asta înseamnă că
jucătorului sau oficialului în cauză i se va face un raport în care se vor explica în detaliu
cauzele descalificării.
2. Joc pasiv mai repede
Echipa aflată în atac poate efectua între 5 și 8 pase până să arunce la poartă. Dacă
nu se va întâmpla acest lucru, va intra în pasiv.
3. Cartonaș roșu la ultimul atac
O echipă care e în avantaj și încearcă să țină de rezultat prin faulturi repetate în
ultimul minut poate să-și "piardă" mai repede jucătorii. Handbalistul care a faultat vede
direct cartonașul roșu și echipa adversă primește aruncare de la 7m.
4. Jucătorul accidentat
Un sportiv accidentat care rămâne întins la podea va trebui să fie scos în afara
suprafeței de joc pentru a primi îngrijiri medicale. În plus, pentru a reintra pe teren, va
trebui să aștepte trei atacuri ale echipei sale, timp în care nu are voie să fie înlocuit cu un
altul.
5. Schimbare portar-jucător în teren
Un handbalist care intră pe teren în locul portarului, pentru a crea superioritate
numerică, nu mai trebuie să poarte acel tricou "special". Dacă jucătorul nu iese însă înainte
ca echipa lui să piardă mingea, atunci el nu mai poate schimba și nici nu poate intra în
spațiul de 6m al portarului.

13