TEMA 2.

FORME ALE
ACTIVITĂȚII TURISTICE ȘI
CIRCULAȚIA TURISTICĂ.

Economia turismului
 Unități de conținut:
2.1. Formele de turism:
clasificare și particularități.

2.2. Metode de înregistrare și

indicatorii circulației turistice.

2.3. Modele de studiere a

orientării fluxurilor turistice.
2.1. FORMELE DE TURISM:
CLASIFICARE ȘI
PARTICULARITĂȚI.
 Formele de turism

Forma de turism -
aspect concret pe care
îl îmbracă
asocierea/combinarea
serviciilor ce Servicii:
alcătuiesc produsul – Transport;
turistic, precum şi – Cazare;
modalitatea de – Alimentaţie;
comercializare a
– Agrement;
acestuia.
 Clasificarea formelor de turism
A. După locul de forme derivate, prin
proveniență sau originea combinarea cele anterioare:
turiștilor:
■ Interior („domestic ■ Turismul intern („internal
tourism”)- rezidenţii unei tourism”)- include rezidenţii unei
ţări care îşi vizitează ţări care îşi vizitează propria ţară
propria ţară; şi de ne-rezidenţii (străinii) care
vizitează ţara respectivă (format
■ Receptor („inbound din turismul interior şi cel
tourism”)- non-rezidenţii receptor);
(străinii) care vizitează o ■ Turismul internaţional
anumită ţară; („international tourism”)-
■ Emiţător („outbound include rezidenţii unei ţări care
tourism”)- rezidenţii unei vizitează alte ţări şi de ne-
rezidenţii care vizitează ţara
ţări care vizitează alte ţări. respectivă (format din turismul
receptor şi cel emiţător);.
■ Turismul naţional („national
tourism”)- include rezidenţii unei
ţări care îşi vizitează propria ţară
sau alte ţări (format din turismul
interior şi cel emițător).
 Forme de turism în funcție de proveniența
turiștilor

Conform datelor Biroului Național de Statistică al RM, distingem:

a) turismul intern: deplasarea rezidenţilor Republicii Moldova în interiorul țării, în scop turistic ;
b) turismul receptor: primirea de către o țară, în scop turistic, a persoanelor străine, cu un sejur mai mare de
24 de ore;
c) turismul emițător: deplasarea rezidenților unei țări în afara granițelor acesteia în scop turistic, cu un sejur
mai mare de 24 de ore.

Cele trei forme de bază ale turismului, enunțate anterior, pot fi asociate, obţinându-se următoarele categorii:
• turismul intern - deplasarea rezidenților Republicii Moldova în interiorul țării în scop turistic;
• turismul național care regrupează turismul intern și turismul emițător;
• turismul internațional ansamblu de relații și fenomene ce rezulta din deplasarea și sejurul persoanelor ce
vizitează, in scop turistic, o țară alta decât țara de reședință. Cuprinde turismul receptor și cel emițător.
 Clasificarea formelor de turism
B. După modalitatea de comercializare şi angajare a
prestației turistice :
1. Turism organizat: contractarea şi achitarea
anticipată (parţial sau integral) a tuturor sau
principalelor servicii turistice.

Avantaje: Dezavantaje
din punct de vedere al turistului: din punct de vedere al turistului:
✓ pachetele de servicii turistice organizate sunt mai ✓ îngrădirea libertăţii de mişcare şi alegere a
ieftine decât aceleaşi servicii achiziţionate serviciilor turistice în mod spontan, în
individual; funcţie de nevoile şi dorinţele generate de
✓ garanţia prestării serviciilor contractate la nivelul contactul cu destinaţia turistică;
calitativ şi cantitativ stabilit prealabil; ✓ achitarea anticipată a serviciilor (parţial sau
✓ eliberarea de grija organizării şi planificării; integral);
✓ posibilitatea planificării riguroase a bugetului de din punct de vedere al firmelor de turism:
vacanţă; ✓ încasări mai mici pe zi-turist, datorită
din punct de vedere al firmelor de turism: facilităţilor de preţ acordate turiştilor sau a
✓ facilităţile de preţ stimulează cererea turistică şi îi comisioanelor organizatorilor şi
diminuează caracterul sezonier, evitându-se intermediarilor;
suprasolicitarea în vârful de sezon; ✓ obligativitatea prestării întocmai a
✓ posibilitatea planificării riguroase prealabile a serviciilor contractate.
activităţilor;
✓ utilizarea raţională şi eficientă a capacităţilor de
prestare;
✓ planificarea mai bună a numărului de personal;
✓ certitudinea încasărilor.
 Clasificarea formelor de turism
B. După modalitatea de comercializare şi angajare a
prestației turistice
➢Turism pe cont propriu: ➢Turism semi-organizat (mixt):
❖ nu presupune contractarea sau ❖ contractarea şi achitarea
achitarea prealabilă a serviciilor anticipată (parţial sau integral)
turistice, deşi nu exclude rezervarea a unei părţi a serviciilor turistice
anumitor servicii în mod direct, fără (de regulă cazarea), restul
intermediari, prin telefon, fax, serviciilor fiind obţinute în mod
internet etc. direct pe măsura derulării
❖ turiştii călătoresc utilizând propriile călătoriei;
mijloace de transport şi consumă ❖ combină avantaje şi dezavantaje
serviciile turistice la faţa locului, ale celor două forme anterior
fără rezervări prealabile; menţionate.
❖ elimină dezavantajele turismului
organizat, dar transformă avantajele
acestuia în dezavantaje;
Delimităm: Turismul colectiv este compatibil numai cu turismul organizat sau, mai rar, cu cel semi-organizat, în
timp ce turismul individual este practicabil sub forma oricăreia din cele trei forme anterior menţionate (organizat,
pe cont propriu sau semi-organizat).
 Clasificarea formelor de turism
C. După gradul de mobilitate a turiştilor
➢Turism itinerant sau de circulaţie:
• grad mare de mobilitate;
• programul călătoriei turistice incluzând vizitarea mai multor locuri cu şederi
scurte (1-2 zile) într-un loc;

➢ Turism de sejur:
• grad redus de mobilitate, programul călătoriei turistice incluzând de regulă un
sejur de mai multe zile într-un singur loc;
• în funcţie de durată, poate fi:
scurt (maxim 3 înnoptări)- specific turismului de afaceri sau deplasărilor
ocazionale legate de anumite evenimente sau manifestări;
mediu (peste 3, dar maxim 30 înnoptări)- specific turismului de loisir; durata
standard a sejurului se situează între 10-15 zile;
lung sau rezidenţial (peste 30 înnoptări)- specific turismului de tratament sau
persoanelor cu venituri mari şi diponibilităţi mari de timp ( de exemplu,
pensionarii din ţările dezvoltate).
 Clasificarea formelor de turism
D. După frecvenţa de manifestare a cererii turistice

➢ Turism continuu sau permanent:

• organizat pe toată perioada anului;
• specific turismului de tratament, de afaceri, agroturismului şi
altor forme care se desfăşoară pe tot parcursul anului;

➢Turism sezonier:
• organizat în anumite perioade sau momente ale anului, legate de
anumite condiţii climaterice sau de anumite evenimente periodice;
• specific turismului de schi, plajă, evenimente, festivaluri, turism
religios şi altor forme care se derulează doar în perioade de sezon.
 Forme specifice de turism
✓ Turismul de sănătate
✓ Turismul de afaceri
✓ Turismul cultural
✓ Turismul rural şi agroturismul
✓ Ecoturismul (turismul „verde”)
✓ Turismul de aventură
✓ Turismul religios
✓ Forme ale turismului durabil: turismul ecologic
(ecoturismul), turismul verde, turismul „dulce”,
turismul rural şi agro-turismul, turismul comunitar,
turismul echitabil, turismul solidar şi responsabil, etc.
Interferenţe între diferitele forme de turism:
■ De sejur: de vară (pentru soare); de iarnă (pentru sporturi); de repaus (odihnă
în diferite perioade dintr-un an).

■ Sezonier: de vară (pentru soare); de iarnă (pentru zăpadă); de repaus sportiv.

■ Itinerant: de agrement, de circumstanță.

■ Agrement: itinerant particular.

■ Circumstanţial: particular de agrement.

■ De iarnă: rezidenţial sezonier; de repaus (odihnă); sportiv.

■ Repaus: sezonier de iarnă (pentru odihnă); de vară.

■ Sportiv: de vară; de iarnă etc

Ex: turismul de circulație sau itinerant poate fi de agrement sau de circumstanță;

turismul sezonier poate fi de odihnă, de cură, de tratament sau turism sportiv;
turismul de vară poate fi sezonier, de odihnă, de sfârşit de săptămână etc; turismul
sportiv poate fi de vară sau de iarnă etc.
 2.2. METODE DE
ÎNREGISTRARE ȘI INDICATORII
CIRCULAȚIEI TURISTICE.
 Statistica turismului

■ balanța ca instrument analitic (de plăți, input-output) sau

■ barometrul pentru cuantificarea gradului de interacțiune dintre
variabilele turistice si ca posibilitate de apreciere a efectelor
economice ale activității turistice;

Contul Satelit în Turism (CST) reprezintă un sistem statistic ce conține un

ansamblu de instrumente si tehnici, care determina conexiunea turismului cu alte
ramuri ale economiei si cuantifica ponderea turismului în produsul intern brut al
tarii.
 Surse de informații
1. Registrele si statisticile sosirilor si plecarilor turistice la frontiera - furnizeaza informatii cantitative cu privire
la numarul intrarilor si iesirilor de turisti, tara de origine a turistului, durata sederii, scopul vizitei, mijlocul de
transport folosit etc.

2. Registrele si statisticile capacitatilor de cazare: se refera la cerere (circulatia turistica) si la oferta (baza
materiala si forta de munca), la turismul intern si international, la dimensiunile fenomenului turistic si
impactul sau asupra economiei. În plus, pot fi cuantificate atât latura cantitativa, cât si cea calitativa a
activitatii turistice.

3. Registrele si statisticile ofertei turistice pe componente ale acesteia;

4. Rezultatele anchetelor asupra turistilor straini si nationali la locul destinatiei turistice;

5. Rezultatele anchetelor specifice privind cheltuielile turistice ale fiecarei categorii de consumatori;

6. Rezultatele anchetelor asupra firmelor turistice;

7. Recensamântul populatiei;

8. Balanta de plăti externe detaliata pe componente;

9. Balanta legaturilor între ramuri.

Prelucrarea informatiilor provenind de la institutiile financiar-bancare - permite determinari ale încasarilor si

platilor pentru calatoriile turistice atât pentru turismul intern, cât si pentru cel international;se pot face aprecieri
asupra locului turismului în consumul populatiei, apotul acestuia la PIB, la echilibrarea balantei de plati, la
realizarea veniturilor statului.
Metoda sondajelor permite aprecieri asupra aspectelor calitative ale activitatii turistice, de natura
caracteristicilor socio-profesionale ale clientelei, motivatiei, comportamentului, bugetului de vacanta, nivelului
de satisfactie a turistului etc.
Elementele sistemului statistic al
turismului
• Comisia de specialitate din Organizația
Mondială a Turismului
• Consiliul Mondial al Turismului si
Calatoriilor
Contul Satelit al Industriei Turistice
• unitatea de masura de baza, care da
dimensiunea fizica a consumului
turistic, sa fie considerat însusi
consumatorul de turism - turistul;
• definitia turistului a trebuit acceptata
si adoptata de catre toate tarile care
urmau sa raporteze informatii
statistice, pornind de la aceasta
unitate de masura si respecând
conditiile legate de apartenenta la
aceasta categorie: motivatia specifica
si limitele duratei de sejur.
 Indicatorii circulației turistice
1.Numărul de turiști se obține din cumularea informațiilor cuprinse în diferite
documente statistice, calculându-se efectiv la sfârșitul anului calendaristic, dar si
pe perioade mai mici, în funcție de nevoile utilizatorului. Acest indicator se poate
determina pe total circulație turistica sau pe tipuri de acțiuni, zone turistice etc.

2. Numărul mediu de turiști se obține prin punerea în relație a numărului de

turiști cu un aspect economic, putem obține astfel: număr mediu de turiști pe zi,
luna sau pe litoral, la munte etc. Acest indicator arata intensitatea circulației
turistice într-un anumit interval (calendaristic sau sezon turistic):

unde:

∑T – suma turiștilor înregistrați într-o perioada dată

n – numărul zilelor din perioada respectiva

 Indicatorii circulației turistice
3. Numărul de înnoptări sau numărul zile-turist se obține din înregistrările în
spatiile de cazare, prin însumarea numărului de zile de ședere ale fiecărui turist;
se poate determina pe tipuri de unități de cazare, pe tipuri de acțiuni, pe zone
proveniența a turiștilor etc.

4. Durata medie a sejurului se calculează ca raport între total zile –turist

(SNZT) și numărul de turiști (T):

Acest indicator arata timpul mediu (zile) de ramânere a turistilor în spatiile de cazare
si reflecta astfel posibilitatea ofertei de a retine turistul într-o anumita zona, regiune
etc.
 Indicatorii circulației turistice
5. Densitatea circulației turistice pune în legătura directa circulația turistica cu
populatia rezidenta a tarii (zonei, regiunii) receptoare. Acest indicator se
calculeaza ca raport între numarul turistilor sositi în zona X (T) și populatia
rezidenta a zonei X (P):

De regula, acest indicator are valoare subunitara, dar exista si zone (jud. Constanta, în
perioada de sezon turistic estival atinge nivelul de 2,12 la densitatea circulației turistice)
sau tari (Spania, Austria) în care valoarea este supraunitara.

6. Preferința relativa a turiștilor oferă informații privind orientarea geografica a

fluxurilor turistice emise de un bazin de cerere (zona, tara etc); se calculează ca
raport între numarul de turisti dintr-o tara Y care se îndreaptă spre o tara X (T1)si
populatia rezidenta a tarii de origine Y (P):
 Indicatorii circulației turistice
6. Preferinta relativa a turistilor

■ punerea în relatie a numarului de turisti dintr-o tara A care viziteaza o tara B

(T1) si totalul emisiunii turistice a tarii respective A (T). Aceasta metoda este
însa mai putin practica datorita faptului ca nu toate tarile urmaresc fluxul de
turisti (emisia turistica):
 2.3. MODELE DE
STUDIERE A ORIENTĂRII
FLUXURILOR TURISTICE.
Variabilele determinante pentru formarea si
orientarea fluxurilor turistice
■ caracteristicile demografice ale zonelor: marimea populatiei,
structura pe sexe, vârsta, mediul, categoriile socio-profesionale;
■ nivelul de dezvoltare economico – sociala: populatia ocupata,
rata somajului, produsul intern brut pe locuitor, rata inflatiei,
gradul de urbanizare etc.;
■ existenta unor frontiere comune;
■ similitudini de limba si cultura;
■ costul calatoriei etc.
I model în determinarea orientării circulatiei turistice
internationale

✓ este complex;
✓ dificil de aplicat în
practica datorită
numărului mare de
variabile luate în calcul
și greutatii în obtinerea
informatiilor si
evaluarea lor.
 II model în determinarea orientarii circulatiei turistice
internationale
• se bazeaza pe ipoteza ca fluxul de turisti dintre doua regiuni (una emitatoare si
cealalta receptoare) este proportional cu populatia acestora si invers proportional cu
distanta dintre ele:

• acest model raspunde, în mare masura, legii gravitatiei comerciale a lui W. J. Reilly
potrivit careia populatia dintr-o localitate mica T este atrasa pentru efectuarea
cumparaturilor de doua localitati mai mari A si B într-o relatie direct proportionala
cu marimea localitatilor exprimata prin populatie si invers proportionala cu patratul
distantelor dintre localitatea T si cele doua localitati A si B:
 III model este preferința relativa pentru turism
Este susținuta si argumentata de:
■ diversitatea si specificul obiceiurilor de consum turistic,
■ varietatea motivațiilor care generează manifestarea cererii,
■ de alți factori de natura economica si tehnica ce influențează, mai ales, distantele de
deplasare a cererii;
Cunoașterea preferinței turiștilor pentru anumite destinații prezinta importanta pentru:
▪ anticiparea direcțiilor curentelor turistice,
▪ pentru elaborarea politicii de promovare si dezvoltare turistica.
ÎNTREBĂRI
 MULȚUMESC
PENTRU ATENȚIE