Genuri literare

 
 
Genul literar: e o categorie fundamentală a teoriei literare, care reuneşte opere literare
asemanatoare prin structura conţinutului, procedee estetice comune, modalităţi compoziţionale
de exprimare a sentimentelor, stărilor sufleteşti sau de construirea acţiunilor şi a procedeelor
artistice. Genurile literare sunt: genul epic, genul liric, genul dramatic.
Specia literară: e o subdiviziune a genului literar, definită prin anumite particularităţi fie tematice
, fie structurale, fie stilistice, încadrându-se astfel modalităţilor de expunere a unui anumit gen
literar. Speciile literare sunt în proza sau în versuri.
 
Genul epic               -gândurile, ideile autorului trensmise indirect prin:
– personaje şi acţiune
– mod de expunere: naraţiune, dialog, descriere
– sunt indicatori de spaţiu, timp
– prezenţa naratorului (vocea autorului)
 
                     Balada -poem narativ pe teme eroice, legendare, fantastice, prezentate în folclor.
Ex.: ,,Toma Alimos’’, ,,Miorita’’ – balade populare, ,,Mistretul cu colti de argint’’ de St.
Augustin Doinas – balada culta
                        Legenda – povestire populară cu evenimente sau fiinţe imaginare sau fapte reale
deformate, înfrumuseţate. “Cea din urma noapte a lui Stefan cel Mare” de D. Bolintineanu etc.
                        Basmul – Specie în proză în care personajele imaginare traversează întâmplări
fantastice. “Tinereţe fara bătrâneţe” de Petre Ispirescu, basmele fraţilor Grimm sa.
                        Snoava – Scurtă naraţiune umoristico-satirică din lit. populară. Anton Pann
                        Poem.   “Cântarea Romaniei” de Alecu Russo, “Luceafărul” – M. Eminescu.
                        Epopeea– Lung poem eroic, specie a genului epic. “Mahabharata”,
“Ramayama”(literatură indiană), “Iliada”, “Odiseea”- Homer etc.
                        Fabula – Compozitie alegorică, cel mai adesea în versuri, care ilustrează o
morală. Personajele sunt adesea animale ale caror trăsături sunt asemenea oamenilor pe care-i
reprezintă şi care sunt ironizate. “Câinele şi căţelul” de Gr. Alexandrescu etc.
                        Schiţa – Specie de mici proportii în care e surprins un singur moment din viaţa
unui personaj. Ex. “Momente şi schiţe” de I.L. Caragiale
                        Povestirea: specie în care se relatează faptele din punctul de vedere al unui
martor, care asistă sau participă la evenimentul povestit. Povestirea este de mică întindere,
relatează un singur fapt, are personaje puţine, iar interesul cititorului se concentrează asupra
situaţiei narate.
Ex.: Volumul de povestiri ,,Hanul Ancuţei’’ de M. Sadoveanu
                        Nuvela – compoziţie literară cu un singur personaj principal, un singur conflict
major şi un fir epic. “Alexandru Lapusneanul” de Costache Negruzzi, ,,Moara cu noroc’’ de Ioan
Slavici
                        Roman – Specie cu o actiune complexă la care participă un numar mare de
personaje şi care realizează o imagine complexă a societăţii evocate. “Cei trei muschetari” de Al.
Dumas, “Ciocoii vechi şi noi” de Nicolae Filimon, Ex. ,,Moromeţii’’ de Marin Preda
 
 
Genul liric              – gândurile, ideile transmise direct
– nu există personaje şi acţiune
– prezenţa eului liric (subiectiv – pers. I, obiectiv – pers. a III-a)
– mod de expunere: descrierea, monologul liric
– organizarea textului în versuri şi strofe
 
Elegia. Poem liric al cărui ton e adesea tandru, trist si melancolic. Ex.: ,,Trecut-au anii’’ de
Mihai Eminescu, ,,11 elegii’’ de Nichita Stanescu
                        Oda. Poem cântat de vechii greci. La moderni, poem liric compus din strofe
simetrice în care se preamăresc fapte eroice, trăsături deosebite ale unor personalităţi şi are un
caracter solemn. Ex.: ,,Odă ostaşilor români’’ de V. Alecsandri, ,,Odă simplissimei flori’’ de
L.Blaga
Idila. Poezie de dragoste. ex. “Lacul” – M. Eminescu
                        Pastel. Specie care descrie imagini din natură. V. Alecsandri prin ciclul
“Pasteluri”
                        Meditaţie (filozofică). Specie în care sunt prezentate idei filosofice. Ex.: ,,La
steaua’’ de Mihai Eminescu, ,,De ce-aş fi trist’’ de Tudor Arghezi
                        Satira. Operă în care autorul ironizează ridicolul contemporanilor săi sau le
conturează viciile. Ex. Gr. Alexandrescu, “Satiră. Duhului meu.”
                        Pamfletul. Specie în care sunt criticate defectele unei persoane, societăţii cu
intenţia îndreptării. Poate fi în proză sau în versuri. Ion Heliade Rădulescu, Grigore
Alexandrescu.
                        Sonetul. Piesă lirică cu formă fixă alcatuită din patrusprezece versuri cu aceeasi
măsură, dispuse în doua catrene cu rimă îmbrăţişată. Ex.: ,,Când însuşi glasul’’ de M. Eminescu,
Dante, Petrarca, Leonardo da Vinci, Michelangelo
                        Rondelul. Poezie cu formă fixă alcătuiă din trei catrene şi un vers izolat. Versurile
1 si 2 sunt identice cu versurile 7 si 8. Ex. Al. Macedonski “Poema rondelurilor”.
                        Gazel. Poezie cu formă fixă alcătuită din strofe cu 2 versuri; originară din
literaturile orientale, ajunge în Europa la începutul secolului XIX. ex. G. Cosbuc, M. Eminescu,
Goethe
                        Glosa. Se naşte în Spania secolului al XV-lea. Specie cu formă fixă. Prima strofă
e alcătuită din 4, 6, sau 8 versuri ce conţin tema de bază. Fiecare vers e comentat într-o strofă
specială de aceeaşi mărime cu prima. Ultima strofă o reproduce pe prima cu ordinea inversată a
versurilor. M. Eminescu, “Glossa”
 
Genul dramatic                      – gândurile, ideile autorului sunt transmise indirect
– prezenţa personajelor
– mod de expunere: monologul dramatic, dialogul
– prezenţa indicaţiilor scenice (didascalii)
– există indicatori de timp şi spaţiu
– textul este structurat în acte, scene şi tablouri
 
                        Tragedia. Opera dramatică în versuri care prezintă personaje eroice în situaţii
conflictuale, exceptionale, în măsura sa trezească spaima sau mila. Conflict foarte puternic,
finalul aduce cu sine moartea. Ex. “Antigona” de Sofocle
                        Comedia. Specie care provoacă râsul prin zugrăvirea satirică a moravurilor, a
tipurilor umane prin succesiunea unor situaţii neaşteptate. Conflictul este superficial. Ciclul
“Chiritelor” de V.Alecsandri, “O scrisoare pierduta” de I.L. Caragiale etc.
                        Drama. Piesă de teatru asemănătoare tragediei prezentând o acţiune violentă sau
dureroasă în care comicul se poate alătura tragicului.Conflictul este puternic. “Despot Voda” de
V.Alecsandri, “Năpasta” de I.L. Caragiale, ,,Mesterul Manole’’ L. Blaga– drama de idei.