1 Sociologia ca ştiinţă are drept obiect de studiu: 1

1 comportamentele oamenilor luate individual

2 individul în context social
③ societatea omenească ca întreg
2 Termenul de "sociologie" a fost folosit pentru prima dată de: 1
1 Max Weber
② Auguste Comte
3 Dimitrie Gusti
3 Emile Durkheim a desemnat ca obiect de cercetare precis al sociologiei: 1
1 lupta de clasă
2 societatea ca un organism
③ faptele sociale
Contribuţii importante la determinarea obiectului de studiu al sociologiei le-au
4 1
avut:
1 Platon, Wilhelm Wundt, John B. Watson
2 Dimitrie Gusti, Cătălin Zamfir, Lazăr Vlăsceanu
③ Max Weber, Karl Marx, Talcott Parsons
5 Perspectiva sociologică poate fi definită: 2
① ca o analiză a societăţii făcută dintr-un anumit punct de vedere
② ca o cale de a privi societatea, de a studia viaţa socială şi de a o explica
3 ca o analiză a individului asupra trăsăturilor sale particulare
6 Perspectivele care s-au impus în sociologie sunt: 2
1 evoluţionismul, scepticismul, funcţionalismul, conflictualismul
2 evoluţionismul, funcţionalismul, interacţionismul, conservatorismul
③ evoluţionismul, funcţionalismul, conflictualism, interacţionismul
7 Perspectiva evoluţionistă a fost fundamentată în special pe lucrările lui: 2
1 Immanuel Kant, Herbert Spencer
2 Talcot Parsons, Auguste Comte
③ Auguste Comte, Herbert Spencer
Evoluţionismul ca variantă a pozitivismului sociologic afirmă că "Legea
8 2
fundamentală" a întregii "Existenţe" este:
1 Anomia
2 Revoluţia
3 Aculturaţia
④ EEvoluţia
9 Perspectiva funcţionalistă a fost perspectiva dominantă în anii: 2
1 1945 - 1954
② 1950 - 1960
3 1962 - 1970
1
Funcţionalismul are ca principali reprezentanţi: 2
0
1 Platon, Karl Marx, Auguste Comte
② Auguste Comte, Emile Durkheim, Talcot Parsons
3 Auguste Comte, Dimitrie Gusti, Herbert Spencer
1
Funcţionalismul insistă asupra: 2
1
① consensului, integrării şi stabilităţii
2 conflictelor, instrabilităţii şi neintegrării
 societăţii ca sistem, ca pe un întreg compus din mai multe părţi aflate în interacţiune fiecare
③
îndeplinind o anumită funcţiune
1
Perspectiva conflictuală derivă din ideile lui: 2
2
1 Auguste Comte
② Karl Marx
③ Georg Simmel
4 Rene Descartes
5 Talcot Parsons
1
Iniţiatorii perspectivei conflictualiste consideră conflictul: 2
3
1 element al dezechilibrului social
② factor cu virtuţi progresiste stimulând schimbarea socială
③ factor al evoluţiei şi funcţionării societăţii
1
Perspectiva interacţionistă are la bază studiile lui: 2
4
1 Rene Descartes
② Charles Horton Cooley
③ George Herbert Mead
4 Auguste Comte
5 Karl Marx
1
Adepţii perspectivei interacţioniste afirmă că: 2
5
societatea este produsul acţiunii umane pe baza modului în care oamenii interpretează
①
semnificaţia informaţiilor, evenimentelor şi regulilor sociale
2 societatea este produsul conflictului dintre clasele sociale
3 societatea este produsul evoluţiei după modelul organicist
1 Pentru a îndeplini funcţia expozitivă sociologia trebuie să îndeplinească
2
6 următoarele condiţii:
① completitudine
2 selectare arbitrară
③ obiectivitate
4 apropiere de fapte având idei preconcepute
1
Sociologia prin funcţia critică trebuie să respecte următoarele condiţii: 2
7
1 să ignore disfuncţionalităţile
② să se bazeze pe o cunoaştere temeinică, aprofundată a realităţii sociale
surprinderea a ceea ce împiedică funcţionarea şi dezvoltarea normală, firească a societăţii
③
în ansamblul său
1 Pentru realizarea funcţiei practic-operaţionale sociologia trebuie să ţină cont de
2
8 următoarele:
soluţiile propuse trebuie să fie rezultatul unei analize atente atât a realităţii sociale
①
prezente cât şi a efectelor posibile ale aplicării acestor soluţii asupra realităţii sociale
să fie oferite un set de soluţii bine fundamentate şi argumentate realist şi raţional, set de
②
soluţii din care decidentul să aleagă varianta optimă
după oferirea soluţiilor sociologul nu mai este obligat să acorde asistenţă tehnică la
3
implementarea soluţiei alese şi să urmărească efectele acesteia
1
Structura socială reprezintă: 3
9
 ansamblul aşteptărilor care definesc comportamentul oamenilor exprimate în drepturi şi
1
responsabilităţi
un ansamblu de legături ce cuprinde minimum doi parteneri (indivizi sau grupuri), un
2 contact, atitudini, interese şi situaţii, un sistem de drepturi şi obligaţii pe care partenerii
trebuie să le realizeze
ansamblu de interacţiuni umane şi sociale integrate într-un sistem, căruia îi conferă
③
omogenitate şi continuitate şi-i determină identitatea şi stabilitatea
2
Structurile sociale sunt: 3
0
① colective de indivizi care acţionează în anumite moduri percepute ca o convieţuire
2 statusuri organizate ierarhic în virtutea unui scop
3 roluri jucate de indivizi în funcţie de trăsăturile ce-i particularizează
2
Statusul este definit drept: 3
1
1 colective de indivizi care acţionează în anumite moduri percepute ca o convieţuire
② poziţia sau rangul unui individ în cadrul grupului sau ale unui grup în raport cu alte grupuri
totalitatea aşteptărilor care definesc comportamentul oamenilor exprimate în drepturi şi
3
responsabilităţi
2 Fiecare individ deţine o multitudine de statusuri şi trece mereu de la un status la
3
2 altul. Care din exemplele de mai jos reprezintă statusul atribuit sau prescris?
1 student
2 director
③ bărbat
2 Fiecare individ deţine o multitudine de statusuri şi trece mereu de la un status la
3
3 altul. Care din exemplele de mai jos reprezintă statusul dobândit?
1 român
2 bărbat
③ profesor
2
Rolul social exprimă: 3
4
totalitatea aşteptărilor care definesc comportamentul oamenilor exprimate în drepturi şi
①
responsabilităţi ca fiind proprii sau improprii pentru ocuparea unei funcţii
2 colective de indivizi care acţionează în anumite moduri percepute ca o convieţuire
poziţia sau rangul unui individ în cadrul grupului sau ale unui grup în raport cu alte
3
grupuri
2
3
5 Relaţiile sociale – reprezintă:
ansamblul aşteptărilor care definesc comportamentul oamenilor exprimate în drepturi şi
1
responsabilităţi;
un sistem de legături ce cuprinde minimum doi parteneri (indivizi sau grupuri), un contact,
② atitudini, interese şi situaţii, un sistem de drepturi şi obligaţii pe care partenerii trebuie să le
realizeze
ansamblu de interacţiuni umane şi sociale integrate într-un sistem, căruia îi conferă
3
omogenitate şi continuitate şi-i determină identitatea şi stabilitatea.
2
4
6 Monismul, sau “naturalismul metodologic,”, afirmă:
① că structura explicaţiei este, în principiu, identică în ştiinţele naturale şi în ştiinţele sociale
că există o diferenţă de pricipiu nu doar de grad, între metoda ştiinţelor naturale şi
2
metoda ştiinţelor sociale
3 că există un pluralism metodologic chiar în interiorul ştiinţelor sociale.
2 Conceptul de metodologie are o sferă de cuprindere mai largă decât cel de metodă.
4
7 În cazul ştiinţelor socio-umane, el include:
ansamblul metodelor folosite în investigarea socialului şi are un caracter predominant
①
normativ
2 tehnici, procedee, instrumente, norme, principii
3 prevederea eventualelor dificultăţi ce pot apare în desfăşurarea investigaţiilor
2
Delimitarea obiectului se referă la: 4
8
1 pretestarea instrumentelor de cercetare;
decuparea din multitudinea faptelor, fenomenelor sociale a celor pe care urmează să le
②
investigăm în lumina unei anumite teorii
3 prevederea eventualelor dificultăţi ce pot apare în desfăşurarea investigaţiilor
2 În viziunea lui C. Zamfir, problema socială însumează următoarele clase de fapte,
4
9 fenomene, procese sociale :
① starea socială perimată (tensiunile rasiale, organizarea deficitară)
2 căi de obţinere a unor rezultate valide din punct de vedere ştiinţific
③ consecinţele negative ale unui proces social pozitiv (ex. efectele negative ale industrializării)
3
Preancheta, constă în: 4
0
1 determinarea obiectivelor şi formularea explicită a ipotezelor cercetării
② analiza detaliată a ipotezelor posibile în vederea selectării celor verificabile
decuparea din multitudinea faptelor, fenomenelor sociale a celor pe care urmează să le
3
investigăm
3 În cercetarea sociologică empirică o ipoteză este validă dacă îndeplineşte 4
1 următoarele trei condiţii:
1 are estimate costurile cercetării, sunt stabilite termenele calendaristice, sunt prevăzute
eventualele dificultăţi
2 este verificabilă, este specifică şi sunt prevăzute eventualele dificultăţi
este verificabilă, este specifică şi este în conformitate cu conţinutul actual al cunoştinţelor
③
ştiinţifice din domeniul respectiv
3
4
2 Eşantionarea este o tehnică:
1 descriptivă
② statistico-metodologică
3 inductiv-deductivă
3
4
3 Principalele metode de culegere a datelor empirice sunt:
1 observaţia, interviul, ancheta socială, analiza documentelor sociale
② observaţia, experimentul, ancheta socială, analiza documentelor sociale
3 observaţia, interviul, experimentul, focus-grupul
3
4
4 Observaţia participativă presupune:
① implicarea observatorului în activităţile sociale ale subiecţilor pentru a le înţelege
mecanismele şi a le supune analizei teoretice ulterioare
2 folosirea aparatelor tehnice pentru înregistrarea fenomenelor sociale în desfăşurarea lor
naturală sau în laborator
3 producerea deliberată a unui fenomen şi în analiza manifestărilor subiecţilor
3
4
5 Experimentul constă în:
 ① producerea deliberată a unui fenomen şi în analiza manifestărilor, direcţiei şi intensităţii
acestei produceri în condiţii de controlare şi manipulare directă a factorilor generativi
2 implicarea cercetătorului în activităţile sociale ale subiecţilor pentru a le înţelege
mecanismele şi a le supune analizei teoretice ulterioare
3 folosirea aparatelor tehnice pentru înregistrarea fenomenelor sociale în desfăşurarea lor
naturală sau în laborator
3
4
6 În urma experimentului sociologic:
Nu este permisă generalizarea rezultatelor decât la populaţii din care au fost selecţionaţi
①
subiecţii experimentului sociologic
Este permisă generalizarea rezultatelor la o populaţie mai mare decât la cea din care au
2
fost selecţionaţi subiecţii experimentului sociologic
Nu este permisă generalizarea rezultatelor decât la subiecţii care au participat la
3
experimentul sociologic
3
Cele mai frecvente domenii în care se aplică analiza de conţinut sunt: 4
7
① studiul campaniilor electorale, campaniilor de presă, stabilirea paternităţii textelor, studiul
lizibilităţii în dezvăluirea propagandei camuflate etc.
2 studiul modelului culturii politice în România
3 studiul indicatorilor performanţelor cognitive politice
3 În efectuarea propriu-zisă a analizei de conţinut, principalele probleme le
4
8 constituie:
1 adecvarea terminologiei la standardele culturale
② fidelitatea şi validitatea
3 atribuirea fiecărei categorii de informaţii a unui număr sau litere
3
4
9 După alegerea tehnicilor de cercetare, urmează:
1 prelucrarea datelor
2 analiza rezultatelor cercetării
③ pretestarea instrumentelor de cercetare
4
4
0 După prelucrarea datelor, urmează:
1 distribuirea răspunsurilor în mai multe categorii şi atribuirea unui număr de cod fiecărei
categorii de răspuns
2 aplicarea în teren a instrumentelor de cercetare
③ analiza rezultatelor cercetării în vederea confirmării sau infirmării ipotezelor avansate
4 Ultima etapă cu care se finalizează investigarea socială, susţine M. Mucchielli,
4
1 constă în:
1 descrierea statistică (analiza cantitativă)
② redactarea raportului de cercetare
3 explicaţia cauzală (analiza calitativă)
4 Modul în care se redactează raportul de cercetare diferă în funcţie de publicul 4
2 căruia i se adresează: în orice caz, este necesar ca el să parcurgă următorii paşi:
redactarea completă a procedeelor utilizate pentru cunoaşterea şi prelucrarea
① informaţiilor, prezentarea detaliată a a rezultatelor, un rezumat cu interpretarea
rezultatelor
codificarea informaţiilor obţinute, distribuirea răspunsurilor în mai multe categorii,
2
valorificarea concluziilor cercetării

③ introducere în problema studiată, scurt istoric al proiectului de cercetare, rezumat al

cercetărilor anterioare, o clară reformulare a problemei
4 În cadrul grupurilor apar relaţii care trebuie instituţionalizate pentru a înlătura 5
3 conflictele intragrupale ce pot să apară. Relaţiile se clasifică în:
1 relaţii de subordonare şi supunere
② relaţii informale (bazate pe solidaritatea organică) şi relaţii formale (constituite în
principal de regulile organizării sociale)
3 relaţii de parteneriat şi relaţii de vecinătate
Emile Durkheim, în lucrarea sa intitulată „Diviziunea muncii sociale”, a cercetat
4
procese şi fenomene la nivelul grupurilor mici. Potrivit concepţiei sale, în 5
4
organizarea grupurilor, un rol esenţial îl joacă:
1 relaţia în diadă şi triadă
2 delimitarea clară între grupurile mici denumite grupuri primare şi celelalte grupuri
desemnate a fi grupuri secundare
③ diviziunea muncii mai ales în distribuirea de roluri
4 Georg Simmel a analizat procesul de constituire a grupurilor în raport de anumite 5
5 condiţii şi criterii. El a evidenţiat:
① deosebirile dintre grupul mic şi grupul mare, dintre relaţia în diadă şi triadă
2 că în organizarea grupurilor, un rol esenţial îl joacă diviziunea muncii mai ales în
distribuirea de roluri
că naşterea grupurilor este determinată de „solidaritatea organică” specifică activităţii
3
umane
4
5
6 Sociologia ca ştiinţă a structurii grupale a societăţii îşi propune:
1 perceperea sistematică a atitudinilor şi comportamentelor, în momentul manifestării lor,
conform unui plan dinainte elaborat şi cu aportul unor tehnici specifice de înregistrare
② analiza şi clasificarea formelor şi tipurilor de colectivităţi
③ identificarea trăsăturilor şi configuraţiilor stabilite, relativ permanente ale acestora, ţinând
cont de enorma lor diversitate şi perpetua lor evoluţie
4
5
7 Definim grupul social ca fiind:
1 orice colecţie fizică de oameni ce presupune doar o apropiere fizică
② un ansamblu de mai multe persoane aflate în relaţie de interacţiune şi dependenţă reciprocă
3 un ansamblu de mai multe colectivităţi aflate în relaţie de vecinătate
4
5
8 Grupul primar este:
1 acel grup format din două sau mai multe persoane implicate într-o relaţie impersonală şi
care au un scop practic specific
② un grup format dintr-un număr mic de membri, aflaţi într-o relaţie directă, coezivă şi de
lungă durată
3 acel grup în care oamenii cooperează pentru atingerea unui ţel, iar relaţiile interumane se
stabilesc pe baza unor regulamente pe care, fie că le acceptă sau nu, trebuie să le respecte
4
5
9 Tipuri de grupuri primare:
① familie, grupul de joc al copiilor, grupul de vecinătate
2 familie, grupul de joc al copiilor, grup de cercetare
3 grup de vecinătate, grup de cercetare, grup de referinţă
5
5
0 Funcţiile grupului primar:
1 funcţia de socializare şi funcţia comparativă
2 funcţia de socializare şi funcţia normativă
③ funcţia de socializare şi funcţia de control social
5
5
1 Grupurile secundare au un rol esenţial în:
1 achiziţionarea normelor şi valorilor prin intermediul cărora individul descifrează
mecanismele vieţii sociale
② afirmarea socială şi profesională a individului
3 socializare
5
5
2 Grupul de referinţă reprezintă:
1 acel grup format din două sau mai multe persoane implicate într-o relaţie impersonală şi
care au un scop practic specific
2 un grup format dintr-un număr mic de membri, aflaţi într-o relaţie directă, coezivă şi de
lungă durată
③ o unitate socială utilizată pentru evaluarea, compararea şi modelarea atitudinilor, trăirilor
şi acţiunilor individului
5
5
3 Funcţiile grupului de referinţă:
① funcţia normativă, funcţia comparativă, funcţia asociativă
2 funcţia de socializare, funcţia normativă, funcţia de control social
3 funcţia de socializare, funcţia comparativă, funcţia asociativă
5
6
4 Funcţia centrală a educaţiei este:
formarea-dezvoltarea personalităţii în vederea integrării sociale optime, permanente a
①
acesteia
2 funcţia normativă – prin intermediul acestei funcţii se influenţează direct criteriile şi
standardele individului
funcţia comparativă prin care individul face o evaluare a propriei activităţi şi
3
comportament
5
6
5 Funcţiile principale ale educaţiei sunt:
1 funcţia culturală, funcţia de socializare, funcţia comparativă
2 funcţia culturală, funcţia politică, funcţia de control social
③ funţia culturală, funcţia politică, funcţia economică
5
6
6 Prin funcţia culturală a educaţiei se înţelege:
formarea-dezvoltarea personalităţii prin intermediul valorilor economice care vizează
1 crearea capacităţii acesteia de realizare a unor activităţi socialmente utile în diferite
contexte sociale
dezvoltarea personalităţii prin intermediul valorilor spirituale preluate pedagogic din toate
② domeniile cunoaşterii umane în raport cu particularităţile fiecărei vârste şcolare şi
psihologice
formarea-dezvoltarea personalităţii prin mijlocirea valorilor civice care reglementează
3 raporturile acesteia cu lumea şi cu sine în condiţiile specifice fiecărei vârste şcolare şi
psihologice
5
6
7 Prin funcţia politică a educaţiei se înţelege:
formarea-dezvoltarea personalităţii prin intermediul valorilor economice care vizează
1 crearea capacităţii acesteia de realizare a unor activităţi socialmente utile în diferite
contexte sociale
dezvoltarea personalităţii prin intermediul valorilor spirituale preluate pedagogic din
2 toate domeniile cunoaşterii umane în raport cu particularităţile fiecărei vârste şcolare şi
psihologice
 formarea-dezvoltarea personalităţii prin mijlocirea valorilor civice care reglementează
③ raporturile acesteia cu lumea şi cu sine în condiţiile specifice fiecărei vârste şcolare şi
psihologice
5
6
8 Prin funcţia economică a educaţiei se înţelege:
formarea-dezvoltarea personalităţii prin intermediul valorilor economice care vizează
① crearea capacităţii acesteia de realizare a unor activităţi socialmente utile în diferite
contexte sociale
dezvoltarea personalităţii prin intermediul valorilor spirituale preluate pedagogic din
2 toate domeniile cunoaşterii umane în raport cu particularităţile fiecărei vârste şcolare şi
psihologice
formarea-dezvoltarea personalităţii prin mijlocirea valorilor civice care reglementează
3 raporturile acesteia cu lumea şi cu sine în condiţiile specifice fiecărei vârste şcolare şi
psihologice
5 Teoreticienii dezvoltării tratează ciclurile vieţii individuale şi familiale în termeni 7
9 de stadii specifice. Aceste stadii sunt următoarele:
stadiul cuplului fără copii, stadiul vieţii cuplului cu copii preşcolari, stadiul familiei cu copii
① de vârstă şcolară, stadiul familiei părăsită de copiii deveniţi adulţi, stadiul „familiei” omului
singur (văduvia)
stadiul cuplului fără copii, stadiul egalizării nivelurilor de participare a soţilor în muncă,
2 stadiul familiei cu copii de vârstă şcolară, stadiul familiei părăsită de copiii deveniţi adulţi,
stadiul „familiei” omului singur (văduvia)
stadiul egalizării nivelurilor de participare a soţilor în munca domestică, stadiul cuplului
3 fără copii, stadiul vieţii cuplului cu copii preşcolari, stadiul familiei părăsită de copiii
deveniţi adulţi, stadiul „familiei” omului singur (văduvia)
6 Teoria structurală aduce în discuţie problema schimbărilor care intervin în 7
0 interiorul cuplului. În acest sens ea se referă la:
1 schimbările la care se pot aştepta membrii familiei pe parcursul existenţei lor
2 această teorie pleacă de la premisa că familia (cuplul) trebuie să realizeze anumite funcţii
③ tranziţia cuplului de la structura de tip instituţional (tradiţional) la cea de tip democratic
(modern) – se dezbate, cu deosebire, problema rolului fiecărui partener în cuplu
6 Teoria funcţională (procesuală) pleacă de la premisa că familia (cuplul) trebuie să
realizeze anumite funcţii. Paradigma funcţională are implicaţii asupra anumitor 7
1
abordări, şi anume:
① abordarea comunicaţională, abordarea interacţionist-simbolică
② abordarea din perspectiva conflictului, abordarea socială a schimbului
3 abordarea din perspectiva conflictului, abordarea ciclurilor ciclurilor vieţii
6
În cadrul paradigmei comunicaţionale sunt elucidate: 7
2
1 teoriile structurale ale conflictului
2 modurile în care oamenii construiesc şi comunică simboluri în cursul interacţiunii lor
③ tipurile, cantitatea şi calitatea intercomunicărilor maritale
6
7
3 Teoriile conflictului pornesc de la premisa:
1 că acesta este anormal în cadrul grupului, dar şi între grupurile sociale
② că acesta este normal în cadrul grupului, dar şi între grupurile sociale
3 că acesta este normal în cadrul grupului, dar anormal între grupurile sociale
6 Abordarea socială a schimbului îşi are originea în utilitarismul filosofic şi 7
4 psihologic. Cel mai cunoscut teoretician al schimbului este sociologul:
① Ivan Nye
 2 Gregory Bateson
3 Don Jackson
6
7
5 Din perspectiva teoriei sistemelor, cuplul reprezintă:
1 un set de doi indivizii motivaţi de propriul interes, sunt calculatoare raţionale ale
recompenselor şi costurilor
2 un sistem de imagini pe care fiecare partener şi-l construieşte despre celălalt, şi mai ales
modul în care se combină aceste imagini, sistemul „eu şi ea” cu sistemul „eu şi el”
③ un sistem alcătuit din două personalităţi care interacţionează, având la bază o structură, o
funcţionalitate, o serie de proprietăţi şi caracteristici
6
7
6 Teoria istoristă (intergeneraţională) are ca specific:
1 canalizarea pe efectele mediului extern asupra relaţiei conjugale, pe factorii economici,
sociali, politici, culturali, de mediu fizic, care alcătuiesc contextul situaţional al familiei
accentuarea raţionalităţii în detrimentul emoţiilor, ca bază pentru constituirea grupului
2
familial
③ folosirea metodei longitudinale, metodă ce se concentrează asupra microistoriei şi
genealogiei familiei
6
8
7 Organizaţia este:
① un grup secundar ce conţine o structură formală de statute, roluri şi grupuri mai mici
2 un grup primar ce conţine o structură formală de statute, roluri şi grupuri mai mici
3 un grup secundar ce conţine o structură informală de statute, roluri şi grupuri mai mici
Max Weber elaborează cunoscuta şi influenta teorie a birocraţiei (1921). El
6 intenţiona ca, prin respectiva teorie, să răspundă la întrebarea: care sunt
caracteristicile unei organizaţii raţionale, care să asigure realizarea scopurilor 8
8
propuse? Soluţiile pe care el le identifică sunt:
formularea de reguli generale şi impersonale, disciplina strictă în aplicarea regulilor şi
①
procedurilor
2 putere sau influenţă a administraţiei asupra conducerii
sistem ierarhic de diferenţiere a autorităţii cu competenţe strict delimitate, carieră în care
③ promovarea se bazează pe vechime şi merit, salariu fix, diferenţiat în raport cu poziţia în
organizaţii
6
8
9 Weber, pentru a numi un mod raţional de organizare, a întrebuinţat:
① termenul de birocraţie
2 termenul de clasă socială
3 termenul de ad-hocraţie
7 J.S. Mill a subliniat contradicţia dintre birocraţie şi democraţie. Definită ca 8
0 “guvernare a unor conducători de profesie”, birocraţia este considerată:
1 putere a membrilor aparatului de stat sau a aparatului administrativ
② o ameninţare la adresa libertăţii şi a formelor reprezentative de guvernare
mod de organizare care să servească la rezolvarea în mod optim, raţional şi eficient a
3
problemelor
7 Marx arată că exponenţii birocraţiei, în calitate de reprezentanţi ai statului, “nu
sunt deputaţi ai societăţii civile înseşi, care îşi apără prin intermediul lor propriul 8
1
ei interes general, ci delegaţi ai statului însărcinaţi să administreze:
1 societatea civilă împotriva statului
2 promovarea propriilor interese
③ statul împotriva societăţii civile
7 În “Contribuţii la critica filosofiei hegeliene a dreptului” (1843), Marx reuşeşte o 8
2 descriere a birocraţiei:
1 promovarea intereselor societăţii civile,cultul autorităţii, promovează competenţa
② spiritul corporatist şi confiscarea secretului de stat ca proprietate privată a birocraţiei,
carierismul, supunerea şi pasivitatea
③ promovarea propriilor interese, cultul autorităţii, maschează incompetenţa
7 Schema acestui tip ideal de organizare birocratică weberiană se prezintă în felul
8
3 următor:
① baza lui este un sistem coerent folosit sistematic, respectat de toţi membrii colectivităţii
serviciile sunt organizate într-un sistem continuu şi coerent prin intermediul
②
regulamentelor
organizarea internă a funcţiilor nu este ierarhică, controlul fiind realizat de societatea
3
civilă
7
8
4 Avantajele birocraţiei:
① capacitate de divizare a unor probleme complexe în probleme simple
2 promovează un proces subiectiv şi personal de luare a deciziei
③ sistem de reguli şi proceduri formale
7
8
5 Dezavantajele birocraţiei:
① dificultatea statuării scopurilor organizaţionale clare şi precise
② dependenţă inversă a relaţiei superior-subordonat
raţionalitatea sistemului şi efectuarea unui control adminstrativ are, strict, ca tendinţă, o
3 scădere a birocraţiei
Alvin Toffler, pornind de la constatarea că epoca modernă este marcată de
7 accelerarea ritmului vieţii, respectiv de “o cerinţă combinată de mai multă 8
6 informaţie cu mai mare rapiditate”, prevede ca şi Bennis:
1 stagnarea birocraţiei
2 dezvoltarea birocraţiei
③ prăbuşirea birocraţei
7 Noul sistem organizaţional, care va intra tot mai mult în conflict cu birocraţia şi în
cele din urmă o va înlocui va fi după Bennis: 8
7
1 democraţia
② ad-hocraţia
3 meroticraţia
7
Sociologia economică se referă la: 9
8
① aplicarea cadrelor de referință, a variabilelor și a modelelor explicative din sociologie la
complexul de activități de producție, distribuție, schimb și consum a bunurilor și serviciilor
2 analiza proceselor economice fără a analiza variabilele societale mai ample
3 concentrarea în mod tradițional asupra individului, agospodăriei sau a firmei
7
Sociologia economică se referă la: 9
9
1 analiza proceselor economice fără a analiza variabilele societale mai ample
② perspectiva sociologică aplicată fenomenelor economice
3 concentrarea în mod tradițional asupra individului, a gospodăriei sau a firmei
8 Pentru configurarea zonei care acoperă domeniul sociologiei economice Smelser și
Swedberg compară cele două discipline raportându-le la: 9
0
① relația economiei cu societatea şi conceptul de actor social
2 teoria economică standard (sau neoclasică);
 ③ acțiunea economică şi constrângerile și condițiile acesteia
8
9
1 În literatură dedicată evoluției sociologiei economice se delimitează trei perioade:
① clasică, de stagnare şi de revigorare
2 stimulare, întrepătrundere, finală
3 de început, întrepătrundere şi de revigorare
8 Cea mai importantă contribuție în perioada de început a sociologiei economice a
9
2 avut-o:
① Karl Marx
② Max Weber
3 Joseph Schumpeter
8 Reprezentantul aproape singular în încercarea de a dezvolta domeniul sociologiei
economice alături de teoria economică este 9
3
1 Auguste Comte
2 Max Weber
③ Joseph Schumpeter
8
4 Perioada de revigorare a sociologiei economice are ca principal stimulator pe:
1 Joseph Schumpeter
② Mark Granovetter
3 Talcott Parsons
8 Richard Swedberg consideră că noua sociologie economică are la origine trei 9
5 tradiții distincte ale sociologiei contemporane:
1 teoria relaţiilor sociale, presupoziţia deciziilor raţionale, sociologia culturală
2 presupoziţia decizilor raţionale, sociologia culturală, teoria organizaţiilor
③ teoria rețelelor sociale, teoria organizaţiilor, sociologia culturală
8
9
6 Noua sociologie introduce două concepte de bază:
① construcția socială a instituțiilor economice
2 decizia raţională
③ ebeddedness (încadrarea și întrepătrunderea individului cu mediul său social)
8 Pentru a ilustra mai bine domeniul sociologiei economice Granovetter introduce 9
7 termenul de:
1 rational choise theory
② business group
3 optimizarea
8 Una din tradiţiile sociologiei contemporane ce a inspirat sociologia economică este 9
8 teoria organizaţională care are în vedere actori precum:
① grupurile profesionale
2 grupurile informale
3 grupurile de prieteni
8 Principalele caracteristici ce reprezintă elemente obiective de delimitare a raselor 1
9 şi etniilor sunt: 0
① culoarea pielii
② limba vorbită
3 concepţie de viaţă
9 1
0 Structura unui grup etnic include: 0
1 persoane dintr-o anumită grupă de vârstă şi de ambele sexe
 2 persoane de acelaşi sex şi dintr-o anumită grupă de vârstă
③ persoane din toate grupele de vârstă şi de ambele sexe
9 1
1 Identitatea fiecărui grup etnic se pune în evidenţă prin intermediul: 0
① relaţiilor cu persoane aparţinând altor grupuri etnice
2 relaţiilor cu persoane aparţinând aceluiaşi grup etnic
3 trăsăturilor caracteristice altor grupuri etnice
9 1
2 Etnicitatea presupune în mod obligatoriu două aspecte: 0
1 conştiinţa identităţii culturale şi limba vorbită
② conştiinţa identităţii culturale şi interacţiunea
3 concepţia de viaţă şi interacţiunea
9 Conceptul de grup etnic a fost utilizat pentru prima dată în: 1
3 0
1 Australia
2 Africa de Sud
③ SUA
9 Grupul minoritar este: 1
4 0
① o populaţie cu o conştiinţă proprie şi/sau culturală, cu relaţii stabilite numai între membrii
consangvini şi care fac căsătorii endogame
2 o populaţie fără conştiinţă proprie şi/sau culturală, care fac însă căsătorii endogame
3 o populaţie cu o conştiinţă proprie şi/sau culturală, cu relaţii stabilite între membrii
consangvini dar care fac căsătorii exogame
9 1
5 Trăsăturile grupului minoritar (după James W. Vander Zanten) sunt următoarele: 0
membrii cunosc discriminarea, segregarea, agresiunea sau percheziţia din partea oricărui
①
grup dominant
② membrii unei minorităţi sunt obligaţi să facă căsătorii endogame
3 membrii unei minorităţi nu sunt obligaţi să facă căsătorii endogame
9 Din punct de vedere sociologic, conceptul de rasă are o accepţie prioritar socială 1
6 fiind definit: 0

1 ca o populaţie cu o conştiinţă proprie şi/sau culturală, cu relaţii stabilite numai între

membrii consangvini şi care fac căsătorii endogame
ca un grup de indivizi care se particularizează de celelalte grupuri ale speciei în principal
②
prin caracteristicile culturale şi în secundar prin cele biologice
ca un grup de indivizi care se particularizează de celelalte grupuri în principal prin
3
caracteristicile biologice şi în secundar prin cele culturale
9 1
7 Discriminarea se manifestă sub mai multe forme: 0
1 absenţă a raţionalităţii, verbalizarea negativă activă şi violentă
② evitarea pasivă, verbalizarea negativă, activă şi violentă
3 evitarea pasivă, inegalitatea genetică, evitarea pasivă
9 1
Rasismul este o creaţie a:
8 0
1 epocii feudale
2 antichităţii
③ epocii moderne
 Asimilarea naturală are loc în relaţiile directe între grupurile etnice. Ea apare din
9 nevoia de consolidare a vieţii politice, economice şi sociale şi se realizează în 1
9 principal prin: 0

1 suprimarea folosirii limbii

② căsătorii mixte
3 transferul de populaţie
1
1
0 Asimilarea forţată se face printr-un sistem de măsuri guvernamentale sau politice,
0
0 care presupune:
1 comportament receptiv
2 căsătorii mixte
③ suprimarea folosirii limbii şi valorilor culturale ale minorităţii
1
1
0 Socializarea este un proces activ şi o formă de „programare culturală” a individului,
1
1 materializată printr-o serie de finalităţi. Astfel, finalitatea psihică:
① constă în dezvoltarea, la copil, a trăsăturilor psihice constante prin care el percepe sinele
său, propria identitate în raport cu ceilalţi semeni
înseamnă formarea deprinderilor de exercitare corectă a status-urilor şi a rolurilor
2 sociale necesare în integrarea socială, ţinând cont de faptul că acestea se schimbă odată
cu vârsta, condiţia socială, profesia etc.
3 se referă la asimilarea simbolurilor, a limbajului şi a valorilor mediului de viaţă, a unui
model cultural.
1
1
0 Socializarea este un proces activ şi o formă de „programare culturală” a individului,
1
2 materializată printr-o serie de finalităţi. Astfel, finalitatea socială:
1 constă în dezvoltarea, la copil, a trăsăturilor psihice constante prin care el percepe sinele
său, propria identitate în raport cu ceilalţi semeni
înseamnă formarea deprinderilor de exercitare corectă a status-urilor şi a rolurilor sociale
② necesare în integrarea socială, ţinând cont de faptul că acestea se schimbă odată cu vârsta,
condiţia socială, profesia etc.
3 se referă la asimilarea simbolurilor, a limbajului şi a valorilor mediului de viaţă, a unui
model cultural.
1
1
0 Socializarea este un proces activ şi o formă de „programare culturală” a 1
3 individului, materializată printr-o serie de finalităţi. Astfel, finalitatea culturală:

1 constă în dezvoltarea, la copil, a trăsăturilor psihice constante prin care el percepe

sinele său, propria identitate în raport cu ceilalţi semeni
înseamnă formarea deprinderilor de exercitare corectă a status-urilor şi a rolurilor
2 sociale necesare în integrarea socială, ţinând cont de faptul că acestea se schimbă odată
cu vârsta, condiţia socială, profesia etc.
③ se referă la asimilarea simbolurilor, a limbajului şi a valorilor mediului de viaţă, a unui
model cultural
1
1
0
1
4 Socializarea poate lua diferite forme:
① socializarea primară, socializarea secundară, socializarea continuă, socializarea
anticipativă şi resocializarea
2 socializarea primară, socializarea secundară, socializarea continuă, socializarea
anticipativă şi pseudosocializarea
 3 socializarea primară, socializarea secundară, socializarea terţiară, socializarea anticipată
şi resocializarea.
1
1
0
1
5 Socializarea primară:
① are loc în copilărie, este profund afectivă
2 se manifestă ca proces de învăţare a normelor şi valorilor altor instanţe de socializare
3 este orientată către neutralitate afectivă
1
1
0
1
6 Socializarea secundară:
① este orientată către neutralitate afectivă
② se manifestă ca proces de învăţare a normelor şi valorilor altor instanţe de socializare
(şcoala, grupul de prieteni, grupul de adulţi etc.)
3 este procesul de transmitere şi însuşire a unor modele culturale şi normative de-a lungul
întregii vieţi a unui individ
1
1
0 Socializarea este realizată într-o multitudine de forme şi situaţii, de numeroşi
1
7 agenţi, dintre care cei mai importanţi sunt:
① familia, grupul de prieteni
2 grupurile etnice, comunităţile religioase
③ şcoala, mijloacele de comunicare în masă
1
1
0 Rostul controlului social, aşa cum opinează J. Cazeneuve, este:
2
8
de a desemna pârghiile principale prin care societatea îşi asigură – prin diferite mijloace –
1
funcţionalitatea şi stabilitatea

2 “să regleze comportamentele membrilor societăţii prin intermediul aşa numitor

“folkways” (cutume sau tradiţii populare) şi “mores” (moravuri)”
③ “să orienteze comportamentul membrilor societăţii într-un sens conform cu menţinerea
acestei societăţi”
1
În opinia lui Sorin M. Rădulescu după modul în care este exercitat controlul social 1
0
poate fi: 2
9
① organizat formal, realizat de instituţii specializate
② spontan (informal), realizat prin tradiţii, obiceiuri, prin opinia publică etc.
3 direct (explicit), îmbrăcând forma aprobărilor, ameninţărilor, sancţiunilor etc.
1
În opinia lui Sorin M. Rădulescu după direcţia acţiunii exercitate controlul social 1
1
poate fi: 2
0
1 spontan (informal), realizat prin tradiţii, obiceiuri, prin opinia publică etc.
② direct (explicit), îmbrăcând forma aprobărilor, ameninţărilor, sancţiunilor etc.
③ indirect (implicit), realizându-se prin zvonuri, sugestii, manipularea prin intermediul
propagandei sau publictăţii etc.
1
1
1 În opinia lui Sorin M. Rădulescu după mijloacele utilizate controlul social poate fi:
2
1
① controlul social coercitiv (negativ) prin tabuu-ri, sancţiuni punitive, interdicţii etc.
2 spontan (informal), realizat prin tradiţii, obiceiuri, prin opinia publică etc.
③ controlul social stimulativ (pozitiv), efectuat prin intermediul aprobărilor, recompenselor,
indicaţiilor, sugestiilor etc.
1
1
1 Temele tradiţionale ale sociologiei devianţei, care-i conturează de fapt obiectul de
2
2 studiu sunt:
① Infracţionalitatea, violenţa, alcolismul
2 demografia, speranţa de viaţă, abandonul şcolar
③ pornografia, prostituţia, homosexualitatea
1
1
1
2
3 Anomia este o stare socială caracterizată prin:
1 nerespectarea sistemului axiologic-normativ
② suspendarea temporară a funcţionalităţii vechilor reglementări
3 descoperirea unor noi mijloace de realizare a scopurilor sociale
1
1
1
2
4 Termenul sociologic de anomie a fost consacrat de:
① E. Durkheim
2 K. Marx
3 G.H. Mead
1
1
1
2
5 Situaţii anomice tipice:
1 sinuciderea
② revoluţiile
3 migraţiile
1
1
1
2
6 Conform teoriei funcţionaliste (T. Parsons) devianţa este:
① un eşec al solidarităţii sociale
2 rezultatul adoptării unei subculturi deviante
3 înţeleasă ca abatere de la norma de conduită presupusă a fi universal valabilă
1
1
1 Şcoala de la Chicago (R.E. Park, L. Wirth) ne oferă o interpretare bazată pe modelul
2
7 “patologiei sociale” şi “dezorganizării sociale”, în cadrul căreia devianţa este
① rezultatul adoptării unei subculturi deviante
2 învăţată în cursul socializării şi este transmisă mai departe la fel ca şi conformitatea
3 un eşec al solidarităţii sociale
1
1
1 “Teoria asocierii diferenţiale” sau a “transmiterii culturale” (E. Sutherland, 1940)
2
8 susţine că devianţa (criminalitatea) este:
1 înţeleasă ca abatere de la norma de conduită presupusă a fi universal valabilă
2 rezultatul adoptării unei subculturi deviante
③ învăţată în cursul socializării şi este transmisă mai departe la fel ca şi conformitatea
1
1
1
2
9 Devianţa apare atunci când:
① legăturile dintre individ şi societate sunt slabe
2 legăturile indivizilor cu societatea şi controlul social informal sunt puternice
③ controlul social informal lipseşte
1
1
2
3
0 Într-un context social dat, religia îndeplineşte anumite funcţii:
 ① funcţia cognitivă, funcţia acţională
② funcţia de diminuare a anxietăţii, funcţia socială
3 funcţia de socializare, funcţia normativă
1
1
2
3
1 Funcţia cognitivă a religei se referă la:
1 reglementarea relaţiilor dintre generaţii prin intermediul unor practici şi norme proprii
2 capacitatea ei de a reduce spaima trăită de om în faţa unor evenimente sau situaţii
necontrolate de ei
③ rolul ei în cunoaşterea lumii
1
1
2
3
2 Funcţia acţională a religei este concretizată în:
① virtutea ei de a oferi insului modalităţi de influenţare a forţelor supranaturale
2 reglementarea relaţiilor dintre generaţii prin intermediul unor practici şi norme proprii
3 capacitatea ei de a reduce spaima trăită de om în faţa unor evenimente sau situaţii
necontrolate de ei
1
1
2
3
3 Funcţia socială a religei se realizează prin:
1 reglementarea relaţiilor dintre generaţii prin intermediul unor practici şi norme proprii
② intermediul credinţelor, normelor şi cutumelor se implică în evenimentele cotidiene din
viaţa individului şi a societăţii
3 virtutea ei de a oferi insului modalităţi de influenţare a forţelor supranaturale
1
1
2 Cultele religioase - reprezintă o grupare religioasă organizată pe principiul
3
4 relaţiilor directe dintre membrii lor în modalităţi:
① care nu ţin cont întotdeauna de normele şi valorile societăţii în care fiinţează
2 care ţin cont întotdeauna de normele şi valorile societăţii în care fiinţează
ce resping celelalte religii ca fiind false, iar societatea este judecată ca aparţinând forţelor
3
răului
1
1
2 Sectele - sunt comunităţi desprinse dintr-o religie, restrânse ca număr şi ca
3
5 influenţă, opuse normelor şi valorilor societăţii:
1 ele nu resping celelalte religii ca fiind false, dar societatea este judecată ca aparţinând
forţelor răului
ele resping celelalte religii ca fiind false, iar societatea este judecată ca aparţinând forţelor
②
răului
3 ele resping celelalte religii ca fiind false, dar societatea nu este judecată ca aparţinând
forţelor răului
1
1
2 Denominarea - este o gruparea religioasă care cuprinde un mare număr de
3
6 credincioşi, dar:
1 nu acceptă existenţa altor religii, normele şi valorile societăţii în care fiinţează
2 nu poate avea o biserică dintr-o ţară şi statut de denominare într-o altă ţară
③ niciodată nu ajunge să includă în structurile ei majoritatea populaţiei unei ţări
*Caracteristicile grupului conformist sunt:
1. Iluzia ca grupul este vulnerabil si nu poate sa comita erori importante
② Iluzia ca grupul este invulnerabil si nu poate sa comita erori importante
3. Iluzia ca grupul este vulnerabil si poate sa comita erori importante
*Tehnici de prevenire a ac’iunii grupurilor conformist:
① Cateva grupuri independent ear putea lucra concomitent in aceeasi problema
② Liderul grupului sa ramana impartial sis a nu adopte nicio pozitie
3. Liderul sa nu ramana impartial si sa ia pozitii