Drapelul Sfatului Țării era asemănător, însă pe albastru era scris „Sfatul Țării” iar stema, de

dimensiuni mai mari, era plasată la mijloc, peste galben și roșu[76].

Drapelele de luptă ale republicii au fost confecționate „cu câteva săptămâni înainte de 6 decembrie
[1917], când s-a făcut parada ostașilor moldoveni din Basarabia”. Acestea erau tot tricolore, având
scris pe o parte, cu fir argintiu, regimentul, iar pe cealaltă, pe toată întinderea steagului, literele „R
M”[77].

În Transilvania, multe drapele românești au fost confecționate în perspectiva Marii Adunări Naționale
de la Alba Iulia. Drapelele românilor din Transilvania reprezentau tricolorul albastru-roșu-galben
dispus orizontal. Imaginile surprinse atunci pe sticlă de către fotograful Samoilă Mârza arată o
mulțime de oameni, deasupra cărora fâlfâie numeroase astfel de drapele, unele având înscrisă pe
pânză și o deviză.

Muzeul Național de Istorie din București deține trei drapele ale participanților la adunare și stema
unui al patrulea, care a aparținut gărzii naționale din Alba Iulia. Primul tricolor are dimensiunea de
235 × 100 cm, iar fâșiile sale se termină fiecare la partea flotantă printr-un unghi cu vârful în afară.
Hampa sa este din lemn vopsit în negru. Al doilea tricolor, cu dimensiunea de 130 × 75 cm, mai
păstrează doar fâșiile galben și roșu, ambele terminate în unghi cu vârful în exterior. Al treilea drapel
este confecționat din lână și are dimensiunea de 190 × 120 cm. Fâșiile de culoare se termină fiecare
printr-un unghi ascuțit cu vârful în afară, de care este cusut câte un ciucure în culoarea respectivă.
Hampa are drept cravată o panglică tricoloră având la fiecare capăt câte un ciucure[78].

În zilele noastre, Românii de peste granițele României sau Republicii Moldova folosesc, în general,
drapelele și stemele unuia din aceste state, cu excepția Românilor din Serbia și a Aromânilor din
Grecia : primii au adoptat ca stemă o acvilă bicefală, ceilalți un drapel alb întretăiat de opt linii drepte
albastre, și de un cerc albastru în centru[79].

Drapelul Republicii Democratice Moldovenești

Drapelul Sfatului Țării

Drapelul de luptă al Republicii Democratice Moldovenești

Unul dintre steagurile participante la Alba Iulia, în decembrie 1918.

Drapelul Aromânilor din Grecia.

Drapelele României Mari

După înfăptuirea României Mari, drapelul oficial va rămâne în continuare cel tricolor, cu fâșiile
dispuse vertical și fără stemă în centru.

Pavilioanele regale

Articol principal: Pavilioanele Familiei Regale a României.

Pavilionul Regelui, model Carol al II-lea

La 24 aprilie 1922[80] au fost adoptate noi modele ale pavilioanelor regale.

Pavilionul regelui consta dintr-un drapel pătrat de culoare roșie-vișinie, bordat cu o fâșie galbenă cu
colți albaștri. Aceștia din urmă erau în număr de treisprezece pe fiecare latură, plus încă patru la
colțuri. În mijlocul drapelului se afla stema cea mică a țării, sub care era plasată crucea ordinului
„Mihai Viteazul”. După venirea sa la putere, regele Carol al II-lea a plasat crucea pe toată suprafața
pavilionului, „ca un simbol al regalității eroice”, peste ea aplicând stema cea mică a României[57]. La
venirea rămășițelor sale pământești în țară, Carol al II-lea a avut sicriul acoperit cu acest pavilion.

Pavilionul reginei era asemănător cu cel al regelui, acestuia lipsindu-i însă crucea ordinului.

Pavilionul principelui moștenitor era de culoare albastru închis, având bordură roșie cu colți galbeni,
iar în mijloc stema cea mică a țării.

Pavilionul principilor regali se deosebea de cel al principelui moștenitor prin faptul că nu avea
bordură.
În 1940 a fost instituit și pavilionul reginei mame, o dată cu reîntoarcerea Reginei Elena în țară.
Acesta se asemăna cu pavilionul reginei, însă nu avea bordură.

Pavilionul Reginei

Pavilionul Reginei mame

Pavilionul principelui moștenitor

Pavilionul principilor regali

Steaguri și pavilioane ale autorităților

Albumele vexilologice contemporane (spre exemplu „Flaggenbuch”, ediția 1939[81]) prezintă mai
multe steaguri și pavilioane ale autorităților românești din perioada interbelică.

Astfel, drapelul ministrului de război consta dintr-un pătrat tricolor pe albastrul căruia se găsea litera
„M” de culoare albă. Ceilalți miniștri aveau un drapel asemănător, dar fără litera „M”.

Geacul navelor românești era un pătrat galben bordat cu roșu, în centrul căruia se găsea stema
României Mari.

Pavilionul căpitanilor de navă era compus din tricolorul țării, în mijlocul căruia se afla o coroană
regală.

Pavilionul navelor pilot era reprezentat prin tricolorul țării bordat cu alb. Dimensiunile drapelului
erau de 3:6, iar grosimea bordurii de 2. Cu totul, proporția pavilionului era de 10:13.

Pavilionul poliției fluviale era un pătrat albastru, în centrul căruia se afla litera albă „P”.
Pavilionul serviciului poștal al S.M.R. era, oarecum, diferit față de celelalte. Flamura sa era albă, în
proporție de 4:5, cu partea flotantă terminată în unghi ascuțit înspre interior. În canton se afla
tricolorul țării, de formă pătrată, în centrul căruia era plasată o coroană regală. De tricolor atârna un
șnur albastru care prindea un corn poștal de aur.