Sunteți pe pagina 1din 5

Mărcile amiralilor (inclusiv vice- sau contra-) indicate în amintitul album „Flaggenbuch”[81], aveau o

formă pătrată și prezentau tricolorul românesc. Șeful Statului Major al Forțelor Navale avea drept
însemn specific pe fâșia albastră două stele albe și două ancore albe încrucișate, aceste trei elemente
fiind plasate unul sub altul. Pavilionul viceamiralului nu avea ancorele mai sus descrise, iar pavilionul
contraamiralului prezenta pe fâșia albastră doar o stea.

Pavilionul comandorilor și căpitan-comandorilor de nave prezenta o fâșie roșie mai lungă, terminată
în unghi ascuțit cu vârful în interior. Astfel, proporția însemnului ajungea la circa 11:13. Locotenent-
comandorii navelor aveau drept marcă un triunghi tricolor de proporție 2:3.

Viceamiral comandant al Marinei

Viceamiral

Contraamiral

Comandor și căpitan-comandor

Locotenent-comandor

Mărcile navelor în al Doilea Război Mondial

În preajma celui de-Al Doilea Război Mondial, mărcile navelor militare au fost schimbate. Noile mărci
aveau un design specific, culoarea galbenă având formă de cruce cu brațe lărgite. Următoarele
modele sunt indicate în albumul „Flaggenbuch”[81], ediția 1939:
Ministrul Marinei și Transportului Aerian

Subsecretar de stat la Ministerul Marinei

Viceamiralul comandant al Marinei

Contraamiralul comandant al Marinei

Contraamiral

Comandor șef al unei flotile

Comandor comandant al unei unități mici

Comandant de grup
Oficialități

Flamura navelor militare

Drapelele Republicii Populare Române

O dată cu instaurarea republicii, în România au fost interzise toate însemnele regatului, incluzând
stemele și steagurile tricolore care le purtau. Pe 9 ianuarie 1948 a fost emis Decretul nr. 3 privind
fixarea atribuțiunilor Prezidiumului Republicii Populare Române[82]. Acesta prevedea, la articolul 7,
ca noua stemă a republicii să fie „înfățișată prin: un tractor, un grup de trei furnale pe câmpul unui
soare care răsare, înconjurat de o înmănunchiere de spice de grâu, legate de o panglică având
inscripția Republica Populară Română și inițialele R. P. R. la capătul spicelor”. În continuare, articolul
8 se ocupa de drapelul țării: „colorile Republicii Populare Române sunt: albastru, galben și roșu,
așezate vertical, și având în centrul câmpului galben Stema Republicii”.

Potrivit Constituției Republicii Populare Române din 1948, articolul 101, „Drapelul Republicii
Populare Române se compune din culorile: albastru, galben și roșu, așezate vertical. În mijloc este
așezată stema țării”[83]. Constituția din 1952, la articolul 103, detalia puțin: „Drapelul Republicii
Populare Române poartă culorile roșu, galben și albastru, așezate vertical cu albastrul lângă lancie. În
mijloc este așezată stema Republicii Populare Române”[84]. Nu erau menționate nici nuanțele
culorilor, nici proporțiile. Este de remarcat și faptul că prin prevederile Constituției din 1952, în
partea superioară a stemei republicii apare o stea roșie în cinci colțuri. Acest lucru se va reflecta și
asupra drapelelor și pavilioanelor oficiale românești.

Drapelul RPR între ianuarie și martie 1948.

Drapelul RPR între 1948 și 1952.


Drapelul RPR între 1952 și 1965.

Un ARO IMS purtând un drapel al RPR, model 1952

Drapelele de luptă. Pavilioane

La 28 iulie 1950 Marea Adunare Națională a emis Decretul nr. 189 pentru înființarea drapelului de
luptă al Forțelor Armate ale Republicii Populare Române, precum și a pavilioanelor Forțelor Aeriene
Militare și Marinei Militare[85]. Articolul 2 definea drapelul de luptă al unităților astfel: „trei fâșii de
mătase de culoare roșu, galben și albastru, așezate vertical, albastru, situat la hampa drapelului. Pe
margini drapelul are franjuri din fir de metal galben, iar la colțurile exterioare câte un canaf din
același fir. Pe fața orientată dela hampă spre dreapta, la mijloc, este aplicată stema R. P. R. în culori
naturale. Deasupra stemei, pe aceeași față, în linie arcuită, este scris cu litere de fir auriu: «Pentru
Patria noastră». Sub stemă, pe aceeași față, în linie dreaptă, este scris cu litere din același fir:
«Republica Populară Română». Pe cealaltă față și la mijlocul drapelului, este aplicată emblema ce se
poartă la uniformele ofițerilor din Forțele Armate ale R. P. R. Sub emblemă este scris liniar, cu litere
din fir auriu, denumirea unității. Hampa se termină cu un vârf în formă de ogivă, în interiorul căreia
se găsește o stea cu cinci colțuri, în centrul căreia sunt scrise inițialele RPR.” În anexa legii erau
precizate și dimensiunile drapelului (100 cm lungime și 60 cm lățime), ale stemei și emblemei (20 cm
înălțime), ale franjurilor (5 cm lungime), ale hampei (250 cm lungime) și ale ogivei din vârf (15 cm
lungime și 7 cm lățime).

Drapelul de luptă model 1950 (avers)

și revers

Drapelul de luptă model 1952 (avers)


și revers

La articolul 3 se descria pavilionul Forțelor Aeriene: „este reprezentat din mătase albastră de
culoarea cerului. Pavilionul are forma dreptunghiulară, având aplicate pe ambele fețe câte 18 fâșii de
mătase roșie în formă de raze. Pe margini, pavilionul are franjuri și canafi la fel ca drapelul [de luptă].
La mijlocul feței orientate de la hampă spre dreapta este aplicată stema R. P. R., iar la mijlocul
celeilalte fețe este aplicată emblema ce se poartă la uniformele ofițerilor din Forțele Armate ale R. P.
R. Stema R. P. R., emblema și inscripțiile sunt identice cu cele ale drapelului [de luptă]”. În anexă erau
precizate dimensiunile pavilionului și ale elementelor decorative, identice cu cele ale drapelului de
luptă. Unghiul la centrul steagului al unei raze era de 10 grade. De asemenea, se preciza nuanța
culorii albastru, anume „albastru fier”.