Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
dreapta față de linia mediană și două treimi fiind localizate la stânga liniei mediene. Inima omului, de
altfel ca și inima tuturor mamiferelor, are patru camere: atriu drept și stâng, și ventricul
drept și stâng.
trei fețe: o față în raport cu scheletul toracic, o față în raport cu diafragmul și o față în raport
cu plămânii;
trei margini: o margine dreaptă, o margine spre anterior și o margine spre posterior;
o bază;
un vârf.
Fața sternocostală intră în raport cu sternul și coastele, iar la acest nivel se pot identifica atriile (în
porțiunea superioară) și ventriculii (în porțiunea inferioară). Ventriculii sunt reprezentați mai bine de
ventriculul drept la nivelul acestei fețe, cei doi ventriculi, stâng și drept, fiind despărțiți de șanțul
interventricular anterior. La nivelul acestui șanț se pot identifica marea venă a inimii și artera
descendentă anterioară. Superior, ventriculul drept prezintă o prelungire ce poartă denumirea de
conul arterei pulmonare. Conul arterei pulmonare se continuă cu trunchiul arterei pulmonare.
Ventriculii sunt separați de atrii prin intermediul șanțului coronar. Porțiunea atrială a feței
sternocostale este acoperită în cea mai mare parte de artera pulmonară și aortă. Șanțul coronar
este străbătut în porțiunea dreaptă de către artera coronară dreaptă și mica venă a cordului, iar în
porțiunea stângă de artera circumflexă alături de sinusul coronar. La nivelul bazei cordului se pot
observa, pe această față, două prelungiri ce poartă denumirea de auriculi sau urechiușe, stâng,
respectiv drept.
Fața diafragmatică sau inferioară este aproape orizontală și este reprezentată preponderent de către
ventriculul stâng, ventriculul drept reprezentând doar o porțiune foarte mică. Cei doi ventriculi sunt
despărțiți prin intermediul șanțului interventricular posterior la nivelul căruia se identifică artera
interventriculară posterioară, ram din artera coronară dreaptă și vena coronară medie. La nivelul
feței diafragmatice se poate identifica crux cordis ce este reprezentată de intersecția dintre șanțul
coronar și șanțul interventricular.
Fața pulmonară este orientată spre posterior și la stânga și este reprezentată preponderent de o
porțiune din ventriculul stâng. Prezintă șanțul coronar stâng la nivelul căruia putem identifica artera
atrioventriculară stângă și marea venă coronară. Acesta din urmă ȋmparte fața pulmonară într-o
porțiune atrială ce corespunde atriului stâng, și o porțiune ventriculară ce corespunde ventriculului
stâng.
Marginea dreaptă este în raport direct cu pleura și cu fața medială a plămânului drept. Marginile
anterioară și posterioară nu sunt bine evidențiate. Vârful inimii este reprezentat de vârful ventriculului
stâng și este orientat în jos, înainte și la stânga și poate fi identificat la nivelul spațiului V intercostal
stâng, pe linia medioclaviculară.
Baza are o poziție în sus, înapoi și spre dreapta, iar la nivelul ei se poate identifica șanțul interatrial
ce o ȋmparte în două porțiuni și anume:
Inima umană: 1. Atriu drept; 2. Atriu stâng; 3. Vena cavă superioară; 4.Aorta; 5. Arteră pulmonară; 6. Venă
pulmonară; 7. Valva mitrală; 8. Valva aortică; 9. Ventricul stâng; 10. Ventricul drept; 11. Vena cavă inferioară;
12. Valva tricuspidă; 13. Valva pulmonară
sunt alcătuite dintr-un perete mult mai subțire și mai neted decât al ventriculilor;
dimensiunile sunt mai reduse decât dimensiunile ventriculilor;
la nivelul lor sângele ajunge prin intermediul venelor;
fiecare prezintă câte un auricul stâng, respectiv drept;
comunică cu ventriculii prin intermediul orificiilor atrioventriculare.
Structura ventriculilor prezintă de asemenea câteva caracteristici generale proprii și anume:
dimensiunile lor sunt semnificativ mai mari decât dimensiunile atriilor; pereții sunt groși, neregulați,
prezintă trabecule și cordaje tendinoase.
Inima este un organ musculos ai cărui pereți au trei părți:
1. miocardul,
2. endocardul,
3. epicardul.
Conform ultimelor studii făcute de Karolinska-Institute din Stockholm, inima se regenerează în
proporție de cca. 50% pe parcursul vieții. La 25 de ani inima se regenerează în proporție de cca.1%
ajungând la 75 de ani la un ritm de regenerare de 0,45%.
Poziția inimii în corp.