Pacea înseamnă luptă, un război continuu cu tine însuţi.

Nu poţi fi împăcat cu cei din jur

dacă nu găseşti echilibru cu propria persoană. Într-un secol al tehnologiilor avansate, când
încercăm să găsim fericirea printr-o singură apreciere la o postare pe facebook, suntem prea
departe de Pace. Dependenţi de mediul virtual, încercăm să ne restabilim echilibrul
sufletesc, navigând excesiv pe reţelele de socializare, în speranţa că vom găsi apreciere din
partea altora ca noi şi, astfel, vom reuşi să ne convingem că am găsit pace. Asta, însă, pentru
puţin timp, pentru că PACEA începe de la fiecare. PACEA începe de la MINE şi nu contează
câte like-uri din partea internauţilor am acumulat. Pacea înseamnă să mă accept aşa cum
sunt, dar asta nu e deloc uşor, în condiţiile în care toţi tind spre perfecţiune obscură,
degradată de normele esteticului actual. Să fiu împăcată cu mine ar însemna să
conştientizez că eu nu pot fi ca alţii, că Dumnezeu m-a creat unică şi că nu mă pot compara
cu alţii pentru că asta nu face decât să îmi deterioreze „firul alb” al păcii din suflet.