Ca sa nu fim nevoiti sa iertam adanc si sincer, este mult mai bine sa fim umili, detasati,

ingaduitori si plini de compasiune cu ceilalti, sa nu ne suparam niciodata, sa nu judecam

si sa nu cautam folosul nostru si comoditatea proprie. Sacrificandu-ne primii, de buna
voie, din iubire curata pentru binele semenilor nostri, vom evita capcana vanitatii, a
fuduliei, a fatarniciei, a barfei, a calomniei si a importantei de sine.

Cine se coboara singur, va fi inaltat la urma, iar cine se semeteste pe sine, va fi aruncat
jos pentru a se umili astfel.
Cel mai mare dintre voi este acela care se considera slujitorul celorlalti.
Cei dintai vor fi cei din urma, iar cei din urma vor fi cei dintai.
Cine intelege mult, iarta mult.
Fiti precum copilasii, fiindca ei vor mosteni Imparatia Cerurilor!
Nici unul dintre voi nu va intra de unul singur (inchistat in egoul sau autosuficient) in
Imparatia Tatalui Ceresc!

Iertarea, alaturi de umilinta, rabdare, credinta, bunatate, recunostinta, iubire, compasiune

si sacrificiul de Sine prin lepadarea de propria persoana este unul din Atributele
Dumnezeieisti pe care Tatal Ceresc le apreciaza cel mai mult la Copii Sai!

Pilda despre iertare

Într-o mănăstire, un ucenic a făcut o greşeala foarte mare şi toata lumea se aştepta ca
stareţul să îl pedepsească. Însă el s-a comportat ca şi cum nimic nu s-ar fi petrecut. După o
vreme, a venit un alt ucenic la el şi i-a zis foarte indignat: "Părinte, nu pot să cred că nu i-
ai zis nimic când ai văzut că a greşit. Doar de asta ne-a dat Dumnezeu gură". Stareţul i-a
răspuns: "Da, dar ne-a dat şi pleoape"........................

.....Pentru a ne pregati cu adevarat ptr intilnirea cu ingerii din

SAPTAMINA ARHANGHELILOR

28 OCTOMBRIE-5 NOIEMBRIE 2012

SA URMARIM SA APLICAM:

Practica spirituală a Iertării

de vizionat urmatoarele documentare si filme:
1. mesaj din IMPARATIA lui DUMNEZEU
http://www.youtube.com/watch?v=8LwM-VD1grQ&feature=relmfu
2. o marturie despre ietare
http://www.youtube.com/watch?v=hUwkqROxx4Y

3. 2 FILME DESPRE PRACTICA IERTARII

http://wtrns.fr/MPgqwZlC5k6gWwy AMISH GRACEhttp://wtrns.fr/91s_VMll4piE9TQ IN RAIUL MEU

Atunci când Iisus Hristos era răstignit pe cruce, el se ruga la Dumnezeu pentru cei care urmau
să-l omoare cu cuvintele “Iartă-i Doamne, căci nu știu ce fac !”.
Se spune că Buddha îşi petrecea două ore în fiecare zi numai pentru a-şi cere iertare în inima sa
tuturor fiinţelor lumii.
Atunci când Dalai Lama a fost întrebat care a fost cel mai greu moment pe care l-a trăit în timpul
prigonirii sale de către autoritățile chineze, care au omorât peste un million de tibetani, el a
răspuns că cel mai greu a fost atunci când era pe punctul să-și piardă starea de compasiune
pentru cei care persecutau poporul său și pe el însuși.
Câți dintre oamenii “moderni și civilizați” mai înțeleg însă asemenea atitudini ? Câți dintre noi
mai suntem conștienți de valoarea și importanța fundamentală a atitudinii de A IERTA ? Iertarea
este percepută astăzi mai degrabă ca pe o slăbiciune, iar cei mai mulți consideră că rezolvarea
cea mai eficace a unui prejudiciu ce le-a fost adus este răzbunarea. Dar cel mai adesea
răzbunarea atrage de fapt un conflict și mai mare, iar această escaladare pare fără de sfârșit. La
o analiză atentă se pare că tocmai lipsa capacității de a ierta a devenit una dintre cele mai
răspândite “boli” ale oamenilor din societatea noastră. Aceasta este dealtfel valabil nu doar în
sensul figurat al cuvântului, ci chiar în sensul său propriu, pentru că – așa cum dealtfel s-a
constatat cu claritate din punctul de vedere medical sau din cel social – atunci când nu iertăm,
aceasta realmente ne poate ucide, atât prin bolile trupești pe care le generează, cât și prin
alterarea insidioasă, dar devastatoare a relațiilor și a mediului în care trăim.
În general, așa-zisul om “civilizat” al zilelor noastre nu mai cunoaște valoarea profundă a Iertării
în primul rând pentru că această valoare nu mai este cultivată suficient în educația noastră. Trăim
într-o lume a competiției acerbe, a judecății critice și a orgolilui afișat la vedere de către cei
“puternici”. De aceea acum, poate mai mult ca niciodată, este necesar să retrezim înțelepciunea
tradițiilor spirituale autentice, care afirmă că nu vom putea accede niciodată la o stare de
Echilibru, Fericire și Pace (interioară sau exterioară) fără să fi înţeles în prealabil legile
fundamentale ale Iubirii, Iertării, Umilinţei şi non-violentei. Aceste valori etice și morale au făcut
parte dintre coordonatele esențiale ale vieții în toate tradițiile spirituale ale omenirii și tocmai
îndepărtarea societății actuale de aceste valori fundamentale a adus-o într-o etapă critică, foarte
periculoasă.

Principiile înțelepților din întreaga lume afirmă că lumea exterioară este doar o reflexie a stării noastre interioare . La aceeași concluzie a ajuns și
știința modernă (în special fizica cuantică), afirmând că Universul este de fapt o gigantică hologramă – în care caracteristicile întregului sunt perfect
echivalente și reproductibile în fiecare parte a sa -, al cărei substrat este conștiința. Din acest motiv, din punct de vedere spiritual întreaga
responsabilitate față de evenimentele din jurul nostru revine într-o foarte mare măsură fiecăruia dintre noi, exact prin asumarea stării interioare cu
care abordăm realitatea. Calea spirituală constă pentru fiecare tocmai în efortul de a se transforma în mod con știent pe sine însuși, de a se aduce în
armonie cu Universul și cu legile sale. Un precept spiritual spune că “Dacă vrei să transformi lumea, începe cu tine însuți”. Din păcate puțini oameni în
ziua de astăzi își pun măcar problema de a-și conștientiza, armoniza și controla propria stare interioară. Cel mai adesea reperele esențiale ale vieții
sunt raportate în societatea noastră doar față de aspectul trăirii exterioare, în timp ce conștientizarea stării interioare este – practic vorbind - complet
ignorată.
Tocmai datorită acestei lipse de educație în principiile spirituale mulți dintre semenii noștri
realizează constant anumite greșeli de atitudine care îi conduc inevitabil la suferință. Iar una
dintre principalele trăsături spirituale pe care este esențial să o (re)învățăm este capacitatea de
a ierta.
Este semnificativ să observăm că mulți oameni poartă în sufletele lor suferințe și răni ale unor
greșeli pe care alții le-au făcut față de ei sau ale unor greșeli pe care le-au făcut chiar ei înșiși la
un moment dat. Sunt răni care dor, răni care nu au trecut în ciuda anilor care s-au a șezat peste
ele, răni care le marchează și le întristează viețile. Însă ceea ce este cel mai dureros este faptul
că ei nu pot ierta „greșeala inadmisibilă” care s-a produs și tocmai de aceea suferința se stinge
foarte greu. “Aș vrea să iert, dar nu pot”, spun ei. Se creează un fel de cerc vicios în care deși ar
vrea să nu mai sufere, nu pot accepta să treacă peste cauza care a adus acea suferință.
Perspectiva spirituală asupra acestei situații este însă complet diferită. Ea afirmă că în realitate

problema
nu rezidă în greșeala însăși (de care să ne agățăm la nesfârșit), ci în atitudinea cu care abordăm acea greșeală. Cu toții am făcut sau încă mai facem
anumite greșeli, acest lucru este într-un anumit sens inevitabil. Practic, din greșeli învățăm și în acest mod cu toții ne maturizăm în asimilarea
lecțiilor esențiale ale vieții, mai devreme sau mai târziu. A refuza cu încrâncenare cuiva (inclusiv nouă înșine) “dreptul” de a greși, denotă însă o
anumită lipsă de perspectivă asupra firescului vieții, o anumită blocare a viziunii noastre asupra curgerii existenței. Merită să ne amintim acel episod
biblic în care atunci când fariseii au vrut s-o omoare cu pietre pe femeia adulteră, orbi ți fiind de orgoliul închipuitei superiorități a propriei imagini, Iisus
Hristos le-a spus “Să arunce primul cel care n-a greșit niciodată în viața lui”.
Desigur că Iertarea nu trebuie înţeleasă într-un mod simplist, ca o acceptare pasivă a oricărei
evidente dizarmonii. Bineînțeles că răul exterior trebuie stopat, dar ceea ce scapă adesea
înțelegerii este faptul că ceea ce face să reverbereze și chiar să amplifice un conflict chiar și
minor este tocmai starea noastră interioară. “Atunci când nu răspunzi unui rău cu alt rău,
atunci acel rău a murit în lume”, spunea Buddha. Iertarea este în primul rând o atitudine interioară
prin care ne orientăm într-un mod superior față de o situație care ne afectează, cu scopul de a o
armoniza și transcende. Este important să subliniem că Iertarea nu este o favoare pe care o
facem celui iertat, ci este esenţială și pentru noi înşine. Deşi poate fi mai greu de înţeles, nu
faptele sau persoanele sunt cele mai importante, ci atitudinea în sine : să poţi ierta pe toţi cei care
ţi-au greşit şi chiar şi pe cei care au făcut orice greşeală din lume şi pe care tu nici măcar nu i-ai
cunoscut în mod direct. Pentru că în realitate totul este Unul, nu există nici o diferenţă între
interior şi exterior, nu este nici o diferenţă între tine şi lumea din jurul tău. Ca o dovadă în acest
sens, remarcăm faptul că atunci când nu putem ierta ceva, noi înşine ne îmbolnăvim. Motivul este
că nemulţumirea şi ranchiuna ne pun în rezonanță cu energiile supărării şi mâniei, care în felul
acesta se amplifică și se acumulează în ființele noastre.
Atunci când nu putem ierta pe cineva, dacă ne vom gândi mai profund, vom înţelege că de fapt
noi nu reuşim să o facem pentru că modul nostru subiectiv nu poate încă integra acel aspect al
realităţii şi ca urmare tocmai aceasta ne menţine într-o stare de separare şi dezbinare chiar și
față de propria noastră natură, care este totuși în mod implicit conectată la coerenţa și armonia
universală. Nu putem fi noi înşine cu adevărat dacă rămânem doar

individualităţi separate. Ne descoperim propria natură reală numai prin unitatea şi fuziunea de conştiinţă cu Totalitatea.
Atunci când înţelegi că eşti în esenţă una cu Lumea, a iubi lumea întreagă, cu absolut toate
aspectele ei, devine echivalent cu a te iubi pe tine însuţi. În realitate nimic nu se petrece cu
adevărat „în afară”, ci totul este doar “în tine”.
Pentru a ilustra într-un mod practic aceste legități universale, este foarte semnificativ să
remarcăm două cazuri de vindecare ce s-au produs prin intermediul atitudinii de Iertare, cu atât
mai mult cu cât aceste două cazuri au devenit cunoscute în întreaga lume.
În primul caz este vorba despre o femeie din SUA, care s-a vindecat de cancer în primul rând
prin modificarea atitudinii interioare față de chiar proprii ei părinți, pe care nu îi putea ierta față de
anumite situații petrecute în copilăria ei. Această femeie, pe nume Brandon Bays a scris ulterior și
o carte în care și-a relatat experiența de vindecare, experiență pe care ea a considerat-o ca pe
un fel de călătorie către ea însăși și către veritabila stare de armonie cu lumea care ne
înconjoară. Mai mult decât atât, Brandon Bays a stabilit și anumite jaloane ale “călătoriei” sale,
precum și o veritabilă metodă, fiind convinsă că aceste jaloane ar putea fi salvatoare pentru
oricare altă persoană care ar dori să parcurgă la rândul său acest drum al auto-vindecării. Redau
mai jos două pasaje semnificative din cartea sa, intitulată “Călătoria”.
 << Emoțiile în stare pură vin și trec. Singurul lucru care
le poate face să rămână stocate în organism este povestea pe care și-o spune mintea în legătură
cu ele, analizarea lor sau ascultarea dialogului mental interior care face comentarii pe marginea
lor. Nicio emoție nu poate dura mai mult de câteva momente dacă este lăsată în pace.
De aceea, atunci când treci de la un nivel emoțional la următorul, conștientizează faptul că te
afli într-o siguranță perfectă, indiferent cât de puternică este emoția pe care o simți. Dacă nu te
vei crampona de ea, aceasta va trece la fel cum a apărut.
Capacitatea de a simți face parte integrantă din ființa umană, așadar pornește de la premisa
că emoțiile sunt ceva sănătos. Tot ce trebuie să faci atunci când simți o emoție intensă este să te
oprești, să respiri profund și să o conștientizezi. Mai devreme sau mai târziu, ea va dispărea de la
sine. >>
<< Mi-am imaginat în fața ochilor minții un foc de tabără. În jurul lui eram eu și părinții mei (care
păreau mult mai tineri și erau îmbrăcați în stilul ciudat al anilor ‘50). Eu aveam patru ani și păream
foarte nesigură pe mine. Eul meu actual era și el de față, așa că m-am decis să o invit pe fetiță să
stea în poala mea, astfel încât să se simtă în siguranță și protejată.
Discuția care s-a desfășurat în jurul focului de tabără m-a surprins la culme. Nu mi-am dat
niciodată seama cât de intens a suferit fetița de patru ani care am fost cândva în urma acestei
experiențe. Se pare că micuța avea de împărtășit o mare durere rămasă neexprimată.
În sfârșit ea a avut prilejul să spună ceea ce nu a putut face atâția ani la rând. Cuvintele rămase
nerostite i-au ieșit pe nerăsuflate pe gură, ca și cum ar fi așteptat multă vreme să se poată
elibera. Când fetița a rămas fără cuvinte, m-am întors către părinții mei și i-am întrebat de ce s-au
comportat așa cum au făcut-o. Am rămas la fel de surprinsă să aflu prin ce treceau la vremea
respectivă aceștia. Înțelegând în sfârșit cauza durerii lor și cât de frustrați și de neajutorați s-au
simțit în acea perioadă, ochii mi s-au umplut de lacrimi. Sora mea s-a înecat la vârsta de patru
ani, iar ei își proiectau uneori durerea pe care nu și-o puteau exprima direct, asupra noastră, a
celorlalți copii.
Discuția din jurul focului a continuat până când toată lumea a spus ce avea de spus, sco țând la
lumină cele mai ascunse sentimente. În sfârșit, pentru prima dată, micuțul meu eu de la vârsta de
patru ani a înțeles în profunzime de ce s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat atunci. În urma
acestei experiențe, am rămas cu o stare de pace și de înțelegere reală.
Gândurile mele au tăcut, iar mintea mea s-a lăsat în totalitate pradă tăcerii. Din profunzimile
acestei tăceri am auzit cuvintele „Trebuie să îți ierți părinții”. Parcă m-ar fi lovit o piatră în moalele
capului. Am știut imediat că acesta era adevărul. Era atât de evident și totuși nu-mi trecuse
niciodată prin minte. De aceea, mi-am imaginat din nou focul tabără și pe părinții mei în jurul lui,
împreună cu mine. I-am iertat atunci din toată inima, cu inocența pe care numai copiii o pot avea.
În timp ce buzele mele rosteau cuvintele de iertare, am simțit că îmi explodează inima.
Actul iertării a fost absolut autentic și a ieșit din profunzimile sufletului meu.
Ochii mi s-au umplut din nou de lacrimi. Am fost invadată iarăși de o stare de pace, care de data
asta mi s-a părut desăvârșită. Intuiția mi-a spus că toată suferința s-a terminat.
Am simțit o energie subtilă, dar palpabilă, care îmi trecea prin mâini și prin picioare, invadându-
mi apoi întregul corp. Undeva, în străfunduri, am știut că tumoarea începe să se vindece. Până
atunci am crezut că tumoarea era cea care se cramponează de mine, în timp ce în realitate eu
eram cea care se crampona de ea, pentru a mă proteja astfel de o amintire dureroasă și de
emoțiile asociate cu ea. Când am descoperit în sfârșit tiparele emoționale care stăteau la baza
tumorii, rezolvându-le odată pentru totdeauna, rațiunea de a exista a acesteia a dispărut, iar ea a
început să se vindece. >>
♥
Al doilea exemplu de vindecare pe care doresc să-l remarc este într-un anumit sens mult mai
spectaculos. Este atât de spectaculos, încât la prima vedere pare de-a dreptul incredibil. Este
vorba despre un medic din Hawai, dr. Haleakala Lew Len, care a vindecat o întreagă secție de
criminali bolnavi psihic de la Spitalul de Stat din Hawaii, fără ca măcar să le vorbească și chiar
fără să-i vadă ! Acești criminali erau atât de violenți, încât întregul personal – medical și chiar și
cel de pază – era permanent în pericol de a fi agresat, mulți dintre cei care se angajau
renunțând în scurt timp la acel loc de muncă.
De la angajarea sa, doctorul Len nu a făcut altceva decât să stea într-un birou și să să studieze
fişele pacienților. În paralel, se interioriza şi lucra cu sine. “Tot ce a trebuit să fac a fost să lucrez
asupra propriei mele persoane”, a declarat ulterior dr. Len. “Dacă vrei să vindeci pe cineva,
inclusiv pe un criminal bolnav psihic, o poţi face vindecându-te pe tine”, a mai spus el.
Rezultatele acestei metode au apărut după câteva luni : agresivitatea pacienților a dispărut ca
prin farmec, nu a mai fost nevoie de cătușe, administrarea medicamentelor a fost mult redusă sau
la unii chiar sistată, ba chiar și celor angajați acolo a început să le placă munca pe care o făceau.
După patru ani acea secție a fost desființată întrucât toți pacienții au fost externați.
“Pur şi simplu repetam încontinuu ‘Îmi pare atât de rău!’ şi ‘Te iubesc!’ Atât. A te iubi pe tine însuţi este cel mai bun mod de a te vindeca, iar
vindecându-te pe tine, vindeci lumea în care trăieşti.”, a explicat dr. Len.
În aparență banală, metoda de vindecare folosită de dr. Haleakala Len este de fapt
fundamentată pe principiile unei tradiții spirituale foarte vechi din Hawai, tradiție numită
Ho’oponopono. Conform acestor principii, noi creăm lumea prin gândurile noastre. Tot ceea ce
suntem, tot ceea ce se întâmplă în viaţa noastră reprezintă o consecinţă a gândurilor noastre.
Dacă ne confruntăm cu o problemă, trebuie să căutăm cauza în noi înşine, nu în factorii exteriori.
Ho’oponopono consideră că trupul este o casă pentru gânduri: cauza îmbolnăvirii rezidă în
negativitatea unui gând, într-o eroare de judecată.
Referitor la aceasta, dr. Len afirma cu umor : “Nu-i nimic în neregulă cu erorile de judecată. Te
pot omorî, asta-i tot.”
În prezent trecut de 70 de ani, dr. Len a ajutat cu succes mii de persoane de-a lungul carierei
sale, folosind această metodă. El a lucrat inclusiv cu grupuri din cadrul unor organizaţii
internaţionale prestigioase, precum UNESCO şi Naţiunile Unite. Dr. Len deţine un doctorat în
psihologie, obţinut la Universitatea din Iowa-Statele Unite.
♥
Aceste exemple pun cu prisosință în evidență faptul că principiile spirituale cunoscute de
înțelepții umanității încă de acum mii de ani sunt la fel de valabile acum ca întotdeauna. Este
fundamental să le redescoperim și să le promovăm în societatea noastră pentru că ele reprezintă
reperele esențiale ale vieții, fără de care o civilizație nu poate dăinui.
Atitudinea Iertării presupune însă o practică sistematică şi perseverentă, ce trebuie efectiv
„exersată”, iar în acest sens am putea spune că practica iertării poate fi identificată cu însă și
parcurgerea căii spirituale. Iertarea veritabilă nu se reduce la o simplă înțelegere teoretică a ideii,
ci ea presupune grade foarte profunde de trăire a relației cu Lumea și cu Divinitatea. În acest
sens, sfinții creștini au spus că în realitate capacitatea noastră de a Ierta este într-o directă
legătură cu deschiderea noastră față de primirea Duhului Sfânt, adică dacă atunci când vrem să
iertăm nu simțim coborârea Duhului Sfânt (a Grației lui Dumnezeu) în inimile noastre, atunci chiar

dacă n
Noi considerăm că am iertat, de fapt încă mai rămâne în noi acea tensiune. Singurul care poate ierta cu adevărat este Dumnezeu, sau cu
alte cuvinte, nu putem ierta cu adevărat decât într-o stare de conștiință divină. De aceea se spune că “A greși este omenesc, dar a ierta este
dumnezeiesc.” Pentru a evidenția o asemenea stare de iertare dumnezeiască este foarte revelator un fragment din lucrarea deosebit de
inspirată a lui Jakob Lorber, intitulată “Marea Evanghelie a lui Ioan” : “Cine vrea să se verifice singur dacă este desăvâr șit în umilință, să-și
întrebe inima dacă mai poate fi ofensat cu ceva și dacă poate ierta din toată inima pe cel mai mare ofensator sau urmăritor și dacă le poate
răspunde făcând bine celor care îi fac rău, dacă nu duce dorul preamăririi lume ști din când în când, dacă se simte bine ca cel mai
neînsemnat dintre neînsemnați, pentru a putea servi oricui. Cine este în stare de aceasta, fără jale sau melancolie, acela deja este un
locuitor al celui mai înalt cer al lui Dumnezeu și așa va rămâne în veci, căci printr-o asemenea umilin ță adevărată nu numai sufletul va
deveni una cu spiritul, ci în cea mai mare parte și trupul.”
Am putea crede că este paradoxal, dar cu cât un om este mai fără de pată, mai plin de iubire, cu
atât îşi cere mai mult iertare. Pentru că el are sufletul unificat în sine însuşi şi cu lumea întreagă,
aşa cum au fost şi sunt toţi cei consideraţi sfinţi. În schimb, cu cât o fiinţă este mai încătuşată în
egoismul său, cu atât ea se simte mai separată de toţi cei din jur, îi consideră vinovaţi pentru
toate nemulţumirile sale şi de aceea le poartă în suflet o ură nestinsă şi nu îi poate ierta.
O asemenea ignorare a realităților spirituale, care conduce la lipsa capacității de a ierta, o
manifestă cei care aplică tot felul de categorisiri și etichete și îi clasează pe ceilalți ca fiind “răi”
sau “inferiori”, nemaiavând apoi aproape deloc încredere în posibilitatea acestora de a se depăși.
Perspectiva spirituală evidențiază însă că de fapt în fiecare dintre noi există (în mod holografic) o
scânteie din Dumnezeu și tocmai de aceea fiecare dintre noi are șansa de a descoperi că
împărăția cerurilor este în sine însuși, așa cum spunea chiar Iisus Hristos. Dealtfel această
tendință de etichetare nu doar a oamenilor din jurul nostru, ci a întregii lumi în care trăim este –
în viziunea înțelepților – o tendință inferioară, egotică și limitatoare de a experimenta Realitatea.
În stările înalte de conștiință trăirea realității are o perspectivă cosmică, în care totul este
perceput pur și simplu așa cum este, într-un mod direct, neintermediat de discursivitatea
mentalului egotic, și de asemenea totul este perceput ca nefiind niciodată întâmplător, ci exact
așa cum trebuie să fie, în conformitate cu un Sens profund și divin. Am putea spune din acest
punct de vedere că acesta este și scopul căilor spirituale : decondiționarea minții de
obișnuința de a interpreta, analiza și categorisi și ancorarea conștiinței în Sensul profund
și universal, care impregnează și coordonează totul. Putem întâlni această raportare și orientare
în toate tradițiile spirituale. În învățătura creștină această atitudine este exprimată de
binecunoscuta rugă „Doamne, Facă-se Voia Ta !”. În tradiția chineză acest Sens providențial,
care susține totul, este numit “Tao”. În tradiția vedică el este denumit “Dharma”.
Un exemplu de raportare metaforică la această dimensiune cosmică și esențială a Existenței îl
poate constitui chiar și celebra baladă Miorița din folclorul românesc, în care în antiteză cu trăirile
obișnuite pe care le au oamenii comuni, eroul principal (ciobănașul) trăiește ancorat în această
dimensiune supra-umană a Naturii și a Existenței, iertând și transcezând complet micimea
omenească.
Iertarea înseamnă din această perspectivă acea atitudine a minții prin care rămânând
„conectați” la Sensul profund și divin al Vieții, îl acceptăm și nu ne opunem curgerii acestuia,
indiferent ce formă ar lua el. Deși aceasta pare o nebunie pentru mintea obișnuită, ce o consideră
ca pe o renunțare la “indispensabila” luptă pentru existență, aspectul în aparență paradoxal este
că atunci când această abandonare plină de dăruire către Providența Divină se produce,
acțiunile celui care trăiește în acest mod devin atât de eficiente și pline de miez, încât nici un efort
egotic nu le poate egala.
Ne-Iertarea este – pe de cealaltă parte – reacția celui care se încrâncenează în viziunea sa
subiectivă, ce ignoră complet perceperea Sensului de curgere a Fluxului universal, și care se
simte rănit că lucrurile nu decurg așa cum vroia și se aștepta el. Această încrâncenare duce la o
diminuare și chiar la o blocare a curgerii fluxului vieții prin ființa sa, ceea ce prin somatizare,
conduce chiar la boală.
Practica spirituală a iertării ne aduce la conștientizarea faptului că pe măsură ce modul de
relaționare este plasat la un nivel de conştiinţă tot mai elevat, cu atât se constată că totul
răspunde şi vibrează cu o inteligenţă atotcuprinzătoare şi plină de iubire. Sunt revelatoare în
această direcție miile de relatări ale celor care au trăit
teribila experiență de a se afla în pragul morții (NDE) și care au mărturisit la întoarcere exact acest lucru : că toți îngerii de lumină, precum și
ipostazele Conștiinței Divine, manifestă permanent o imensă și copleșitoare iubire lipsită de orice urmă de acuzare, critică sau resentiment, privindu-
ne ca pe niște copii aflați în fața lecțiilor esențiale ale vieții.
Ca o concluzie, am putea rezuma că întotdeauna, ceea ce ne arată fără dubiu că am iertat și că
am depășit conflictele care au apărut în viețile noastre este sentimentul clar că putem iubi din
toată inima persoana sau chiar situația care ne-a produs acel conflict. Un aforism oriental spune
că propriii noștri dușmani ne sunt cei mai buni învățători. Iar Iisus Hristos spunea “Iubiți-vă
dușmanii !” Pare foarte dificil, însă doar Iubirea este ceea ce aduce totul în Unitate şi Armonie.
Doar pe baza acestei atitudini interioare putem relaţiona cu adevărat armonios cu ceilalţi pentru
ca Voinţa și Iubirea Divină să se manifeste într-un mod transparent prin noi către toate fiinţele.
articol preluat http://armoniacosmica.wordpress.com/2012/09/15/practica-spirituala-a-iertarii/

IERTAREA
“Cei slabi nu pot ierta niciodata. Iertarea este atributul celor puternici”.
Mahatma Gandhi
« Ura te face mai mic, in timp ce iertarea te forteaza sa cresti dincolo
de limitele tale ». Cherie Carter-Scott
« A gresi este omenesc; a ierta este divin ». Alexander Pope
« Bucuria inefabila a iertarii si a fi iertat formeaza un extaz care ar
putea sa trezeasca invidia zeilor ». Elbert Hubbard
"Iertarea este cheia spre actiune si libertate!"
„Ierţi atît cît iubeşti.” (La Rochefoucauld - „Reflecţii sau sentinţe şi
maxime morale”)
„Iertînd te ridici mai presus decît cei ce te-au insultat.” (Napoleon –
„Cugetări”)
„Învingătorul care iartă este de două ori învingător.” (Petroniu –
„Satiricon”)
„Iubeşte adevărul, dar iartă greşeala.” (Voltaire – „Discurs în versuri
asupra omului”)
Singura cale de a ne curăţa rănile emoţionale de otrava lor este
iertarea. Este necesar să iertăm pe cel ce ne-a rănit, oricît de gravă
ni s-ar părea greşeala în mintea noastră. Trebuie să iertăm chiar
dacă nu merită să fie iertat, dacă nu de dragul lui, măcar de dragul
nostru, pentru a nu mai suferi de fiecare dacă cînd ne gîndim la acea
persoană sau la acele întîmplări care ne-au creat supărarea. Şi nu
sîntem noi în măsură să judecăm greşelile altora. Cu toţii avem un
unic Judecător, Dumnezeu. Dar Dumnezeu, în imensa Sa iubire cu
care ne înconjoară, ne iartă greşelile noastre, dacă le recunoaştem şi
dacă implorăm smeriţi iertarea Sa.
Iertarea este remediul care ne poate vindeca mintea şi apoi şi
sufletul.Iertarea trebuie însă să fie totală, în profunzimea sufletului.
Am iertat în întregime atunci cînd, oricîte eforturi am face să ne
reamintim, nu mai ştim care a fost cauza supărării, pentru că ea a
dispărut. Iertarea trebuie exersată, chiar dacă la început ni se pare
dificil. Cu timpul va deveni o obişnuinţă şi în cele din urmă ne vom
putea ierta şi pe noi înşine pentru toate rănile şi otrava pe care le-am
creat. Iertarea de sine duce la acceptarea de sine şi apoi la
iubirea de sine.
TERAPIA IERTARII I
Putem să cerem ajutorul şi Graţia îngerului devotamentului şi
iertării.
Îngerul iertării este reprezentat iconografic cu o crenguţă de liliac în
mînă, simbol al purităţii. El se roagă pentru ca fiecare dintre noi să
dobîndească puterea de a ne dărui deplin şi necondiţionat lui
Dumnezeu. Această modalitate de a ne dărui este cunoscută şi ca
devotament. Manifestarea deplină a devotamentului implică şi
iertarea tuturor acelora care ne-au pricinuit suferinţă şi lacrimi. Numai
aşa vom putea ajunge să trăim aici şi acum iubirea divină pe care
îngerii o manifestă şi exemplifică neîncetat.
Pentru a ierta corect, îngerul devotamentului şi al iertării ne
ajută să vedem rănile şi suferinţele noastre într-o altă lumină.
Rugîndu-l intens să ne ajute să ne detaşăm de trecut şi de suferinţele
noastre, vom accelera procesul de vindecare spirituală. Numai
renunţarea la resentimente ne oferă şansa de a ne putea clarifica
diferitele aspecte ale vieţii şi consecinţele acţiunilor noastre
manifestate în prezent. Vom înceta a mai crede că întotdeauna ceilalţi
sînt cauza manifestării necazurilor şi durerilor noastre.
Îngerii iertării ne ajută să înţelegem lecţia la care am fost supuşi,
pentru a putea, eliberaţi de trecut, să trăim plenar clipa prezentă.
Iertarea ne ajută să ne eliberăm de aceste trăiri negative şi să ne
ridicăm pe un alt nivel de conştiinţă.
Iertarea ne aduce în suflet Lumina Divină şi aspiraţia către
Dumnezeu.
Este o artă prin care folosim talentul de a avea o viaţă bună. Este o
cale pe care trebuie să călătorim iarăşi şi iarăşi, pentru a ne menţine
fericirea.
Deseori credem că iertarea este spre beneficiul persoanei care ne-a
rănit. Dar nu este aşa. Iertarea lucrează pentru binele celui care
iartă. Iertarea pare chiar mai dificilă atunci cînd cel care loveşte nici
măcar nu îşi cere iertare, sau atunci cînd nu-şi dă seama că te-a rănit.
Iertarea pare imposibilă atunci cînd distanţa fizică sau emoţională
face ca reconcilierea să apară de neatins. Atunci cînd rana este atît de
adîncă încît să-ţi afecteze în întregime viaţa, iertarea cere un curaj
enorm.
A nu ierta însemnează a fi prizonierul trecutului, al unor vechi
plîngeri, care nu permit vieţii să meargă înainte cu ceva nou. A
nu ierta însemnează a te supune controlului pe care îl exercită
altul asupra ta... a te bloca într-o secvenţă de acţiune/
reacţiune, de supărare/răzbunare, ochi pentru ochi, într-o
încleştare din ce în ce mai puternică, în care prezentul ar fi
veşnic depăşit şi devorat de trecut. Iertarea îl eliberează pe cel
care iartă.
Iertarea nu este un eveniment brusc, rapid. Aşa cum o rană fizică nu
se vindecă doar dacă ai pus un bandaj pe ea, nici iertarea nu se
petrece într-un moment de regăsire plină de lacrimi. Iertarea este o
călătorie, un proces. De aceea trebuie să învăţăm să devenim
răbdători şi persistenţi atunci cînd mergem pe drumul iertării,
avînd ferm în minte capătul călătoriei, pacea interioară şi libertatea
către care tindem.
„Iubiţi-i pe duşmanii voştri!" pare UNEORI aproape imposibil de
realizat. Mai întîi trebuie să ierţi, apoi iubirea vine de la sine şi-ţi
umple inima. Să ierti şi să iubesti fiecare fiinţă: aceasta ESTE
CU ADEVARAT O FORŢA tainică DUMNEZEIASCA.Cel mai adesea
noi spunem: nu pot să iert pentru că..., dar dacă am fi să fim cinstiţi
cu noi am spune: nu vreau să iert pentru că...!
Iertarea este măsura iubirii. În singura rugăciune pe care Iisus ne-
a lăsat-o, avem şi măsura iertarii: „...şi ne iartă nouă greşalele
noastre precum şi noi iertăm greşalele greşiţilor noştri...".
Iar dacă iertarea şi iubirea sînt nedespărţite, atunci ar trebui să
căutăm iertarea în inimă, nu în minte. Şi dacă devenim conştienţi că
nu ştim totul, că nu putem controla totul, că mai presus de noi este o
Voinţă care a creat totul şi menţine totul, atunci voinţa de a ierta
devine de fapt voinţa de a te abandona în faţa Voinţei Divine. Iar
această Voinţă este Voinţa de a iubi, pentru că Dumnezeu este
iubire. Iertarea este în inima ta, este alegerea ta să poţi spune:
„Doamne, facă-se Voia Ta!".
TERAPIA IERTARII - II
In urma cu doua decenii, un psiholog hawaiian surprindea lumea stiintifica cu
ceea ce am putea numi, pe buna dreptate, un miracol. Spitalul de Stat din
Hawaii se confrunta in acel moment cu probleme deosebit de grave in sectia
bolnavilor psihici care comisesera crime abominabile. Violenta acestora era atat
de mare incat, desi purtau catuse la maini si la picioare, personalul medical se
simtea serios amenintat de acestia, iar cei mai multi psihologi clinicieni obisnuiau
sa-si dea demisia dupa aproximativ o luna de lucru cu acest gen de pacienti. In
ciuda avertismentelor colegilor bine intentionati, care incercau sa-l convinga sa
nu lucreze intr-un astfel de loc, fiindca asta echivala cu o sinucidere in plan
profesional, dr. Haleakala Lew Len a acceptat totusi postul. Si atunci au inceput
sa apara miracole. Dupa numai cateva luni, s-a dovedit ca in cazul multora
dintre acesti pacienti nu mai era nevoie de catuse. Dozele medicatiei au scazut
simtitor la majoritatea
pacientilor si chiar s-au sistat in cazul unora. Dupa patru ani, pavilionul a trebuit
sa fie inchis din lipsa de.. pacienti violenti.
Partea cea mai interesanta este ca in acesti patru ani dr. Len nu a vorbit cu nici
unul dintre temutii sai pacienti. Mai mult, nici macar nu i-a vazut! Cerintele sale la
ocuparea postului de psiholog clinician au fost de a i se oferi un birou si acces la
dosarele criminalilor spitalizati.
"Tot ce a trebuit sa fac a fost sa lucrez asupra propriei mele persoane" a
declarat ulterior dr. Len. "Daca vrei sa vindeci pe cineva, inclusiv pe un
criminal bolnav psihic, o poti face vindecandu-te pe tine."
Lumea este o reflectare a gandurilor noastre.
Noi cream lumea prin gandurile noastre. Tot ceea ce suntem, tot ceea ce se
intampla in viata noastra reprezinta o consecinta a gandurilor noastre.
In cuvintele lui Morrnah Simeona, lumea este o reflectare a ceea ce se
intampla in interiorul nostru. Daca ne confruntam cu o problema, trebuie sa
cautam cauza in noi insine, nu in factorii exteriori.
• Daca o persoana ne agreseaza, este util sa ne amintim ca ceilalti sunt o oglinda
pentru noi si ca agresivitatea respectivei persoane nu este decat proiectia in
exterior a propriei noastre agresivitati refulate.
• Daca seful ne spune ca nu suntem suficient de buni pentru postul pe care il
ocupam, atunci vorbele lui nu sunt decat o reflectare a ceea ce noi insine gandim
in sinea noastra despre noi.
• Daca ne imbolnavim, este bine de stiut ca, trupul este o casa pentru ganduri:
cauza imbolnavirii rezida in negativitatea unui gand, intr-o eroare de judecata.
Mintea este asemeni unei gradini, iar gandurile asemeni unor seminte. Ele
incoltesc si dau roade. Trebuie sa avem grija ce ganduri plantam in mintea
noastra, caci, inevitabil, vom culege ceea ce am semanat. Vestea buna este
ca orice stres, dezechilibru sau boala pot fi corectate lucrand asupra ta. Nu este
nevoie sa cauti raspunsuri sau ajutor in afara ta. Si nimeni nu iti poate oferi
informatii mai relevante decat cele pe care le poti obtine singur cautand in
tine insuti.
Circumstantele exterioare sunt un barometru al nivelului nostru de
constiinta. Starea de sanatate sau de boala, prosperitatea sau pauperitatea,
succesul sau esecul nostru ori al celor din jurul nostru reflecta nivelul de
constiinta la care am ajuns.
Daca nivelul nostru de constiinta se modifica, circumstantele exterioare se
schimba rapid, iar nivelul de constiinta poate creste semnificativ daca ne
asumam responsabilitatea pentru tot ce se intampla in viata noastra, pentru tot
ce se intampla in jurul nostru.
Vindecarea ori transformarea incepe cu asumarea responsabilitatii
Ce inseamna sa ne asumam 100% responsabilitatea pentru absolut tot ce se
intampla in viata noastra?
"Inseamna sa accepti faptul ca tu insuti, nimeni altcineva, esti creatorul a
tot ceea ce experimentezi, al tuturor evenimentelor pe care le traiesti".
TERAPIA IERTARII - III
.. Accesul la miracol, si implicit, la supraconstient nu este posibil decat atunci
cand reincepem sa privim lumea prin ochii unui copil. E vorba despre
redescoperirea inocentei, nu despre cultivarea infantilitatii. Problema adultilor
este ca si-au pierdut inocenta, dar si-au accentuat infantilitatea prin evitarea
sistematica a asumarii responsabilitatii. Reinstaurand inocenta – starea in care
nu judecam, nu punem etichete, – viata noastra se poate schimba radical.
"Nu va faceti probleme". "Intreaga lume este creatia ta si acest lucru trebuie luat
ad litteram", afirma dr. Len. Actele violente ale acelor criminali bolnavi psihic din
Spitalul de Stat din Hawaii erau responsabilitatea lui doar pentru faptul ca
acestia aparusera in viata sa. Problemele lor erau "creatia" sa si de aceea tot ce
a trebuit sa faca pentru a-i vindeca a fost sa lucreze asupra lui insusi, sa stearga
el insusi gandurile care au generat acele probleme.
Asta inseamna ca daca copiii nostri au o problema de sanatate, ceva din noi a
produs acea problema; daca partenerul de afaceri ne trage pe sfoara, noi am
determinat acel lucru sa se petreaca; daca sotul ori sotia ne inseala, noi am atras
asta. Pare absurd.
Totusi, evenimentele din viata noastra actualizeaza amintiri, tipare de actiune
trecute si reactii ciudate. La urma urmei, toti am experimentat reactii care ne-au
surprins si pe noi, si pe cei care ne cunosteau foarte bine, reactii in care "parca
nu eram noi insine", nu-i asa? Daca te confrunti cu o problema, o situatie-limita,
un necaz, o suferinta, intrebarea pe care trebuie sa ti-o pui automat este:
“cea anume din ceea ce se intampla in mine a generat sau a atras aceasta
problema? Apoi trebuie sa stergi gandurile care au produs respectiva
problema. Dar cum putem sti care ganduri au creat acea problema? "O
parte din voi stie. Trebuie doar sa-i dati permisiunea. "
Cand judec o persoana, acea persoana devine un "ostatic al gandurilor mele".
Cream lumea prin gandurile noastre. Dumnezeu a creat fiinte perfecte, dar
noi nu mai putem sa vedem acest lucru, fiindca intre ceea ce exista in
realitate si ceea ce vedem se interpune gandul.
Noi nu mai vedem ce exista in realitate, noi nu ne vedem decat propriile ganduri.
"Lumea este ceea ce credem ca este", afirma Serge Kahili King, doctor in
psihologie . Psihologia moderna tinde sa ajunga la aceleasi concluzii, de vreme
ce afirma ca oamenii nu reactioneaza la evenimentele in sine, ci la propria
lor perceptie asupra evenimentelor.
Mai mult, studiile arata ca oamenii tind sa se conformeze perceptiilor altor
oameni. Altfel spus, daca spunem in mod repetat unui copil ca este rau, el va
ajunge sa se comporte ca atare. Daca unui angajat i se lauda in mod repetat
performantele, chiar daca acestea nu sunt tocmai grozave, el va ajunge sa
lucreze din ce in ce mai bine.
Acest fenomen se exprima in felul urmator: “daca eu gandesc intr-un anumit
fel despre o persoana, acea persoana devine un "ostatic al gandurilor
mele". Asta inseamna ca el tinde sa se conformeze perceptiei mele si, mai
devreme sau mai tarziu, se va comporta in asa fel incat sa-mi confirme perceptia
mea despre el.
Prin urmare, actele unei persoane sunt o consecinta a ceea ce gandesc
despre acea persoana si trebuie sa-mi asum responsabilitatea pentru acest
lucru. De aceea, a nu judeca este singura atitudine corecta vizavi de o alta
persoana.
Daca este ceva de corectat, atunci acest ceva reprezinta erorile noastre de
gandire. Asa stand lucrurile, atunci poate ca nu ar trebui sa ne mire foarte
mult ca dr. Len si-a vindecat pacientii lucrand doar asupra lui insusi.
Ce a facut exact doctorul Len pentru a-si vindeca pacientii?
"Am repetat incontinuu: Imi pare rau. Te rog, iarta-ma", a declarat senin dr. Len.
"Asta-i tot".
Oamenii gandesc prea mult fiind prinsi in rutina unor programe care ruleaza
inconstient.si care dovedeste ca intelectul nu poate rezolva problemele. Cred ca
Einstein ar fi fost de acord cu el, din moment ce a declarat ca
"o problema nu poate fi rezolvata la nivelul de gandire care a generat-o".
De aceea, nu trebuie decat sa constientizezi problema pe care o resimti la nivel
fizic, emotional, mental etc., apoi sa incepi sa iti purifici gandirea, care a atras
problema, printr-un proces de cainta si iertare. "Imi pare rau. Te rog, iarta-ma. Imi
pare rau pentru ca te-am facut ostatic al gandurilor mele si fiindca, prin
negativismul gandurilor mele, ti-am influentat in mod distructiv comportamentul. "
Asa este in crestinism: ruga trebuie precedata de cainta si de cererea iertarii.
Asta este ceea ce poate face constientul: sa se caiasca si sa ceara iertare.
Restul este treaba supraconstientului, el este armonizatorul, vindecatorul.
Suntem prizonierii propriei minti si nu putem evada folosindu-ne tocmai de minte,
temnicerul insusi.
Daca problema tine de sanatate, atunci putem spune corpului: "Imi pare rau ca ti-
am facut rau prin gandurile mele negative. Te rog, iarta-ma". Si repetam acest
lucru cu sinceritate pana problema dispare.
Daca copilul are probleme la scoala, putem repeta mental:
"Imi pare rau ca ti-am creat aceste probleme prin gandurile mele. Te rog,
iarta-ma". Este esential ca trairea sa fie autentica, iar cererea de iertare sa
fie pe deplin sincera. Consecinta imediata este un sentiment de iubire iar
acesta este un semnal ca vindecarea a inceput.
Supraconstientul este receptiv tocmai la limbajul de copil, ignorand formularile
savante. Interesant este ca psihanaliza a ajuns la o concluzie asemanatoare:
interpretarile pretentioase, "destepte", intelectualizate nu ajung la pacienti.
Accesul la miracol, si implicit, la supraconstient este posibil atunci cand
reincepem sa privim lumea prin ochii unui copil. E vorba despre redescoperirea
inocentei, nu despre cultivarea infantilitatii. Reinstaurand inocenta – starea in
care nu judecam, nu punem etichete, nu suntem obsedati de castigul personal –
viata noastra se poate schimba radical: renuntam la a ne complica viata inutil si
ne redobandim bucuria de a trai, devenim mai creativi, ne adaptam mai suplu si
mai eficient schimbarilor; iar calitatea relatiilor noastre se imbunatateste
semnificativ. cele mai frecvente declaratii pe care bolnavii le fac celor apropiati
pe patul de moarte. Acestea sunt:
IARTA-MA / TE IERT / MULTUMESC / TE IUBESC
Deci nu trebuie sa ajungem pe patul de moarte pentru a folosi aceste declaratii
care au un potential imens in a ne vindeca relatiile si in a ne transforma profund
viata. Daca simtim ca ceilalti nu sunt pregatiti, putem face astfel de declaratii
doar la nivel mental, in lipsa lor fizice, dar dublata de o incarcatura emotionala
puternica; functioneaza,
TERAPIA IERTARII-IV
Iertarea este o operatiune care reveleaza sufletul ce se ascunde
dincolo de inima ranita. Iertarea implica examinarea lucida si
detasata a suferintei sau ranii din toate punctele de vedere , aceasta
fiind apoi vindecata complet, prin intermediul energiei subtile a
iertarii, care face sa apara efecte simultane la nivelul sufletului.
Ca sa putem ierta, trebuie sa atragem in universul nostru launtric,
prin invocare, energia subtila a iertarii. Aceasta se realizeaza prin
implorarea sincera, umila si plina de iubire a ajutorului lui Dumnezeu
Tatal. Ii vom cere Lui Dumnezeu Tatal sa reverse in fiinta noastra
energia divina a iertarii. Stind in picioare cu fata la rasarit, vom
rosti atunci launtric urmatoarea ruga simpla si eficienta:” DOAMNE
DUMNEZEULE , TATA CERESC, TE IMPLOR CU UMILINTA SA
REVERSI IN FIINTA MEA ENERGIA TA DIVINA A IERTARII. TE
IMPLOR SA MA AJUTI SA-I IERT IN MOD TOTAL SI
NECONDITIONAT PE TOTI CEI CARE MI-AU GRESIT, ATIT CU
VOIE SI FARA VOIE. ITI MULTUMESC PENTRU CA MI-AI
ASCULTAT RUGA SI MA AJUTI . AMIN”
Vom rosti de minim 7 ori aceasta ruga simpla si vom constientiza
innundindu-ne intreaga fiinta , energia divina a iertarii. Astfel va
aparea o stare specifica de usurare si de purificare interioara, care
indica faptul ca energia subtila a iertarii a exercitat aceasta operatie
de anihilare cu succes.Deasemenea se va instala o stare de detasare
care ne va arata ca am reusit si iertarea a fost dusa la bun sfirsit.
Daca nu se instaleaza iertarea , vom relua procesul de mai multe ori,
pina cind vom reusi Chiar daca la inceput poate fi mai greu,
perseverind, vom capata experienta necesara si va fi din ce in ce mai
usor sa iertam. Iertarea atrage dupa sine iertarea. Procesul de
rezonanta oculta care se declanseaza este inevitabil.
Atunci cind este dusa la bun sfirsit cu ajutorul energiei subtile a
iertarii, care este atrasa in finta noastra din Macrocosmos, iertarea
reprezinta o Gratie dubla. Ea o elibereaza de sentimentul vinovatiei
pe fiinta umana careia ii este acordata si totodata elimina
amaraciunea, suferinta , tensiunile si incordarea care sunt specifice si
se mentin fara incetare in universul launtric al fiintei in cauza , in lipsa
iertarii. Deasemenea Iertarea dusa la bun sfirsit cu ajutorul energiei
subtile a iertarii, il prezinta pe cel iertat intr-o lumina noua, care
este lumini cea tainica a iubirii si nu cea a judecatii. Este foarte
important sa intelegem , atunci cind nu o iertam pe fiinta umaana care
ne-a gresit, starea de chin si suferinta ramine neincetat in universul
noastru launtric si genereaza o rezonata oculta, care alimenteaza acea
suferinta pina cind in momentul in care energia iertarii anihileaza
acele rani, acele suferinte si le face sa dispara ptr totdeauna. In timp
ce judecata contracta sufletul si il expune la o suferinta fara de sfirsit,
iertarea il elibereaza imediat de aceste rani si suferinte, si, linistindu-l
, ii permite sa infloreasca.
Despre iertare
MAREA EVANGHELIE A LUI IOAN vol 5 cap 248
'” daca fratele tau iti greseste, mergi si mustra-l intre patru
ochi, cu cuvinte blinde, si roaga-l sa nu mai faca aceasta. si
daca el asculta, l-ai cistigat pe fratele tau de partea ta..
daca cineva a pacatuit fata de tine, iarta-l din toata inima si
roaga-l in numele meu pe Tatal sa indrepte inima pacatosului;
si aceasta se va petrece dupa masura credintei tale si dupa
masura in care l-ai iertat mai inainte pe cel care a pacatuit fata
de tine.
petru intreaba;”- Doamne de cite ori sa-l iert pe fratele meu
care a gresit fata de mine? oare pina de 7 ori, cum spune legea
lui moise, ar fi suficient?”
Iisus a raspuns; “ daca trebuie sa existe un numar care sa
arate aceasta, atunci nu-ti zic tie pina de 7 ori, ci pina de
saptezeci de ori cite sapte! “
CASA DOMNULUI - VOLUMUL 2
Dumnezeu spune:
“ daca doresti sa te integrezi plenar in ordinea Mea divina, va
trebui sa renunti complet la aceasta judecata a inimii. Caci,
crede-ti ma, eu sunt singurul judecator bun si drept, inzestrat
cu intreaga plenitudine a autoritatii si puterii. Cu toate acestea
eu nu judec pe nimeni, caci fiecare se judeca singur, in functie
de iubirea lui. Daca aceasta este pura si buna, judecata sa de
sine va fi pe masura. Daca asa zisa iubire a lui este impura si
rea, la fel va fi si judecata de sine.Daca Eu nu judec pe nimeni,
desi sunt inzestrat cu intreaga autoritate in acest sens,
cu atit mai putin ar trebui sa judeci tu semenii![..]
de aceea , nu va mai preocupati cu atita insistenta de greselile
fratilor vostri, caci nu exista oroare mai mare in fata lui
Dumnezeu.”
“ una din legile fundamentale ale acestei lumi spune ca orice
spirit care isi uraste fratii, dintr-un motiv sau altul, nu se poate
bucura vreodata de Gratia lui Dumnezeu! Sufletul sau este
demoniac, plin de aroganta si caracterizat de un spirit
ireconciliabil. Unica sa dorinta reala este de a si umili fratii si
de a-i face sa sufere, ptr te miri ce injustitie imaginara pe care
i-au facut-o acestia.
Sfaturile pe care vi le dati unii altora ar trebui sa fie
intotdeauna bune si intelepte. Daca la baza lor stau insa
instinctul de dominare, dorinta de a fi mai presus de celalat,
interesele egoiste si lacomia, ele nu folosesc la nimic. Cine
doreste sa devina un invatator ptr fratii lui tb mai intii sa isi
scoata birna din propriul ochi; abia apoi va putea spune el unui
frate, cu o voce blinda si plina de iubire;” dragul meu frate, am
remarcat ca vederea ta este impiedicata de o aschie micuta
care ti-a intrat in ochi. Ingaduie-mi te rog, sa o scot eu, si te
asigur ca voi opera cu cea mai mare delicatete posibila. In
acest fel, orice sfaturi si-ar da fratii, acestea vor avea efexte
extrem de puternice. In schimb daca un spirit apuca sa imparta
si in stinga si in dreapta sfaturi nesolicitate de nimeni, numai
de aparea mai bun decit ceilalti si intelept, oricit de inspirate ar
fi instructiunile sale, ele nu vor avea nici un efect pozitiv,
inrautatind si mai mult lucrurile”
Iertarea este importanta. O gasim si in rugaciunea imparateasca.
Sa fim in armonie cu noi si cu cei din jur atat cat putem fiecare, si sa multumim la
Dumnezeu Tatal pentru ca ne ajuta sa ii iertam tot mai frumos pe cei ce ne-au gresit,
si nu in ultimul rand - sa Ii multumim Tatalui pentru ca tot mai frumos ne ajuta sa
ne iertam si pe noi insine.
Sfantul Ioan Gura de Aur – iertarea
Puteti ridica mâinile spre cer, puteti misca buzele ca sa cereti iertare, iar Dumnezeu
dispus este sa va stearga pacatele, dar nu îngaduiti a se face aceasta, de vreme ce voi le
tineti pe acele ale gresitilor vostri.
Va aflati, asadar, în eroare (…)
Ati suferit multe nedreptati, ati fost jefuiti, ati fost vorbiti de rau, ati fost pagubiti în cele
mai grele prilejuri - vreti sa vedeti pe dusmanul nostru pedepsit? Iata ceea ce va va sluji,
în schimb, sa iertati.
Daca singuri va faceti dreptate si va razbunati, prin vorbe sau prin fapte sau prin
blesteme împotriva aceluia care v-a jignit, Dumnezeu nu va mai sta sa va rasplateasca,
pentru ca, însiva, ati facut aceasta. Si nu numai ca, deloc n-are sa va razbune, dar are sa
va pedepseasca fiindca l-ati suparat, în obstea omeneasca, daca lovim robul altuia,
stapânul lui se supara si ia drept o jignire adusa lui fapta noastra.
Ca suntem jigniti, fie de robi, fie de oameni liberi, datori suntem a astepta judecata
stapânilor sau a judecatorilor.
Asadar, daca între oameni e cu totul nechibzuit ca cineva sa-si faca dreptate singur,
lucrurile stau altfel când Dumnezeu este acela care-i judecator…
Voua, El v-a poruncit atât: sa va rugati pentru cel ce v-a jignit. Ce trebuie facut cu
aceasta, iata, El a poruncit sa fie lasat pe seama Sa, a Domnului!
Sfântul Serafim o precizează: „Dobândeşte pacea interioară şi o mulţime de oameni îşi
vor găsi salvarea în apropierea ta.”

Despre Iertare din invataturile Parintelui Staniloae

Domnul nostru a legat in mod indisolubil iertarea lui Dumnezeu de cea pe care noi trebuie
sa o dam oamenilor care ne-au facut vreun rau (rugaciunea "Tatal Nostru", Mt.6,12, si
parabola celor doi datornici, Mt. 18,21-35).
In realitate, in cele mai multe cazuri, pacatele pentru care cerem iertare lui Dumnezeu sunt
rele facute oamenilor. Prin urmare, trebuie sa cerem iertare nu numai lui Dumnezeu ci si
celor care au fost raniti de aceste pacate. Altfel Dumnezeu nu ne va ierta (Mt. 5,23-26).
Indaratul oamenilor carora le-am facut rau Il aflam totdeauna pe Dumnezeu si, atunci cand
am pacatuit impotriva lui Dumnezeu, ii aflam totdeauna pe oameni. Dispretuindu-L pe
Dumnezeu, rupem un resort moral in oameni, dandu-le un exemplu rau. Omul care nu se
comporta cu sensibilitate fata de Dumnezeu nu are sensibilitate nici fata de oameni si face
sa creasca insensibilitatea lor fata de Dumnezeu.
De aceea Dumnezeu isi conditioneaza iertarea pe care o acorda pentru pacatele comise
impotriva Lui de cererea iertarii fata de semenii nostri.
Dar daca, pentru a primi iertarea lui Dumnezeu avem nevoie de cea a celorlalti oameni,
acestia au si ei nevoie de iertarea noastra pentru a o dobandi pe cea a lui Dumnezeu.

Pentru a dobandi de la Dumnezeu iertarea, avem deci nevoie deopotriva sa iertam

oamenilor care ne-au suparat si sa cerem iertare celor carora noi le-am facut vreun rau. Nu
e deajuns sa acordam iertarea, trebuie sa o si cerem celorlalti. Si una si alta sunt foarte
dificile pentru noi. Ne este mai usor sa cerem iertare lui Dumnezeu, pentru ca El ni se
impune intr-un anume fel prin maretia Sa si pentru ca recunoastem fara dificultate
teoretica dependenta noastra fata de El - nu vorbesc de necredinciosi ci de cei
credinciosi. Dimpotriva, este foarte dificil, chiar si pentru credinciosi, sa renunte la
atitudinea de dispret fata de oameni care nu impun prin valoarea lor vizibila.
Mai mult, dintre iertarea pe care trebuie sa o acordam celorlalti si trebuinta de a le cere
acestora iertare, aceasta ultima atitudine este cea mai dificila. Cerandu-ne noua iertare,
ceilalti par sa se plaseze intr-o situatie de inferioritate si aceasta ne atinge la inima,
flatandu-ne orgoliul. A cere iertare altora pentru noi insine implica coborarea noastra de
pe soclul aparentei noastre superioritati, recunoasterea dependentei de ceilalti.
Acelasi orgoliu se ascunde in spatele refuzului nostru de a ierta si al dificultatii de a cere
iertare. Dar iertand n-am renuntat inca in mod necesar la orice orgoliu; in timp ce daca
mergem mai departe, pana la a ne cere iertare, am inlaturat astfel ultima ramasita a
orgoliului nostru. Doar in acest caz inima noastra este miscata intr-un mod sincer si curat,
fara vreun motiv ambiguu.
Refuzul iertarii sau al cererii iertarii ne tine inima in neinduplecare. Pastrat in amintirea
noastra, raul pe care l-am facut altuia este o necuratie care ramane in noi, ne intoxica in
mod continuu si raspandeste un miros rau in toata fiinta noastra; scanteierile sau
intunecimile acestei toxine ne stanjenesc ochii si nu-l putem privi pe celalalt in curatie.
Astfel nu-1 putem iubi pe Dumnezeu iar celalalt nu ne poate iubi pe noi.
Doar iertarea sincera dizolva acest corp strain din sufletul nostru si spinul din ochii nostri.
Doar atunci iubirea lui Dumnezeu ne poate da iertare. Avva Isaia spune: "Sa nu ai viclenie
fata de vreun om ca sa nu iti faci ostenelele tale desarte. Curateste-ti inima fata de toti, ca
sa vezi in tine pacea lui Dumnezeu. Caci precum de va fi cineva muscat de un scorpion,
veninul se raspandeste in tot trupul sau si ii va vatama inima, tot asa este si cu rautatea
din inima fata de aproapele. Veninul ei musca sufletul si se primejduieste prin viclenie.Cel
ce-si cruta, deci, sufletul, ca sa nu se piarda, sa departeze de la el acest scorpion, adica
viclenia si rautatea.
Raul pe care l-am facut altuia tulbura si el sufletul nostru. Suntem nelinistiti. Ne impiedica
sa avem in fata celuilalt o privire directa si limpede. La fiecare intalnire cu el suntem
stanjeniti caci il banuim ca pastreaza in inima sa amintirea raului pe care i l-am facut.
Mandria ma impiedica sa imi curatesc relatiile cu el. Doar cererea de iertare ne poate
aduce pe amandoi la relatii deschise, directe, nestanjenite. Daca raman in mandria mea,
fara a cere iertare, nu pot apare in fata lui Dumnezeu cu un chip deschis si cu inima
infranta. In spatele acestei cereri de iertare trebuie sa se afle un sentiment sincer de
pocainta. Pocainta mentine o tristete in ochi, dar ochii in care apare aceasta tristete a
pocaintei au in acelasi timp o privire directa si limpede. Cu aceasta rectitudine a pocaintei
sincere trebuie sa ma infatisez in fata lui Dumnezeu pentru a-I cere iertare dupa ce i-am
cerut mai inainte iertare semenului meu.
Pacatele mele fata de Dumnezeu sunt fara numar si fara sfarsit. Pentru ca tot ceea ce am
vine de la Dumnezeu si eu ar trebui sa fac din aceasta un dar catre El si catre ceilalti; ar
trebui sa-L laud neincetat pentru binefacerile Lui, prin cuvintele si faptele mele - dar nu fac
aceasta. De aceea, pocainta mea ca si cererea iertarii si milostivirii Lui, trebuie sa fie
neincetate. Iata de ce monahul rasaritean cere mila lui Dumnezeu intr-o rugaciune
neincetata. Astfel, pe patul de moarte il vedem pe Sfantul Antonie cel Mare cerand inca
timp pentru a face pocainta. Si fiindca pacatele fata de Dumnezeu sunt in acelasi timp
pacate fata de semeni si invers, pacatele fata de semeni sunt si ele neincetate, si noi
trebuie neincetat sa le cerem iertare.
In orice caz, este greu sa spun ca in orice moment al relatiei mele cu un semen al meu m-
am comportat ireprosabil sau ca am facut tot binele pe care ar fi trebuit si as fi putut sa-l
fac pentru toti oamenii pe care i-am intalnit. Deci atunci cand cineva imi reproseaza o
atitudine de care n-am fost constient- ca a fost rea, nu trebuie sa ii resping acest repros, ci
sa ma recunosc vinovat. Am comis cel putin greseala de a da impresia ca sunt vinovat de
ceea ce sunt acuzat. Avva Isaia spune: "Daca din slabiciune fratele tau iti spune un cuvant
(neplacut), suporta-l cu bucurie. Caci de nu cauti cugetul tau in judecata lui Dumnezeu, te
vei afla pacatuind". Imi este greu sa garantez ca n-am nicio vina in originea relelor
inevitabile si constante care apar la oameni si care ma ating si pe mine. Imi este greu sa
afirm ca totul este bun in comportamentul meu, in gandurile si cuvintele mele fata de
ceilalti; ca le-am dat celorlalti destula atentie pentru a nu le lasa o impresie de indiferenta
fata de ei. Toti pacatuim mult impotriva tuturor.
http://angelinspir.ro/ingeri/ingerii-devotamentului-si-iertarii.html

Ingerii devotamentului si
iertarii

Idee-forţă: "Îi iert pe toţi cei care mi-au făcut rău în

trecut, pentru că toţi suntem copiii aceluiaşi Tată Divin."Simbolism: Aceşti îngeri sunt
reprezentaţi ţinând în mână un crin – simbol al purităţii pe care ei o dăruiesc acelora care, prin
graţia lor, învaţă să ierte. Iertarea ne face să ne eliberăm de lacrimile durerilor trecute şi de mânia
resentimentelor, pentru a putea trăi apoi, purificaţi, aici şi acum, în compania îngerilor.Funcţia
angelică: Îngerii iertării ne ajută să iertăm şi să ne eliberăm de trecut. Darurile spirituale pe care
le oferă fiinţelor umane: Aceşti îngeri ne ajută să ne înnobilăm fiinţa şi să devenim mai puternici
prin iertarea celorlalţi; ne învaţă să trăim în prezent eliberându-ne de trecut. Aceşti îngeri ne oferă
ajutorul divin când dorim să ne depăşim resentimentele. Ei ne îndrumă pentru a înţelege lecţia la
care am fost supuşi în momente grele. Îngerii iertării sunt reprezentanţi iconografic cu o floare de
crin în mână, simbol al purităţii. Ei se roagă pentru fiecare dintre noi să dobândim puterea de a ne
dărui total şi necondiţionat lui Dumnezeu. Manifestarea deplină a devotamentului implică şi
iertarea tuturor celor care ne-au pricinuit suferinţe. Iertarea nu înseamnă uitare şi nu acesta este
scopul ei. Pentru a ierta, aceşti soli angelici ne ajută să ne vedem într-o altă lumină rănile şi
suferinţele din trecut. Dacă îi vom ruga să ne inspire cum să lăsăm mai uşor şi mai repede în
urma noastră suferinţa, vom declanşa astfel procesul de vindecare spirituală. Numai renunţarea
la resentimente ne oferă şansa de a putea clarifica diferite aspecte ale vieţii noastre şi ale
consecinţelor manifestate în prezent. Altfel vom rămâne prizonierii propriului nostru orgoliu, fără a
ne putea transforma viaţa. Vom crede în continuare că ceilalţi sunt cauza necazurilor şi durerilor
noastre. Drept urmare, ne vom lupta până la epuizare cu himerele ego-ului nostru şi poate într-un
târziu ne vom da seama cutremuraţi că ne-am irosit aproape întreaga viaţă pe nimicuri. Cei care
sunt orgolioşi sau ranchiunoşi nu iartă uşor, dar îngerii iertării şi ai devotamentului îi ajută să
găsească resursele interioare şi curajul necesar pentru a o putea face. Iertarea ne aduce în suflet
Lumina Divină. Lumina Divină trezeşte forţa interioară şi aspiraţia către Dumnezeu. Indirect,
puterea de a ierta ne ajută să dobândim şi să menţinem o stare de sănătate perfectă.
Foarte multe din din suferinţele noastre sunt cauzate de modul nostru de greşit de a gîndi şi de a
ne raporta la ceea ce ne înconjoară.
Suferinţele noastre sînt de cele mai multe ori neîntemeiate, imaginare. Dar întreţinute un timp
îndelungat, ele ne cauzează chiar boli grave.
Suferim pentru că realitatea nu corespunde imaginii pe care ne-am creat-o despre noi şi despre
ceilalţi. Îmbrăcăm imaginea fiinţelor într-o anumită aură, proiectăm anumite scenarii şi nu primim
răspunsul conform aşteptărilor noastre. Şi atunci sîntem dezamăgiţi, deznădăjduiţi, ofensaţi,
frustraţi. Aceste sentimente întunecate ne otrăvesc sufletul.
Singura cale de a ne curăţa rănile emoţionale de otrava lor este iertarea. Este necesar să iertăm
pe cel ce ne-a rănit, oricît de gravă ni s-ar părea greşeala în mintea noastră. Trebuie să iertăm
chiar dacă nu merită să fie iertat, dacă nu de dragul lui, măcar de dragul nostru, pentru a nu mai
suferi de fiecare dacă cînd ne gîndim la acea persoană sau la acele întîmplări care ne-au creat
supărarea. Şi nu sîntem noi în măsură să judecăm greşelile altora. Cu toţii avem un unic
Judecător, Dumnezeu. Dar Dumnezeu, în imensa Sa iubire cu care ne înconjoară, ne iartă
greşelile noastre, dacă le recunoaştem şi dacă implorăm smeriţi iertarea Sa.
Şi atunci, noi de ce nu am urma acest exemplu divin şi nu am ierta?
Iertarea este remediul care ne poate vindeca mintea şi apoi şi sufletul.
Iertarea trebuie însă să fie totală, în profunzimea sufletului. Putem să avem o măsură a iertării
noastre dacă, gîndindu-ne la noi sau la persoana care ne-a supărat sau ne-a făcut rău nu mai
simţim nimic negativ faţă de ea. Sufletul este liniştit, împăcat, şi poate chiar să trimită gînduri de
iubire. Am iertat în întregime atunci cînd, oricîte eforturi am face să ne reamintim, nu mai ştim
care a fost cauza supărării, pentru că ea a dispărut.
Ne vine foarte greu să iertăm cu adevărat. Iertarea este în general de suprafaţă, rămînînd
resentimente. Şi aceasta pentru că totul s-a transformat într-un război al orgoliilor. Inima poate ne
îndeamnă să iertăm, dar mintea orgolioasă ne împiedică. Trebuie să înţelegem că nimic nu
trebuie luat la modul personal. Compasiunea care urmează înţelegerii va conduce în mod natural
către iertare şi iubire.
Tot din orgoliu ne este greu să ne cerem iertare, în cazul în care noi greşim.
Iertarea trebuie exersată, chiar dacă la început ni se pare dificil. Cu timpul va deveni o obişnuinţă
şi în cele din urmă ne vom putea ierta şi pe noi înşine pentru toate rănile şi otrava pe care le-am
creat. Iertarea de sine duce la acceptarea de sine şi apoi la iubirea de sine.
Iubirea este remediul care accelerează procesul de vindecare. Iubirea de sine, iubirea de
aproapele nostru, chiar iubirea duşmanilor noştri. Procesul de vindecare are trei elemente:
adevărul, iertarea şi iubirea de sine.
Dacă nu avem destulă forţă interioară pentru a ierta, putem să cerem ajutorul şi graţia îngerului
devotamentului şi iertării.
Îngerul iertării este reprezentat iconografic cu o crenguţă de liliac în mînă, simbol al purităţii. El se
roagă pentru ca fiecare dintre noi să dobîndească puterea de a ne dărui deplin şi necondiţionat
lui Dumnezeu. Această modalitate de a ne dărui este cunoscută şi ca devotament. Manifestarea
deplină a devotamentului implică şi iertarea tuturor acelora care ne-au pricinuit suferinţă şi
lacrimi. Numai aşa vom putea ajunge să trăim aici şi acum iubirea divină pe care îngerii o
manifestă şi exemplifică neîncetat.
Pentru a ierta corect, îngerul devotamentului şi al iertării ne ajută să vedem rănile şi suferinţele
noastre într-o altă lumină. Rugîndu-l intens să ne ajute să ne detaşăm de trecut şi de suferinţele
noastre, vom accelera procesul de vindecare spirituală. Numai renunţarea la resentimente ne
oferă şansa de a ne putea clarifica diferitele aspecte ale vieţii şi consecinţele acţiunilor noastre
manifestate în prezent. Vom înceta a mai crede că întotdeauna ceilalţi sînt cauza manifestării
necazurilor şi durerilor noastre.
Îngerii iertării ne ajută să înţelegem lecţia la care am fost supuşi, pentru a putea, eliberaţi de
trecut, să trăim plenar clipa prezentă.
Iertarea ne ajută să ne eliberăm de aceste trăiri negative şi să ne ridicăm pe un alt nivel de
conştiinţă.
Iertarea ne aduce în suflet Lumina Divină şi aspiraţia către Dumnezeu.
Indirect, puterea de a ierta ne ajută să dobîndim şi să menţinem o stare de sănătate cît mai bună.
Rugaciunea Sfantului Francisc din
Assisi
 Doamne, fa din mine unealta Pacii Tale Acolo unde
este ura s-aduc iubire, Acolo unde este ofensa s-aduc iertare, Acolo unde este dezbinare s-aduc
unire, Acolo unde este greseala s-aduc adevar, Acolo unde este neincredere s-aduc credinta,
Acolo unde este disperare s-aduc speranta, Acolo unde este intuneric s-aduc lumina ta, Acolo
unde este tristete s-aduc bucurie. O, Stapane, nu te-am cautat atat Spre a fi consolat... cat
pentru a consola, Spre a fi inteles... cat pentru a intelege, Spre a fi iubit... cat pentru a iubi.
Deoarece: Dand... primesti, Pierzand... gasesti, Iertand... esti iertat, Murind... reinvii la viata
eterna!

MEDITAŢIA IERTĂRII DE SINE

 Începe prin a-ţi găsi o poziţie confortabilă şi
închide ochii. Petrece câteva momente creând o atmosferă de Recunoştinţă în interiorul fiinţei
tale.... Apoi concentrează-ţi atenţia asupra respiraţiei urmărindu-i ritmul; urmărind cum intră şi
cum apoi îţi părăseşte trupul. Concentrează-te pe zona inimii. Cu fiecare expiraţie simţi cum
tensiunea şi stresul îţi părăsesc fiinţa. Le scoţi din tine cu fiecare val de aer pe care îl elimini pe
nas. Cu fiecare inspiraţie simţi cum liniştea şi pacea te cuprind tot mai mult. Simţi cum liniştea şi
acceptarea cresc şi se extind înlăuntrul fiinţei tale. Relaxează-te treptat, treptat şi simte cum
inima ta se înmoaie tot mai mult devenind extrem de gingaşă. Apoi proiectează în zona inimii tale
gândul despre tine, despre persoana ta. Vizualizează-te acolo şi îmbrăţişează-te cu tandreţe. În
timp ce te îmbrăţişezi cu căldură concentrează-te asupra iertării, sentimentului de iertare şi simte
cum îţi oferi ţie însăţi iertare. În şoaptă, încet repetă după mine cuvintele: Mă iert. Mă iert. Pentru
orice suferinţă am cauzat, pentru orice durere am cauzat, fie că a fost prin cuvânt ori prin
acţiunea mea, mă iert pe mine însămi. S-ar putea ca spunând această afirmaţie să simţi că ceva
din tine se opune, se luptă, nu acceptă. S-ar putea ca să-ţi treacă prin faţa ochilor multe motive
pentru care nu ai merita iertarea. Este vorba de lucrurile ruşinoase pe care poate le-ai făcut. Este
vorba şi de toate sentimentele de ruşine asociate cu acele fapte. Acceptă tot ce ai făptuit şi tot ce
ai simţit. Simte cum cu expiraţia le scoţi afară din trupul tău şi le elimini. Inspiră şi Expiră. Orice
gând ar apărea în mintea ta acum nu te speria, repetă cuvintele de iertare şi imaginează-ţi că
orice gând rebel se elimină prin expiraţie. Concentrează-te pe iertare care-ţi intră în inimă prin
intermediul aerului pe care îl inspiri în plămâni. Lasă ca iertarea să îţi umple fiinţa. Leagănă-te pe
tine însuţi, îmbrăţişându-te în inima ta, aşa cum o mamă şi-ar îmbrăţişa pruncul. Îmbrăţişează-te
cu tandreţe şi gingăşie acceptându-te deplin pe tine însuţi. Simte cum iertarea îţi inundă întreaga
fiinţă. Repetă de mai multe ori: Mă iert. Mă iert. Rămâi cu aceste cuvinte în gând pentru câteva
minute... Acum adu-ţi în inimă pe cineva care are nevoie de iertarea ta, pe cineva pe care tu ai
vrea să-l ierţi. Îmbrăţişează această persoană în inima ta. Simte-i prezenţa. Expulzează prin
expiraţie orice sentiment ce se opune iertării acestei persoane. Expiră orice sentiment de furie, de
suferinţă sau frică şi inspiră iertare. Relaxează-ţi, înmoaie-ţi pântecele, abandonează orice
rezistenţă. În şoaptă spune acestei persoane: te iert, te iert pentru orice durere mi-ai cauzat,
pentru price suferinţă mi-ai creat prin cuvântul sau prin acţiunea ta. Te iert. La început poate fi
greu să ierţi, dar orice pas spre iertare este un pas făcut spre vindecare spirituală. Ai răbdare cu
tine, repetă cuvintele. Inspiră cuvintele de iertare în inimă. Încearcă să înţelegi ce te opreşte ca
să ierţi cu fiecare inspiraţie. Expiră toate motivele pentru care această persoană nu ar merita
iertarea, toate momentele în care această persoană te-a rănit.Inspiră iertare. Simte cum în
procesul iertării graniţele dintre tine şi acea persoană se dizolvă. Îmbrăţişează această persoană
în inima ta, simte iertarea pe care o simţi pentru această persoană. Îmbrăţişează această
persoană cu dragoste. Repetă în şoaptă: Te iert. Menţine acest gând în mintea ta pentru câteva
minute. Acum adu-ţi în inimă pe cineva de la care ai vrea să-ţi ceri iertare, pe cineva faţă de care
ai greşit sau pe cineva care a suferit din cauza ta şi care şi-a închis inima faţă de tine. Adu acea
persoana în inima ta şi îmbrăţişează acolo cu dragoste şi iertare. În şoaptă repetă cuvintele: cer
iertare de la tine, cer iertare de la tine. Dacă te-am rănit sau dacă ţi-am cauzat suferinţă prin
gândurile mele sau prin faptele mele, te rog să mă ierţi. Expiră orice rezistenţă ai putea simţi
înlăuntrul tău. Expiră resentimentele, suferinţa şi durerea. Scoate-le afară. Repetă cuvintele de
iertare. Simte cum iertarea creşte, lasă iertarea să te cuprindă. Simte inima cum se deschide
pentru a primi iertarea . Crede că ai fost iertat, că iertarea ţi-a fost oferită. Acceptă această
iertare. Repetă „Sunt iertată”. Stai cu aceste gânduri pentru câteva minute... Acum revin-o la
imaginea ta în inimă. Simte fericirea iertării cu toate părticelele fiinţei tale. Eşti iertată, ai iertat, ai
fost iertată. Simte cum uşurarea şi recunoştinţa curg prin tine, umplându-te. Lasă iubirea care
sălăşuieşte în tine să radieze întreaga ta fiinţă. Bucură-te în iertare. Fie ca toate fiinţele să
vieţuiască în iubire. Inspiră adânc recunoştinţă, absoarbe recunoştinţă în fiinţa ta înainte de a
încheia această meditaţie.

IERTARE
Mă iert pentru orice acţiune, gând sau faptă trecută, prezentă sau viitoare din această realitate
sau din oricare altă realitate, ce n-a fost compusă din frecvenţele Iubirii Sacre. Îi iert pe toţi cei
care consider că m-au tratat nedrept în viaţa aceasta sau în oricare altă viaţă şi le returnez,
înfăşurate într-o bulă de iubire, toate amintirile negative, toate energiile de impact şi viitoarele
posibile pe care le-am creat împreună. Rog îngerii iertării să penetreze toate faţetele fiinţei mele
cu frecvenţele Iubirii/Luminii astfel încât să pot deveni „focalizat pe suflet şi centrat în inimă” ca un
Purtător de Lumină şi un maestru.
Îi iert cu uşurinţă pe alţii şi sunt iertat/ă cu uşurinţă.
Mă iert pe mine şi imi eliberez trecutul pe cea mai înaltă cale a sa de evoluţie spirituală.
Iert şi comunic iubire, uşor şi fără niciun efort, acum.
Natura mea iertătoare este molipsitoare.
Îmi eliberez acum trecutul din minte, corp şi afaceri. Sunt liber/ă.
Îmi iert familia şi îi îmbrăţişez cu Iubire şi compasiune.
Dumnezeu mă iubeşte şi mă iartă.
Dumnezeu mă iartă imediat ce Îi cer iertare.
Îi sunt recunoscător/recunoscătoare lui Dumnezeu pentru abilitatea pe care o am de a ierta cu
uşurinţă.
Îmi eliberez trecutul şi mă iert pe mine pentru implicarea mea.
Îi iert cu uşurinţă pe toţi cei care au nevoie de iertare şi mă iert pe mine.
Iertarea este un dar pe care acum mi-l fac mie şi celor din jurul meu.
Trecutul nu are nicio putere asupra mea.
Iertarea mă face să mă simt uşor şi liber/uşoară şi liberă.
Cu cât eliberez mai multe resentimente, cu atât am mai multă iubire de exprimat.
Pe măsură ce învăţ să mă iubesc, îmi vine mai uşor să iert.
Iert pe toată lumea şi toată lumea mă iartă pe mine. Permit Planului Divin să acţioneze asupra
vieţii mele.
Sunt iertat/ă pe măsură ce îi iert pe alţii, iar calea mea este iluminată cu iubire şi lumină.
Iert pe ........ şi binecuvântez Divinitatea din el/ea/ei/ele. Fie să-şi împlinească dorinţa inimii într-un
mod perfect.
Nimeni nu poate fi condamnat pentru această situaţie ........ Lecţia a fost învăţată şi merg mai
departe în Graţie.
Nu judec şi, la rândul meu, nu sunt jedecat/ă. Planul Divin îmi luminează viaţa, dăruiesc tuturor
iubire.
"Iarta-i Doamne, ca nu stiu ce fac!" Asa sa fie!
Amin!

Meditatia Iertarii de Quado (prin Carrie Hart)

Inchideti ochii, respirati profund si relaxati-va! Tot ce vom face, va fi usor si relaxant. Doar
permiteti-va sa fiti, abandonati-va clipei; incetisor invitati universul sa va ofere toate darurile si
bogatiile sale!
Mai intai, vom respira spre un loc linistit, numarand inapoi de la zece la unu. Cand vom ajunge la
unu, va veti simtit foarte, foarte relaxati.
Acum, respirati! Inspirati, zece …. numarati inapoi pana la unu
Si acum, respirati profund la final si cand faceti asta, imaginati-va o scena linistita, un lac cu o
pasare planand usor deasupra capului. Aceasta va fi o scena centratoare, pe care sa o folositi
mai tarziu, pe parcursul zilei, oricand veti simtit nevoia sa fiti relaxati. Doar, imaginati-va aceasta
scena si ea va chema la voi relaxarea totala si deschiderea din aceasta sedinta!
Si acum, va veti oferi voua-insiva un dar minunat. Este vorba despre darul iertarii! Iertarea este
doar o eliberare a trecutului, cu blandete, permitandu-va sa va mutati in acum, unde exista iubire
si abundenta, in acum unde exista libertate si putere! Va veti darui libertatea fata de ceea ce a
fost facut sau a ramas nefacut in trecut si va veti muta in puterea lui acum, a acestui moment, in
care veti pretinde in totalitate, propria voastra viata.
Pe durata acestei meditatii, concentrati-va pe o persoana sau pe un incident. Poate fi cineva pe
care trebuie sa il iertati sau puteti fi voi-insiva. Concentrati-va doar pe un singur lucru, pe care il
veti duce in lumina zilei si apoi il veti elibera cu toata mania, suferinta, invinuirea, vinovatia, frica
si durerea, permitandu-va sa va miscati inainte, in viata voastra.
Si acum, imaginati-va piatra neiertarii din inima voastra. Ea constituie o povara grea pe care ati
purtat-o de foarte mult timp. Observati-o, fierbinte si manioasa, trimitand vapori otravitori prin
corpul vostru si perturbandu-va pacea! Poate ca este prea veche si a fost ascunda mult timp,
incat este acoperita intr-un ambalaj solid de gheata, facandu-va inima rece. In ambele cazuri, noi
trebuie sa eliminam piatra neiertarii si sa ne deschidem inima spre iubire.
Ganditi-va pentru un moment la ceea ce a determinat ca aceasta piatra sa fie aici, in inima
voastra. Poate ca este ceva ce ati facut si pare atat de neiertat, incat nu ati fost capabili sa-l
indepartati. Sau poate fi ceva nefacut sau neoferit la timp, cand ati avut cea mai mare nevoie.
Imaginati-va piatra greoaie a neiertarii si simtiti, din nou, ce a determinat-o sa se formeze! Simtiti,
din nou, mania, absenta iubirii, tradarea! Simtiti cum v-ati simtit atunci!
***
Si acum, observati ingerul ce a aparut inaintea voastra! El sta inaintea voastra pregatit sa scoata
piatra neiertarii din inima voastra. Dar, voi trebuie sa ii permiteti acest lucru. Cu ochii inca inchisi,
respirati adanc si dati din cap afirmativ “da” catre ingerul vostru si permiteti-i sa va ofere acest
dar.
Incetisor, ingerul introduce mana sa in inima voastra si indeparteaza piatra neiertarii. Cand face
asta, cand piatra este indepartata din inima voastra, lasati toata energia ei sa plece cu ea!
Eliberati toata invinuirea, toata durerea! Eliberati-le prin vointa! Lasati toata energia pietrei sa va
paraseasca si permiteti-va sa varsati lacrimi de alinare, cand aceasta piatra este luata din inima
voastra, cand este extrasa si acum se afla in mainile ingerului stralucitor, care sta inaintea
voastra.
El o mentine in fata voastra. Pentru o clipa simtiti-o cum pleaca. Simtiti otrava care va paraseste
inima si pleaca cu piatra! Lasati ingerul sa le preia!
Si acum, ingerul se inalta spre ceruri, unde duce piatra ca sa fie transmutata un lumina si iubire.
Priviti cand se intampla asta, cand piatra ortravitoare, diforma este preschimbata intr-un cristal
scanteietor, plin de iubirea nesfarsita a universului!
***
Acum, ingerul coboara si se aseaza inaintea voastra, cu miraculosul cristal din iubire in mainile
sale. El il tine inaintea voastra si, din nou, va cere permisiunea.
Si, cu ochii inca inchisi, acum, dati afirmativ din cap “da” pentru a permite ingerului sa va plaseze
acest cristal stralucitor al iubirii care iarta, in inima voastra!
Ah, simtit-o cum patrunde in voi! Simtiti cum lumina lui se raspandeste prin corpul vostru! Simtiti-o
cum straluceste si straluceste in voi, trimitand raze ale luminii si iubirii prin corpul vostru!
Simtiti-o cum vindeca locul in care a stat piatra timp indelungat! Simtiti-o cum va purifica de
durere, de manie, de raceala de a fi inchis. Simtiti-o cum va aduce intregirea, cum va aduce darul
iubirii si al iertarii! Simtiti cum va face sa fiti pregatiti pentru iubire!

***
Acum, vom trece prin centrii vostri energetici, cunoscuti ca chakras si usurand curgerea, incat
aceasta iertare sa se imprastie prin corpul vostru, vindecandu-va si redandu-va intregului.
Incepeti cu inima voastra si imaginati-va culoarea verde! Lasati inima voastra sa se umple
complet cu iubirea iertarii! Luati toate locurile in care inima voastra a devenit rece si impietrita,
toate locurile in care era fierbinte si manioasa si inlocuiti-le cu aceasta lumina a iubirii, a iubirii
pure, a iubirii nesfarsite a universului! Simtiti-o cum straluceste in voi!
Si acum, lasati acea lumina sa coboare pana ajunge in centrul vostru, in plexul vostru solar, in
timp ce voi va imaginati culoarea galbena. Si aici, lasati lumina iubitoare sa va determine sa fiti
total centrati in voi-insiva! Plecata este frica de a avea incredere in alta persoana! In locul ei este
adusa cunoasterea ca viata este asa cum trebuie sa fie. Plecat este sentimentul ca v-a fost luat
ceva! In schimbul sentimentului de gol sau de a fi incomplet, simtiti-va intreg si centrat, absolut
complet, exact asa cum sunteti!
Si acum, lasati lumina sa mearga mai departe, in centrul pasiunii si al sexualitatii voastre, in timp
ce va imaginati culoarea portocalie. Si aici, lasati iertarea sa va redea iubirea de viata,
capacitatea voastra de a fi incantat de lucrurile noi! Si, lasati-o sa va redea si abilitatea voastra de
a avea relatii, care sa nu fie patate de tradare si lipsuri! Simtiti cum lumina deschide fluxul si va
va permite sa va conectati cu alti oameni, sa va conectati cu pasiunile voastre din viata! Lasati-o
sa va reaminteasca cat sunteti de atractivi, asa cum sunteti, in acest moment!
Si acum, lasati lumina sa patrunda in chakra radacina, care se afla la baza coloanei voastre.
Imaginati-va culoarea rosie! Si aici, lasati stralucirea iertarii sa va redea sentimentul de siguranta!
Lasati-o sa va indeparteze orice sentiment de nesiguranta si in schimb, simtiti cum aceasta
iertare v-a dat inapoi viata voastra, v-a dat inapoi abilitatea voastra de a avea grija de voi, fara
frica si teama, v-a dat inapoi abilitatea voastra de a fi stabili si in siguranta, stiind ca voi puteti sa
va eliberati de greseli, ca puteti merge mai departe, neavand importanta ce ati facut sau ce vi s-a
facut si ducand o existenta stabila si in siguranta! Lasati lumina iertarii sa va redea acest
sentiment al stabilitatii si sigurantei, in viata voastra!
Si apoi, lasati lumina sa se imprastie prin picioarele voastre, relaxandu-le si permitandu-va sa stiti
ca nu exista nimic de care sa va temeti, nimic de care sa fugiti! Totul este bine!
Acum, permiteti sa revenim la inima voastra, unde se afla cristalul iubirii si iertarii stralucind! Din
nou, simtiti-il in inima voastra pentru un moment si scaldati-va in stralucirea lui! Simtiti cum inima
voastra se vindeca si devine mai puternica si mult mai iubitoare, clipa de clipa!
Acum, lasati lumina sa urce spre gatul vostru, in timp ce va imaginati culoarea albastra! Si aici,
lasati sa iasa cuvantele “eu iert”! Lasati aceste cuvinte sa cante prin sufletul vostru: eu iert, eu
iert, eu iert!
Si lasati aceasta lumina a iertarii sa va redea abilitatea voastra de a va exprima si de a spune ce
trebuie sa spuneti, fara frica! Lasati-o sa va redea abilitatea voastra de a va exprima deschis si cu
bucurie! Si da, cu mare iubire!
Si acum, lasati lumina sa difuzeze spre locul din mijlocul fruntii voastre, cunoscut ca al treilea
ochi! Imaginati-va o culoare albastra adanca, un albastru indigo, in timp ce simtiti lumina ce
patrunde in aceasta zona! Observati cum va deschide abilitatea voastra intuitiva, cum va reda
vederea interioara si exterioara! Simtiti cum va indeparteaza norii confuziei si va permite sa-i
vedeti pe ceilalti oameni, asa cum sunt de fapt acum, fara coloratura a celor ce s-au petrecut in
trecut! Observati cum vederea voastra scanteiaza de claritate, curatata de manie, invinuire, regret
si doruri, lasandu-va sa vedeti totul asa cum este, chiar acum, in toata frumusetea si minunatia
lui! Permiteti-va sa vedeti lucruril asa cum sunt si aflati ca totul este asa cum trebuie sa fie!
Si acum, lasati lumina sa se inalte la coroana capului vostru, in timp ce va imaginati culoarea
violet! Ah, simtiti cum se deschide canalul cunoasterii voastre! Inaltati-va atentia mai sus si mai
sus, pana veti simti conectarea cu propriul vostru sine-suflet, o conectare pura a iubirii si a
energiei curgand intre sinele vostru suflet si coroana capului vostru!
Simtiti cum sinele vostru suflet este alcatuit din iubire si asta prin indepartarea neiertarii, caci voi
v-ati deschis imediat acest canal mai mult si mai mult, atat de mult incat acum toata energia
sinelui vostru suflet este capabila sa curga in jos!
Simtit-o acum, simtit-o cum curge in jos si se revarsa in intregul vostru corp! Simtiti iubirea,
iubirea totala, iubirea completa, in timp ce se revarsa prin voi, va purifica si va echilibreaza!
Simtiti-o, de la coarana capului vostru, pana la degetele picioarelor voastre!
Simtiti ce doreste sinele vostru suflet de la voi! Simtiti cum totul este bazat pe iubire, pe iubire si
pace si pe bucuria linistita! Simtiti cum aceasta este capabila acum sa se reverse netulburata prin
voi!
Si pentru un moment, doar scaldati-va in aceasta lumina!
***
Si astazi, cand veti patrunde in activitatea zilnica, daca veti incepe sa reveniti la unele ganduri si
sentimente vechi, doar puneti-va mana deasupra inimii voastre si in liniste spuneti-va “Eu iert”!
Apoi, observati cristalul ce straluceste in inima voastra, daruind iubire, iubire si mai multa iubire!
Simtiti-il cum straluceste in inima voastra si simtiti cum acea lumina se imprastie in corpul vostru!
Oferiti-va acest dar mereu si mereu, pana cu greu va veti aminti, cum ati simtit acea piatra!
Si acum este momentul sa revenim. Miscati-va degetele, apoi picioarele! Miscati-va degetele de
al maini, apoi mainile! Ridicati-va bratele deasupra capului si intindeti-le! Si, cand sunteti pregatiti,
respirati inca o data profund si deschideti-va ochii!
Si reamintiti-va astazi, ca iertarea este un dar oferit voua-insiva. Este un mod de a va rechema
viata voastra, de a continua si de a crea viata cum doriti, cu adevarat! Spuneti mereu si mereu:
Eu iert, eu iert!

de un real folos pentru cei care practica yoga si au initierea in mantra

MARII PUTERI COSMICE A COMPASIUNII TARA

este si meditatia LAYA YOGA CU MANTRA SPECIFICA DE COMUNIUNE CU

MAREA PUTERE COSMICA TARA

http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=3888

TARA, Marea Putere Cosmică a Compasiunii

o sinteză realizată de Verona Muntean şi Dan
Bozaru

În panteonul tantric hindus, Tara este cea de-a doua

Mare Putere Cosmică şi totodată ea reprezintă cea
mai importantă şi cea mai adorată zeitate în cadrul
budismului tantric tibetan (calea vajrayana). Cele mai
dese şi complexe referiri la această mare putere
cosmică (Tara) le găsim însă în cadrul tradiţiei budiste
tibetane, unde ea mai este cunoscută şi sub numele
de Tarini. În această tradiţie, numeroasele forme ale
zeiţei sunt prezentate ca tot atâtea aspecte diferite sau
funcţii ale lui Tara, semnificând elemente particulare
ale acestei expresii foarte elevate a conştiinţei divine
în Manifestare. În plus, invocarea şi adorarea (puja) lui
Tara este intim corelată (în cadrul tradiţiei tibetane) cu panteonul complex al celor cinci “Familii”
de energii divine creatoare şi, prin urmare, al celor cinci Dhyani Buddha-şi. În aceste condiţii, este
foarte dificil să putem face o omologare precisă între zeităţile (grupul de zeităţi) care sunt
asociate caracteristicilor principale ale lui Tara şi marea putere cosmică ce este prezentată în
tradiţia tantrică hindusă. Vă prezentăm în cele ce urmează diferitele aspecte şi ipostaze ale
acestei Mari Puteri Cosmice şi Zeiţe, aşa cum se regăsesc ele în diferite tradiţii şi culturi ale lumii.
Acest amplu material va fi structurat pe subcapitole, pe care vă invităm să le parcurgeţi cu multă
atenţie, ele relevându-ne întreaga splendoare şi măreţie a acestei grandioase Puteri Cosmice,
care este TARA:1. Ipostaze şi atribuţii ale Marii Puteri Cosmice TaraÎn general vorbind,
formele de reprezentare ale zeiţei Tara sunt redate în diferitele texte ale spiritualităţii hinduse şi
tibetane aproximativ în aceiaşi termeni, diferenţele existând mai ales în ceea ce priveşte
obiectele pe care zeiţa le ţine în mâinile sale. Textul Sadhanamala Tantra descrie un lung şir de
astfel de “zeiţe Tara” care sunt emanate din sfera gigantică de conştiinţă a marelui Dhyani
Buddha (sau jina) Amoghasiddhi. Citiţi textul integral aici...
2. Legende Legendele şi miturile diferitelor culturi vorbesc despre Cea Care Dă Viaţă, Cea Care
Este Plină De Înţelepciune, Marea Putere Cosmică A Compasiunii, Lumina Cerească. Ea este
cunoscută sub diferite nume şi revelată sub multe aspecte. Adorarea sa continuă şi astăzi în
şcolile tradiţionale din Asia.Citiţi continuarea aici...
3. Imnuri de slavă închinate Marii Puteri Cosmice Tara "O, Mamă Divină Tara Tu cea care
creezi totul, Energie Supremă În universul fără margini. Strălucitoare asemeni unei stele Cu ochii
strălucind asemeni fulgerului..."Citiţi continuarea imnului aici...4. Semnificaţia numelui. Sunetul
primordial Atunci când ne raportăm la diferitele aspecte ale vieţii şi existenţei noastre, Marea
Putere Cosmică Tara acoperă un spectru larg de activităţi care cuprind atât planul
microcosmosului uman cât şi, prin omologare, planul întregului Macrocosmos. Astfel, Tara
reprezintă în planul divin al Creaţiei însăşi forţa divin purificatoare a respiraţiei care este un
proces vital pentru orice fiinţă vie. Citiţi textul integral aici...5. Adorarea Tarei în diferite tradiţii.
Modalităţi practice de adorare Terra, Tar, IshTar, Tarahumara sunt tot atâtea denumiri ale Marii
Zeiţe Tara, aşa cum sunt ele regăsite în diferite tradiţii ale culturilor lumii. Reprezentările sale
multiple se regăsesc răspândite pe tot globul pământesc, încă din cele mai vechi timpuri. Una
dintre modalităţile de adorare a Marii Puteri Cosmice Tara este prin invocarea Graţiei Divine
pentru a salva şi elibera toate fiinţele din Manifestare, adică implorarea Marii Puteri Cosmice Tara
de a-şi revărsa compasiunea Ei nesfârşită în inima fiecăreia dintre fiinţele Creaţiei lui Dumnezeu.
Citiţi continuarea textului aici...6. Reprezentarea tradiţională simbolică a Marii Puteri
Cosmice TaraTara este în general reprezentată şezând pe un tron din floare de lotus cu piciorul
drept lăsat în jos, purtând ornamentele bodhisattva-şilor şi ţinând un lotus închis de culoare
albastră (utpala). Ea este reprezentată ca având trei sau şapte ochi, făcând diferite mudre cu cele
patru mâini ale sale sau ţinând diverse obiecte. Citiţi textul integral aici...
7. Reprezentări artistice ale Marii Puteri Cosmice Tara
Nenumăratele ei reprezentări le puteţi vedea aici...
8. Yantra Marii Puteri Cosmice Tara
Yantra este o diagramă geometrică simplă în care sunt sintetizate caracteristicile esenţiale
simbolice ale unei anumite mari Puteri Cosmice sau a unei zeităţi sau a unei anumite energii
divine din Macrocosmos. Ea este utilizată în vederea unei consonanţe telepatice spirituale pentru
a realiza fuziunea cu Conştiinţa sau realitatea acelei sfere de forţă, fiind un simbol esenţial al
divinelor sale caracteristici, al puterilor sale sau al anumitor aspecte fundamentale ale acesteia.
Vizualizaţi yantra Tarei aici...
Să fim deschişi şi să atragem în fiinţa noastră, de fiecare dată când
este necesar, energiile divine ale iertării
de GREGORIAN BIVOLARU, Profesor Yoga
 Întocmai precum energia iubirii, întocmai precum energia fericirii, întocmai precum energia bucuriei există şi energia
divină a iertării, cu care putem intra în stare de rezonanţă ocultă. Aşa cum iubirea atrage iubirea, bucuria atrage
bucuria şi la fel, iertarea atrage iertarea. Pentru a face să apară în universul nostru lăuntric starea de iertare, trebuie
să atragem în fiinţa noastră energia subtilă divină a iertării.

Starea de sensibilitate cu totul aparte în care iubirea ne face să trăim, precum şi relativa vulnerabilitate pe care o
aduce cu sine abandonul şi dăruirea în faţa fiinţei umane pe care o iubim conduc, în unele cazuri, la suferinţă. În
anumite situaţii, este posibil nu numai să îi provocăm fiinţei iubite, chiar fără să vrem, unele suferinţe, dar totodată
este posibil să ne expunem chiar şi noi înşine trăirii unor suferinţe. Astfel de situaţii, în care unele fiinţe umane se
confruntă cu anumite suferinţe, care sunt provocate de iubire, sunt aproape inevitabile. Este însă esenţial să reţinem
că toate aceste suferinţe evidenţiază, de fapt, neputinţa noastră de a ne detaşa.

Aceia care sunt cu adevărat capabili să se detaşeze nu vor fi niciodată afectaţi şi, tocmai de aceea, ei nu vor suferi
din cauza iubirii. Să vedem însă ce se poate face în cazul acelora care, din cauza neputinţei lor de a se detaşa
prompt, suferă sau se simt răniţi din cauza iubirii. Acelora care nu sunt capabili să se detaşeze, iubirea le provoacă
unele răni sufleteşti şi suferinţe. Remediul suveran care le vindecă pe toate este, pe cât de simplu, pe atât de
irezistibil: energia divină a iertării.
Privind realitatea din perspectiva legii talionului – care implică să scoatem „dinte pentru dinte şi ochi pentru ochi“ –
fiecare fiinţă umană are dreptul să se răzbune. Ea nu are nici un motiv să ierte. Iertarea nu reprezintă însă numai o
binevenită acţiune de terapie psihică. Ea este, totodată, o operaţiune care revelează sufletul ce se ascunde dincolo
de inima rănită.

Fiecare fiinţă umană care suferă s-a confruntat cu aspecte, situaţii şi experienţe care la prima vedere par de
neiertat. Toate acestea trezesc în ea dorinţa imensă de a-şi lua revanşa, de a se răzbuna. Fără îndoială că, dacă nu
ar exista astfel de situaţii, pe care le putem privi totodată ca fiind nişte lecţii spirituale şi nişte teste iniţiatice, nu am
putea învăţa niciodată cu adevărat ce înseamnă iertarea. Şi totuşi, cu toate acestea, noi trebuie să iertăm.

Atunci când reuşim cu adevărat să iertăm, iertarea care apare nu înseamnă neapărat uitare (adică suprimarea
completă a faptei sau a acţiunii care ne-a rănit din memoria noastră), şi nici închiderea ochilor (făcând astfel pe
prostul). Iertarea nu înseamnă nici să pretindem, într-un mod aberant, că de fapt nu s-a produs absolut nimic (recurgând la tot felul de argumente
speculative sau în mod evident aberante). Dimpotrivă, iertarea implică examinarea lucidă şi detaşată a suferinţei sau a rănii din toate punctele de
vedere, aceasta fiind apoi vindecată complet, prin intermediul energiei subtile divine a iertării, care face să apară efecte simultane la nivelul sufletului.

Ca să putem ierta, trebuie să atragem în universul nostru lăuntric, prin invocare, energia subtilă divină a iertării. Aceasta se realizează prin implorarea
sinceră, umilă şi plină de iubire a ajutorului lui DUMNEZEU TATĂL. Într-o asemenea situaţie, după ce am făcut consacrarea fructelor acelei acţiuni lui
DUMNEZEU TATĂL, Îi vom cere lui DUMNEZEU TATĂL să reverse în fiinţa noastră energia subtilă divină a iertării. Stând în picioare, cel mai bine cu
faţa către răsărit, vom rosti atunci lăuntric următoarea rugă simplă şi eficientă: „DOAMNE DUMNEZEULE, TATĂ CERESC, TE IMPLOR CU
UMILINŢĂ SĂ REVERŞI ÎN FIINŢA MEA ENERGIA TA DIVINĂ A IERTĂRII. TE IMPLOR SĂ MĂ AJUŢI SĂ-I IERT ÎN MOD TOTAL ŞI
NECONDIŢIONAT PE TOŢI CEI CARE MI-AU GREŞIT, ATÂT CU VOIE, CÂT ŞI FĂRĂ VOIE. ÎŢI MULŢUMESC PENTRU CĂ MI-AI ASCULTAT RUGA
ŞI MĂ AJUŢI. AMIN.“

Vom rosti apoi de minim şapte ori această rugă simplă şi de fiecare dată, în finalul ei, vom simţi cum în fiinţa noastră se revarsă, de sus în jos, prin
creştet, inundându-ne întreaga fiinţă, energia subtilă divină a iertării. Atunci când această revărsare a energiei subtile a iertării divine încetează,
trecem apoi la cea de-a doua rostire şi continuăm la fel cu fiecare rostire în parte.

În finalul acestor rostiri, ne gândim apoi clar la fiinţa pe care dorim să o iertăm şi la acţiunile sau situaţiile pentru care o iertăm. Apoi vom simţi cum
energia subtilă divină a iertării exercită o acţiune inefabilă, în finalul căreia apare o stare specifică de uşurare şi de purificare interioară, care indică
faptul că energia subtilă divină a iertării a exercitat această operaţie de anihilare cu succes. În final, vom avea posibilitatea să verificăm eficienţa
iertării prin apariţia în fiinţa noastră a unei stări de detaşare completă faţă de aspectele, acţiunile şi situaţiile care ne-au provocat suferinţă sau durere,
precum şi faţă de fiinţa care le-a declanşat.

În cazul în care constatăm că încă mai persistă anumite tendinţe stranii, care ne arată că procesul de iertare nu a fost finalizat în totalitate, se reia de
mai multe ori procedeul descris anterior, până când se instalează în fiinţa noastră acea stare specifică de detaşare completă despre care am vorbit
aici.

Oferim în cele ce urmează o a doua metodă eficientă care ne permite să iertăm cu ajutorul energiei divine a iertării. Şi în cazul acestei metode, este
stringent necesar să rostim de minim şapte ori ruga pe care am expus-o în acest capitol, înainte să o punem în practică. Apoi, după ce ne-am încărcat
foarte bine fiinţa cu energia subtilă divină a iertării, vom trece la următoarea etapă şi vom urmări să punem în practică cea de-a doua metodă, pe care
o expunem acum.

Să vedem acum care va fi modul de acţiune pe care îl vom utiliza pentru a ierta? Mai întâi de toate vom urmări să ne transpunem cât mai bine în
„pielea“ celui care ne-a rănit sau care ne-a făcut să suferim. Menţinându-ne în fiinţa şi în pielea agresorului, a celui care ne-a făcut rău, vom urmări
apoi să ne gândim cu luciditate şi detaşare ce am fi făcut noi dacă am fi fost în locul lui, în exact aceleaşi circumstanţe? Mai ales atunci, noi trebuie să
ne întrebăm, cu o maximă luciditate şi detaşare, cum anume am fi reacţionat?

Imediat după aceea, vom începe să examinăm persoana care ne-a provocat acea suferinţă sau durere, în afara contextului în care ea ne-a ofensat,
plasând-o, cu ajutorul imaginaţiei creatoare, într-un context şi într-un cadru complet diferit. De pildă, vom urmări să ne imaginăm cum anume arăta
persoana pe care vrem să o iertăm pe vremea când era copil sau, şi mai bine, ne vom aduce aminte, cât mai exact cu putinţă, de o anumită situaţie
sau conjunctură în care, la un moment dat, ne-am întâlnit şi atunci ne-am înţeles chiar foarte bine cu ea.

În finalul acestei operaţii de vizualizare, vom rămâne cu ochii închişi, într-o stare de reculegere, şi apoi vom aspira să ne deschidem la maxim inima,
invocând totodată ajutorul lui DUMNEZEU TATĂL şi cerându-I să ne umple inima şi fiinţa de energia subtilă a compasiunii Sale infinite.

În finalul acestei acţiuni trebuie să se instaleze starea de detaşare deplină despre care am vorbit anterior în acest capitol. Atunci când este dusă la
bun sfârşit cu ajutorul energiei subtile divine a iertării, care este atrasă în fiinţa noastră din Macrocosmos, iertarea reprezintă o graţie dublă. Ea o
eliberează de sentimentul vinovăţiei pe fiinţa umană căreia îi este acordată şi totodată elimină amărăciunea, suferinţa, tensiunile şi încordarea care
sunt specifice şi se menţin fără încetare în universul lăuntric al fiinţei în cauză, în lipsa iertării.

Ar mai trebui adăugat că, în plus, iertarea dusă la bun sfârşit cu ajutorul energiei subtile divine a iertării, îl prezintă pe cel iertat într-o lumină nouă,
care este lumina cea tainică a iubirii şi nu cea a judecăţii. Starea de detaşare care se instalează la scurt timp după aceea, atunci când iertarea a fost
dusă la bun sfârşit, arată că am reuşit, fără îndoială, să iertăm în totalitate. În cazul în care această stare de detaşare deplină nu se instalează, vom
relua procesul de mai multe ori, până când vom reuşi. Am mai putea adăuga aici că, atunci când începem să acţionăm cu energia subtilă divină a
iertării, la început va fi mai greu. Apoi, pe măsură ce vom dobândi experienţa necesară, ne va fi din ce în ce mai uşor să iertăm, folosindu-ne de
fiecare dată pentru aceasta de energia subtilă divină a iertării. Aşa cum am arătat la început, iertarea atrage întotdeauna după sine iertarea. Procesul
de rezonanţă ocultă care se declanşează atunci este inevitabil.
În concluzie, este foarte important să înţelegem că, atunci când nu o iertăm pe fiinţa umană care ne-a greşit, starea de chin şi de suferinţă rămâne
neîncetat în universul nostru lăuntric şi generează o rezonanţă ocultă, care alimentează acea suferinţă până în momentul în care energia iertării
anihilează acele răni, acele suferinţe şi le face să dispară pentru totdeauna. În timp ce judecata contractă sufletul şi îl expune la o suferinţă fără de
sfârşit, iertarea îl eliberează imediat de aceste răni şi suferinţe şi, liniştindu-l, îi permite să înflorească.

Fragment din lucrarea SECRETE AMOROASE ESENŢIALE PENTRU CUPLURILE YOGHINE CARE ASPIRĂ SĂ FIE FERICITE de Gregorian
Bivolaru
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?item=4653&lang=RO

http://venus.org.ro/index.php/ro/femeia/20-autocunoastere/39-terapia-iertarii-i
http://venus.org.ro/index.php/ro/femeia/20-autocunoastere/161-terapia-iertarii-2

Pentru cine aspira sa inteleaga mecanismul esoteric al iertarii si sa reuseasca sa atinga

starea de iertare completa, constienta, fireasca si definitiva este recomandat sa studieze
metoda traditionala specifica Din Hawaii numita Ho Opono Pono. Prezentarea metodei se
gaseste pe internet in multe limbi, inclusiiv romaneste.