Discriminare de gen

Poziţie: pro existenţei discriminării de gen în România

Roxana Boboc, Grupa 1, Seria 1, Facultatea de Sociologie şi Asistenţa Socială

roxana.boboc91@yahoo.com
 Discriminarea de gen a reprezentat de-a lungul timpului o temă de dezbatere în rândul
sociologilor, deoarece existenţa acesteia a generat numerose schimbări în cadrul societăţii. Evoluţia
discriminării este o condiţie sine qua non în cercetarea unei societăţî, aceastanemanifestându-se în
aceeaşi formă de la o societate la alta. Deşi în România discriminarea de gen a suferit numeroase
transformări, garantându-se raportul de egalitatea dintre persone de sex opus prin lege, eu sunt de
parere că sub o altă formă, aceasta se manifestă încă.

În primul rând, situaţia economică a femeilor se află în inferioritate faţă de cea a

bărbatului în general, acestea sunt de asemenea dezavantajate în ceea ce priveşte locul de muncă,
bărbaţii fiind favorizaţi în obţinerea mai rapidă a unui loc de muncă şi mai ales a unuia mai bine platit.
Această afirmaţie este susţinută şi de Liliana Popescu în lucrarea „Gen si politică-femeile din România în
viaţa publică”, care analizează situaţia femeilor implicate în viaţa activă: „Din totalul populaţiei active,
43,8% o reprezintă femeile. Dar deşi cele mai multe femei au propriile resurse de câştig, în România, ca
în majoritatea statelor sărăcia este feminizată.Câştigurile erau în 1996, în medie, cu 10,9% mai mici
decât ale bărbaţilor, iar domeniile în care femeile sunt majoritare sunt „dotate” cu salarii sub media pe
economie. Numărul familiilor monoparentale a crescut de 1,5 ori faţă de 1990. Ele sunt cele mai sărace
familii, iar cazul clasic e cel al mamei abandonate cu unul sau mai mulţi copii. Protecţia nu funcţionează
nici în privinţa şomajului. Femeile sunt primele concediate, iar şansele de a abţine o slujbă sunt din ce în
ce mai mici pentru femeile tinere.Aproape un sfert din aceasta categorie, 23%, sunt şomere. Iar atunci
când se angajează, femeile tinere sunt vulnerabile la hărţuirea sexuală- un alt aspect pe care legislaţia
românească îl cuprinde doar în forma unui proiect de Egalitate de şanse, aprobat numai la nivelul
Executivului în mai 1998.”( „Gen si politică-femeile din România în viaţa publică”,coordinator Liliana
Popescu, 1999, pag. 7 ) Acest fapt este scos în evidenţă şi de grupul de integrare europeană într-un
articol ce scoate în dezvoltă situaţia României în ceea ce priveşte discriminarea de gen : „The Law on
Equal Opportunities for Women and Men is the only legal text providing for the principle of
equal pay for work of equal value. Furthermore, it explicitly defines and prohibits both direct and
indirect discrimination as well as sexual harassment”.1

De asemenea, un alt argument al existenţei discriminării de gen în România il constituie

neconsemnarea istorică a femeilor. Deşi sunt multe femei ce au avut realizări pe toate planurile,
activitatea bărbaţilor este considerată mult mai importantă în ceea ce priveşte societatea. Astfel

1
Sursa:Socrates Grundtvig„Gender equality creates democracy”, Prepared by Group for European
Integration,accesat la data de 25.01.2011
conform Lilianei Popescu, femeile sunt lipsite de exemple ce ar putea să le stimuleze implicarea în sfera
privată, acestea fiind consemnate de foarte puţine ori, fiind de asemenea cunoscute în cercuri
restrânse, masele neavând acces la astfel de informaţii. Această opinie este confirmată şi în cartea Arinei
Avram: „ Femei celebre-mică enciclopedie”, în aceasta regăsindu-se doar un caz particular,o româncâ ce
a reuşit să devină celebră prin activitatea sa şi anume Nadia Comăneci, un exemplu de perseverenţă,
talent şi success.

În altă ordine de idei, discriminarea de gen există în România, iar aceasta poate fi
subliniată cel mai bine de poziţia socială a femeii din România. De cele mai multe ori, concepţia
implementată de-a lungul anilor conform căreia femeia trebuie să aibă grijă de familie, iar bărbatul
trebuie să asigure situaţia economică a acesteia, împiedică femeia să acceadă la poziţii înalte în
societate, acestea centrându-se pe îngrijirea copiilor, satisfacerea nevoilor afective ale familiei, uitând cu
desăvârşire de propriile dorinţe şi simţiri. În acest sens într-un articol ştiinţific de economie teoretică şi
aplicată, redactat de Mihaela Dobre şi Dorel Ailenei este studiată importanţa familiei atât pentru femei,
cât şi pentru bărbaţi. Astfel, se scoate în evidenţă ca pentru femei acesta are o importanţă mult mai
mare, în timp ce bărbaţii acordă o importanţă deosebită locului de muncă. Următorul tabel preluat din
articolul menţionat mai sus subliniază impornanţa lucrurilor în viaţa bărbaţilor şi în viaţa femeilor:

Familia Locul de Relaţiile cu Viaţa social- Religia Politica

muncă prietenii culturală
Bărbaţi 39,1 42,6 45,1 44,6 44,5 50,6
Femei 60,9 57,4 54,9 55,4 55,5 49,4

Raportat la un alt palier de analiză, raportul femeie-bărbat se soldează aproape

întotdeauna cu aprecierea celui de-al doilea menţionat. Dintotdeauna femeile au fost considerate mai
puţin inteligente decât bărbaţii, mai puţin pricepute în ceea ce priveşte conducerea automobilelor şi aşa
mai departe. Aceste afirmaţii se pare că nu se bazează totuşi pe niciun temei. Astfel, în ziarul „Adevărul”,
se regăseşte un articol postat în data de 21 februarie 2010, realizat de redactorul Valeria Cupă unde se
infirmă prejudecata conform căreia femeile conduc mai prost decât bărbaţii, conform rapoartelor
poliţiei. Se pare că se înregistrează mai puţine accidente grave la femei decât la bărbaţi:„ La sfârşitul
anului trecut, în România existau 4.261.479 (70,28%) de şoferi bărbaţi şi 1.801.617 (29,72%) de
femei cu permis auto. Raportat la numărul de accidente grave  produse anul trecut, rezultă că
bărbaţii au fost vinovaţi în 8.515 de cazuri (83,5 %), urmate de decesul a 2.431 de persoane şi
rănirea gravă a altor 7.588. În aceeaşi perioadă de referinţă, femeile au produs 1.684 de accidente
grave (16,5% ), soldate cu 365 de morţi şi 1.500 de răniţi.”(ziarul „Adevărul”, ediţia din 21
februarie 2010, articol:<< Statistica ucide mitul:„ Of femei la volan!”>>) 2.Astfel se poate
concluziona, în acord cu blogul Liviei Axente, al cărui articol a fost scris în data 11 octombrie
2008, că:„ femeile şi bărbaţii sunt două entităţi diferite. Fiecare are părţi bune şi mai puţin bune
în domenii în care se excelează” (Livia Avente, articol redactat în 11 octombrie 2008 )3

Astfel putem conchide că discriminarea de gen este o problemă importantă în

România, mai ales pentru faptul că ea nu se realizează în acord cu normele sociale, acest lucru
subliniind diferenţa dintre esenţă şi aparenţă. Mai exact, cu toate că femeile şi bărbaţii sunt
declaraţi egali din punct de vedere legal, situaţia stă cu totul altfel în practică. Astfel, prin faptul
că femeile obţin mai greu un loc de muncă, în comparaţie cu bărbaţii, prin toate acele prejudecăţi
declarate în ceea ce priveşte femeia, şi prin concepţia tradiţională despre raportul femeie-
activarea în sfera privată, se poate demonstra existenţa unei forme de discriminare la adresa
acesteia.

2
Sursa:„Adevărul”, ediţia din 21 februarie 2010, articol:<< Statistica ucide mitul:„ Of femei la volan!”>>,Valeria
Cupă, ediţia online, accesat la data de 25.01.2011

3
Sursa:blog personal, Livia Axente, articol realizat la data de 11 octombrie 2008,„Misogism, concluzie…ce
confuzie”, accesat la data de 25.01.2011
Bibliografie

AVRAM Arina , (2004)„Femei celebre-mică enciclopedie”, Edituta Allfa Bucureşti. P 270.

Coordinator POPESCU Liliana (1999), „Gen si politică-femeile din România în viaţa publică”, Editare
computerizată: Centrul AnA, Tipar executat la: Meta Graphos srl, P 5-7.

http://store.ectap.ro/articole/539_ro.pdf ,accesat la data de 25.01.2011.

http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Statistica_ucide_mitul_-Of-
femei_la_volan_0_212379185.html ,accesat la data de 25.01.2011.

http://axentelivia.wordpress.com/2008/10/11/misogism-concluzie-ce-confuzie-567/ ,accesat la data de

25.01.2011.

http://www.gender-equality.webinfo.lt/results/romania.htm, accesat la data de 25.01.2011.