Eu nu strives corola de minuni a lumii

de Lucian Blaga

Primul volum de poezie a lui Blaga, „Poemele luminii”, apărut în 1919, promovează o „poezie cosmică,
străbătută de fiori metafizici” (Dicționarul General al Literaturii Române) și conține și poezia manifest
„Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”. Volumul reliefează concepția metafizică a poetului așa cum va
fi ea prezentată și în volumul filosofic „Trilogia cunoașterii.”

Modernismul reprezinta o orientare culturala manifestata la inceputul secolului 20, in care noul si inovatia
formelor se opuneau valorilor de tip traditional. Ca specie „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este
o artă poetică, poezie ce prezintă idei despre menirea poetului în univers, viziunea sa despre lume și rolul
artei sale. Aparține expresionismului prin expresia pură a stărilor sufletești ale autorului („eu iubesc”,
„îmbogățesc”) și prin imaginile artistice puternice, violente, prin elanul vital, starea de neliniște și impuls
interior ce derivă din text: „eu nu strivesc”, „nu ucid”. Este modernă prin limbajul ambiguu, prin înnoirile
prozodice: măsură variabilă, vers liber, ingambament („Lumina altora/ sugrumă vraja nepătrunsului
ascuns/ în adâncimi de întuneric…”) prin intelectualism dar și prin noutatea metaforei (misterul este
sugerat aici de metafora „vraja nepătrunsului ascuns”, iar „lumina” sugerează cunoașterea).

Tema poeziei este cunoașterea poetică, act de exprimare artistică autentică a eului liric blagian. Aceasta
este de tip luciferic, artistic, intuitiv, definind viziunea despre lume specifică autorului.

Ideea cunoașterii se construiește în primul rând pe motivul luminii, foarte prezent în volumul Poemele
luminii, aici fiind asociat pe de o parte eului liric (în urma actului artistic), dar și oamenilor de știință (în
urma cunoașterii raționale); în al doilea rând, luna, care prin lumina difuză mărește taina nopții, este
asemănată cu efectul actului artistic al poetului ce îmbogățește tainele lumii.

Titlul este o metafora revelatorie care semnifica ideea cunoasterii luciferice. Pronumele personal “eu”este
asezat orgolios in fruntea primei poezii din primul volum, adica in fruntea operei. Plasarea initiala poate
corespunde influentelor expresioniste din volumele de tinerete, dar mai ales exprima atitudinea poetului –
filozof de a proteja misterul lumii, izvorata din iubire. Verbul la forma negativa “nu strivesc” exprima
refuzul cunoasterii de tip rational si optiunea pentru cunoasterea luciferica/poetica. Metafora revelatorie
“corola de minuni a lumii”, imagine a perfectiunii, a absolutului.

Prima secventa lirica contine primele 5 versuri ale poeziei in care eul poetic defineste viziunea proprie
asupra universului.

Secventa a doua este cuprinsa de la versul 6 pana la versul 14. Ultima secventa lirica curpinde ultima
parte a poeziei pana la versul 20 in care se reia ideea de iubire a universului asupra caruia se reflecta
cunoasterea luciferica.

Poezia debuteaza cu sintagma titlu in care se reia in mod simbolic metafora perfectinii universului. Forma
negativa a verbelor nu strivesc, nu ucid semnifica o acceptare a lumii in perfectiunea ei vazuta prin
prisma cunoasterii luciferice. Mintea impune ratiune opusa menirii poetului identificata in versul “in calea
mea”. In ampla enumeratie “in flori, in ochi, pe buze ori morminte” se afla universul identificat prin
elementele lui de baza: florile arata misterul frumusetii si al vietii, ochii surprind misterul sinelui, buzele
subliniaza taina cuvantului si a iubirii, iar mormintele taina mortii.

Metafora luminii “lumina altora” reprezinta cunoasterea de tip paradisiaca a carui scop este perceperea
universului.

Ca urmare, vraja nepatrunsa va fi descifrata, iar universul isi va pierde farmecul din adancimile de
intuneric.

Si pentru ca menirea poetului este de a scrie poezie schimband mentalitati datorita puterii cuvantului va
reusi sa aduca si mai spornic taina universului.

Avand in vedere aceste caracteristici, opera data este o arta poetica moderna cu influente de expresionism,
interesul poetului fiind deplasat de la principiile tehnice poetice.