EVALUAREA TIMPURIE ÎN SITUAŢIE DE CRIZĂ

Viziunile asupra evaluării copilului de vârstă preşcolară au evoluat semnificativ în

ultimele decenii, odată cu transformările în abordarea intervenţiei timpurii şi metodelor de
educaţie specială, bazate pe principiile de dezvoltare.

Evaluarea statică, în care se punea accent pe ceea ce poate face efectiv copilul, pe
abilităţile lui la un moment dat, a fost înlocuită cu evaluarea dinamică, care estimează
capacitatea de dezvoltare, potenţialul de învăţare, în scopul folosirii rezultatelor drept suport
pentru formarea abilităţilor necesare dezvoltării plenare a copilului.

Evaluarea preşcolarilor în situaţii de criză este un proces complex, continuu, dinamic,

de cunoaştere şi estimare, cantitativă şi calitativă, a particularităţilor dezvoltării, a abilităţilor
copilului, dar şi a disponibilităţilor imediate pentru dezvoltare.

Serviciile de intervenţie timpurie sunt instituite pentru a soluţiona nevoile de

dezvoltare ale copilului, în cazul în care acesta prezintă tulburări de dezvoltare fizică,
cognitivă, neuropsihică, a comunicării, sferei emoţionale, sociale, de adaptare sau în cazul
când el are o stare de sănătate cu un grad înalt de risc de manifestare a acestor tulburări.
La preşcolarii care au anumite tulburări de învăţare, comportamentale, emoţionale, iar
acestea sunt observate si monitorizate de către cadre didactice şi părinţi, este necesar să se
aplice servicii de intervenţie şi consiliere psihologică.

Obiectivele intervenţiei timpurii sunt:

 screeningu-ul într-un timp cât mai scurt,

 aprecierea direcţiilor şi duratei intervenţiei timpurii,
 stabilirea celor mai potrivite servicii de terapie, educaţie, asistență socială, medicală,
psihologică etc.
 aplicarea unui plan de recuperare personalizat,
 selectarea metodelor şi materialelor folosite în intervenţie,
 organizarea mediul de viaţă al copilului, managementul timpului,
 cuantificarea progreselor obținute în recuperare, educaţie,
  stabilirea echipei interdisciplinare implicată în intervenţie pentru soluţionarea
problemelor copilului,
 organizarea de activităţi de consiliere specifice, adaptate la scop,
 evaluarea eficienţei serviciilor oferite, elaborarea strategiilor de dezvoltare și
îmbunătățirea serviciilor de intervenție timpurie.
Intervenţia timpurie în situaţie de criză reprezintă impulsionarea dezvoltării copilului,
pentru recuperarea întârzierilor în dezvoltare, pentru adaptarea în mediul preşcolar; oferirea
de suport şi asistenţă familiei şi cadrelor didactice implicate în educaţia preşcolarului. Se
urmăreşte adaptarea şi integrarea copilui cu CES, într-un timp cât mai scurt, valorizarea
potenţialului preşcolarului cu diferite tulburări, în vederea sporirii calităţii actului educaţional.
Nu este de dorit să se facă risipă de timp, prin faptul că preşcolarii cu CES nu sunt
indentificaţi şi încadraţi într-un plan de intervenţie eficient nevoilor lor psihologice. Dacă nu
sunt identificaţi la timp, preşcolarii cu CES vor beneficia de servicii de recuperare la vârste
mai înaintate, când intervenţia este mult mai dificilă.

Bibliografie:

1. Measures for children with developmental disabilities: an ICF-CY approach. Annette

Majnemer, ed. Mac Keith Press, 2012. 552pp. ISBN: 978-1-908316-45-5
2. Authentic assessment for early childhood intervention. Best practices. Stefen J.
Bagnato. 2009. 300 P.
3. Assessment of children and youth with special needs. 4rd edition. Libby G. Cohen,
Lorain J. Spenciner. 2011. p. 348-375
4. Assessment in early childhood education. Sue C. 6th edition. Sue C. Wortham. 2012.
292 P.
5. Developmental-Behavioral Pediatrics. 4th edition. 2009. William B. Carey, Allen C.
Croker at all.