București

București este capitala României. Este cel mai populat oraș și cel mai important centru

industrial și comercial al țării. Populația stabilă de 1.883.425 de locuitori (2011 [5]) face ca
Bucureștiul să fie printre marile orașe din Uniunea Europeană. Conform unor estimări ce iau
în considerare persoanele fără domiciliu în oraș, sau în tranzit, Bucureștiul adună zilnic peste
trei milioane de oameni, iar în viitor acest număr este estimat că va depăși patru milioane.
[6]
 La acestea se adaugă faptul că localitățile din preajma orașului, care vor face parte din
viitoarea Zonă Metropolitană, însumează o populație de aproximativ 430.000 de locuitori.[7]

Prima mențiune a localității apare în 1459, în timpul celei de-a doua domnii a lui Vlad Țepeș.
În 1862 devine capitala Principatelor Unite. De atunci a suferit schimbări continue, devenind
centrul scenei artistice, culturale și mass-media românești. Arhitectura elegantă și atmosfera
sa urbană i-au adus în Belle Époque supranumele de „Micul Paris”.[8] Deși clădirile și
cartierele din centrul istoric au fost deteriorate sau distruse de război, cutremure și chiar
programul lui Nicolae Ceaușescu de sistematizare, multe au supraviețuit. În anii după 2000,
orașul a cunoscut un boom economic și cultural.[9]

Conform datelor preliminare din recensământul 2011, 1.677.985 de locuitori trăiesc în

limitele orașului,[10] mai puțini față de cifra înregistrată la recensământul din 2002.[11] Mediul
urban se extinde dincolo de limitele Bucureștiului, cu o populație de 1,93 milioane de
locuitori.[12] Prin adăugarea orașelor satelit din jurul zonei urbane, zona metropolitană a
Bucureștiului propusă ar avea o populație de 2,2 milioane de locuitori.[13] Conform Eurostat,
Bucureștiul are o zonă mai mare urbană de 2.151.880 rezidenți. [14] Potrivit datelor neoficiale,
populația este de peste 3 milioane de locuitori.[15]. Din punct de vedere economic, București
este orașul cel mai prosper din România,[16] și este unul dintre principalele centre industriale
și noduri de transport din Europa de Est. Orașul are facilități pentru convenții, instituții de
învățământ, zone culturale, centre comerciale, și zone de agrement.

Orașul este administrat de Primăria Municipiului București, are același nivel administrativ ca
și județele României și este împărțit în șase sectoare. La jumătatea secolului al XVII-lea,
călătorul oriental Evliya Çelebi nota în memoriile sale că numele reședinței de scaun a Țării
Românești se trage de la acel fiu al lui Gebel-ul Himme din tribul Beni-Kureis, anume Ebu-
Karis, de aici Bukris – București.[17] În 1781, istoricul elvețian Franz Josef Sulzer considera
că numele vine de la „bucurie, bucuros, a bucura”.[17] Trei decenii mai târziu, într-o carte
tipărită la Viena, se consemna că denumirea se trage de la pădurile de fag ce se numesc
„bukovie”.[17] Istoricul Adrian Majuru amintește că în limba albaneză „bukureshti” înseamnă
„frumos este”.[17] Prin etimologie populară domnitorii fanarioți au tradus toponimul
prin Hilariopolis, ceea ce, în limba greacă, înseamnă „orașul veseliei”.[18]

Cu toate acestea, majoritatea cercetătorilor au pornit, în procesul lor de documentare, de la

tradiția legendarului cioban Bucur, chiar dacă nu o consideră viabilă. Ea rămâne însă prima
variantă preluată și cea mai des întâlnită la începutul oricărei dezbateri pe această temă. De
altfel, prima consemnare a legendei lui Bucur se regăsește în monografia istoricului
brașovean sas Johann Filstich, intitulată Tentanem Historiae Vallachicae, ce face referiri la o
„Metropolis in Turcica Valachia (...) Bukurestum”.[19] Mai mult, acesta vorbește despre faptul
că „numele acestui oraș, cum i se zice în Țara Românească, se trage de la un schit, așezat pe
un muncel, în calea Dunării, ridicat de un cioban care hălăduia acolo și avea numele de
Bucur, nume dat mai apoi întregului târg, care se umplu de locuitori, adică București”.
[19]
 Antroponimul de origine albaneză (bukur = „frumos”)[20] a fost legat de unii istorici[21] de
numele Radu (radosti = „bucurie”), cu referire directă la domnitorul Radu cel Frumos.
Derivarea cu sufixul „-ești” este foarte specializată, oiconimul București îi denumește strict
doar pe descendenții lui Bucur, care s-au impus în comunitatea sătească.[22]