TERAPIA CU ÎNALTĂ FRECVENŢĂ

UNDELE SCURTE

 Curenţii de înaltă frecvenţă sunt curenţi alternativi a căror frecvenţă depăşeşte 300
KHz (limita superioară fiind reprezentată de 300 GHz).

 Domeniul undelor scurte este cuprins între 3-30 MHz.

 Aparatura medicală generatoare de unde de înaltă frecvenţă funcţionează ca un

mic emiţător radio; funcţionarea ei determină radiaţia în mediul înconjurător a
unor unde radiofonice ce perturbă funcţionarea programelor de radio şi
televiziune şi chiar şi unele comunicaţii radio profesionale.
Pt. evitarea acestor inconvenienţe, s-au stabilit prin convenţii internaţionale,
domenii de frecvenţă bine precizate, în limitele cărora poate funcţiona aparatura
medicală ce radiază energii în spaţiu

 Astfel, aparatura actuală emite unde de frecvenţe 13,56MHz (λ=22,12m),

27,12MHz (λ=11,06m) → cea mai folosită, sau de 40,68MHz(λ=7,37m).

Proprietăţile fiziologice ale undelor scurte:

 Nu au acţiune electrolitică şi electrochimică, deci nu produc fenomene de

polarizare.
 Nu provoacă excitaţie neuromusculară (durata stimulului fiind foarte scăzută,
< 0,01 ms, nu pot produce excitaţia structurilor nervoase).
 Au efecte calorice de profunzime, fără a produce leziuni cutanate (deci sunt
folosite în procedurile de termoterapie cu acţiune profundă).

Acţiunea fiziologică a efectului caloric produs de undele scurte:

 Asupra metabolismului - stimulează metabolismul în zonele tratate, crescând

necesarul de oxigen şi substrat nutritiv tisular; stimulează catabolismul
 Asupra circulatiei – activare -produc o hiperemie activă prin:
-acţiunea directă vasodilatatoare locală
-acţiune reflexă (substanţele vaso-active eliberate)
-acţiune generală (vasodilataţie generală, având ca efect scăderea TA în aplicaţia
generală)
 Asupra sistemului nervos(SN)
-SNC (central): aplicaţia în regiunea cefalică are efect sedativ
-SNP (periferic): creşte excitabilitatea, creşte viteza de conducere nervoasă
(VCN), scade reobaza, scade cronaxia(la durate mici de aplicaţie)
 Asupra musculaturii: scade tonusul muscular, activează circulaţia locală

1
 Acţiune imunologică - stimulează capacitatea imunologică a organismului
 Asupra sistemului endocrin - incomplet elucidată

Modalităţi de aplicare

 La tratamentul cu unde scurte se produce o ENDOTERMIE (căldura se formează

în interiorul organismului), spre deosebire de alte metode de termoterapie la care
căldura este adusă din mediul extern (raze infraroşii, băi calde, cataplasme calde,
împachetări, băi cu aer cald, băi cu abur etc).
 Undele scurte produc o încălzire tisulară profundă nemijlocită. Celelalte proceduri
aduc aport caloric prin intermediul învelişului corporal constituit din tegument.
Încălzirea zonelor profunde se realizează prin intermediul reflexului cuti-visceral.
Aplicaţiile terapeutice ale undelor scurte au efect remanent (de lungă durată),
temperatura corpului rămânând crescută timp de 48-72 de ore după procedură.
Aceste modalităţi de termoterapie nu se înlocuiesc una pe alta ci se aleg în funcţie
de scopul urmărit.

Există două metode pt. a face posibilă penetrarea în ţesut a înaltei frecvenţe
generate de aparat:
 1.Metoda în câmp condensator (bipolară)
 2.Metoda în câmp inductor (monopolară)

Metoda în câmp inductor

Energia este transmisă regiunii de tratat prin intermediul unei bobine metalice
tubulare.
Faţă de metoda în câmp condensator, această metodă realizează o încălzire mai
profundă şi mai eficientă la nivelul ţesutului muscular (maxim 3 - 4 cm
profunzime) ajungându-se la un raport de încălzire ţesut adipos/ţesut muscular =
1/1 (când ţesutul adipos nu e mai gros de 3 - 4 cm), faţă de metoda în câmp
condensator la care acest raport este de 10/1.

Metoda în câmp condensator

Regiunea tratată este plasată în interiorul unui câmp condensator reprezentat de 2
electrozi metalici (izolaţi în sticlă sau plastic), care formează împreună cu
materialul izolant ce-l separă (aerul) un dielectric.
Electrozii nu trebuie plasaţi la suprafaţa tegumentului, curenţii de înaltă frecvenţă
stabilind legături capacitive prin aer şi acţionând astfel şi în circuit deschis.
La o anumită distanţă faţă de corp (2-4 cm), încălzirea regiunii respective este
uniformă, iar încălzirea superficială a tegumentului este evitată.
Profunzimea încălzirii tisulare prin aceasta metodă este de 2,5 cm.

 Dozarea intensităţii
Există 2 metode:1. Obiectivă
2. Subiectivă

2
 1. Metoda obiectivă
Constă în măsurarea temperaturii pielii, a ţesutului celular subcutanat sau a
cavităţilor mucoase cu diverse mijloace. Se urmăreşte cu câte grade creşte
temperatura ţesutului pe care se aplică diferite doze de intensitate.

2.Metoda subiectivă
Gradarea dozelor terapeutice se face în funcţie de senzaţiile biologice subiective
pe care le resimte pacientul în cursul tratamentului.
Schliephake a stabilit următoarele gradaţii de dozare:
Doza I = cea mai slabă = doza rece,”atermică”, sub pragul excitabilităţii termice
= nu produce nici o senzaţie.
Doza II = slabă = doza oligotermică = senzaţie de căldură abia perceptibilă
Doza III = doza medie, termică = senzaţie de căldură evidentă, suportabilă,
plăcută
Doza IV = puternică = doza tare, forte, hipertermică = senzaţie de căldură
puternică, la limita suportabilităţii.

Echivalentul în watti a acestor doze este:

Doza I = 5 - 10 W
Doza II = aprox. 35 W
Doza III = 75 - 100 W
Doza IV = 110 – 180 - 250 W

 În stadii acute, se folosesc doze mici (I-II), durata = 3-5 min., serii scurte, zilnic
sau la 2 zile.
 În stadii cronice se folosesc doze mari (III-IV), durata = 20 - 30 min., zilnic sau la
2 - 3 zile, 12 şed.
 Doza I poate fi folosită ca intensitate de introducere la bolnavii sensibili, la cazuri
acute sau hiperalgice.
 Dozele II şi III au acţiune antispastică.
 Dozele mari, aplicate durată scurtă au efect revulsiv (aplicaţii superficiale).
 Dozele mari, aplicate timp îndelungat, au efect de hiperpirexie.
.
Indicaţii:
1. Afecţiunile aparatului locomotor: boli reumatismale degenerative (artroze),
inflamatorii cronice (poliartrita reumatoidă, spondilita anchilozantă etc),
abarticulare (bursite, tendinite, periartrită scapulo-humerală etc), sechele
posttraumatice.
2. Afecţiunile sistemului nervos periferic (nevralgii, nevrite, pareze/paralizii) sau
central.
3. Afecţiuni cardiovasculare: tulburări de circulaţie periferic (arteriopatii periferice
obliterante - aplicaţie reflexă lombară).
4. Afecţiuni respiratorii: bronşite cronice, astm bronşic între crize, sechele de
pleurezii netuberculoase).
5. Afecţiuni digestive: spasme esofagiene, gastroduodenale, intestinale, dischinezii

3
 biliare, sindroame aderentiale.
6. Afecţiuni urogenitale: colici renale, prostatite, epididimite
7. Afecţiuni ginecologice: metroanexite cronice, mastite
8. Afecţiuni ORL: sinuzite cr., rinite cr., faringite, laringite, otite externe şi otite
medii cr.
9. Afecţiuni stomatologice: dureri postextracţie, gingivite, stomatite, paradontopatii.
10. Afecţiuni dermatologice: furuncule, panaritii, hidrosadenite (se folosesc electrozi
speciali).

Contraindicaţii:
1. Inflamaţii acute cu tendinţă la supuraţie.
2. Manifestări acute ale bolilor reumatice.
3. Afecţiuni cu tendinţă la hemoragii; hemoptizii, ulcer gastroduodenal activat.
4. Neoplazii.
5. Tromboflebite, tromboze.
6. Tuberculoza.
7. Sarcina, menstruaţia.
8. Prezenţa de piese metalice intratisulare.
9. Pace-maker cardiac.

Riscuri:
1. Acţiunea pe gonade: la bărbat se poate produce azoospermie, în timp ce la
femeie se poate produce degenerescenţă ovariană sau fibroză chistică.
2.Cataractă

Reguli de aplicare ale undelor scurte:

1. Se explică pacientului ce senzaţie cutanată trebuie să aibă la doza aplicată.
2. Bolnavul este relaxat, îmbrăcat, mai lejer la gât.
3. Patul de terapie (sau scaunul) este nemetalic.
4. La aplicaţia pe tegument, se îndepărtează transpiraţia sau eventualele unguente.
5. Se îndepărtează obiectele metalice de pe tegument sau din haine.
6. Se îndepărtează aparatele auditive.
7. Se îndepărtează lenjeria sau imbrăcămintea sintetică sau umeda.
8. Se supraveghează permanent, segmentul de tratat rămânând nemişcat, pacientul
nu vorbeşte.
9. Dacă se aplică metoda în câmp condensator la ambii genunchi, se aplică o bucată
de pâslă între ei.
10. Se interzice folosirea aparatelor de unde scurte în spaţii de fizioterapie în
vecinătatea aparatelor de joasă frecvenţă (minim 6 m distanţă de acestea).

4
 MICROUNDE (UNDE RADAR)

 Energia folosită are frecvenţă foarte mare

 Realizează o penetraţie semnificativă în profunzime, urmată de un efect intens
termic
 Capul de emisie = antena dipol
 Microundele nu penetrează dintr-o parte într-alta a corpului, ci doar 2-3 cm in
profunzime
 Durata aplicaţiei = 20 - 30 minute

MAGNETOTERAPIA

 Câmpul magnetic de joasă frecvenţă este produs de un curent electric variabil ce

străbate spirele unei bobine. El are aceeaşi parametrii fizici cu ai curentului care îl
produce.

 Câmpul magnetic se caracterizează prin linii de câmp.

Densitatea şi forma acestor linii determină intensitatea câmpului magnetic. Aceasta
se exprimă în tesla (T) sau militesla (mT).
 Intensitatea câmpului magnetic terestru (câmp geomagnetic) este de aprox. 0,047
mT.
 Valoarea sa scade de la Poli spre Ecuator.
 El prezintă oscilaţii anuale, sezoniere, zilnice, dirijând evoluţia “ceasului
biologic” al organismelor vii şi influenţând dezvoltarea vieţii.

 Acţiunea biologică a câmpurilor magnetice

1.) La nivel celular:
- activează procesele enzimatice
- activează transferurile metabolice şi funcţiile membranei celulare
-activează respiraţia celulară în aria expusă
2.) La nivel de ţesuturi şi organe:
a) Acţiuni tisulare, locale:
- Vasodilataţie
- Antiinflamatorie
- Analgetică
- Miorelaxantă şi spasmolitică
- Trofică (accelerează vindecarea)
- Antiedematoasa

b) Acţiuni la nivelul organelor (acţiuni sistemice):

- Asupra sistemului endocrin: se produce o stimulare a glandelor

5
 endocrine, în special glanda hipofiză.
- Asupra sistemului nervos: se pot obţine efecte atât simpaticolitice cât şi
efecte simpaticotone. Asupra sistemului nervos periferic realizează o
stimulare prin curentul de inductie produs.
- Asupra sistemului imun pot determina răspunsuri benefice. Pot creşte
populaţia de celule imune numite”natural killer cells” care să ajute corpul
uman să lupte împotriva cancerului şi a virusurilor.

 Aplicare:
-se face cu ajutorul unui dispozitiv electronic ce generează câmpuri magnetice de
joasă frecvenţă sub forma de impulsuri obţinute prin parcurgerea unei bobine de
către curentul electric
-pentru transferarea energiei electromagnetice la pacient, se folosesc aplicatorii:
-sub formă de cercuri – bobine: cervicală,lombară, pentru membre
-locali
-Intensitatea poate varia între 1 şi max 50 mT; bobinele cervicală şi lombară au
intensităţi mai mici; aplicatorii locali au intensităţi mai mari, ei având doar un
efect focalizat pe zona de tratat
-Durata: maxim 60 minute/zi
-Aplicatorii cervicali şi lombari pot fi folosiţi în aplicaţii generale (efect sistemic).
-Efectul general al aplicatorului cervical se bazează pe faptul că zona cervicală
este o zonă reflexogenă importantă, cu rol în reglarea cardio-vasculară şi
respiratorie, în reglarea ritmului somn-veghe; stimularea acestei zone induce o
stare generală de bine, comfort şi tonus general crescut.
-în aplicaţiile clasice, amplasarea şi utilizarea aparatelor de magnetoterapie se
făcea numai în săli separate de alte proceduri de electroterapie, paturile pe care se
aşează pacienţii fiind de lemn, distanţa dintre ele fiind de minim 3 m pentru a nu
exista o influenţă reciprocă între 2 câmpuri magnetice.
-aparatele actuale generează un câmp magnetic focalizat, care se pierde la 10 cm
de aplicator; mai mult, modulul de magnetoterapie este încorporat într-o combină
de fizioterapie care poate genera CJF, CMF sau chiar ultrasunete; la aceste
aparate nu mai sunt valabile considerentele de mai sus.
-se îndepărtează de pe corp obiectele metalice de dimensiuni mai mari pt. a evita
concentrarea câmpurilor magnetice şi dereglarea aparatelor (ceasuri)
-dacă există piese ortopedice metalice, se evită aplicarea bobinelor în vecinătatea
lor
-nu se aplică la bolnavii cu pace-maker cardiac
-pacientul se aşează în decubit dorsal, îmbrăcat, lejer la gât, abdomen şi
extremităţi pt. a evita stânjenirea circulaţiei sanguine
-extremitatea cefalică a pacientului se orientează către Polul Nord

 Indicaţii:
1. Afecţiuni reumatismale (degenerative, inflamatorii cronice, abarticulare)
2. Sechele posttraumatice (plăgi, contuzii, hematoame musculare, entorse, stări
după rupturi musculo-ligamentare, sd. algoneurodistrofic, accelerarea
consolidării fracturilor etc)

6
 3. Afecţiuni neuropsihice (nevroze, distonii neuro-vegetative, hemi- sau parapareze
spastice, boala Parkinson etc)
4. Boli cardio-vasculare (sd. Raynaud,acrocianoza, arteriopatii cronice
obliterante,ateroscleroza, hipertensiune arterială)
5. Boli respiratorii (astm bronsic)
6. Boli digestive (gastrită cronică, ulcer cronic, enterocolită cronică nespecifică,
colon iritabil, diskinezii biliare)
7. Boli endocrine (diabet zaharat, hipertiroidia)
8. Boli ginecologice (dismenoree, metroanexite cronice, tulburări de climax)

 Contraindicaţii:
1.Pace-maker cardiac
2.Boli hematologice (anemii, leucemii, trombocitopenii)
3.Stări hemoragice
4.Boli infectioase
5.Stări febrile
6.Tumori maligne (cancere)
7.Insuficienţa hepatică sau renală
8.Boli endocrine majore
9.Tuberculoza pulmonară sau extrapulmonară
10.Psihoze decompensate
11.Epilepsie
12.Sarcina, menstruaţia