Capitolul 2

Recunoașterea activelor imobilizate și a grupurilor destinate

vânzării conform IFRS 5

1.1. Definire

Activele necurente deținute în vederea vânzării reprezintă activele imobilizate pe care

entitatea le deține pentru a le vinde. Cu alte cuvinte, sunt acele active a căror valoare se va
recupera, fie în mod individual, fie în grup prin vânzare și nu prin utilizare.

Deseori, companiile urmăresc să cedeze , prin vânzare, o grupare de active, precum și

la acele datorii strict legate de acestea. O astfel de grupare de active se poate obține dintr-o
unitate generatoare de trezorerie, dintr-o parte a unei unități generatoare sau dintr-un
ansamblu de unități generatoare de trezorerie. În cadrul unui grup de active deținute în
vederea vânzării pot fi incluse orice fel de active și datorii ale unei entități, cuprinzând chiar și
activele și datoriile curente. La nivelul grupului de active se identifică un fond comercial,
procurat în cadrul unei grupări de înteprinderi, dacă grupul implică existența unei unități
generatoare de trezorerie, care a suferit o modificare a fondului comercial pentru realizarea
testului de depreciere, așa cum prevede IAS 36, sau dacă se pune problema unei activități
incluse intr-o unitate generatoare de trezorerie.

1.2. Recunoașterea inițială

Pentru a clasifica un activ în categoria activelor deținute în vederea vânzării

trebuie îndeplinite următoarele condiții:

a) bunul respectiv este disponibil spre vânzare în orice moment, în starea lui
de la momentul respectiv, sub rezerva unor condiții, corespunzătoare
vânzării. Un activ imobilizat este disponibil spre a fi vândut, atunci când
entitatea își dorește și este capabilă de a ceda bunul respectiv unui
cumpărator, în starea pe care bunul respectiv o are la momentul vânzării.
Acest lucru, nu presupune încetarea folosirii bunului respectiv.
b) vânzarea are un nivel ridicat de probabilitate dacă