Caiet de practica an II Asistent medical generalist

REGISTRUL ACTIVITATILOR

Fiecare cursant trebuie sa-si inregistreze zilnic activitatile practice repartizate de

conducatorul de practica sau de cadrul medical responsabil in functie de modulele studiate
la care se adauga stagiul clinic, in asa fel ca in semestrul I sa aiba cel putin cate 3 activitati
la fiecare modul studiat in semestrul I, iar la sfarsitul semestrului II cate 3 activitati la
modulele studiate in semestrul II. Se consemneaza cu mana data si activitatile concrete.
Modulul 23 – Pneumologie si nursing specific.
EVALUAREA PACIENTULUI:
 principalele disfuncţii şi manifestări clinice
 dispnee;
 durere;
 expectoraţie;
 hemoptizie;
 oboseală;
 astenie.
 motivele prezenţei la medic:
 când au început problemele de sănătate;
 de cât timp se manifestă;
 dacă s-au agravat progresiv.
 Factori potenţiali ai unei suferinţe pulmonare:
 fumatul;
 antecedente personale;
 expunerea la alergeni;
 factori poluanţi;
 factori psiho-sociali;
 condiţii de viaţă şi muncă.
PRINCIPALELE MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI
RESPIRATOR

 DUREREA TORACICĂ
 diferă ca localizare, intensitate şi mod de apariţie;
 în funcţie de regiunea afectată şi întinderea leziunilor, creează disconfort, perturbă somnul şi
limitează mişcările.
 TUSEA
 uscată sau umedă, dominantă în afectiuni respiratorii, diferă ca frecvenţă şi mod de apariţie;
 poate duce la epuizarea pacientului, la perturbarea somnului;
  uneori este necesară provocareatusei pentru a facilita evacuarea secreţiilor.
 EXPECTORAŢIA
 prezintă caractere diferite şi reprezintă un produs patologic periculos pentru propagarea
infecţiei;
 examenul macroscopic şi de laborator oferă informaţii referitoare la diagnostic şi etiologie.
 DISPNEEA
 este consecinţa scăderii aportului de oxigen şi creşterea CO 2;
 a obstrucţiei cailor respiratorii, a comprimării traheei şi bronhiilor;
 diferă în funcţie de tipul respirator afectat, de ritmul respirator şi circumstanţele de apariţie.
 VOMICA
 secreţie galbenă din canalul respirator, care poate fii unică sau fracţionată.
 HEMOPTIZIA
 eliminarea de sânge din caile respiratorii, dominantă în unele afecţiuni respiratorii.
 SUGHIŢ
 apare la iritatarea nervului frenic în pleurezii şi tumori pulmonare.

EVALUAREA FUNCŢIEI RESPIRATORII

 EX. RTG
 poate evidenţia aspecte caracteristice pentru anumite boli pulmonare;
 apar opacităţi în cazul absenţei aerului din alveole, lichid în alveole, tumori, corpi străini.
 RADIOGRAFIA TORACICĂ
 se explică pacientului condiţiile în care se face examinarea;
 se conduce pacientul la serviciul RTG, explicândui-se cum trebuie să se comporte în timpul
examinării;
 se dezbracă regiunea toracică, parul se leagă, lănţişoarele se iau în gură  se aşează pac. în
poziţie ortostatică cu mâinile pe şolduri, coatele înainte, umerii lăsaţi, pieptul lipit de ecran  se mai poate
face şi în DD sau şezând  se ajută pacientul să ia poziţia corespunzătoare în timpul ex. RTG  sugarii şi
copii mici se fixează prin înfăşare sau în hamuri speciale  după examinare este ajutat să se îmbrace şi
este condus la pat  se notează în foaia de obs. ex. RTG efectuat şi data efectuarii
 BRONHOGRAFIA  introducerea unei subst. de contrast fluide în arborele bronşic, printr-un cateter sau
bronhoscop, după care se efectuează radiografia toracica
Materiale necesare: sedative, anestezice, expectorante, tusocalmante, sondă Metras, subst. de contrast,
lipidol sau ioduran B, scuipătoare.
Pregătirea pacientului: se explică necesitatea efectuarii tehnicii  să nu bea şi să nu mănânce în
dimineaţa examinării  cu 1-3 zile înainte i se administrează expectoarante  în ajunul ex. se admin. o
tabletă de fenobarbital  cu o jumătate de oră înaintea ex. i se admin. atropină precum şi calmante pentru
tuse  va fi ajutat să se dezbrace şi aşezat în DD, puţin înclinat spre partea care trebuie injectată  medicul
ef. anestezia căilor respiratorii, introduce sonda Metras în arborele bronşic şi prin ea subst. de contrast
uşor încălzită, încet cu pres. moderată  în timpul injectării subst. de contrast, pac. va fi ajutat să-şi
schimbe poziţia  în timpul ex. RTG este aşezat în poz. Trendelenburg şi toracele uşor ridicat  după
examinareimbrăcarecondus la pat  nu are voie să se alimenteze 2h până încetează efectul anestezicului
 va fi atenţionat să colecteze în scuipătoare subst. de contrast care se elimină prin tuse şi să nu o înghită
(prod. intoxicaţie cu iod)  BRONHSCOPIA  explorarea arborelui treheo-bronşic cu aj. bronhoscopului
Materiale necesare: măşti de unică folosinţă, mănuşi sterile, casolete cu comprese şi tampoane de tifon,
pense, t. renală, bronhoscop, sparay anestezic cu Xilină, adrenalină, iar suprafaţa mesei pe care se află
instrumentarul va fi încălzită la 400C. Pregătirea pacientului:  tb. convins de necesitatea examinării  în
ziua premergătoare i se face o testare la Xilină(test. alergenică)  la indicaţia medicului acesta va fi sedat
atât în seara premergătoare cât şi în dimineaţa examinării  este anunţat să nu mănânce în dimineaţa
examinaării  pentru anestezie este aşezat pe un scaun, cu tăviţa renală în mâna dreaptă iar după ce-şi
deschide larg gura, scoate limba, imobilizând-o cu două degete deasupra şi policele m.stângi dedesupt 
medicul îi anesteziază limba şi faringele cu aj. spray-ului de Xilină, apoi anesteziază arborele traheo-
bronşic instilând pic. cu pic. anestezicul uşor încălzit  pacientul este condus în camera de bronhoscopie 
în timpul bronhoscopiei este necesară prezenţa a 2 asistente  as.1 aşează pacientul pe masa de ex. în DD,
cu extremitatea cefalică în extensie, plasând sub umerii acestuia o pernă tare ce aj. la extensia corpului 
as.2 serveşte medicul cu instrumentar şi materiale  după examinare pacientul nu va mânca 1h  as. va
urmări în acest timp parametrii vitali, anunţând imediat medicul daca survin modificări Incidente şi
accidente: hemoragii, suprainfecţii, disfagie, dureri retro-sternale, cefalee, insomnie, tuse, expectoraţie şi
stare subfebrilă.
 PLEUROSCOPIA: endoscopia cavităţii pleurale şi a suprafeţei unui plămân după insuflarea prealabilă
de aer în această cavitate.
Scop: stabilirea etiologiei proceselor inflamatorii pleurale şi diagnosticarea unor tumori
Pregătirea pacientului:  va fi încurajat, explicându-i-se pe înţeles manevrele la care va fi supus  cu 1h
înainte de instituirea pneumotoraxului se admin. un tranchilizant uşor la indicaţia medicului  pac. este
culcat în DL pe parte sănătoasă  braţul de pe parte instituirii p-toraxului este adus în abducţie iar
antebraţul flectat astfel încât palma să atingă urechea  după sp. mâinilor se dezinf. regiunea indicată prin
badijonare cu iod  as. oferă medicului seringa încărcată cu sol. de novocaină pt. anestezie  medicul intr.
intercostal acul Kuus, pe care-l conectează la aparat  se introduc 300-400ml aer în cav. pleurală sub
controlul continuu al presiunii  după crearea p-toraxului asistenta va ajuta pac. să se aşeze în DD, iar
după 15min. în poziţie şezând  pacientul va acuza o mică apăsare pe partea cu p-torax, medicul fiind
anunţat dacă apar complicaţii (dispnee, cianoză, stare de rău general)  dacă nu apar probleme acesta va
fii condus la serv. RTG  pt. pleuroscopie pacientul va fi sedat atât în preziua ex. cât şi înainte de ef.
tehnicii  în timpul examinării o asistentă va susţine braţul pacientului aflat în abducţie, o altă asistentă
servind medicul cu instrumentar şi materiale necesare  după pleuroscopie se urmăresc parametrii vitali 
pt. a preîntâmpina deschideraea plăgii se închide cu agrafe sau este fixată de către medic  plaga
operatorie va fii pansată destul de strâns cu feşe de tifon care vor înconjura cutia toracică  în primele 2
zile de la intervenţie se admin. un regim dietetic uşor de digerat, bogat în carbohidraţi.
 TESTUL TUBERCULINIC: modalitatea de depistare rapidă a tuberculozei, utilizând tehnica IID pe faţa
anterioară a antebraţului stâng a 0,1ml echivalentul a 2UI de tuberculină purificată (PPD)  citirea rez. se
face la 48-72h identificându-se existenţa unei arii eritemo-violacee circumscrise intepăturii  se apreciază
reacţia la PPD masurându-se  maxim al erupţiei cutanate  testul este pozitiv 10cm
 EXAMENUL SPUTEI: este util în evaluarea pac. cu cu af. pulmonare şi include ex. macroscopic,
microscopic şi bacteriologic  sputa este un lichid sau o secreţie gălbuie care se elimină cu saliva din c.
 respiratorii prin tuse  recoltarea se face dimineaţa când bolnavul elimină toată sputa acumulată în timpul
nopţii  recoltarea se face în cutii Petri sau scupătoare speciale, după toaleta orofaringiană

Modulul 24 – Cardiologie si nursing in cardiologie

Circulatia – miscarea prin care se realizeaza miscarea sangelui in interiorul vaselor de sange.
Pulsul (de revizuit): numai in artere, la copilul mic (pana la 3 ani) se masoara in apex (varful
inimii); 130-140 batai/min.
Este influentat de statura, emotii, efort, alimentatie. Sa fie bine batut, regulat, se caracterizeaza
prin celeritate (viteza de ridicare si coborare a unde pulsatile), amplitudine.
Tensiunea arteriala (TA):
-          Presiunea arteriala
-          Factori care influenteaza – debutul cardiac, factori biologici – varsta
Manifestari de dependenta:
1-3 ani: 90/60
Peste 3 ani 110/65
12-15 ani 100/120-60/65
Adulti 140/90
Varstnici 150/90
Hipertensiunea arteriala (HTA): Cresterea TA peste 140/90
Valori normale 140/90
Cauze:
-          SNC: stress, HT cranio-cerebrala, meningite, encefaltie, tumori cerebrale
-          Stimulare receptori alfa adrenergici (cand apare vasoconstrictia TA creste)
-          Peretii vaselor de sange se deterioreaza
-          Factori genetici
-          Varsta – factor favorizant
-          Sexul – femeile dupa menopauza
-          Retentie de sodiu
-          Fumatul – face vasoconstrictie
-          Sedentarismul – favorizeaza obezitatea, Dz, ateroscleroza
-          Stresul – creste pulsul, debitul cardiac, LDL si colesterol
-          Obezitatea – cresterea rezistentei la insulina, influenteaza rezistenta vasculara periferica
Manifestari de dependenta:
-          TA creste peste 140/90 mmHg
-          Cefalee
-          Tahicardie
-          Ameteala
-          Durerea apare frontal, deasupra ochilor, durere la ceafa – diastolica mare, iar frontal – HTA
-          Edeme: retentie de apa in corp; le recunoastem cu semnul godeu, apasam pe plan osos si raman urme
-          Acufene: tiuie urechiele; zgomote pulsatile in urechi.
 Diagnostic de nursing:
-          Circulatia neadecvata (culegere de date) manifestata prin HTA
-          Cefaleea – alterarea comfortului manifestatat prin durere de cap
-          Alterarea tegumentelor manifestata prin edeme, .(culegere de date)
-          Acufene – comunicare inadecvata la nivel sensorial, auditiv
-          Alterarea
Obiective:
-          Scaderea TA si mentinerea ei in limite normale
Interventii autonome:
-          Regim hiposodat sau fara sare
-          Se scufunda mainile pacientului in apa calda – face vasoconstrictie si scade TA
-          Ii asiguram repaus la pat
Interventii delegate:
-          Administram medicatia prescrisa de medic
Educarea pacientului:
-          Sa nu fumeze
-          Sa evite trecerile de la frig la cald
-          Sa nu faca efort fizic
-          Il indrumam la un control oftalmologic – risc de glaucoma
ENDOCARDITA INFECTIOASA

            Apare in cursul unei infectii generale (septicemie) ca urmare a multiplicarii agentilor microbieni la
nivelul valvelor sau pe leziuni existente.
            Locul: cavitate bucala sau oricare
            Manifestari de dependenta:
-          Dispnee
-          Paloare
-          Febra, frison
-          Transpiratii
-          Slabiciune
-          Oboseala
-          Anorexie
-          Cefalee
-          Pete pe mucoasa bucala sic ea ocular
-          Splenomegalie
-          Nodozitati Osler (pe pulpa degetului – ciocuri)
-          Afazie
Obiectiv:
-          Combaterea infectiei
Diagnostic de nursing:
1.      Nutritie deficitara manifestata prin anorexie, cauzata de….
2.      Alterare mucoase, cauzate de procesul infectios, manifestat prin paloare
3.      Alterare ineficienta la nivel cognitiv, din cauza procesului infectios, manifestata prin afazie
4.      Alterarea tegumentelor, cauzate de procesul infectios, manifestat prin nodozitati Osler
Interventii:
-          Combaterea infectiei
-          Asigurarea confortului fizic/psihic in pat, repaus
-          Se supravegheaza functiile vitale
-          Ajutam pacientul sa satisfaca toate nevoile pe care nu le poate face
-          Profilaxia infectiilor

-          Evitarea complicatiilor

Modulul 30 – Oftalmologie si nursing in oftalmologie

Particularitati de ingrijire a bolnavilor cu afectiuni oftalmologice

            Ochiul este receptorul vizual, analizatorul care pune in legatura organismul cu lumea
inconjuratoare.
            Bolnavii sunt mai sensibili, iritabili si sunt obsedati de posibilitatea scaderii sau pierderii
capacitatii lor vizuale.
            Masuri speciale in sectiile de oftalmologie
-          Nu vor fi praguri
-          Usile saloanelor vor sta ori inchise toate ori deschise toate
-          Este interzisa miscarea/mutarea mobilierului
-          AM trebuie sa cunoasca administrarea medicamentelor pe cale oculara si tehnica aplicarii
pansamentelor
-          Nu se aplica pansamente, comprese pe secretiile ocular
-          In cazul interventiilor chirurgicale, rolul AM este atat in pregatirea pacientului cat si in post operator.
Nu se neglijeaza latura psihica.
-          Trebuie sa fie feriti de excitatiile din mediul inconjurator, zgomote
-          Geamurile trebuie sa fie prevazute cu storuri pentru semiobscuritate
-          Pentru pacienti dupa interventia chirurgicala se evita orice effort, aprox. 5-6 zile. Se face clisma in
primele zile, iar alimentatie la inceput va fi compusa din lichide, apoi pastoase.

Adminstrarea medicamentelor pe cale ocular

Scop: instilarea medicamentelor (colir, unguente) pe suprafata ochiului.
Principii:
-          Toate manevrele se vor face cu blandete, se va folosi tehnica aseptica pentru fiecare ochi in parte.
-          Nu se aplica picaturi direct pe cornee niciodata.
-          Daca se adminstrează medicaţie oculară cu absorbţie sistemică (de exemplu atropină), se va presa
blând cu degetul pe colţul intern al ochiului respectiv timp de 1-2 minute după instilare în timp ce
pacientul ţine ochii închişi. Această manevră va impiedica medicamentul să se reverse în ductul lacrimal.
-          Instilatii oculare: pacientul sta asezate pe scaun, cu capul drept. Mana cu flacunul se sprijina pe fruntea
pacientului.
Aplicarea discurilor oculare:
-          Discurile oculare sunt mici şi flexibile, şi sunt formate din trei straturi: doua exterioare şi unul de
mijloc, care conţine medicamentul.
-          După ce discul este plasat, lichidele oculare il umezesc eliberându-se astfel medicamentul pe care il
conţine.
-          Contraindicaţiile folosirii discurilor oculare sunt conjunctivitele, keratitele, dezlipirile de retină şi alte
afecţiuni în care consticţia pupilară trebuie evitată.
-          se extrage un disc din pachet
-          se trage cu blândeţe pleoapa inferioară şi se plasează discul în sacul conjunctival. Discul trebuie aşezat
orizontal , nu vertical
-          se reaşează pleoapa peste şi deasupra discului. Dacă discul încă se vede se va trage din nou pleoapa
inferioară şi se va reaşeza peste disc. Se poate sugera pacientului să-şi ajusteze poziţia discului presând
foarte uşor pe pleapa inferioară închisă. Va fii avertizat să nu se frece la ochi pentru a nu se răni
-          dacă pacientul necesită aplicarea discurilor la ambii ochi, acestea se vor administra şi îndepărta în
acelaşi timp pentru a primi medicaţie concomitent la ambii ochi

INGRIJIREA PACIENTULUI CU AFECTIUNI INFLAMATORII SI INFECTIOASE ALE

OCHIULUI

            Belfarita – inflamatia marginii libere a pleoapei, asociata cu iritarea si inrosirea, precum si
formarea unor scuame in jururl genelor
            Orjeletul (ulciorul) – inflamare supurativa a foliculului pilos si a glandei sebacee / ale cililorr de
pe marginea pleoapei.
            Dacriocistita – inflamatie acuta/cronica a sacului lacrimar – automat acesta va fi obstructionat
            Conjunctivita – inflamarea mucoasei conjunctivale
            Cheratita – inflamatia acuta/cronica a corneei
            Iridociclita – inflamatia irisului si a corpului ciliar

BLEFARITA
            Manifestari de dependenta:
-          Iritarea globului ocular
-          Lacrimare
-          Senzatie de arsura
-          Senzatie de corp starin
-          Hipermia marginii libere a pleoapei
-          Depozite la nivelul genelor
Diagnostic de nursing:
1.      Disconfort din cauza arsurii, iritarii globului ocular manifestata prin iritare, arsuri.
2.      Anxietate din cauza lipsei de cunostinte, a evolutiei bolii manifestata prin agitatie, nervozitate
3.      Eliminarea inadecvata din cauza infectiei manifestata prin secretii
4.      Scaderea acuitatii vizuale din cauza inflamatiei
Obiective:
-          Pacientul sa prezinta stare de bine fizic si psihic
-          Sa evitam complicatiile
Interventiile AM:
-          Autonome: comprese calde pe pleoape; toaleta atenta pentru indepartarea crustelor/depozitelor; se
aplica crème prescrise de medic, picaturi (daca este insotita de uscarea corneei)

ORJELETUL
            Manifestari de dependenta:
-          Prurit
-          Durere
-          Secretie purulenta
Diagnostic de nursing:
1.      Alterarea nevoilor de a evita pericolele si de comunicare cauzata de scaderea acuitatii vizuale
2.      Complicatia orjeletului care nu se vindeca – salazion
Interventii:
-          Nu se folosesc farduri, lentil de contact
-          Aplicam comprese locale calde si umede
-          Nu se va utiliza apa fierbinte pe comprese
-          Compresa se tine pe pleoapa 5-10 min
-          Nu-l presam, nu-l deschidem, nu se sparge
-          Comprese cu ser fiziologic incalzit

CONJUNCTIVITA
-          Acuitatea vizuala scade
-          Lacrimatia abundenta
-          Secretii nazale care pot fi prezente
Interventii
-          Se administreaza colire cu antihistaminice, antibiotic, antiinfectioase
-          Igiena: educarea pacientului

CHERATITA
-          Idem
-          Ochiul este foarte dureros
-          Sensibilitate la lumina
-          Acuitate vizuala scazuta (se vede prin ceata)
-          Produse de virusul herpetit
-          Risc mare – pana la orbire
IRIDOCICLITA
-          Intervine dupa o infectie bacteriana, virala, parazitara
-          Dureri scurte si moderate
-          Idem
-          Se administreaza colire, antiifectioase
 Cataracta – opacefiere progresiva a cristalinului. Putem intalni cataracta la varstnici, in urma unor , in
urma unor traumatisme, la pacientii cu Dz.

        
    Manifestari de dependenta:
-          Scaderea acuitatii vizuale care poate fi cu instalare insidioasa (catarcta senile) sau cu instalare rapida
(cataracta traumatica)
-          Localizarea catarctei unilaterala si apoi la celalalt ochi(cataracta senila), si bilaterala (in cataracta
congenitala)
Diagnostic de nursing:
1.      Anxietate
2.      Apatie
3.      Risc de accidente
Obiective: pacientul sa-si recapete vederea, sa evite riscul de a se accidenta
Interventii:
Pregatire preoperatorie: pacientul va fi tinut in semiobscuritate si va fi familiarizat cu
topografia.Se recolteaza sange (INR, timp coagulare, hemoleucograma, secretie ocular, glicemie). Se
efectueaza EKG.
Post-operator:
-          Se supravegheaza permanent pacientul pentru a-si mentine pansamentele
-          Se vor pansa ambii ochi, in primele 24 ore
-          Sa nu faca effort pentru a evita sangerarea (primele 24h nu mesteca, nu vorbeste tare, nu face eforturi)
-          Pansamentul se schimba cand este imbibat cu sange pe 24h
-          Servim pacientul cu ce are nevoie, la pat
-          Sustinem psihic, educam pacientul
Modulul 28 –Chirurgie generala si nursing in chirurgie generala

Pansamentul
Definitie = act chirurgical de aseptizare, tratare si protejare a plagilor.
Obiective:
• favorizarea vindecării rănilor;
• prevenirea infecţiei;
• aprecierea procesului de vindecare;
• protecţia plăgii impotriva factorilor mecanici.

Conditiile unui bun pansament:

a) Să fie făcut in condiţii aseptice:
- se folosesc materiale de protecţie şi instrumente sterile;
- se spăla şi dezinfecteaza mainile, se imbrăca mănuşi sterile;
- se servesc materialele folosind pense;
- nu se introduc in casoletă sau in trusa de instrumente pensa cu care se lucreaza in plagă;
- nu se folosesc aceleaşi instrumente la alti pacienţi.
b) Să fie absorbant:
- sa asigure absorbţia secreţiilor pentru a favoriza cicatrizarea;
- se folosesc comprese de tifon şi vată hidrofilă.
c) Să fie protector:
- se acopera plaga cu comprese sterile şi vată;
- se asigura că dimensiunile compreselor depăşesc marginile plăgi cu cel puţin 1-2 cm;
- dacă zona este expusă microbilor, se protejeaza plaga cu un strat mai grosde tifon şi vată;
d) Să nu fie dureros:
- se acţioneaza cu blandeţe şi răbdare;
- se administreaza un calmant la recomandarea medicului dacă situaţia o cere;
- se spăla plaga prin turnare şi se absorbe surplusul de lichid şi secreţiile prin tamponare;
- nu se fixeaza pansamentul prea strans pentru a nu jena circulaţia şi a nu produce durere;
- se asigura limitarea mişcărilor in acea zonă dacă există indicaţii in acest sens;
e) Să fie schimbat la timp:
- se verifica indicaţia medicală cu privire la schimbarea pansamentului;
- se schimba cat mai rar pansamentul la plăgile chirurgicale atunci cand se menţine curat şi uscat
- in cazul plăgilor secretante schimbaţi pansamentul ori de cate ori este nevoie;
- se anunţaţi medicul şi controlaţi plaga dacă pacientul acuză durere sau prezintă febră fără altă cauză,
schimbaţi pansamentul cu această ocazie.
Tipuri de pansamente
Pansament protector
- acoperirea unei plăgi care nu secretă, nu prezintă tub de dren (plagăoperatorie, locul unei injecţii sau
puncţii, locul unde este montat uncateter venos) pentru a realiza protecţie faţă de mediul inconjurator.
Pansament absorbant
- acoperirea plăgilor drenate sau secretante cu un strat de comprese şi un strat de vată;
- dacă medicul montează tub de dren notaţi cantitatea de lichid eliminată.
Pansament ocluziv
- acoperirea cu comprese şi vată a plăgilor insoţite de leziuni osoase peste care se aplica aparatul gipsat
pentru imobilizare;
- pentru ingrijirea plăgii se poate face fereastră.
Panasment compresiv
- acoperirea unei plăgi sangerande in scop hemostatic, pentru imobilizareaunei articulaţii in caz de entorsă
sau pentru reducerea unei cavităţi superficiale după puncţionare;
- peste comprese se aplica un strat mai gros de vată astfel incat să se acopere reliefurile osoase şi
compresiunea să fie repartizată uniform pe toată suprafaţa regiunii, să nu impiedice circulaţia de
intoarcere.
Pansament umed
- se folosesc cu scop antiinflamator;
- este contraindicat in plagile care secreta abundant, deoarece favorizeaza secretia si provoaca dermite,
piodermite, foliculite.
Materiale necesare pansamentelor
- tava medicală/cărucior pentru tratamente, măsuţa pentru pansamente;
- trusa cu instrumente sterile: pense hemostatice, pense anatomice, foarfeci chirurgicale, stilete butonate,
sonde canelate, bisturiu;
- casoleta cu comprese sterile, tampoane, mese;
- tuburi de dren sterile;
- mănuşi sterile;
- muşama, aleză;
- soluţii antiseptice: pentru tegument (tinctura de iod, alcool iodat, betadine, alcool medicinal); pentru
plaga (apa oxigenata3%, rivanol 1%o, cloramina, acid boric 2-4%);
- medicamente prescrise de medic: pulberi, unguente;
- materiale pentru fixare: feşi de tifon, benzi adezive, plasă adezivă, soluţieadezivă, ace de siguranţă;
- tăviţa renală;
Pregatirea pacientului
a) psihica:
- se informeaza pacientul asupra necesităţii efectuării pansamentului;
- se explica modul de desfăşurarea al procedurii;
- se obţineţi consimţămantul;
b) fizica:
- poziţionarea pacientului in funcţie de segmentul ce trebuie pansat;
- se alege poziţia de decubit pentru a evita lipotimia;
- se asigura intimitatea pacientului dacă este cazul.

Executia pansamentului:
- spalare pe maini, dezinfectie, imbracarea manusilor;
- se iau din trusă 2 pense sterile:
Primul timp:
- indepărtarea pansamentului vechi fără a produce durere;
- dacă este lipit se inmoaie cu apă oxigenată sau ser fiziologic; se observa plaga;
- se dezinfecteaza tegumentul din jurul plăgii folosind tampoane imbibate cu alcool sau alcool iodat.
Ştergerea se va face de la plagă spre periferie schimband des tampoanele pentru a evita
contaminarea.
Al doilea timp-tratarea plagii:
- se spăla plaga prin turnare pentru a nu produce durere, folosind una din soluţiile dezinfectante
recomandate;
- se absorb secreţiile din plagă prin tamponare pentru a nu produce durere;
- se dezinfecteaza din nou tegumentele din jurul plăgii folosind tampon pentru o singură manevră şi se
şterge apoi cu un tampon uscat;
- se efectueaza in continuare tratamentul plăgii in funcţie de natura şi evoluţia acesteia, aplicand
medicamente dacă sunt recomandate;
Al treilea timp:
- se acopera cu comprese de tifon sterile care sa depaşeasca marginea plăgii cu 1-2 cm şi aplicaţi desupra
un strat subţire de vată dacă este necesar;
- se fixeaza prin lipire cu materiale adezive sau prin bandajare folosind un procedeu adaptat regiunii
(circular, in spirală, in evantai, cu faşă răsfrantă, in spic).
Ingrijirea pacientul
- se aşeza pacientul in poziţie comodă şi se pune regiunea lezată in repaus;
- se observa faciesul şi comportamentul la durere;
- se observa aspectul tegumentelor pentru ca pansamentul să nu jeneze circulaţia.
Reorganizarea locului de munca
- deseurile infectioase - comprese, mănuşi, tuburi de dren, feşi se colecteaza la locul de producere in
recipiente pentru infectioase - recipiente de culoare galbena prevazut in interior cu saci galbeni;
- deseurile taietoare - se colecteaza in recipiente pentru taietoare - intepatoare - cutii galbene din plastic,
specific de unica folosinta;
- deseurile nepericuloase - (ambalajele materialelor sterile, ghips, ambalaje din material plastic - se
colecteaza la locul de producere in saci de polietilena de culoare neagra);
- instrumentele se curata si se pregatesc pentru sterilizare.
Efectuarea tipurilor de bandaje
Bandajarea = metoda de fixare a pansamentului cu ajutorul unei fesi de tifon de lungimi si latimi
diferite in functie de marimea si caracterul plagii, regiunea in care este situata.
Materiale necesare
- Fese de tifon de mărimi diferite (lăţimi intre 5 şi 25 cm, lungimi intre2 şi 5 m);
- Feşe elastice;
- Foarfece;
- Ace de siguranţă, plasă, leucoplast;
Reguli pentru o infasare corecta
- Fasa se tine in mana dreapta, capatul liber in mana stanga;
- Se deruleaza de la stanga la dreapta;
- Turele de fasa nu trebuie sa faca cute;
- Fasa trebuie sa permita circulatia sangelui - sa nu fie prea strana dar nici prea larga;
- Bandajarea membrelor se incepe de la extremitate spre radacina in sensul circulatiei venoase;
- Se evita miscarile inutile;
- Se executa cu miscari blande si cu multa indemanare pentru a nu spori suferinta bolnavului;
- Fixarea prin nod nu trebuie sa jeneze;
- Se incepe si se termina cu ture de fixare;
Caracterele unui bun bandaj:
- sa imobilizeze perfect pansamentul pentru a favoriza cicatrizarea;
- sa fie elastic, suficient de strans;
- sa fie esthetic.
Realizarea turelor de fixare:
- se aplica oblic sub pansament;
- se intersecteaza cu o tura circulara;
- se rasfrange coltul fesii si se suprapune inca o tura circulara;
- primele ture de fasa se incep la o distant apreciabila de leziune, la 10-15 cm (in afara cazurilor cand nu
este posibil acest lucru);
- terminarea bandajarii se efectueaza cu doua ture circulare la 10-15cm de pansament.
Tipuri de bandajare:
- circulara;
- in spirala;
- in forma cifrei 8;
- in spic de grau;
- in evantai.
Infasarea circulara
- se suprapun turele de fasa una peste alta;
- este indicate in regiunile cilindrice: gat, torace, articulatia pumnului;
- acest tip de bandaj se utilizeaza si la realizarea hemostazei.
Infasare in spirala
- se conduce fasa, serpuind si acoperind turele o treime, rasfrangand fasa pe alocuri prin tehnica numita
”semnul policelui”;
- se incepe cu 2-3 ture de fixare apoi sub forma de spirala, cu acoperirea tureiprecedente la 2/3;
- este indicata pentru membre (gamba, antebrat) regiuni tronconice si suprafete intinse.
Infasare in forma cifrei”8”
- se incepe cu ture circulare sub articultie;
- se trece oblic peste articulatie si se conduc deasupra articulatiei alte ture circulare;
- se revine oblic sub articulatie, intersectand prima diagonala;
- se continua de cateva ori si se termina infasarea deasupra articulatiei cu ture circulare;
- este indicate pentru infasarea regiunilor articulare: articulatia cotului, piciorului, pumnului.
Infasarea “in spic de grau” sau ”spica”
- se foloseste pentru regiuni articulare: scapulo-huerală, inghino-abdominală, cot, picior, pumn;
- se incepe cu ture circulare deasupra articulatiei;
- fasa se conduce in forma cifri “8”, fiecare tura acoperind pe ce de dinainte cu 1/3 sau 2/3;
- se termina cu ture circulare.
Infasarea in evantai
- se foloseste pentru articulaţii (cot, genunchi, călcai);
- se incepe cu două ture circulare deasupra articulaţiei;
- se continua cu ture oblice descendente in aşa fel incat faşa să se suprapună.
La distanţe mai mici in plică şi mai mari in partea expusă ajungand circular la nivelul liniei
articulare şi apoi oblice sub articulaţie;
Se incheie cu două ture circulare şi se fixeaza cu ac de siguranţă, leucoplast.
Bandajarea pe regiuni
Infasarea capului - capelina
- se conduce fasa circular, deasupra arcadelor sprancenoase, fixand cu mana stanga coltul fesii, iar cu
dreapta se ruleaza fasa in jurul capului, lasand libere pavilioanele auriculare;
- se rasfrange coltul ramas in afara si se efectueaza din nou o tura circularpentru a-l fixa;
- se conduce fasa din spate in fata acoprind bolta craniana cu ture oblice, fixate cu ture circulare, pana la
infasarea complete a capului;
- se incheie cu doua ture circulare;
- se fixeaza capatul liber al fesii cu romplast sau ac de siguranta in partea opusa regiunii pansate.
Bandajarea plagilor gâtului.
a. Plasati o compresa peste plaga.
b. Plasati bandajul peste compresa si pe sub umarul din partea opus.
Infasarea nasului-prastia
- se despica in lung fasa, la ambele capete, lasand in mijloc o portiune de aproximativ 5cm nedespicata, ce
va servi la acoperirea nasului;
- se fixeaza pe nas partea din mijloc nedespicata;
- se trec capetele superioare ale fesii sub pavilionul urechii si se innoada in regiunea occipital;
- se trec ramurile inferioare ale fesii deasupra urechilor, incrucisand pe cele superioare si se fixeaza in
partea posterioara a capului, realizand astfel oprastie.
Infasarea barbiei-capastrul
- se despica in lung fasa, la ambele capete, lasand in mijloc o portiune deaproximativ 5cm nedespicata;
- se fixeaza partea nedespicata pe barbie sau buze;
- se incruciseaza ramurile superioare in regiunea occipital si se leaga in regiunea fruntii;
- se leaga ramurile inferioare deasupra crestetului capului, lasand libere urechile.
Infasarea ochilor (monoocular, binocular) - prin ture successive oblice si circulare.
Bandajarea gatului - circular;
Ceafa - circular;
Bandajarea toracelui si abdomenului - circular;
Sanii – bandaj in spica;
Membrul superior - umarul si axial bandaj in 8; bratul si antebratul in spirala; cotul in evantai,
palma in 8, degetele in spic.
Membrul inferior - coapsa si bazinul in spica simpla sau dubla, genunchiul in evantai sau in 8,
glezna in 8.
La nivelul acestor regiuni, bandajul este in formă de spică. Fixarea iniţială se face prin 2-3 ture
trecute circular pe abdomen, deasupra crestelor iliacese;
- trece oblic peste regiunea inghinală, pe faţa internă, posterioară şi externă a radacinii coapsei de unde
urcă iar oblic, peste regiunea inghinală realizând prima spică ce se continuă printr-un nou circular pe
abdomen dus apoi oblic peste regiunea inghinala până se acoperă.
Infasarea perineului - bandajare in “T”
- se efectuaza cu ajutorul a două feşe;
- prima se trece în jurul abdomenului, deasupra crestelor iliace înnodându-se;
- ea va servi ca sprijin pentru a doua faşa care se trece dublu între coapse.
Bandajul bontului de amputaţie
Pentru bandajul bontului de amputaţie se foloseşte tehnica înfăşării recurente cu 2 feşi sau
înfaşarea cu o faşă.
- se incepe prin ture circulare de fixare la 10 cm de plagă, după care se rasfrânge faşa antero-posterior, ca
şi în cazul calotei craniene, pâna se acoperă tot pansamentul fixând turele rasfrânte cu ture circulare.
Alte mijloace de fixare a pansamentului
- basmaua-dreptunghiulara, triunghiulara, in patru colturi;
- esarfa;
- tesaturi tubular elastice;
- material adezive.
Bandajarea si fixarea unui obiect penetrant
- nu incercati sa mobilizati obiectul penetrant;
- stabilizati obiectul cu comprese. Plasati bandajul peste comprese.

Modulul 32- Ortopedie,traumatologie si nursing specific

Ortopedia - Traumatologia este specialitatea care se  ocupa cu depistarea, diagnosticarea, tratarea
si recuperarea afectiunilor congenitale si dobandite , traumatice si etraumatice, ale aparatului locomotor.
Aparatul locomotor este format din sistem osos și sistem muscular.
Particularități de îngrijire a pacientului cu afecțiuni ale aparatului locomotor
Circumstanțe de apariție a afecțiunilor aparatului locomotor
- procese inflamatorii (bursită (Bursa este un sac cu lichid care protejeaza capetele articulare ale oaselor
si se suprapune muschilor sau intre oase si tendoane, piele.),tendinită
- focare de infecție amigdaliene, dentare, bronșice determină afecțiuni reumatismale, care, după vindecare
pot lăsa leziuni sinoviale, cartilaginoase, poliarticulare
- infecții amigdaliene, panariții, furunculi, infecții tegumentare superficial pot constitui locuri de plecare a
infecției spre sistemul ososo.
- infecții bacilare (bacilul Koch) produc tuberculoza ososasă și osteoarticulară
- tulburări hormonale- in menopauză apare osteoporoza
- excesul sau lipsa hormonului de creștere duce la leziuni ale osului și cartilajului
- afecțiuni metabolice- diabetul perturbă metabolismul țesutului conjunctiv și articular
- accidente rutiere ,casnice, la locul de muncă- fracturi, entorse, luxații, rupturi de tendoane, ligament,
mușchi
Factori de risc declanșatori sau agravanți:
-vârsta:- la naștere copiii pot prezenta malformații congenital la nivelul aparatului locomotor( picior
strâmb, luxație de șold, polidactilie(mai multe degete)
-la copii sunt frecvente fracturile si deformările după rahitism
- in perioada pubertății pot apărea tulburări de creștere, tumori osoase, deformări ale coloanei
vertebrale(cifoză-acentuarea curbăturii normale a coloanei vertebrale, scolioză-coloana are aspectul literei
S, lordoza-sau spate in șa)
- la adulți sunt frecvente fracturile, luxațiile,afecțiunile osteo-articulare de natură infecțioasă
- la vârstnici apar frcvent fracture și afecțiuni osteo- articulare cu evoluție severă
- sexul: - luxația coxo –femurală congenitală se întâlneste mai des la fetițe
- la femei în perioada de menopauză apare osteoporoza, spondiloza
- la bărbați este mai frecventă osteopatia deformantă
-condiții de habitat- frigul accentuează durerile articulare si muscular
-ocupația- la fotbaliști –ruptura de menisc
- la pianisti- tenosinovite
- la jucătorii de tenis- epicondilita
- alimentația exagerată- obezitatea afectează articulațiile, coloana vertebrală, îngreunează recuperarea
- imobilizarea unui segment:- atrage după sine atrofii muscular, rigiditate articulară
- malformații congenitale
Manifestări de dependență(semene și simptome)
bursită( inflamația bursei seroase)
-sindrom inflamtor(durere locală, tumefacție, căldură locală, roșeață)
-febră
- limitarea mișcării
epicondilită și tendinită( inflamația tendoanelor)
-durere localizată de obicei la cot accentuată la apăsarea sau mișcarea de supinație și pronația mâinii
-edem al cotului
osteomielită( infecție osteo-articulară produsă cu ocazia unor traumatisme deschise, intervenții
chirurgicale, plăgi prin arme de foc)
-dureri la nivelul articulației, exacerbată la apăsare sau mișcare;obligă pacientul să adopte poziția
antalgică
-febră ridicată
-frison
-puls accelerat
-impotență funcțională
-slăbiciune,oboseală
-în osteomielita coloanei vertebrale starea generală a pacientului este grav altertă
-V.S.H crescut
-leucocite crescute
osteoporoza(scăderea masei osoase)
-fragilitate osoasă,
-fracturi frecvente
-deformări osoase(cifoză, scolioză) prin tasarea sau deformarea vetebrelor
-calcemie scăzută
-hipercalciurie
osteopatia deformantă(boala Paget)-deformarea progresivă a oaselor, de etiologie neclarificată
-dureri osoase(frecvent la oasele gambei, coloana vertebrală, bazin) de intensitate redusă
-deformări osoase prin îngustarea spațiilor medulare și deformarea osului în exterior sau sub acțiunea
greutății datorită scăderii rezistenței oaselor
-căldură locală
tuberculoză osoasă și osteoarticulară (infecția cu bacilul Koch la nivelul unui os sau a unei articulații)
-simptomele apar insidious
-fenomene generale: scădere ponderală, debilitate, oboseală,inapetență, subfebrilități, transpirații
nocturne
a) osteoartrita tuberculoasă a coloanei vertebrale
-durere locală în regiunea dorso-lombară;intensificată și permanentă după apariția deformărilor
osoase, mai frecvent noaptea
-contractură musculară pe părțile laterale ale vertebrelor afectate care duce la imobilizarea zonei
în timpul mișcărilor
-deformări osoase la nivelul coloanei vertebrale
-modificări ale conformației toracelui
-impotență funcțională
-paralizia membrelor inferioare
b)osteoartrita tuberculoasă coxo-femurală
- durere intensă localizată în regiunea șoldului,care iradiază uneori spre genunchi
-mers cu dificultate(schiopătat)prin evitarea antrenării depline a circulației
-atrofii musculare la nivelul feselor
-abces rece în zona fesieră
ruptură muscular
-durere intensă apărută brusc
-hematom între capetele mușchiului ca uramre a lezării vaselor sangvine
-deformare la nivelul rupturii cu o depresiune în dreptul hematomului
-echimoză
Problemele pacientului
-durere
-disconfort
-diminuarea mobilității fizice
-deficit de autoîngrijire
-potențial de accidentare
-perturbarea imaginii de sine
-perturbarea imagii corporale
-potențial de complicație
- anxietate
Obiective ele vor viza:
-îmbunătățirea poziționării corpului în timpul activității
-minimalizarea efectelor imobilizării
-menținerea tonusului muscular
-creșterea toleranței la efort
-obținerea independenței în satisfacerea nevoilor și îndeplinirea rolului social
-prevenirea diminuarii conceptului de sine (imagine de sine, imagine corporală)
Intervenții
Pacienți cu tendinită:
-repausul regiunii
-infiltrații locale
-tratament simptomatic pentru amelioararea durerii și a inflamației
-observarea apariției unor semen legate de limitarea mișcării
-educația pacientului să evite activitățile care cauzează exacerbarea procesului inflamator timp de
4-6 săpt.
Pacienți cu osteopatie deformantă:
-tratament simptomatic în vederea alinării suferințelor și a tulburărilor organice ce apar în cursul
evoluției bolii(tulburări respiratorii,renale,cardiace)
-încurajarea pacientului să efectueze exerciții pentru prevenirea atrofiilor musculare și a
rigidității articulare
-educarea pacientului:- să fie precaut în timpul mișcării pentru evitarea fracturilor
- privind importanța menținerii independenței și a rolului social

Pacienți cu osteoporoză:
-administrarea tratamentului medicamentos prescris de medic
-educarea pacientului:-să efectueze zilnic mișcare
-să doarmă pe un plan dur cu o pernă subțire sub cap
-să aibă o alimentație echilibrată bogată în calciu și vitamine
Pacienți cu TBC osteo-articular:
-îngrijiri pre și postoperatorii la pacienții cu artroplastie
-îngrijiri specifice la pacientul imobilizat în aparat gipsat
-administrarea tratamentului medicamentos specific (tuberculostatice, analgezice etc)
-respectarea măsurilor de asepsie în efectuarea tehnicilor
-alimentație echilibrată, vitamine
-îngrijirea riguroasă a tegumentelor
-efectuarea mișcărilor pasive pentru prevenirea atrofiilor musculare
-poziționarea corectă în pat
-aplicarea măsurilor de prevenire a efectelor imobilizării
Pacienți cu ruptură musculară
 -imobilizarea regiunii în poziție relaxantă,pentru rupturile incomplete
-îngrijiri pre- și postoperatorii la pacienții cu ruptură completă, care necesită tratament
chirurgical
-administrarea tratamentului prescris de medic
Interventiile asistentei medicale in ortopedie
Interventii delegate:
- participarea si pregatirea psihica si fizica a bolnavului pentru examenul clinic sj pentru efectuarea
investigatiilor paraclinice;
- aplicarea tratamentului medicamentos prescris de medic;
- pregatirea preoperatorie
- ingrijirea postoperatorie
- ingrijirea bolnavilor imobilizati in aparat gipsat;
- ingrijirea bolnavilor operati cu proteze articulare, cu amputatie;
- prevenirea complicatiilor postoperatorii;
recuperarea motorie a bolnavilor.
Interventii autonome:
- asigurarea conditiilor de igiena; toaleta partiala a tegumentelor si mucoaselor;
- prevenirea escarelor;
- alimentatia si hidratarea pasiva a bolnavilor dependenti;
- imbracarea și dezbracarea bolnavilor cu deficiente motorii;
- mobilizarea pasiva a bolnavilor;
- transportul pacientilor dependeți;
- incurajarea și ridicarea moralului pacientilor cu aparat gipsat;
- asigurarea conditiilor de a se recrea și de a a-si practica religia;
- comunicarea cu bolnavii;
- educatia sanitara.

Modulul 33- Reumatologie si nursing in reumatologie

Bolile reumatice sunt vechi ca si omul, ele afectand oasele si articulatiile. Aceste boli constituie
una din cauzele de suferinte fizice si pierderi econimice pe motiv de boala prin incapacitatea temporara de
munca pe care o creeaza. Ele implica probleme ale individului, familiei si comunitatii.
Rolul asistentei medicale in ingrijirea pacientilor cu aceste suferinte prezinta particularitati in
raport cu cauza si evolutia acestor imbolnaviri.
Principalele afectiuni reumatismale sunt:
Bolile reumatismale inflamatorii:
• Reumatismul articular acut (RAA), cu evolutie acuta;
• Poliartrita reumatoida (PR) si Spondilita anchilozanta (SA), cu evolutie cronica.

Bolile reumatismale degenerative:

• Artrozele: gonartroza, coxartroza, spondiloza.
Boli reumatismale abarticulare:
• Periartrita scapulohumerala (PSH), nevralgie sciatica, nevralgie cervico- brahiala.
Boli reumatismale metabolice:
 • Guta.
MASURI DE DEPENDENTA (SEMNE SI SIMPTOME POSIBILE)
Durerea articulara
- localizare:
- osoasa sau articulara;
- la articulatiile mici sau mari, persistand la o singura articulatie sau migrand de la o articulatie la
alta;
- conditiii de aparitie:
- la inceputul miscarii, dimineata la sculare;
- permanent;
- poate fi precedata de un episod inflamator amigdalin;
- poate aparea dupa o masa abundanta, consum excesiv de alcool in accesul de guta, diferentiind-o de
durerea din puseul reumatismal;
- conditii de accentuare: miscarea, frigul;
- conditii de ameliorare: repausul, caldura.
Redoarea articulara
- reprezinta intepenirea reducerea mobilitatii articulare:
- instalare: dimineata;
- localizarea:
- in poliartrita reumatoida, la nivelul articulatiilor mici de la maini si picioare;
- in spondilita anchilozanta, in regiunea lombara si apoi, dorsala;
Impotenta functinala articulara sau musculara
- conditii de aparitie – inflamatie articulare sau musculara, anchiloza articulara;
- localizare:
- centurile membrelor, coloana vertebrala (spondilita anchilozanta);
- segmenrele distale (poliartrita reumatoida);
- afecteaza activitatea profesionala si autoservirea;
Tumeficatia articulara
- este un semn obiectiv;
- caracteristici:
- articulatie rosie, calda, marita de volum (RAA);
- tumeficatie fluctuenta (hidrartroza);
Deformare articulara
- cauzata de prezenta osteofitelor, exostozelor osoare;
- apare in poliartrita reumatoida la maini si picioare;
Atrofia musculara
- se intalneste in poliartrita reumatoida, este dureroasa, incepe la muschii interososi ai mainilor;
Modificarea mobilitatii articulare
- limitarea mobilitatii;
- mobilitate excesiva.
 Modulul 29- ORL si nursing ORL
Ingrijirea pacientilor cu otita

Otita este o infectie a urechii medii care netratata in faza congestiva determina supuratia.
Otomastoidita este complicatia otitei medii supurate netratate la timp.Apare la 2-3 saptamani de la
debutul otitei.
Circumstantele aparitiei:
-In timpul unei rinofaringite la orice varsta mai frecvent la copii si sugari
Semne si simptome:
-In otita acuta supurata:durere la inceput moderata,treptat devine vie si insuportabila,iradiaza spre
maxilar,senzatie de tensiune in ureche,febra 39-40 grade,frisoane,hipoacuzie.
-In otomastoidita acuta supurata:durere vie in regiunea mastoidiana,febra,dispnee,tahicardie

Probleme:
-durere,hipertermie,anxietate,insomnie,comunicare ineficienta la nivel senzorial auditiv.
-risc de complicatii:alterarea respiratiei si circulatiei,deshidratare,paralizia membrului facial.
Obiective:
-Pacientul sa afirme stare de bine,temperatura corporala sa se mentina in limite fiziologice;
-masoara functiile vitale si le noteaza in F.O;

-Administreaza tratamentul prescris :antibiotice pe cale generala,cu simptomatice pt combaterea febrei si

durerilor,instilatii auriculare cu solutii caldute deco0ngestive si analgetice,instilatii nazale cu solutii
dezinfectante,comprese caldute pe regiunea mastoidiana pe care le schimba la 2-3 ore.

-Asigura alimentatia hidrozaharata in perioada febrila,bogata in vitamine si lichide;

-Pregateste pacientul si participa la punctia otica(paracenteza);
Scopul punctiei:

-Explorator:pt. recoltarea secretiei otice

-Terapeutic:pt. evacuarea secretiei urmata de spalatura auriculara

Ingrijiri ulterioare:

-Educa pacientul sa se prezinte la control(prezinta mesa pt drenaj,este informat ca orificiul creat se

vindeca fara a afecta auzul);

-Pregateste pacientul cand este cazul pt interventie chirurgicala si-l ingrijeste postoperator.
 Modulul 37- Boli metabolice, de nutritie si nursing specific

 Se datoreaza tulburarilor de metabolism.

            Exista cauze endogene, exogene si mixte.
Disfunctiile endocrine influenteaza metabolismul organismului si ca factori de risc: fumat, stres,
sedentarism.
Metabolismul incepe cu ingestia si se termina cu excretia produsilor metabolizati.
Metabolismul glucidelor
Glucidele au rol in organism energetic, ajung in intestinal subtire si se transforma in
monozaharide si se absorb.
Concentratia glucozei in sange (glicemia) se mentine constanta prin mecanismul de glicozare
(echilibrul functional intre actiunea factorilor hiper si hipoglicemianti).
Factorii hiperglicemianti
-          Glucagonul : hormon secretat de pancreas
-          Adrenalina
-          Hormonii glucorticoizi secretati de suprarenale
-          Hormoni somatotropi ai hipofizei
-          Tiroxina (TSH)
Factorii hipoglicemianti
-          Insulina
Metabolismul lipidelor
-          Au rol energetic, plastic, functional
-          Se absorb la nivel de intestine subtire sub forma de acizi grasi, colesterol, fosfolipide
-          Se pot depune ca rezerva, lipogeneza, prin catabolism duc la eliberare de energie, prin cetogenza se
produc corpi cetonici, gluconeogeneza (sintezarea glucozei din proteine, realizat de catre ficat)
-          Este reglat de SNC, hipofiza
Metabolismul proteinelor
-          Plastic, energetic, functional
-          Se absorb sub forma de aminoacizi la nivelul ficatului, pe cale portal si de aici intra in circuitul
sanguin.
-          Au rol in intinerirea continua a celulelor. Reglarea este facuta de hormoni testeosteron, glicocorticoizi
si tiroidieni, ficat, rinichi, SNC.
Educatia pentru sanatate pentru prevenirea bolilor de nutritive si metabolism:
-          Evitarea supraalimentatiei, sedentarism
-          Educare pentru reducerea alimentarii excesive

-          Aport de calitate, cantitate in cazul rahitismului

 Obezitate – caracterizata prin cresterea greutatii corporale ideala cu 15%-20% si sporirea tesutului
adipos.
    In mediul urban – incidenta crescuta
Persoanele cu rude de gradul I obeze – risc constitutional
Cauze: __________ de viata; sedentarism
Manifestari de dependenta:
-          Crestere in greutate peste greutate ideala: oboseala, astenie, dispnee, HTA, varice pe membrele
inferioare, constipatie, amenoree.
 Diagnostic de nursing:
1.      Alterarea respiratiei cauzata de greutate excesiva, manifestata prin dispnee
2.      Alterarea circulatiei cauzata de greutate excesiva, manifestata prin varice
3.      Intoleranta la efort, cauzata de greutate excesiva, manifestata prin dispnee
4.      Transit intestinal lent cauzat de peristaltism intestinal manifestat prin constipatie
5.      Eliminare inadecvata cazata de modficcarile hormonale, manifestata prin amenoree
Exercitii fizice introduce treptat, moderate, mers pe jos, practicarea sporturilor. Daca pacientul
are problem psihice se vor incuraja, stam de vorba. Tot ce nu poate pacientul cu obezitate, va face AM
pentru a suplini.
Interventii delegate:
-          Tratament medicamentos
-          Pregatit pentru interventii chirurgicale
Sindrom de slabire
Forma cea mai severa este casexia.
Cauza: reducerea aportului alimentar/arderi puternice
Tipul: Stenic si Astenic
Circumstantele de aparitie:
-          Statutul social (sarac)
-          Effort fizic intens
-          Problem cu dantura
-          Boli endocrine (basedow),
-          Stari febrile
Manifestari de dependenta:
1.      Scadere in greutate
2.      Apatie
3.      Tegumente uscate, edem (semne de deshidratare). Cand apar edeme avem dezechilibre hidroelectrolitice
4.      Bradicardie
5.      Hipotensiune
6.      Plagi nevindecabile
Diagnostic de nursing:
1.      Alimentare inadecvata cantitativ si calitativ, din cauza –culegere de date, manifestata prin scaderea in
greutate
2.      Circulatie sangvina inadecvata, cauzata de deshidratare, manifestata prin bradicardie si hipotensiune
3.      Hidratare inadecvata, cauzata de deshidratare, manifestatat prin tegumente uscate

Deshidratare:
-          Izotona – intereseaza atat apa cat si electroliti (se pierd in egala masura). Caracteristica pentru
persoanele care au varsaturi, diaree.
-          Hipertona – apa in proportie mai mare decat electroliti (ex: transpiratii, polipnee)
-          Hipotona – saruri in proportie mai mare
Manifestari de dependenta in deshidratare:
-          Tegumente uscate
-          ____ cutanat persistent
-          Senzatie de sete
-          Astenie fizica si intelectuala
-          Cefalee, ameteli
-          Modificari de puls
-          Pot apare edeme
Diagnostic de nursing:
-          Stare generala alterata, cauzata de aport nutritive, manifestata prin apatie
Obiective: pacientul sa isi recapete pofta de mancare; sa hidrateze; sa prevenim complicatiile
Interventii:
-          Alimentare pacient
-          Alimente bogate in protein, sarace in lipide
-          Consistenta lichida, semilichida, solide
-          Duireza 1000ml/zi, sol. proteice si Vit B
-          La indicatia medicului – insulin inainte
-          Igiena pacientului
GUTA

         Este o boala metabolica caracterizata prin hiperuricemie, depuneri urice in articulatii si leziuni
renale.
            Cauzele bolii:
-          Scaderea eliminarii renale de acid uric
-          Hiperproductie de acid uric
-          Alimentatie bogata in protein
Aparitie: la persoanele cu alimentatie bogata in protein
Manifestari de dependenta:
-          Durere aparuta brusc, noaptea, violent, insuportabil. Apare la haluce sau la nivelul oricarei articulatii.
-          Zona afectata devine violacee cu senzatie de caldura locala: febra, frison, tahicardie, uneori varsaturi.
-          In perioada de liniste, aspectele dureroase se amelioreaza. Problemele dispar ziua, durerile revin
noaptea prinzand si alte articulatii.
-          In accesul gutos, apar tofii gutosi (depuneri de acid uric in articulatii), in special pe lobul urechii,
coate, degete. Din cauza tofilor, articulatiile pot anchiloza cu timpul.
Investigatii:
-          Analizele de laborator pun in evidenta cresterea acidului uric, uree, creatinina etc.
Diagnostic de nursing:
1.      Disconfort cauzat de metabolismul alterat pentru acidul uric, manifestat prin dureri articulare
2.      Deficit de autoingrijire, manifestat prin durere articulara
3.      Alterarea tegumentelor, cauzata de depunerea acidului uric in articulatii manifestat prin tofii gutosi
4.      Mobilitatea redusa sau imobilitate cauzata de depunerile de acid uric in articulatie, manifestata prin tofi
gutosi
Complicatii:
-          Litiaza renala cu cristale de acid uric
-          Deshidtratarea
Obiective:
-          Pacientul sa prezinte un metabolism bun al proteinelor
-          Pacientul sa cunoasca si recunoasca/respecte alimentatia prescrisa/specifica
 Interventii:
-          Asiguram repaus la pat. Pe locul dureros se aplica comprese la temperature camerei usor spre rece
-          Regim alimentar fara protein
-          Aport mare de lichide
-          Administram Milurit in perioada de calm, in criza se opreste si se ia Colchicina cat timp il doare. De
cand inceteaza durerea se fac 2 saptamani pauza , dupa care se ia din nou Milurit.
-          Antiinflamatoare in perioada de criza

Modulul 38- Nutritie si dietetica

NOŢIUNI ELEMENTARE DE GASTROTEHNIE

Dintre diferitele vieţuitoare, numai omul prepar ă alimentele în diferite moduri, pentru a "le m ări
sapiditatea şi digestibilitatea. Pregătirea alimentelor a devenit de-a lungul istoriei sale, pentru om, o
adevărată artă;
Gastronomia, reprezintă tocmai această artă a pregătirii alimentelor într-un mod cât mai pl ăcut,
mai atrăgător.
Gastrotehnia, este ştiinţa care studiază toate trasformările suferite de alimente în cursul
preparării lor prin diverse tehnici culinare şi totodat ă influen ţa acestor transform ări asupra
stării de sănătate a omului. Enumerăm câteva obiective ale gastrotehniei:
- metodele culinare nu trebuie să distrugă sau să mic şoreze în alimente factorii de nutri ţie pe care acestea
le conţin.
- prin pregătire culinară, alimentele nu trebuie s ă devin ă iritante sau nocive.
- alimentul după preparare, trebuie să devină mai uşor de digerat şi s ă aib ă un aspect şi un gust pl ăcut.
- prin tehnicile culinare se urmăreşte profilaxia sau vindecarea diferitelor afec ţiuni, mai ales, bolilor care
se datoresc în bună parte, unei pregătiri culinare nera ţionale (sosuri cu rânta şuri pr ăjite în gr ăsime etc).
Nu se va renunţa la rântaşuri, dar se va modifica tehnica d ăun ătoare de
preparare, utilizându-se rântaşuri dietetice.
înainte de prepararea alimentelor, este necesară cercetarea stării lor de salubritate. Consumul de
alimente alterate, poate avea consecinţe incalculabile. Dup ă acest control urmeaz ă, etapa de preparare a
alimentelor - etapa preliminară - care const ă în tran şarea c ărnii, sp ălarea legumelor şi fructelor,
îndepărtarea părţilor necomestibile etc. Se cunosc neajunsurile sp ăl ării
îndelungate şi tăierii alimentelor în bucăţi mici, care duc la pierderi importante de vitamine (legume şi
fructe). Pentru prevenirea s-au micşorarea acestor neajunsuri, se recomand ă:
- pregătirea să se facă cu puţin timp înaintea tratamentului termic sau preg ătirii culinare;
- evitarea fragmentării legumelor şi altor alimente în buc ăţi prea mici;
- evitarea spălării îndelugate sau menţinerea alimentelor mult timp în apa de sp ălare;
- reducerea la minimum a îndepărtării părţilor externe ale legumelor şi fructelor;  Tratamentul
termic reprezintă etapa decisivă în arta culinară. Dacă fructele, salatele,  untul, uleiul, brânzeturile şi
uneori ouăle, pot fi consumate în stare crudă, majoritatea  alimentelor, reclamă o prelucrare termic ă. Prin
tratament termic, se pot pierde factori nutritivi hidrosolubili (glucide cu moleculă mică, vitamine şi săruri
minerale). Pentru micşorarea acestor pierderi se recomandă fierberea legumelor în vapori de ap ă sub
presiune, în vase speciale. Un alt efect nedorit, este distrugerea unor factori nutritivi sensibili la
temperaturi
ridicate, precum şi a oxigenului (vitaminele C, A, E, Bl), uni aminoacizi. Pentru reducerea par ţial ă a
acestui inconvenient se recomandă fierberea în vase acoperite ermetic, la temperatur ă maxim ă, timp cât
mai scurt, precum şi evitarea reîncălzirilor repetate. Cele mai cunoscute tehnici de gastrotehnie în ceea ce
priveşte tratamentul termic, constau în:
- fierberea în apă, fie prin creşterea treptat ă a temperaturii apei, fie prin introducerea în ap ă clocotit ă de la
început. Aceasta din urmă este superioară.
- fierberea în vapori supraîncălziţi sau înăbuşirea, care scurteaz ă timpul de prelucrare şi mic şoreaz ă
pierderile de substanţe nutritive (vitamine hidrosolubile).
- prăjirea (introducerea în grăsime încinsă) este total contraindicat ă atât la omul bolnav cât şi la cel
sănătos, deoarece în acest mod apar compuşi dăunători, toxici şi se degradeaz ă vitaminele.
- frigerea şi coacerea manopere care nu sunt contraindicate.
Pregătirea prin prăjire în grăsime, trebuie evitat ă în general şi în special în diferite suferin ţe
digestive, ca ulcerul, colecistitele, obezitatea, ateroscleroza şi complica ţiile sale dar şi la persoanele
vârstnice. Rântaşul este însă foarte răspândit în bugătăria româneasc ă prin tradi ţie şi obi şnuin ţă, de aceea
dacă nu se poate renunţa la el se poate modifica tehnic.
După câteva săptămâni de practică se va putea respecta ra ţia caloric ă, f ăr ă a se mai apela la
calcule, însuşindu-se posibilitatea de a stabili "din ochi" alimentele şi cantit ăţile respecive.
In ceea ce priveşte numărul de mese pe zi se recomand ă 5-6. în general ra ţia caloric ă se repartizeaz ă
astfel: 15-20% la micul dejun, 5-10% la gustarea de la ora 11, 35-45% la masa de prânz şi restul dup ă
amiază şi seara. Masa de seară se va lua cu cel pu ţin dou ă ore înainte de culcare, pentru ca digestia s ă
desfăşoare în condiţii bune şi să nu împiedice odihna de noapte.
Clorura de sodiu trebuie adăugată zilnic sub formă de sare de buc ăt ărie, care trebuie administrat ă
în anumite proporţii. Nevoile zilnice de elemente minerale ale adultului s ăn ătos sunt: clor 6 g, sodiu 4 g,
potasiu 3,2 g, sulf 1,2, g, fosfor 1,2 g, calciu 0,84 g, magneziu 0,32 g, fier 18 mg, fluor 1 mg, etc. Nevoia
de vitamine este asigurată prin alimentele de origine animal ă, cât şi prin cele de origine vegetal ă. Astfel
Vitamina A 5000 U.I, 1,5 mg (peşte, unt, lactate, soteuri de morcovi, p ătrunjel, ardei), Vitamina D 400
U.I, (ulei din unele specii de peşte, lactate, g ălbenu ş de ou), Vitamina E, 2-3 mg/pe zi (germene de
cereale, ou, ficat, lapte, ulei de floarea-soarelui şi pâine intermediar ă), Vitamina K 0,5 mg/zi (legume
verzi), Vitamina B 1,5 mg/zi, Vitamina B 2 2-2,5 mg/zi, Vitamina B6 2 mg/zi, Vitamina C, 50-150 mg/zi,
Vitamina PP 15-26 mg/zi. Vitaminele din complexul B se găsesc atât în alimentele de origine vegetal ă cât
şi în unele de origine animală. Vitamina C se obţine prin consumul de fructe şi legume verzi. Fructele şi
legumele verzi, carnea, ouăle şi laptele sunt importante surse de vitamine şi s ăruri minerale, deci sunt
indispensabile în alimentaţia zilnică. Câteva exemple mai semnificative, produse de lipsa acestor
substanţe: lipsa de fier provoacă anemia feriprivă, cea de iod m ăreşte glanda tiroidei (gu şă), lipsa de sodiu
provoacă oboseală musculară şi depresiune neuropsihică, de vitamina A boli de ochi, de vitamina C
scorbutul, iar. lipsa de vitamina D rahitismul. Nevoile zilnice ale organismului sunt de 2500-3000 ml/zi.
O mare parte este adusă cu alimentele, cealaltă este ingerat ă ca atare sau sub form ă de b ăuturi şi numai o
mică parte (cea. 300 ml) rezultă din arderile metabolice ce au loc în organism, între aportul şi eliminarea
apei trebuie să existe un echilibru. în sfârşit alimenta ţia zilnic ă trebuie s ă con ţin ă şi o anumit ă cantitate de
fibre (celuloză), necomestibile.

Prezint mai jos câteva alimente cu deosebit ă ac ţiune vitalizant ă, cu rol protector, indicate atât în
alimentaţia omului sănătos cât şi a celui bolnav. Aceste sunt foarte utile în diabet şi pot fi consumate de la
vârste fragede până la adânci bătrâneţei.
Drojdia de bere. Conţine 50% proteine foarte digestibile, o cantitate excep ţional de mare de
glutation (o proteină sulfurată cu importanţă în oxidoreducere şi în rezisten ţă la infec ţii) 14 minerale
esenţiale, 17 vitamine
(grupa B în totalitate) şi mult ergosterol (provitamina D). Se administreaz ă în doze de o linguri ţă pe zi la
copii şi 1-2 la adulţi şi bătrâni la fiecare mas ă, amestecat ă în sup ă, iaurt, soteuri de legume etc.
Compensează carenţele în factori nutritivi şi contribuie la mai buna utilizare a glucidelor. Este indicat ă la
denutriţi diabetici (previne instalarea polinevritelor) şi la sportivi (favorizeaz ă rezisten ţa şi asigur ă
eliminarea toxinelor din organism). Are şi un rol
protector pentru ficat. Drojdia de bere obi şnuită, prin tratamentul cu sod ă caustic ă, carbonat de sodiu sau
acid clorhidric, cum se întâmplă în industrie, pierde 70% din vitamine. De aceea se indic ă consumarea
drojdiei de bere cultivată pe cereale.
Germenele de grâu, conţine produse fosfatice, multe săruri minerale (fier, magneziu, etc)
proteine complete care conţin toţi aminoacizii esenţiali etc. Este o surs ă natural ă important ă de fier,
magneziu, proteine, vitamina B şi E. Vitamina C este redus ă. Este indicat, în st ări depresive, la
convalescenţi, anemii, sarcină, lactaţie. Favorizeaz ă digestia şi regleaz ă func ţiile intestinale. Nu are îns ă
suficient calciu. Este contraindicat în hipertensiunea arterial ă.
La copii se administrează 1 -4 linguriţe pe zi dup ă vârst ă, iar la adul ţi 2-3 linguri ţe la mese. Se prepar ă
punând grăunţe de grâu într-o farfurie şi se acoper ă cu ap ă. Dup ă 24 de ore vara şi 36 iarna, bobul se
umflă. Se spală şi se umezesc boabele în urm ătoarele câteva zile. Se m ănânc ă la începutul mesei şi se
mestecă bine. Este mai puţin eficace decât drojdia de bere.
Polenul, este un aliment cu totul deosebit. Conţin proteine, zaharuri, gr ăsimi, minerale,
oligoelemente, toate vitaminele, o serie de hormoni, enzime, factori de cre ştere şi pigmen ţi.
Redă în câteva zile vigoarea persoanelor deprimate, favorizeaz ă dezvoltarea copiilor boln ăvicio şi,
împiedică îmbătrânirea precoce, şi reface denutriţia. Nu se fierbe pentru c ă astfel se distrug vitaminele. Se
administrează diluat în apă, lapte, cafea sau ceai cald, zilnic o jum ătate pân ă la o linguri ţă de cafea. Se
indică mai ales persoanelor după 60 de ani. Este uşorlaxativ. Se m ăre şte doza în caz de oboseal ă,
slăbiciuni, anemie, tulburări de creştere.
Pătrunjelul, este un condiment foarte bogat în principii nutritive. 100 g p ătrunjel con ţine 200 mg
vitamina C, 60 mg provitamina A, 240 mg calciu, 19 mg fier, etc. Este un excelent antiseptic şi se
administrează în rahitism, tuberculază, deoarece conţine mult calciu, anemie, boli oculare ş.a. Prelunge şte
viaţa şi întârzie seneşcenţa. Se consumă ca atare sau sub form ă de suc.
Iaurtul, conţine vitamina B, săruri de calciu şi proteine. Datorit ă acidului lactic şi bacteriilor pe
care le conţine, protejează flora intestinal ă atât de util ă organismului. Astfel împiedic ă putrefac ţia
intestinală. Excesul este demineralizant, prin acidul lactic con ţinut. Se recomand ă 10 zile 5-6 linguri de
iaurt zilnic şi apoi pauză 5-6 zile.
 NOŢIUNI ELEMENTARE DE DIETĂ ÎN UNELE BOLI

Prin dietetică se înţelege tratamentul bolilor prin alimente (diet ă). Ilustr ăm rolul dietei în
tratamentul diferitelor boli, prezentând cele mai importante diete. La început vom enumera dietele cu
caracter mai general şi în partea a doua, dietele din cele mai importante boli.
DIETA HIDRICĂ constă în introducerea în organism a unei cantit ăţi mai mari de ap ă sau lichide
(apă minerală, ceaiuri, decocturi, sucuri de fructe, bulion, etc). Cantitatea nu va dep ăşi 2 1 pe zi, se va
administra în doze mici, fractionate şi va dura numai câteva zile, timp în care bolnavul va sta obligatoriu
la pat. în locul apei se preferă infuziile u şoare (ment ă, tei, mu şe ţel, fructe de m ăce ş), ap ă cu zeam ă de
lămâie sau portocale, bulion de legume, apă de orez.
    - bulionul de legume este mai uşor tolerat, dar valoarea nutritiv ă este nul ă. Nu se p ăstreaz ă mai mult de
24 de ore. Este o variantă a dietei hidrice.
     - apa de orez, altă variantă, este indicat ă în cazuri de diaree mai ales la copii şi se prepar ă astfel: 2
linguri de supă de orez boabe, se pun în 500 ml. apă rece şi când boabele s-a umflat se adaug ă 500 ml ap ă
fiartă şi se fierbe în continuare 20 de minute. Se filtreaz ă printr-o pânz ă deas ă şi se adaug ă dup ă caz, trei 3
g sare sau 30g zahăr. Valoarea nutritivă este a zah ărului (120 calorii). Se poate men ţine la adult aceast ă
dietă cel mult 5 zile.
     - dieta cu suc de fructe aduce multe vitamine
     - dieta hidrozaharată este altă variantă.  Se adaugă 50 g zahăr la 1 1 apă (20 calorii la litru).
Toate aceste diete sunt indicate în cazuri speciale: unele boli infec ţioase sau toxice
acute, boli cu febră mare, boli de nutriţie ca guta şi obezitatea, litiaza renal ă, unele afectiuni severe
cardiovasculare şi renale.
REGIMUL HIPOCALORIC, se foloseşte în unele boli digestive, cardiovasculare şi în special în
obezitate. Forma cea mai cunoscută, constă în zile de fructe sau de legume care se administreaz ă fie ca
atare, fie sub formă de sucuri naturale. Dieta se poate men ţine numai câteva zile. în practic ă se recomand ă
1 kg mere (400 calorii/zi), sau 1200 g fragi (310 calorii) sau 1,5 1 suc proasp ăt de ro şii sau de citrice. Se
mai foloseşte dieta prin zile de lapte, (1  lapte egal 6-800 calorii cu proteine de valoare biologic ă mare). în
caz de toleranţă redusă se amestecă laptele cu ceai sau carbonat de calciu (1 linguri ţă la 250 g lapte). în
regimul de 1000-1200 calorii pe zi se pot consuma la discre ţie legume cu pu ţine glucide. Sunt interzise
însă zahărul, dulciurile, prăjiturile, pastele făinoase, sosurile, carnea gras ă, fructele oleaginoase, strugurii,
prunele, etc.

REGIMUL HIPERCALORIC. Nu este acelaşi lucru cu excesul alimentar, în care se consum ă

cantităţi mari de alimente fără indicaţie, putând duce la complica ţii severe. Regimul hipercaloric este o
dietă cu indicaţii precise: toate formele de denutriţie (diaree cronice, supura ţii, albuminurii, st ări febrile
prelungite, glicozurii, hipertiroidism, neoplasme, tuberculoze), în munci grele, perioada de cre ştere
sarcină sau lactaţie. Acest regim regenereaz ă ţesuturile, restabile şte metabolismul normal şi completeaz ă
peirderile. Se individualizează suplimentul caloric, se men ţine echilibrul între compoentele ra ţiei,
(proteine, lipide, glucide). Regimurile vor fi variate, se va ţine cont de preferin ţele bolnavului se vor
folosi condimente neiritante, iar mesele vor fi vii şi frecvente. Nu sunt permise exager ările.
 Raţia hipercalorică se va realiza în special pe seama glucidelor şi gr ăsimilor (f ăinoase,combinate
cu dulciuri, dulceaţă, miere, undelemn, unt, etc).
REGIMUL HIPERPROTIDIC, este un regim cu peste 1,5 g proteine/kg corp/zi. (Cu peste 15%
proteine raţia zilnică) se folosesc alimente bogate în proteine cum sunt carnea, pe ştele, laptele, brânza,
ouăle. Dacă se urmăreşte şi scăderea sodiului se exclud brânza, laptele şi laptele praf. Este indicat la
bătrâni cu azotenie normală, în denutriţie cu anumite recomandări (alimentaţie variată, mese mici şi
repetate, etc), în nefroza lipoidică, tratamentul cortizolic, sarcina, anemii, tuberculoz ă ş.a.
REGIMUL HIPOPROTIDIC, comportă limitarea proteinelor. Se disting   în funcţie de severitatea
reducerii proteinelor:
-Regimul moderat hipoproteic (60 g proteine zilnic)
- Regimul sever hipoproteic cu 40-50 g proteine zilnic
- Regimul extrem cu sub 40 g proteine (în jur de 20 g)
Regimul hipoproteic este indicat în bolile renale cu reten ţie azotat ă, guta, insuficien ţa cardiac ă şi
unele forme severe de hipertensiune arterial ă. Regimul va fi bogat în glucide şi lipide, dac ă nu sunt
contraindicaţii, iar mesele vor fi mici şi fractionate. Se contraindic ă restric ţia salin ă sever ă, sub 2-6 g
cloruri de sodiu în 24 de ore.
REGIMUL HIPOLIPIDIC (hipocolesterolemiant), are o deosebită importanţă şi o
largă utilizare. Când este cazul va fi şi hipocaloric. Se recomand ă în: ateroscleroz ă şi complica ţiile ei,
dislipidemii, obiezitate, litiaza biliară, nefroza lipoidică, acidoza diabetic ă, mixedem, etc).
Alimente permise:
- lactate: lapte smântânit, iaurt degresat, brânz ă de vaci slab ă, zer.
- carne şi derivate: carne slabă de vacă, vi ţel, găin ă, c ăprioar ă, iepure slab, pe şte slab (lin, şal ău, biban,
ştiucă), preparate numai fierte în apă, fripte la gr ătar, rasol sau peri şo-are dietetice.
- ouă, numai albuşul fără restricţii (sufleuri, spume, bezele, biscui ţi) şi mai rar 1-2
gălbenuşuir pe săptămână.
- pâinea albă, integrală, neagră sau de secar ă şi covrigi cu sare.
- făinoase: gris, orez, fulgi de ovăz şi mici cantităţi de f ăină pentru sosuri, etc.
- legume şi fructe verzi, cu conţinut redus în glucide şi făr ă lipide: spanac, lobod ă, castrave ţi,ardei, ro şii,
vinete, fasole verde, conopidă, varză, cartofi, morcov, preparate fie ca salate, pireuri sau fierte a-la-grec.
De asemenea mere, portocale, căpşuni, smeură, pepene verde, coac ăze, cire şe timpurii.
- Dulciuri sub formă de budmci (fără unt sau smântână), spume de albu ş, bezele, gelatine, tarte cu fructe,
sosuri dietetice, orez cu lapte.
- grăsimi numai în unele cazuri (1-2 linguriţe de ulei de floarea-soarelui sau de porumb ad ăugate la
salate).
- ca băuturi: ape minerale, ceaiuri, sucuri de fructe şi legume.
- supe sub formă de bulion degresat, sau preparate de carne slab ă sau pe şte, supe de legume, bor ş cu
perişoare dietetice.
- condimente aromate
Alimente interzise:
- lactate: lapte integral, brânzeturi grase, smântân ă, fri şca.
- carne şi peşte gras (vită, porc, oaie, raţă, gâscă), mezeluri, afum ături, conserve şi totate viscerele.
- ouă sub formă de gălbenuş sau în preparate.
- pâinea preparată cu lapte, ouă, unt.
- făinoase: porumb, miei, paste făinoase preparate cu ou ă.
- legume: fasolea şi mazărea uscat ă, lintea, ridichiile, ţelina.
- fructe: alune, migdale, nuci, arahide, smochine, curmale.
- dulciuri cu grăsime şi ou, preparate de patiserie, pr ăjituri cu fructe oleaginoase, ciocolate, creme,
încheţate.
- grăsimi: unt, margarina, untură, seu.
- se interzic toate băuturile alcoolice, ceaiul de ment ă, supele cu rânta ş, sau cele groase de carne, de
pasăre, de peşte gras, supe conservate, sosuri nedietetice, maionez ă.
REGIMUL LACTAT. Laptele este un aliment complet, alcalinizant u şor digerabil şi u şor laxativ
(lactoza), diuretic. 11 lapte furnizeaz ă 600 calorii. Laptele este cel mai important aliment al nou
născutului, dar ocupă un rol important şi în alimenta ţia adultului. La omul normal se recomand ă 1/3 1
lapte/zi, la cei cu activitate medie 1/2-3/4 l/zi, la copil sau adolescent şi 1/2-3/4 1 lapte/zi la femei care
alăptează sau gravide. Se indică de asemenea cantit ăţi m ărite la bătrâni. în general laptele se repartizeaz ă
250 g la micul dejun şi cantităţi mai reduse la prânz şi cină. Este contraindicat în cazul de intoleran ţă,
obezitate,hipercolesterolemie, regim hiposodat sever. Curativ se prescrie în ulcerul gastro duodenal,
constipaţii cronice sub formă de iaurt, guta acut ă, nefrite acute, ciroze indiferent de form ă sau stadiu,
după unele antibiotice (iaurt) la obezi pentru scurte perioade etc.
REGIMUL VEGETARIAN exclude orice aliment de origine animală, este deci un
regim dezechilibrat, carenţat sever în proteine. De aceea nu poate fi men ţinut timp îndelungat.
Singura sursă de proteine o constituie leguminoasele, dar valoarea lor biologic ă este sc ăzut ă.  Se adaugă
grăsimi vegetale (undelemn, nuci, alune, măsline, migdale).  Este foarte puţin toxic şi conţine multe
vitamine şi săruri minerale.
REGIMUL LACTO-OVOVEGETARIAN. Se exclud numai carnea şi peştele. Se
adaugă lapte, ouă, unt şi ulei. Este mai echilibrat şi poate fi men ţinut timp mai îndelungat.
Este bogat în glucide şi vitamine, dar sărac în proteine şi lipide. F ăinoasele ocup ă un loc
important în această dietă. Raţia proteică este asigurat ă de lapte, ou ă şi brânz ă, alimente cu proteine de
vaoarea biologică mare, iar grăsimile adăugate permite o varia ţie bogat ă a meniurilor. Este lipsit de
vitamine şi săruri minerale, de apă, unii fermenţi, precum şi celulozice (este anticonstipant). Este indicat
în gută fiind sărac în purine, în boli cardiovasculare, hipertensiunea arterial ă, ateroscleroz ă, obezitate,
hipertiroidie etc.

REGIMUL DE CRUDITĂŢI, este o variantă a regimului vegetarian. Este de fapt tot un regim
lacto-ovovegetarian, dar nu conţine alimente fierte sau coapte, cu excep ţia pâinii şi biscui ţilor. Este bogat
în vitamine, săruri minerale şi fermenţi (oxidaze), este alcalinizant, excit ă peristaltismul intestinal prin
celulozice, combătând constipaţia. în schimb-este hipocaloric, monoton, prodce satura ţie rapid ă şi nu este
tolerat sau recomandabil timp mai îndelungat. Se dau bolnavului 1000-1500 g legume şi fructe în 5 mese.
Sunt permise sucurile de legume şi de fructe. Este indicat în afecţiuni cardiovasculare cu edeme, boli
renale cu edeme, guta, obezitatea, diabetul grav, constipa ţia cronic ă.
 CURA DE FRUCTE, este o altă variantă a regimului vegetarian cu propriet ăţi alcalinizante, cu
efect diuretic şi laxativ. Se recomandă în diferite boli:
- cura de prune sau smochine, în constipaţie
- cura de lămâi (10-20 pe zi) în reumatism .,-,...
- cura de struguri în gută, boli renale şi hepatice
- cura de mere rase în enteritele sugarului sau diareile adultului
REGIMUL HIPOSODAT. Sodiul este principalul ion extracelular, iar potasiul intracelular
(raportul Na/K 15/1). Nevoile zilnice de cloruri de sodiu sunt de 8-10 g zilnic. De fapt nu exist ă un regim
strict desodat ci numai hiposodat. Acest regim se prescrie limitat ca timp şi numai în cazuri cu indica ţie
absolută. Există trei forme:
- regimul hiposodat larg, în care se suprim ă orice adaos de sare la prepararea alimentelor sau în timpul
mesei. Se interzic alimentele sărate (brânzeturi, conserve, mezeluri). Se permite îns ă pâine şi pu ţin lapte.
Acest regim aduce 1,5-2 g Na/zi.
- regimul standard, în care şi pâinea este făr ă sare şi laptele este desodat. Se indic ă numai alimente s ărace
în sare. Conţine 0,5 g/zi Na.
- regimul hiposodat strict (tip Kempner) pe bază de orez, fructe şi zah ăr. Aportul de Na/zi este de 150 mg.
Acest regim este indicat în glomerulonefrita acut ă cu edeme, insuficien ţa cardiac ă şi sindroamele
nefrotice cu edeme, nefropatii grave cu hipertensiuni arteriale, hipertensiunea arterial ă grav ă, ciroze cu
aşcite şi enzeme, unele obezităţi şi unele procese inflamatorii.
REGIMUL CU CREŞTEREA CLORURII DE SODIU (hipersodat), se administrează în
cloropenie (boli cu scăderea sodiului în sânge). Aceasta apare în bolile cu v ărs ături incoercibile
(intoxicaţii, gastrite acute, stenoza pilorică, ocluzia intestinal ă), cu diarei profuze (dizenterie, enterocolita
acută, febra tifoidă etc), boli renale cu pierdere de sare, arsuri întinse, transpira ţii abundente etc. Se
introduce în organism treptat NaCl, se începe cu 4-5 g per oral, se completeaz ă subcutanat, intravenos sau
prin clismă. se va acorda atenţie mare cazurilor cu proteinemie scăzută şi bolilor cardiovasculare.
DIETA POTASICĂ. Se administrează în boli însoţite de hipopotasemie,insuficien ţe renale cu
oligoanurie, coma diabetică netratată, sindromul postraumatic sau hemolitic şi în boala Addison. Se
urmăreşte periodic K în sânge (potasemia) şi se caut ă menţinerea la valori constante şi normale ale
aportului Na, K, de 15/1. Alimentele bogate în K sunt: drojdia uscat ă, caisele uscate, fasolea alb ă uscat ă,
lintea, mazărea, prunele, curmalele, smochinele, ciupercile, laptele praf, etc. Unii autori recomand ă zile
de potasiu cu 500 g caise uscate, puţin înmuiate, administrate în 5 prize a 100  g.
REGIMUL ALCALINIZANT, este un regim lactovegetarian din care s-au exclus carnea, peştele,
făinoasele, pâinea albă, nucile şi migdalele.  Grăsimile, untul şi brânzeturile sunt mult reduse.  Este indicat
în stări de acidoză, litiaza renală urică şi oxalică.
REGIMUL ACIDIFIANT, conţine carne, peşte, ouă, mezeluri, cereale, f ăinoase, unt, smântână.
Deci alimente animale fără lapte. Se administreaz ă în st ări de alcaloz ă (ph alcalin), litiaza renal ă
fosfaturică, infecţii urinare colibacilare, epilepsie.
Regimurile care vor fi prezentate în continuare sunt regimurile prescrise în cele mai importante
boli.
REGIMUL DIN DIABETUL ZAHARAT
 Alături de tratamentul medicamentos (insulina şi substanţele orale hipoglicemiante) regimul,
reprezintă condiţia esenţială menţinerii vieţii diabeticului cât mai aproape de normal. Câteva principii:
- bolnavul să cunoască bine regimul, conţinutul în glucide pentru fiecare aliment în parte şi s ă-l respecte
scrupulos.
- bolnavul trebuie instruit pentru a înţelege c ă alimentele se împart din punct de vedere alcon ţinutul
glucidic în:
 - alimente care nu conţin glucide (hidrat de carbon) sau care con ţin cantit ăţi reduse, putând fi consumate
fără restricţie
- alimente bogate în glucide şi care sunt interzise
- alimente cu glucide (hidraţi de carbon) în cantitate moderat ă, care trebuie consumate în dozele stabilite
de medic şi numai cu cântarul.
- cantitatea de glucide va fi cât mai apropiat ă de cea a individului normal, ţinându-se seama de vârst ă, sex,
şi muncă depusă.
- raţia calorică va corespunde necesarului caloric al organismului (în raport cu vârsta, sexul, st ările
fiziologice şi munca prestată).
- se vor exclude din dietă glucidele concentrate ( zah ăr, produse zaharoase, f ăinoase, etc).
- nu trebuie să lipsească din dietă proteinele animale cu mare valoare biologic ă (lapte, carne, brânzeturi,
ouă, peşte) şi lipidele, în special cele vegetale nesaturate (uleiuri vegetale).
- pâinea va fi împărţită pe felii şi mese, cât mai exact; mesele se vor repartiza la ore cât mai precise;
(dimineaţă, ora 11, prânz, ora 17 şi seara). Ultima mas ă sub forma unei mici gust ări va fi luat ă la orele 22.
- din alimentaţie nu trebuie să lipsească fibrele, deoarece s-a observat c ă celulozicele din legume, fructe şi
cereale şi chiar din leguminoasele uscate, contribuie la sc ăderea glicemiei şi previn cacerul de colon.
Prezint în continuare un regim orientativ pentru diabetici, elaborat şi utilizat de centrul antiabetic
şi boli de nutriţie din Bucureşti. El va fi adaptat la tipuri şi severitatea diabeticului.
Regimul Diabeticului
Felul Alimentar Cantităţi precise

Fără cântar - Carne: vacă, viţel, pasăre, porc, miel slab (proaspată sau congelat ă) şunc ă.300 g sau
- Peşte: proaspăt sau congelat (sărat, afumat) 400 g sau
- Brânzeturi: telemea, caşcaval, brânza,topită 200-300 g
- Grăsimi: unt, untdelemn, margarina
- Smântână: (cremă)
- Legume: varză, varză roşie, bruxelles,conopidă, spanac, dovleac, fasole verde, bame, sparanghel, salat ă,
vinete, roşii,lăptuci, păpădie, urzici, măceşe, ridichi,ciuperci, ardei gra şi, castrave ţi, praz,
untişor,ştevie. 800-1000 g
- Ouă proaspete: foarte moi
Obligatoriu pe cântar zilnic
- Fructe proaspete: mere, fragi, căpşuni, smeur ă, caise, vi şine, cire şe timpurii, pere, portocale, gutui,
piersici, sfeclă, mocov, ţelină sau pepene verde (600 g)
300-400 g
- Lapte: iaurt, caş, urdă, brânză de vaci proaspăt ă 500 ml
- Cartofi, orez, gris, paste făinoase, cântărite fierte 150 g
- Pâine: sau mămăligă pripită g. (400 g pentru100 g pâine) sau m ăm ălig ă tare.
-Nu se fierb cartofi, morcovi, sfeclă, ţelină sau paste f ăinoase în ciorbe
- Nuci, alune
- Băuturi alcoolice: vin alb, ţuică, coniac ocazional şi cu modera ţie
- Ceai, cafea neagră cu zaharină
-Interzis Se vor evita: făinurile, biscuiţii, legumele uscate: (fasolea, maz ărea, lintea, bobul,castanele,
zaharul), ciocolata, prăjiturile,bomboanele, dulceţurile, halvaua, rahatul,înghe ţata, berea, vinul dulce,
mustul,siropurile, strugurii, prunele, mierea de albine, cozonacul, bananele, curmalele, etc.
Instrucţiuni speciale:
Echivalenţe: 100 g pâine = 250 g cartofi = 500 g fructe
100 g fructe = 50 g cartofi = 20 g pâine = 250 g.
Foaie de echivalenţă
Conţinutul în zahăr a 20 g pâine, este egal cu zahărul con ţinut în cantit ăţile indicate, din alimentele de mai
jos. Deci în loc de 20 g de pâine, se poate lua cantitatea indicat ă dinalimentul corespunz ător a şa cum se
vede pe lista următoare:
20 g pâine = 15 g făină de grâu
20 g pâine =15 g făină de porumb
20 g pâine = 86 g mămăligă
20 g pâine = 18 g macaroane
20 g pâine = 65 g macaroane fierte
20 g pâine = 250 g lapte
20 g pâine = 350 g lapte acru sau iaurt
20 g pâine = 60 g cartofi
20 g pâine = 20 g mazăre, fasole, linte uscată boabe
20 g pâine = 70 g mazăre, fasole linte fierte
20 g pâine = 120 g mazăre verde
30 g pâine = 220 g fasole verde
20 g pâine = 140 g mere, pere
10 g pâine = 170 g portocale
20 g pâine = 190 g pepene
20 g pâine = 195 g fragi (de pâmânt)
20 g pâine = 225 g afine
20 g pâine = 135 g cireşi, vişine
20 g pâine = 130 g prune
20 g pâine = 80 g nuci
Alimentele care se pot consuma fără restricţie, de către diabeticul care nu sufer ă şi de alte boli
sunt: carnea, peştele de toate sorturile, brânzeturile fermentate, ou ăle, gr ăsimile vegetale şi animale,
legumele cu conţinut mic în glucide (castrave ţi, ridichi, varz ă acr ă, spanac, ciuperci,conopid ă, varz ă ro şie
etct). Important de cunoscut, sunt alimentele care trebui consumate
numai cu cântarul: pâinea, făinoasele, toate derivatele de cereale, fructele şi legumele cu con ţinut mare de
glucide, brânza de vaci, laptele, iaurtul, urda. Alimentele bogate în glucide sunt numai cele de origine
vegetală, de nautură animală sunt numai laptele şi produsele lactate. Dup ă con ţinutul lor în glucide,
fructele şi legumele se împart în patru categorii:
- cu conţinut sub 5% glucide: legume (castrave ţi, ardei gra şi, ciuperci, conopid ă, dovlecei, fasole verde,
lobodă, roşii, vinete, ridichi, salată verde, spanac, varz ă, bame) şi fructe (pepene galben şi verde, nuci,
grepuri şi lămâi). Acestea pot fi consumate fără restricţii, deci fâr ă cântar.
- un conţinut de 10% glucide au: legume (ceapă, morcovi, răd ăcină de p ătrunjel, praz şi ţelin ă)
şi fructe (cireşe, căpşuni, coacăze, mere creţeşti sau domne şti, portocale, fragi). Ele trebuie cânt ărite.
- cu conţinut de 15% glucide sunt: legume (mazăre verde boabe, p ăstârnac) şi unele fructe (cire şe de
iunie, dude, gutui, mere ionatane, mure, piersici, zmeur ă, vişine).
- cu conţinut de 20% glucide dintre legume sunt: usturoiul, hreanul, cartofii, leguminoasele uscate,
cântărite fierte, fasolea, mazărea, lintea, iar dintre fructe: strugurii, prunele uscate şi perele pergamute.
Sintetic, se consumă numai cu cântarul: merele de orice fel, portocalele, cire şele, morcovul fiert şi
cartofii. Sunt strict interzise strugurii, prunele, perele pergamute, stafidele, curmalele şi bananele.
Leguminoasele uscate se consumă fierte, după ce se arunc ă apa de fierbere. Dintrecelelalte alimente cu
conţinut glucidic menţionăm:
- pâinea care conţin 50% glucide,
- pastele făinoase şi derivatele de cereale, care conţin cânt ărite fierte cam, 205 glucide
(nefierte conţin 70%), deoarece prin fierbere şi îmbibate cu ap ă î şi m ăresc volumul de 4 ori.
- mămăliguţa pripită conţie în jur de 12% glucide: Aproximativ lOOg pâine echivaleaz ă cu 400g
mămăliguţa.
- laptele dulce sau bătut, iaurtul, brânza de vaci, conţin în medie 4% glucide.  Zahărul şi produsele
zaharoase se vor interzice. Acestea cresc glicemia rapid. Pot fi folosite numai în st ările hipoglicemice.
Repartizarea glucidelor pe cele 5 mese, zilnic, depinde modul de echilibrare al diabetului. Cu alte cuvinte
dacă poate fi echilibrat numai prin dietă sau este nevoie şi de tratament cu sulfamide antidiabetice sau cu
insulina. în primul caz se repartizeaz ă glucidele ca şi la omul noraml, preponderent la cele trei mese
principale. In eventualitatea tratamentului cu insulina, exist ă mai multe posibilit ăţi:
- dacă se administrează insulina românească, (în trei prize) mesele bogate în glucide vor fi cele când se
face insulina. Deci dimineaţa, prânz şi seara.
- când se foloseşte insulina semilentă sau lent ă, de obicei în dou ă prize (diminea ţa şi seara) sau într-o
singură priză (înaintea mesei de dimineaţă sau de prânz), glucidele se repartizeaz ă relativ egal în 5-6 mese
pe zi (trei principale şi trei gustări), cu oarecare preponderen ţă diminea ţa şi la prânz. Ultima mas ă va fi
luată cât mai târziu seara şi prima cât mai devreme diminea ţa.
Repartiţia glucidelor pe mese este similară adultului normal (15% diminea ţa, 10% la orele 11,35-40% la
prânz, 10% la orele 17, 20-25% seara şi 10% la orele 22. în ceea ce prive şte cantitatea de glucide, este
indicat pentru copilul până la 15-16 ani, 50% glucide, 20% proteine şi 25-30% lipide în ra ţia caloric ă.
Adultul diabetic trebuie să primească 45-50% glucide, 15-20% proteine şi 30-35% lipide. Ast ăzi se
preferă diete mai bogate în glucide. în ce priveşte raţia caloric ă, dac ă diabeticul nu este şi obez, acesta va
primi aceeaşi raţie ca şi individul
normal, pentru vârstă, sex, muncă şi starea fiziologică în care se g ăse şte. Pentru evitarea monotoniei
regimului, se poate recurge la unele înlocuiri, echivalente din punct de vedere glucidic. La sfâr şitul
capitolului "Noţiuni de alimentaţie şi dietetică", prezent ăm tabele cu con ţinutul în glucide, proteine şi
lipide, al unei largi game de alimente. Cântarul este necesar pân ă când bolnavul reu şe şte s ă evalueze
singur cât mai corect, din ochi, conţinutul glucidic al alimentaţiei. Este greu de cunoscut exact, rapiditatea
resorbţiei glucidelor, deoarece aceasta
depinde şi de cantitatea de proteine şi de lipide ingerate. De aceea ra ţia caloric ă trebuie s ă fie echilibrat ă,
să nu lipsească niciodată alimentele bogate în fibre, iar împ ăr ţirea pâinii pe felii, trebuie f ăcut ă cât mai
exact. Dacă diabeticul este obez, se micşorează pâinea şi făinoasele cât mai mult posibil. La fel şi
grăsimile chiar vegetale. Pentru această categorie sunt necesare treiobiective: controlul aportului caloric
periodic, aport mare de fibre şi mese regulate. Sl ăbirea în
greutate, nu este permis să fie făcută de bolnav, f ăr ă indicaţia medicului.
în ceea ce priveşte modul de preparare al alimentelor, men ţion ăm urm ătoarele obiective:
- nu se vor folosi niciodată zahărul şi produsele zaharoase la preg ătirea alimentelor, îndulcirea se va face
numai cu zaharină sau cu ciclamat de sodiu.
- prepararea sosurilor se va face pe cât posibil făr ă f ăin ă.
- pâinea prăjită va fi cântărită înainte de prăjire, deoarece prin deshidratare cresc glucidele.
- pastele făinoase în stare crudă conţin mai multe glucide (75-80%). Prin fierbere se îmbib ă cu ap ă, î şi
măresc volumul de patru ori, deci scade conţinutul glucidic.
- se preferă consumul alimentelor sub formă de sufleuri, soteuri şi budinci.
- legumele cu 5% glucide vor fi cât mai mult folosite.
- proteinele animale vor fi obligatoriu prezente în dietă
- prăjirea este contraindicată. Se utilizează fierberea şi coacerea.