CONFUCIANISMUL

Confucianismul este una din cele mai influente traditii filozofice din lume, cu introspectii
profunde in natura umana. Desi confucianismul a devenit ideologia oficiala a statului chinez, n-a
existat niciodata ca religie instaurata, cu biserici si preoti. Scopul vietii este atingerea fericirii
individuale, care se poate obtine prin pace. Confucius a descoperit ca intre oameni se stabilesc 5
feluri de relatii fundamentale, bazate pe dragoste si datorie, care ar putea fi imbunatatite, daca
fiecare din cei implicati si-ar aduce contributia: conducator-supus, parinte-fiu, sot-sotie, frate-
frate, prieten-prieten.
Confucianismul este pur umanism, o filozofie care se preocupa de fiintele umane, de interesele si
realizarile lor, mai degraba decat de abstractiuni sau probleme de teologie. El nu este atat o
religie, cat un cod moral, care a influentat foarte mult gandirea si modul de viata al chinezilor.
Principiile fundamentale ale acestei gandiri sunt: supunere si respect fata de superiori si parinti,
datorie fata de familie, loialitate fate de prieteni, umilinta, sinceritate si politete.
Armonia socială – marele scop al confucianismului – este rezultatul acceptării fiecăruia dintre
oameni a poziţiei sale sociale şi jucarea acelui rol aşa cum trebuie. În confucianism, omul este
centrul universului, el nu poate trăi în izolare, ci în comunitate. Scopul vieţii este atingerea
fericirii individuale, care se poate obţine prin pace.
În vreme ce crestinismul începe cu credinta în Dumnezeu prin Hristos si conduce la cunoasterea
fraternitatii umane, si în timp ce crestinismul se ocupa de voia lui Dumnezeu si de dragostea lui
Hristos, confucianismul începe cu omul ca fiinta morala si apoi conduce la constiinta cosmica si
la intuirea lui Dumnezeu. In confucianism nu exista Mântuitor, nici mântuire si nici sacrificiu în
modul în care crestinul întelege aceste lucruri .
Si alti filozofi chinezi învatau despre Li, dar dupa cum se relateaza, nici unul nu traia masura –
Li, sau nu o facea pe atât de convingatoare precum o facea Confucius. Caci trebuie sa ne
amintim întotdeauna ca idealul confucianist despre omul superior a fost verificat si trait de însusi
Confucius. Li nu înseamna doar ordine morala; el mai înseamna corectitudine, virtute, credinta
si, mai presus de toate, buna cuviinta. Confucius zicea: “Adevarata barbatie consta din
întelegerea propriului sine si din restabilirea masurii (Li). Oricine-si va întelege propriul sine si
îsi va restabili masura (Li), va fi urmat de toata lumea”
Ce este confucianismul?
Locurile de cult sunt templele, cel din Beijing, închinat Cerului, fiind cel mai mare templu din
lume. Dupa “Orasul Interzis”, Templul Cerului este cel mai important obiectiv turistic din
Beijing fiind cea mai impunatoare si spectaculoasa constructie antica a Chinei. Acesta este
grupul de constructii cel mai bine pastrat si de cea mai mare amploare pentru ceremonii de
rugaciune din antichitatea Chinei. Complexul, numit initial Templul cerului si al pamantului, a
fost construit intre 1406 si 1420, pe vremea Imparatului Yongle. Complexul a fost extins si
numit Templul cerului in timpul Imparatului Jiajing.
Astazi, confuciansmul este adeseori confundat cu taoismul. Este foarte greu de distins intre ce e
element taoist si ce apartine confucianismului, intrucat amandoua au idei asemanatoare despre
om, societate, conducatori, cer si univers. Confucianismul se ocupa de aspectul practic si
pamantesc, pe cand taoismul se ingrijeste de cel esoteric si ceresc. Amandoua credintele au
radacina in gandirea a doi filozofi chinezi. Confucius si Lao Tze, fondatorul Taoismului, au fost
contemporani, si este stiut in ambele traditii, ca ei au avut cateva dialoguri. Cultul imperial a luat
sfârşit prin revoluţia din 1912, iar din 1917, confucianismul n-a mai fost recunoscut ca religie
oficială a statului.
Confucianismul este o religie, cu aproximativ 6.000.000 de adepti (majoritatea in China, Coreea,
Vietnam, Japonia), fondata de filozoful chinez Confucius (551-479 i.C.), care se preocupa de
principiile bunei conduite, intelepciunea practica si relatiile sociale.
Cine a fost Confucius?
Potrivit Dictionarului estetico-literar prin Confucianism este desemnată una dintre cele Trei
Religii aflate în patrimoniul chinez, fundamentată de filosoful Kong-Fu-zi, în secolul al VI-lea î.
H., religie în care:
(I) Cerul, neconsiderat zeu, ci principiu garant al ordinii, devine puterea supremă / absolută,
conștientă și activă, determinatoare a actelor / comportamentelor uman-terestre;
(II) deși existența se bizuie pe virtutea esențială jen (jun) / omenie, din lume nu-i nimic de salvat,
de vreme ce „oamenii nu sunt în stare să fie devotați semenilor lor“ și „n-au nici cum să-i poată
sluji oamenii pe zei“, de vreme ce „nu poți cunoaște viața, neavând nici cum cunoaște moartea“;
Ultimii ani din viata i-a petrecut in orasul natal, unde s-a dedicat in totalitate propovaduirii
invataturilor sale. Analectele reprezinta o colectie de invataturi ale lui Confucius, pastrate de
discipolii lui, considerate singurele care i se pot atribui lui Confucius cu siguranta
Confucius a fost cel mai mic dintre cei 11 copii, traind in saracie, dar primind o educatie
sanatoasa. In mtinerete a fost profesor, dar a aspirat la o pozitie guvernamentala, intrucat avea o
deplina incredere in capacitatea lui de a reorganiza societatea. Si-a petrecut mult din viata
calatorind prin China, dand sfaturi conducatorilor. Era unul din acei filozofi, care aspirau la
salvarea unei tari, prin sfaturile pe care le dadea. Spre deosebire de ceilalti, care si-au gasit calea
in cunoastere, Confucius s-a inspirat din trecut, pe care incerca sa-l transforme in realitate. Se
declara un traditionalist, nu un creator de nou, ci un iubitor al vechiului.
(III) preocuparea esențială a fiecărui ens rămâne să afle un Dao, adică o Cale păstrătoare a
echilibrului între voința Pământului și voința Cerului;
(IV) sacrificiile trebuie să fie pentru Cer și pentru Pământ;
(V) totuși, menirea ens-ului pe pământ este de a se desăvârși întru ren / run (omenie),
îndeplinindu-și datoria numai în concordanță cu ceea ce este adevărat și drept etc.