PERIOADA INTERBELICĂ

(1920 - 1945)
 MODERNISM
 TRADIŢIONALISM
 AVANGARDĂ (MODERNISM RADICAL)

MODERNISM - tendinţă de înnoire în arta sec. XX prin negarea tradiţiei. Curente: simbolism, expresionism, dadaism şi
suprarealism.
- este promovat în literatura română, ca doctrină estetică, de Eugen Lovinescu

Atitudinea modernistă a apărut datorită:

- revoluţiei industriale (începând cu sec. XVIII): motorul cu aburi – mijloace de locomoţie
- dezvoltarea oraşelor
- scăderea analfabetismului
- apariţia unor noi forme artistice: fotografia, filmul
- dezvoltarea culturii de masă/de consum
- creşterea nivelului de trai

Caracteristici ale modernismului:

- ruptura de tradiţie, refuzul modelelor clasice
- respingerea tuturor ierarhiilor de valoare şi a sistemelor de idei din perioada anterioară = ideea creaţiei distructive
- permanenta nevoie de a inova
- dificultatea comunicării
- elitism (artistul este neîncrezător în succes)
- obsesia efemerităţii şi a schimbării continue
- arta dedicată politicului în strânsă relaţie cu edificarea unei „noi lumi”
- promovarea poeziei ermetice în limbaj încifrat
- autenticitatea în proză (relatare subiectivă la pers.I): jurnalul, romanul-eseu, colajul de scrisori sau documente
- promovarea poeziei pure = starea de „neant” a cuvintelor (Stephane Mallarmè). Cuvintele, golite de sensurile lor uzuale,
capătă semnificaţii noi, mizând pe sugestie şi pe valorile magic-incantatorii. Caracteristici:
 depersonalizarea care duce la dezumanizare
 absenţa sentimentelor
 reprezentarea unor forme ideale, virtuale de existenţă
 cultivarea muzicalităţii
 obscuritatea = întrebuinţarea termenilor rari, a metaforelor neobişnuite, a sintaxei îndrăzneţe şi eliptice –
ambiguitatea limbajului
 apelul la funcţia simbolică a limbajului
 poezie de cunoaştere
 fragmentarism
 estetica urâtului
 ambiguitate
 preferinţa pentru vers alb

Alte forme de modernism:

a) Imagismul (Ezra Pound), Esenin – poezii scurte gravitând în jurul unei imagini centrale
b) Vorticismul (vortex = vârtej), Ezra Pound = dinamismul imaginilor, mişcare, metamorfoză
c) Ultraismul (Borges) = utilizarea metaforei, suprimarea elementelor de legătură, a adjectivelor, a detaliilor, a
confesiunii, sintetizarea a două sau mai multe imagini în una singură
Reprezentanţi ai modernismului: Joseph Conrad, Marcel Proust, James Joyce, Virginia Woolf, William Faulkner, Apollinaire,
Federico Garcia Lorca, Boris Pasternak, Maiakovski, T.S. Elliot, Jose Luis Borges, Pablo Neruda, Octavio Paz, Miguel de
Unamuno.

MODERNISMUL ROMÂNESC

- revista „Sburătorul” (1919 – 1922, 1926 - 1927)

- Cenaclul „Sburătorul” (1919 - 1947)
- debutanţi: Ion Barbu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Ilarie Voronca, Tudor Vianu, George Călinescu
- conducător: Eugen Lovinescu, „Istoria civilizaţiei române moderne”, „Istoria literaturii române contemporane”
Idei:
- exisă un „spirit al veacului” (saeculum) care determină sincronizarea culturilor europene (eliminarea decalajului dintre
culturi)
- civilizaţiile mai puţin dezvoltate suferă influenţa celor avansate
- teoria imitaţiei (sociologul francez Gabriel Tarde) = popoarele evoluate influenţează benefic pe cele mai puţin dezvoltate
- influenţa se realizează în două trepte:
1. se adoptă prin imitaţie forme ale civilizaţiei superioare (simulare)
2. se stimulează crearea unui fond propriu (stimulare)
- combate teoria formelor fără fond a lui Titu Maiorescu
- teoria sincronismului = civilizaţia şi cultura se propagă de la cele superioare la cele inferioare, fiind favorizate de circulaţia
rapidă a informaţiei
- teoria mutaţiei valorilor estetice, care să îndepărteze literatura română de la sămănătorism şi poporanism:
a) trecerea de la tematica rurală la cea urbană
b) cultivarea prozei obiective (trecerea de la subiectiv şi liric spre obiectiv şi epic în roman)
c) evoluţia poeziei de la epic la liric
d) intelectualizarea prozei şi a poeziei
e) cultivarea prozei de analiză psihologică
f) cultivarea autenticităţii, a fluxului conştiinţei (acronia)
g) critica bazată pe principiul estetic
- Lovinescu este promotorul unui modernism moderat
- modernism eterogen – manifestări diverse

TRADIŢIONALISMUL - atitudine care valorifică trecutul, cultivă valorile naţionale, morale, având ca teme preferate: trecutul,
lumea rurală, ţăranul, religia (ortodoxismul), mitologia autohtonă, respingerea inovaţiilor şi a schimbărilor
- ideologie literară manifestată în primii ani ai secolului XX şi în perioada interbelică, reprezentată de
sămănătorism, poporanism şi gândirism.
Forme ale tradiţionalismului:
1. Tradiţionalismul romantic promovat de Dacia literară care susţinea păstrarea valorilor naţionale ca reacţie la modelul
occidental
2. Sămănătorismul (revista „Sămănătorul”) – a apărut într-o perioadă de acută criză a situaţiei ţărănimii, acuzând
capitalismul viciat şi considerând ţărănimea ca singurul depozitar al valorilor naţionale. Promovează eticul şi etnicul şi
cultivă literatura ce slujeşte anumite idealuri naţionale şi sociale. Din punct de vedere estetic este considerat un
romantism degradat.
3. Poporanismul (revista „Viaţa românească”) – valorifică temele istorice, punând accentul pe necesitatea reformelor
sociale şi pledând pentru o democraţie rurală
4. Gândirismul (revista „Gândirea” – Cluj, 1 mai 1921 - 1944), conducător: Nichifor Crainic
Idei:
- perspectivă etnicistă = cultura românească trebuie să se întemeieze pe forţe spirituale autohtone
- Crainic accentuează opoziţia dintre catolicismul occidental (pus în relaţie cu caracterul industrial şi urban al civilizaţiei
occidentale) şi ortodoxia orientală (caracter ţărănesc, rural, patriarhal al civilizaţiei româneşti)
- cultivă primatul religiei (ortodoxismul) şi al etnicului (românismul) care au dus la forme extreme (mişcarea legionară)
- propune ideea mistică a neamului
- literatura de la „Gândirea” valorifică: mituri folclorice, sentimentul religios, dar şi formele moderne, expresionismul.
- preia teoria formelor fără fond a lui Titu Maiorescu
- revista are două direcţii:
a) Lucian Blaga – susţine mitul dacic, cultura dacică
b) Nichifor Crainic - ortodoxismul
- poezia gândiristă are două direcţii:
a) Lucian Blaga, Vasile Voiculescu – poezie a fiorului religios
b) Aron Cotruş, Radu Gyr – lirică a răzvrătirii
- cultivarea geometrismului, sub influenţa iconografiei ortodoxe = asimilează modalităţi de expresie ale poeziei moderne
5. Trăirismul – cultură a trăirii plenare, autentice. Promovată de revistele „Curentul”, „Criterion”, sub influenţa lui Nae
Ionescu (Mircea Eliade, Constantin Noica, Petru Comarnescu, Mircea Vulcănescu). Susţine ideea renaşterii spirituale a
României.

AVANGARDISMUL - termen împrumutat din limbajul militar

- în artă desemnează grupările de artişti violent novatori de la începutul sec. XX
Trăsături:
- negarea convenţiilor literare şi sociale
- depăşirea tradiţiilor
- spirit ludic
- forme de exprimare provocatoare, şocante
- spiritul de frondă
- cosmopolitismul
- regenerarea prin negaţie (acţiunea artei era iniţial distructivă)
- importanţa libertăţii
- nonconformismul
- mobilitatea – artiştii se împotrivesc clasicizării
- experimentul – apariţia de noi forme literare
Orientări avangardiste:
1. Abstracţionismul – refuză realitatea înconjurătoare, preferă regula geometrică. Se manifestă în pictură: Kandinsky
2. Cubismul (în artele plastice) – redarea formelor esenţiale: Picasso
3. Dadaismul – curent iniţiat la Zürich (Elveţia), în 1916 la „Cabaretul Voltaire”. Se remarcă prin: manifestări de teribilism,
recitaluri absurde de antipoezie, expoziţii de colaje, farse scandaloase, concerte alcătuite din disonanţe şi zgomote.
- iniţiatorul mişcării a fost Tristan Tzara
- numele provine din dicţionarul Larousse, de la cuvântul „dada” (ales la întâmplare), având ca semnificaţii: a) termen
copilăresc, pentru desemnarea unui cal; b) idee fixă, obsesie („Fiecare cu dada-ul său”)
- este una dintre cele mai violente mişcări
- colaboratori: Andre Bréton, Paul Eluard, Louis Aragon
4. Expresionismul – apare în Germania în 1910 (în literatură, cinematografie, arte plastice). Sondează inconştientul, patos
şi interes pentru latura tainică, obscură a lumii. Reprezentanţi: Gottfried Benn, Georg Trakl, August Strindberg, Franz
Kafka (influenţe expresioniste), Lucian Blaga.
5. Fauvismul (fr. „fauve” - fiară) – în pictură se manifestă prin violenţă coloristică, stilizare. Reprezentanţi: Henri Matisse,
André Derrain, Raoul Duffy.
6. Futurismul (viitorism) – mişcare iniţiată de poetul italian Marinetti 1909; exaltă epoca modernă, energia, vitalismul (în
artele plastice şi cinematografie).
7. Suprarealismul – termen utilizat de G. Apollinaire la începutul anilor 20. Sub influenţa psihanalizei lui Freud,
suprarealismul va fi interesat de subconştient, de vis. Foloseşte dicteul automat, automatismul psihic pur, hazardul
obiectiv, delirul metodic. Teoreticieni: Andre Bréton, Paul Eluard, Louis Aragon. Pictori: Salvador Dali (metoda „paranoia
critică”), Rene Magritte, Victor Brauner.
8. Constructivismul (în artele plastice) – preocupat de tehnică, de formele industriale, adoptă stilul geometrizant. Pictorul
olandez: Pjet Mondrian

AVANGARDISMUL ROMÂNESC

1. Revista „Contimporanul” (Bucureşti, 1922 - 1932), condusă de Ion Vinea. Promova un dadaism constructiv, un
constructivism cu influenţe futuriste, cubiste, expresioniste.
Idei:
- negarea ideii de literatură şi a oricăror constrângeri formale
- proclamarea subiectivităţii absolute a artistului
- opoziţie faţă de academism
- dinamism
- libertate absolută de creaţie care permite orice abatere
Reprezentanţi: Tristan Tzara, Stephan Roll, Ilarie Voronca
2. Revistele „75 HP” (un singur număr - 1924) şi „Punct” (1924 - 1925). Colaboratori: Ion Vinea, Ilarie Voronca, pictorul
Marcel Iancu (înrudite ca orientare cu „Contimporanul”)
3. Revista „Integral” (1925 - 1927) – Ilarie Voronca – apar primele ecouri ale suprarealismului
4. „unu” (1928 - 1932), condusă de Saşa Pană. Colaboratori: Geo Bogza, Victor Brauner, Ion Vinea. Idolii grupării au fost
Urmuz şi Tristan Tzara. Orientarea revistei este suprarealismul.
Alte reviste: „Urmuz” (Geo Bogza), „Alge”, „Viaţa imediată”.
După 1945 în România, în Europa şi în America de Nord va continua direcţia suprarealistă (Gellu Naum, Virgil Teodorescu,
Paul Păun).
Expoziţia internaţională a suprarealismului – Paris – 1947 – ultima manifestare a avangardismului.