Genetica umană- mutațiile

Definiție

Mutația este fenomenul prin care se produc modificări în

structura și funcția materialului genetic, sub acțiunea unor factori
care se numesc mutageni. Mutageneza este procesul prin care se
produc mutațiile.

Factorii mutageni

1. Factori mutageni fizici. Sunt reprezentați de radiațiile neionizante (ultraviolete) și ionizante (Roentgen, gamma,
alfa, beta, neutrino). Ele produc rupturi ale catenelor din macromolecula de ADN sau rupturi ale cromozomilor. Apar
astfel legături aberante între bazele azotate precum: timină- timină, citozină- citozină, aceste forme aberante fiind
numite dimeri. Legăturile de hidrocen din molecula de ADN se rup, cu consecințe grave asupra structurii primare,
secundare și terțiare a moleculei și astfel replicarea ADN și transcrierea ADN cu rezultarea ARN mesager primar fiind
compromise.

2. Factorii mutageni chimici: acid azotos, agenzi alchilanți, antibiotice, pesticide. Acidul azotos acționează asupra
bazelor azotate și le transformă în substanțe analoage bazelor dar inactive. Astfel acidul azotos în combinație cu
adenina produce hipoxantina care nu mai formează legături de hidrogen cu timina ci cu citozina, rezultând astfel
greșeli mari de replicare. Agenții alchilați produc analogi ai bazelor azotate prin metilarea sau etilarea acestora,
rezultând blocarea transcriției.

3. Factorii mutageni biologici. Aici sunt incluse virusurile și elementele genetice transpozabile sau mobile. Virusurile
pot produce restructurări cromozomiale și modificări la nivelul genelor.

Transpozonii sunt fragmente de ADN care se pot deplasa de la un locus la altul pe cromozomi. Ei uneori se replică,
alteori produc o copie ARN care la rând ul ei, prin transcripție inversă sau reverstranscripție produce din nou o
moleculă ADN care se va atașa într-o nouă poziție de cromozomul respectiv. Transpozonii se pot insera oriunde cu
efect cel mai frecvent mutagen deoarece determină restructurarea secvențelor nucleotidice.

4. Industria chimică produce numeroase pesticide, aditivi alimentari și coloranți care sunt străine ADN-ului uman, iar
acesta nu le poate neutraliza deoarece nu are enzimele necesare pentru aceasta. Efectele acestor factori industriali
sunt mutagene, cancerigene sau teratogene (produc malformații congenitale).
 Clasificarea mutațiilor

Mutații Genomice

Sunt mutațiile care afectează genomul sau complementul cromozomial uman și reprezintă modificarea
numărului de cromozomi.

Numărul caracteristic și specific de cromozomi al speciei umane este 2n=46 pentru celula somatică sau
diploidă și n=23 pentru celula gametică sau haploidă (ovule sau spermatozoizi). Orice abatere de la numărul corect
de crommozomi ai unei celule se numește anomalie cromozomială de număr. Tipurile de anomalii numerice sunt:
poliploidia, aneuploidia, mozaicurile cromozomiale, himera.

Exemple de maladii: Sindromul Patau( nu depășesc în general vârsta postnatală de 3-4 luni ),
Sindromul Edwards(Durata de viață este de asemenea foarte scurtă.), Sindromul Down(incidența de 1-2 la mia de
locuitori dar poate crește odată cu creștera vârstei mamei), Sindromul Turner

Mutații cromozomiale

Sunt reprezentate de anomalii de structură ale cromozomilor, fiind modificări morfologice. Au frecvența de 1
la 500 de nașteri. Sunt determinate de ruperea unor fragmente de cromozomi sub acțiunea factorilor ambientali,
fragmentul rupt conținând un anumit număr de gene. Segmentele cromozomiale desprinse se pot pierde sau se pot
rearanja într-o combinație nouă dar anormală.

După mecanismul lor de producere, mutațiile cromozomice pot fi de mai multe categorii:

 DELEȚIILE constau în pierderea unui locus sau a mai multora de pe un cromozom.

 INVERSIUNILE constau în inversiunea, cu 180°, a unui segment de cromozom
 DUPLICAȚIILE sunt restructurări care afectează o pereche de cromozomi omologi: între ei se produce un
schimb de segmente inegale, astfel că în timp ce pe un cromozom apare o deficiență a unuia sau mai multor
loci, pe celălalt cromozom acești loci apar dublați. Uneori asemenea schimbări nu dau efecte fenotipice
vizibile, alteori determină modificări de diferite naturi.
 TRANSLOCAȚIILE constau în schimbări de segmente între doi cromozomi neomologi.

Mutații genice

Sunt acele mutații care afectează secvența nucleotidelor sau codonilor din structura unei gene. Aceste
mutații pot afecta gena în totalitate sau doar anumite perechi de nucleotide. Consecințele lor sunt variate. Mutațiile
genelor structurale duc la sinteza de proteine noi diferite structural și funcțional de proteinele determinate de
variantele normale ale genelor respective. Mutațiile genelor reglatoare modifică activitatea genelor structurale și pot
modifica proteinele nou-sintetizate din punct de vedere calitativ. Genele mutante pot fi transmise descendenților și
apar diverse maladii.
Mutația se poate produce oriunde pe genă dar s-a observat că există anumite situsuri ale genei cu
susceptibilitate crescută la mutații care au fost numite ”puncte calde”. Ele apar ca urmare a tipului de bază azotată
prezentă, baza modificatoare comună a acestor situsuri fiind 5-metilicitozina produsă prin acțiunea metilazei, o
enzimă care adaugă gruparea metil la baza pirimidinică numită citozină.

Mutații ADN

Mutațiile care apar în structura ADN-ului pot fi spontane sau induse. Mutațiile spontane sunt destul de rare
și au la bază următoarele cauze: erori în replicarea ADN, leziuni spontane ce afectează structura bazelor azotate și
inserția de elemente transpozabile în structura ADN.
Mutațiile induse apar când organismul este expus la un agent mutagen extern, având o frecvență mai mare
decât cele spontane
 Mecanismul de apărare a corpului împotriva mutațiilor

Materialul genetic are capacitatea de a se apăra de mutații prin anumite procese dintre care cele mai
importante sunt:
 Repararea: în momentul în care factorii mutageni produc o mutație la nivelul unei catene ADN, un ansamblu
de enzime reparatoare intervine pentru a conserva materialul genetic și informația ereditară prin decuparea
porțiunii defecte și resinteza porțiunii normale pe baza complementarității cu bazele azotate din catena
opusă.
 Apoptoza sau moartea celulară programată este procesul prin care celulele își comandă autodistrugerea.
Celulele afectate de mutații genetice și alterate structural și/sau funcțional sunt recunoscute de limfocite și
se declanșează procesul de distrucție a acestora. Cromatina se condensează anormal, apar rupturi în ADN,
citoplasma pierde apă și ioni și își reduce volumul, membrana se pliază, celula se fragmentează și resturile
celulei afectate sunt fagocitate de limfocitele sistemului imunitar.