Fascismul

Etimologie

Termenul de „fascist” l-a desemnat initial pe purtatorul fasciei (“fascia” este un manunchi de nuiele de
mesteacan, legat cu o curea, avand la mijloc, in partea superioara, o secure, care era purtat de lictorii care ii insoteau
pe unii magistrati romani din Roma antica). Astfel Fasci e un cuvant italian anume ales pentru a arata ca era vorba de
unitati compacte de luptatori politici

Descriere

Fascismul este o ideologie aparuta in Europa dupa Primul Razboi Mondial, care a stat la baza unor partide de
extrema dreapta politica, caracterizandu-se prin nationalism extremist, misticism, incercarea de a monopoliza toate
sferele vietii sociale, violenta, glorificarea militarismului.

Statul fascist este o dictatura care promoveaza cel mai adesea idei nationaliste duse la extrem; pe langa
idealizarea propriei natiuni si preamarirea trecutului glorios, se manifesta intoleranţa fata de alte
natiuni/rase/ideologii. Nationalismul exagerat este completat de:

 incalcarea grava a drepturilor omului

 eliminarea oponentilor prin mijloace teroriste
 obsesie fata de problemele legate de siguranta nationala
 dorinta de expansiune teritoriala, care determina puternica militarizare a statului
 blocarea sau chiar eliminarea altor lideri de opinii
 coruptia generalizata
 descurajarea manifestarilor artistice
 obtinerea si mentinerea puterii prin mijloace brutale, prin santaj, amenintare si crima.

Fascismul se manifesta prin distrugerea oricaror structuri democratice, controlul mediilor de mase,
subordonarea totala a individului fata de stat si crearea unei situatii de continua terorizare a populatiei civile.
Relativa priza a ideologiilor fasciste la unele populatii in anumite momente istorice s-a datorat unor lideri carismatici
(ca Adolf Hitler sau Benito Mussolini), discursului nationalist si conjuncturii politice si economice. S-a constatat ca
ideologiile de extrema dreapta reusesc sa se impuna in perioadele de recesiune economica si pe fondul nemultumirii
populatiei fata de ineficienta guvernarii.

Benito Amilcare Andrea Mussolini (29 iulie 1883– 28 aprilie 1945)

A fost conducatorul fascist al Italiei intre anii 1922 si 1943, care a creat un stat fascist utilizand propaganda si
teroarea de stat. Si-a inceput cariera politica inainte de primul razboi mondial, ca socialist. Talentul sau oratoric si
scriitoricesc i-a asigurat in scurt timp un loc de frunte in partid. In pofida succeselor sale politice, Mussolini s-a
indepartat de socialisti. Dupa izbucnirea Marelui Razboi in 1914, acestia s-au declarat impotriva oricarei opozitii
nationaliste, insa Mussolini ar fi vrut ca Italia sa lupte impotriva Puterilor Centrale. Cand Italia a intrat in Razboi,
Mussolini a actionat pe baza acestei convingeri si s-a inrolat ca voluntar.

La sfarsitul razboiului, in 1918, Mussolini aderase la extrema dreapta. Era deja pregatit sa lupte pentru noile
sale principii. In 1919, Mussolini a organizat Fasci di Combattimento (grupuri de lupta) in vederea luptelor de strada
cu cei de stanga, forta pe care acum o socotea cel mai mare dusman al Italiei.
 Nașterea fascismului

La 23 martie 1919, Mussolini fondeaza la Milano primul grup politic de orientare fascista. Initial programul
grupului sau politic avea o orientare strict nationalista, cautand sa atraga categoria larga a veteranilor Primului
Razboi Mondial. Mai tarziu, realizand ca grupul sau tinta de veterani de razboi nu este suficient pentru realizarea
telurilor sale politice, Mussolini adaugă o alta componenta programului sau fascist, care se adresa specific italienilor
bogati, proprietari de companii si terenuri.

In octombrie 1922, Mussolini organizează "Marsul asupra Romei" (Marcia su Roma). La ordinul sau, mii de
fascisti se indreapta spre Roma pentru a prelua puterea. Intimidat si temandu-se de un razboi civil, regele Victor
Emanuel al III-lea il desemneaza pe Mussolini drept prim-ministru. In anii urmatori, Mussolini preia treptat intreaga
putere, luandu-si titlul de "Il Duce" si impunand in Italia cultul propriei personalitati.

Fascismul în România

Legiunea Arhanghelul Mihail, Mișcarea Legionară sau Garda de Fier, a fost înființată în România interbelică,
la 24 iunie 1927, de Corneliu Zelea Codreanu ca o organizație paramilitară de orientare naționalist-fascistă, cu un
caracter mistic-religios, anticomunist, antisemitic, anticapitalist și antimasonic. În martie 1930, Codreanu a format
Garda de Fier, ca ramură politică paramilitară a Legiunii, iar în 1935, Legiunea își schimbă denumirea oficială în
partidul Totul pentru Țară. Membrii mișcării au fost numiți „legionari” sau „cămăși verzi”, din cauza uniformei verzi
pe care aceștia le purtau.

Mișcarea Legionară se naște ca o reacție impotriva comunismului și a evreilor după cum afirmă însuși Zelea
Codreanu:

„La fiecare 3–4 zile, pe străzile Iașiului, mari demonstrații comuniste. Cele 10-15.000 de lucrători, înflămânziți
și manevrați de mâna criminală de la Moscova, parcurgeau străzile în cântecul Internaționalei, în strigăte de: "Jos
Armata!", "Jos Regele!", purtând placarde pe care se putea citi: "Trăiască revoluția comunistă!", "Trăiască Rusia
Sovietică!".
Dacă ar fi învins aceștia? Am fi avut cel puțin o Românie condusă de un regim muncitoresc românesc? Ar fi
devenit muncitorii români stăpânii țării? Nu! Ar fi devenit de a doua zi robii celei mai murdare tiranii: tirania
talmudică, jidănească.
România Mare, după mai puțin de o secundă de viață, s-ar fi prăbușit.
Noi, poporul român, am fi fost exterminați fără milă, uciși sau deportați pe drumurile Siberiei: țărani,
muncitori, intelectuali, cu toții de-a valma.
Aveam conștiința clară, că în acele ceasuri juca balanța vieții și a morții poporului român.”

Codreanu a imprimat, ca trăsătură fundamentală a Legiunii Arhanghelul Mihail, promovarea ortodoxismului

naționalist, stabilind o legătură structurală între creștinismul ortodox și „românitate”, ca o deosebire de fascismul lui
Mussolini, deși dorea transformarea României în stat fascist, după modelul italian.

Majoritatea susținătorilor ML erau studenți și țărani. Cu Zelea Codreanu ca lider carismatic, ML s-a făcut
cunoscută pentru propaganda sa de succes, inclusiv o bună utilizare a spectacolului. Prin marșuri, procesiuni
religioase, miracole, imnuri patriotice, muncă voluntară și campanii cu caracter obștesc în zonele rurale, ML își făcea
cunoscută filosofia, care includea antisemitismul, antiliberalismul, anticomunismul, antiparlamentarismul și se
prezenta ca alternativă la celelalte partide, prezentate cu dispreț ca formațiuni politice corupte și clientelare. Până și
nunta lui Codreanu a fost regizată ca un act în acest spectacol propagandistic.

În alegerile din 1937, Partidul Totul pentru Țară a ieșit pe locul al treilea după Partidul Național Liberal și
Partidul Național-Țărănesc, obținând 15,5% din sufragii. Regele Carol al II-lea, care se opunea legionarilor, i-a ținut în
afara guvernului (până la aducerea la putere, la 5 septembrie 1940, la propunerea lui Horia Sima, a generalului Ion
Antonescu, care aderase la Mișcarea Legionară și de care a fost susținut).
 Asasinarea lui Zelea Codreanu

În urma unui răspuns dat lui Nicolae Iorga, care luase poziție față de Mișcarea Legionară („ești un necinstit
sufletește”), este trimis în instanță pentru ultraj adus unui demnitar în exercițiul funcțiunii. Condamnat la șase luni
de detenție, în luna mai 1938 este rejudecat și condamnat la zece ani de muncă forțată.

În noaptea de 29 spre 30 noiembrie 1938, Codreanu este omorât (sugrumat), împreună cu alți 13 legionari
(Nicadorii și Decemvirii), de jandarmii care îi transportau la închisoarea Jilava. Incidentul are loc în pădurea
Tâncăbești, din apropierea Bucureștiului. Motivul oficial invocat a fost „încercarea de evadare", s-ar părea, din
ordinul dat de Carol al II-lea[26]. Cadavrele au fost arse cu acid și înhumate în fortul Jilava.

Statul National Legionar

La 4 septembrie 1940, sub presiunea opiniei publice (o mare demonstrație a avut loc la București), regele
Carol al II-lea l-a chemat la putere pe generalul Ion Antonescu, demisionat din armată și aflat cu domiciliu forțat la
mânăstirea Bistrița, cu condiția să formeze un guvern de uniune națională. Horia Sima a încheiat o alianță cu
Antonescu pentru constituirea unui guvern legionar și a unui „Stat Național-Legionar”.

Ajunsă la putere, Legiunea a aplicat legi antisemite dure și jaful organizat al avutului minorității evreiești[9],
însoțit de arestări samavolnice, schingiuiri și asasinate. Legionarii au asasinat și alți cetățeni români, neevrei, pe
motive politice, „morale” (homosexuali reali sau presupuși) și adesea, din răfuieli personale. Dintre asasinați, circa
2/3 au fost români și 1/3 evrei, dar, comparativ cu procentul evreilor din totalul populației române, legionarii au ucis
circa 20 de evrei la fiecare neevreu ucis.

În ianuarie 1941, Horia Sima și legionarii au declanșat o lovitură de stat, un război civil, împotriva lui
Antonescu și a armatei române. Antonescu a reușit să învingă în trei zile rebeliunea legionară, Legiunea fiind
înlăturată de la guvernare. Hitler l-a sprijinit pe Antonescu, de la care se aștepta să atragă și să conducă România în
războiul antisovietic, păstrându-i pe legionari ca pe o contrapondere, ca pe o amenințare menită să-i asigure
fidelitatea conducătorului. Horia Sima și alți fruntași legionari s-au refugiat în Germania (unde au fost cazați în
lagărele de concentrare Buchenwald, Dachau și Rostock, având însă o relativă libertate de mișcare).

Citate din „Pentru legionari” de Zelea Codreanu

 Viziunea despre conducerea unui stat:

„ În fruntea neamurilor, deasupra elitei, se află monarhia. Resping republica. În istorie s-au văzut monarhi
buni, foarte buni, slabi sau răi. Unii s-au bucurat de onoruri și dragostea popoarelor până la sfârșitul vieții, altora li s-
a tăiat capul. N-au fost, deci, toți monarhii buni. Monarhia însă, a fost totdeauna bună. Nu trebuie să se confunde
omul cu instituția, trăgându-se concluzii false..”.

 Naționalismul extrem

„Nu admitem nimănui ca să caute și să ridice pe pământul românesc alt steag decât acela al istoriei noastre
naționale. Oricâtă dreptate ar putea avea clasa muncitoare, nu-i admitem ca să se ridice peste și împotriva hotarelor
țării. Nu va admite nimeni ca pentru pâinea ta să pustiești și să dai pe mâna unei nații străine de bancheri și cămătari,
tot ce a agonisit truda de două ori milenară a unui neam de muncitori și de viteji. Dreptatea ta, în cadrul dreptății
neamului. Nu se admite ca pentru dreptatea ta să sfarmi în bucăți dreptatea istorică a nației căreia aparții.”

 Antisemitism

“Jidovimea, adică 1/7 parte din poporațiunea noastră totală, este cea mai tristă lepră cu care ne-au osândit
slăbiciunea, neprevederea și venalitatea noastră.”