2001: A Space Odyssey

Natalia Halmagean - Muzica anul 2

“2001: A Space Odyssey” este un film epic de science-fiction

din 1968 produs și regizat de Stanley Kubrick. Scenariul a fost scris de
Kubrick și Arthur C. Clarke și a fost inspirat din nuvela lui Clarke „The
Sentinel” și alte nuvele de Clarke.  Filmul tratează teme
de existențialism , evoluție umană, tehnologie, inteligență artificială și
posibilitatea vieții extraterestre.
Filmul este remarcat pentru ilustrarea sa științifică exactă a zborului
în spațiu și a imaginilo ambigue. Sunetul și dialogul sunt folosite în mod rar
și deseori în locul tehnicilor tradiționale cinematografice și
narative. Coloana sonoră include numeroase lucrări de muzică clasică,
printre care și “Sprach Zarathustra” de Richard Strauss , „Dunărea
albastră” de Johann Strauss II , și lucrări de Aram Khachaturian și György
Ligeti.
Filmul a primit atat răspunsuri critice, cat si pozitive, dar in ciuda
acestor reactii, filmul a devenit cel mai mare film din America de Nord din
1968. Totodata a fost nominalizat la patru premii Oscar și Kubrick a
câștigat pentru regia sa asupra efectelor vizuale.
“2001: Odiseea spațială” este considerată pe larg drept unul dintre
cele mai mari și mai influente filme realizate vreodată . În 2010, a fost numit
cel mai mare film din toate timpurile de The Moving Arts Film Journal.
Aproximativ jumătate din muzica din film apare fie înainte de prima
linie de dialog, fie după linia finală. Aproape nici o muzică nu se aude în
timpul scenelor cu dialog. 
Filmul este remarcabil pentru utilizarea inovatoare a muzicii
clasice preluate din înregistrările comerciale existente. Desi initial trebuia
sa rasune muzica compozitorului hollywoodian Alex North, Kubrick a ales
in timpul post-producției să abandoneze muzica lui North în favoarea
pieselor clasice. North nu a aflat acest lucru decat atunci cand a vizionat
premiera filmului.
“2001: A Space Odyssey” este un album de coloană sonoră
pentru filmul cu același nume , lansat în 1968. Coloana sonoră este
cunoscută pentru utilizarea multor piese clasice și orchestrale: Johann
Strauss “ Dunarea Albastra” (1866), poezia simfonică a lui Richard
Strauss , “Zarathustra” (inspirată de scrierile lui Friedrich Nietzsche)
și “Atmosphères” de György Ligeti . Coloana sonoră a fost reeditată de mai
multe ori, inclusiv o versiune din 1996 și o versiune remasterizată digital în
2010.
Filmul este cunoscut în special pentru utilizarea pieselor din cel mai
cunoscut vals al lui Johann Strauss II, “Dunărea Albastră”, în timpul
amplasării secvențelor extinse de stații spațiale și a secvențelor de
aterizare lunară. “Sprach Zarathustra” a fost interpretată
de Filarmonica din Viena, sub conducerea dirijorala a lui Herbert von
Karajan. Folosirea acestei opere poate fi o referire la tema eventualei
înlocuiri a omenirii de către biruitori, în lucrarea lui Nietzsche. Este prezent
de asemenea si adagio-ul  “Gayane” din suita de balet “Gayane” a lui Aram
Khachaturian, oferind o calitate oarecum singuratică și de jale.
Filmul este amintit în special pentru utilizarea temei incipite din
poemul lui Richard Strauss: “Sprach Zarathustra”. Acesta este folosită atât
la începutul, cât și la sfarsitul filmului. Este memorabilă și utilizarea părților
din cel mai cunoscut vals al lui Johann Strauss al II-lea: “Dunarea
Albastra” , în timpul amplasării stației spațiale.
Piesele lui Richard și Johann Strauss dar si Requiemul lui György
Ligeti (secțiunea Kyrie) acționează ca motive recurente în povestea
filmului. Opera “Sprach Zarathustra”a lui Richard Strauss este auzita pentru
prima dată in incipitul filmului care juxtapune Soarele, Pământul și
Luna. Ulterior este auzita atunci când o maimuță învață pentru prima dată
să folosească un instrument, iar când Bowman este transformat în Star-
Child la sfârșitul filmului.  “Zarathustra” acționează astfel ca o carte pentru
începutul și sfârșitul filmului și ca un motiv care semnifică transformări
evolutive, mai întâi de la om la om, apoi de la om la Star-Child.
“Dunărea Albastră” apare în două secvențe complexe și extinse de
călătorie spațială, precum și în închidere. “ Requiemul Ligeti” este auzit de
trei ori, în timpul aparițiilor monolitului. Prima data in întâlnirea cu
maimuțele chiar înainte de descoperirea Zakustustrei. A doua oara in
descoperirea monolitului pe Lună, iar a treia in abordarea lui Bowman în
jurul lui Jupiter chiar înainte de a intra în Poarta Stelelor. Această ultimă
secvență cu Requiemul are mult mai multă mișcare în ea decât primele
două și se tranziționează direct în muzica din Atmosphères de Ligeti, care
se aude când Bowman intră de fapt în Poarta Stelelor. Nici o muzică nu se
aude în timpul apariției finale a monolitului în dormitorul celest al lui Dave
Bowman.
Dunărea albastră (în germană An der schönen blauen Donau),
op. 314 este un vals compus în 1866 de compozitorul austriac Johann
Strauss (fiul). Interpretat în premieră la 13 februarie 1867 într-un concert al
Coralei de Bărbați Viena (în germană Wiener Männergesangsverein), este
una dintre cele mai populare piese muzicale din repertoriul clasic.
Conotațiile sentimentale vieneze ale piesei au transformat-o într-un
simbol muzical al Austriei. Este inclusă în mod tradițional în bisurile de la
Concertul de Anul Nou al Filarmonicii din Viena. Primele note compun
semnalul de interval al programelor Österreichischer Rundfunk pentru
străinătate. În noaptea de Anul Nou valsul este difuzat în Austria la radio și
televiziune exact la miezul nopții.
„Dunărea albastră” a fost folosită în filmul „2001: O odisee spațială”,
acompaniind o scenă în care o navă spațială PanAm se cuplează la o
stație spațială, precum și călătoria lui către Lună și genericul de final al
filmului.
In concluzie, acest film prezinta un contrast intre muzica clasica ce
apartine secolului XIX si muzica moderna dar totodata cu un caracter greu
de deslusit. Muzica clasica se potriveste perfect cu scenele filmului,
oferindu-le eleganta, gingasie datorita complexitatii la nivelul armonicelor.

CONTINUARE:
Prin aceasta ultima afirmatie am vrut sa imi exprim parerea cu privire
la cele doua tipuri de muzica prezenta de-a lungul filmului: muzica clasica
si acele secvente cu muzica moderna, care mie una mi-au creat un
sentiment neplacut in momentul in care le vizionam (si anume acele scene
cu imagini colorate si coloana sonora ciudata). Desi poate pentru unii,
acest contrast reprezinta o inovatie, ceva deosebit fata de alte coloane
sonore clasice, eu as fi preferat sa fie excluse aceste secvente, nu m-au
impresionat deloc.
In schimb, muzica clasica m-a impresionat, desi filmul nu pot sa spun
ca a fost pe gustul meu, actiunea filmului m-a captat destul de putin, cel
mai putin din toate cele trei filme pe care le-am avut de vizionat. Insa
melodiile clasice au reusit sa imi creeze o oarecare stare de bine, mai ales
“Dunarea albastra” a lui Richard Strauss, asociata cu scenele satelitilor ce
graviteaza in spatiu in jurul planetelor, stelelor, a altor corpuri ceresti. In
momentul in care era introdusa aceasta capodopera, simteam si eu ca
traiesc melodia, ca plutesc, imi oferea un sentiment de nedescris.
O alta piesa importanta, si care pe mine m-a marcat este “Sprach
Zarathustra”. Este prezenta in incipitul si deznodamantul filmului, in special
in scena in care maimutele, prin folosirea oaselor (armelor), incep sa aiba
propria evolutie, mai ales din punct de vedere al gandirii.
In concluzie, acest film imbina atat piese clasice cat si moderne (desi
acestea nu sunt pe gustul meu), si compozitori renumiti prin lucrarile de
popularitate ale acestora.