VERB

1 INDICATIVUL-Exprimă o acțiune reală, sigură, conferind impresia de certitudine

PREZENTUL

„Ce e val ca valul trece”- prezentul etern/gnomic- exprimă un adevăr general valabil

-„Călăreții împlu câmpul și roiesc după un semn/ și în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn”-
prezentul istoric, folosit în locul trecutului pentru a crea o imagine dinamică, plină de viață

-„și eu fuga, și ea fuga, și eu fuga, și ea fuga”- prezentul narativ/dramatic, utilizat de un narator

pentru a crea iluzia de prezent în ceea ce privește unele fapte din trecut.

-prezentul instantaneu care marchează o acțiune începută și terminată într-un interval foarte scurt

IMPERFECTUL

Exprimă o acțiune trecută, cu aspect durativ, al cărei final nu este clar marcat

1. Imperfect narativ/evocativ are o funcție dinamic-evocativă, proiectând un eveniment/o trăire

sau o stare într-o durată nedeterminată și instituie o perspectivă subiectivă a naratorului/
eului lirc
2. Imperfectul descriptiv actualizează în imagini plastice o realitate trecută, situând-o într-o
durată nedeterminate, are funcție descriptiv-evocativă, imprimând rememorării o
dimensiune subiectivă
3. Imperfectul iterativ-exprimă fluxul temporal, duratele ciclice, situațiile repetabile.
4. Imperfectul oniric-creează un plan al imaginarului oniric- impresia de ireal/ trăiri
lirice/evadarea din realitatea imediată.

PERFECTUL COMPUS

Indică o acțiune trecută și încheiată, sigură, trimițând la un prezent al actului comunicării

Perfectul compus înscrie evenimentele narate, proceserle, stările sau experiențele lirice într-o
durată trecută, închisp, exprimând ideea finalizării unei acțiuni;

Poate avea rol în delimitarea planului naratorului (pf.simplu) de planul subiectiv al personajelor
(pf.compus)

Are rol rezumativ sau conclusiv- subliniază caracterul ireversibil al evenimentelor.

PERFECTUL SIMPLU

Este timpul povestirii- faptele petrecute în ultimele 24 de ore

NARATIVĂ-situează prim-planul evenimentelor, al stărilor enunțate într-un trecut apropiat de

timpul narării
 -oferă impresia de acțiune momentanăă, reliefează derularea rapidă a evenimentelor, oferă
impresia de accelerare bruscă a relatării.

2. DESCRIPTIVĂ- conferă vivacitate imaginilor descriptive, creând impresia de succesiune alertă

MAI-MULT-CA-PERFECTUL arată că o acțiune s-a desfășurat în trecut și s-a încheiat înaintea alteia
din trecut

Rolul stilistic este acela de a diferenția trecutul îndepărtat al întâmplărilor de timpul istorisirii,
creând tensiune narativă

-întrerupere a fluxului temporal, o dislocare semnificativă în ordinea cronologică.

VIITORUL

Formă literară- voi scrie

Formă populară- am să scriu, o să scriu

Indică o acțiune care se va petrece după momentul vorbirii- prelungește prezentul enunțării într-
o durată imaginară

Reprezentarea unui plan interior al reveriei/al dorinței

Viitorul anterior- evenimentul exprimat/starea este situat/ă înaintea altei acțiuni proiectate în viitor-
incertitudine

CONJUNCTIVUL- acțiuni posibile, probabile, aflată sub semnul ipotezei

CONDIȚIONAL OPTATIVUL- indică o acțiune dorită

GERUNZIUL- imprimă acțiunii un sens durativ, raportând-o la alta- efect de muzicalitate

INTERJECȚIA- imagini auditive, dinamizarea, aspectul ludic, imprimarea discursului diferitelor nunațe
afective: furie, mirare, îndoială, insistență, aprobare, chemare, nemulțumire
Ar trebui să ne naştem bătrâni,

Să venim înţelepţi,

Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,

Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc

Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.

Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,

Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,

Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,

Să fim copii la naşterea fiilor noştri.

Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,

Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,

Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,

Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu...