Pașoptismul

Pașoptism - 48 (Revoluția de la 1848) - începutul mișcării de independență a românilor

Periodizare: 1840 (1830) - 1860
- Începutul literaturii române moderne
- Literatura este influențată de ideile occidentale.
- Se dezvoltă tiparul (publicații, cărți), învățământul (Universitatea de la Blaj), educarea a
maselor
- Publicații pașoptiste: Curierul românesc (Ion Heliade-Rădulescu), Albina românească,
Alăuta românească

Dacia literară (1840) - Mihail Kogălniceanu

- Semnificația titlului: Dacia - intenția autorilor de a se adresa tuturor / de a vorbi despre
toți locuitorii din toate provinciile românești (fostei Dacii), literară - cu specific literar
(scrieri literare)
- Articolul „Introducție” de Mihail Kogălniceanu - expune scopurile revistei și ale
redactorilor - primul text programatic din literatura română (text programatic / manifest
literar = text în care autorul își expune viziunea personală sau a grupului pe care îl
reprezintă asupra literaturii)
Idei principale din articolul programatic:
- Revista are un puternic specific național (scrisă pentru și despre români);
- Își propune a identifica producțiile literare românești (textele originale, autohtone,
ce pot primi caracterizarea de text literar).
- Originalitatea textului literar - cea mai prețioasă trăsătură
- Să sprijine crearea de texte literare originale, să diminueze tendința de a realiza
traduceri asumate auctorial.
- Indică temele preferate ale pașoptiștilor: tradiția (obiceiurile, folclorul), istoria
națională, natura patriei
Rolurile revistei „Dacia literară” asupra literaturii naționale:
- Promovează originalitatea și combate imitația;
- Contribuie la diferențierea genurilor și speciilor literare;
- Contribuie la eliminarea / estomparea diferențelor dialectale dintre formele limbii vorbite
în diferite zone;
- Dezvoltă conștiința estetică a autorilor, dar și a publicului
Teme preferate ale literaturii pașoptiste (genuri și specii literare cultivate):
1. Istoria
- Cult pt istoria națională: a elogia evenimente / momente importante din istoria națională -
modele comportamentale pentru contemporani
- Creează modele de eroi naționali
- Este o temă de inspirație romantică
- Scop: de a trezi sentimente patriotice, de a cultiva conștiința apartenenței la o etnie
Ex: nuvela istorică - Costache Negruzzi: „Sobieski și românii”
Epopeea - Ion Heliade-Rădulescu: „Michaida”
Poemul eroic - Dimitrie Bolintineanu: „Muma lui Ștefan cel Mare”
Oda - Andrei Mureșanu : „Un răsunet” - imnul național „Deșteaptă-te, române!”
Textele științifice: Mihail Kogălniceanu - publicarea letopisețelor, Nicolae Bălcescu - „Românii
subt Mihai Voievod Viteazul”

2. Natura
- Romantismul european vs. romantismul pașoptist: natura exotică, fantastică vs. natura
autohtonă
Memorialul de călătorie: Vasile Alecsandri: „O primblare prin munți”
Pastelul - Vasile Alecsandri: „Pasteluri”
Textul liric în proză (poemul în proză) - Alecu Russo: „Cântarea României”

3. Societatea contemporană
- Scop: moralizator (satirizează moravurile contemporanilor)
- Conflictul tradiție și modernitate (civilizația orientală, fanariotă vs. civilizația occidentală)
Povestirea - Vasile Alecsandri : „Balta Albă”
Comedia - Vasile Alecsandri: „Chirița în provincie”
Fabule - Grigore Alexandrescu, Gheorghe Asachi
Epistola - Gr Alexandrescu

4. Folclorul
- O sursă de inspirație
Vasile Alecsandri - „Doine și lăcrămioare”
Anton Pann - „Povestea vorbei”
 - Sunt culegători de folclor - observă valoarea estetică inestimabilă a literaturii populare;
dovedește conștiința, cultura, mentalitatea poporului
Vasile Alecsandri - „Poezii poporale”

Alexandru Lăpușneanul
de Costache Negruzzi

1. Contextul:
 A fost publicată în primul număr al revistei „Dacia literară” - reflectă trăsăturile
pașoptismului  / principiile literare numite de M.Kogălniceanu în articolul programatic
„Introducție” (caracterul naționalist, promovează originalitatea în domeniul literar,
abordează tema istoriei)
 Textul îmbină elemente din mai multe curente literare (romantism, clasicism, realism)

Romantism Clasicism Realism

 Tema istoriei  Structura echilibrată (cele  scena

 Situații excepționale în care 4 capitole - 4 acte de text rascoalei
sunt așezate prsj. (scene dramatic)
sângeroase)  Relațiile cauză-efect,
 Folosirea antitezei autorul anticipează acț
 Psj excepțional ulterioare

2. Genul și specia:
 Gen: epic (fir narativ, personaje, acțiunea, naratorul)
 Specie: nuvelă istorică
 Persj. numeroase
 Un singur narativ (structură pluriepisodică)
 Accentul cade asupra personajului principal (portret complex, detaliat, este
prezentat în evoluție)
  Dezvoltă tema istoriei

3. Tema și viziunea despre lume:

 Tema istoriei (pașoptism) - pt a crea atmosfera istorică, autorul se inspiră din cronicile
moldovenești (Grigore Ureche, Miron Costin - scena răscoalei țărănești)
 Scena răscoalei: ajută la conturarea trăsăturilor personajului principal; arată modul în
care dezinformarea oamenilor de rând influențează mișcările sociale; educă publicul cu
privire la jocurile politice, importanța maselor în aspectele politice, ale guvernării)
 Scriitorul nu are mentalitatea unui cronicar (unui istoric), deoarece nu simte obligația de
a respecta adevărul istoric, ci face apel la ficțiune cu scopul de a-și prezenta viziunea
despre lume. (persoană reală / personaj literar: folosește numele unor persoane reale pt
a spori autenticitatea evenimentului istoric; adaugă aspecte, detalii evenimentelor
istorice cu scopul de a spori atenția cititorilor, de a contura o acțiune bine definită, de a
transforma evenimentul istoric într-un text literar)
 Atmosfera istorică: descrierea vestimentațiilor, camerelor, obiectelor; folosirea
arhaismelor; indicii despre plasarea în timp a acțiunii (incipit)
 Tema luptei pentru putere politică: domnitorul vizează un regim totalitar (monarhie
absolută) vs. boierii doresc o conducere oligarhică (luptă specifică perioadei medievale)
4. Nivelul compozițional:
- Tipul de narator și perspectiva narativă: narator de tip omniscient, narațiunea se realizează la
pers a III-a; are uneori atitudine cronicărească (este obiectiv, folosește termeni specifici istoriei),
alteori renunță la obiectivitate pentru a-și exprima dezaprobarea față de faptele lui Lăpușneanu
(personaj negativ prin excelență) - naratorul utilizează adjective cu valoare de epitet
(netrebnicul….)
Rolul modurilor de expunere dominante:
- Narațiunea, cu rol în prezentarea evenimentelor, se folosește mai ales la începutul capitolelor,
cu scopul de a fixa evenimentele într-un context mai larg
- Descrierile de tip portret au rol important în conturarea atmosferei epocii. Se remarcă folosirea
arhaismelor, inclusiv în articularea substantivului propriu din titlul nuvelei
- Dialogul are rol în dramatizarea acțiunii, în caracterizarea personajelor

Capito Momentul subiectului Motto Semnificații

 l

1 Expozițiunea - fixează Dacă voi nu mă -replica lui Lăpușneanu: dorința de

contextul istoric al vreți, eu vă vreu... a cuceri puterea cu orice preț
evenimentelor (perseverent, amibițios)
Intriga - apariția conflictului
dintre boieri si domnitor

2 Desfășurarea acțiunii Ai să dai seama, -replica văduvei, adresată

Se continuă conflictul Doamnă! domniței
principal. -anticipează opoziția dintre R-AL
Apare un conflict secundar: -sugerează ideea responsabilității
AL - Ruxanda (demon-înger) politice

3 Punctul culminant (însoțit de Capul lui Moțoc -replica personajului colectiv

scene auxiliare) vrem! -lipsa de educație politică a
Ambele aspecte ale poporului, caracterul răzbunător al
conflictului ating aici punctul maselor, atitudine revoluționară
de maximă intensitate -„leac de frică” - piramida de
capete 

4 Deznodământul De mă voi scula, -sentimentul de umilință vs

Boala lui AL pre mulți am să aroganța naturală
Moartea prsj principal - popesc și eu... -amenințare a domnitorului
intervenții ale divinității
(puniția divină)
-Ruxanda (binele)
-mitropolitul (creștinismul)
-Spancioc, Stroici
(patriotismul)

Se observă structura riguroasă, clasică a nuvelei. Fiecare capitol conține câte un moment al
subiectului, iar mottourile sunt sugestive pentru a rezuma acțiunea, a ilustra momentele-cheie
sau a portretiza personajul principal.

5. Nivelul subiectului
  Indicii spațiali și temporali ai acțiunii: se observă distanțele temporale între capitole,
referiri la evenimente și personalități ale epocii (refacerea contextului istoric).
 Conflicte: principal / politic (AL - boieri); secundare (moral: AL - domnița Ruxandra;
boierii patrioți - boierul trădător)
6. Personajele:
Alexandru Lăpușneanul - pers principal: psj de inspirație istorică, psj prezentat în evoluție
(regres / involuție - cititorul asistă la procesul de dezumanizare a personajului, căruia i se
accentuează pe parcursul acțiunii pornirile criminale)
Statutul social, psihologic, moral

Stolnicul -Se simte trădat

Petre -dorința de putere

Domnitor -arogant (satisfacție pt statutul pe care l-a obținut, în ciuda împotrivirilor celorlalți)
- se consideră superior (unsul lui Dzeu)
-obstinat / perseverent (își urmărește scopurile egoist, cu determinare)
-autoritar - monarhul absolut / tiranul / despot - folosește teroarea pt a conduce
- falsitate/ipocrizia - discursul mincinos
-inteligent, abilitatea de a-i manipula pe cei inferiori
-tipul sceleratului / sadicului - manifestă plăcerea de a omorî, de a schingiui

Călugărul -dă dovadă de căință, de regret față de faptele anterioare - nu e un regret

Paisie autentic, ci e justificat doar de frica în fața morții și în fața puniției divine
-agresivitatea atinge cote maxime
- omorârea = puniție divină

Statul moral: psj negativ = sumă de defecte

Antiteză în construcția psj: defecte (violența) și calități (intelgența)
 Psj romantic: psj cu trăsături ieșite din comun
 Miorița
-planul  de analiză-

1. Context:
 textul aparține literaturii populare (oralitate, caracter tradițional - prelucrează
teme, motive, tehnici similare, caracter anonim și colectiv, sincretism - la
performarea baladei contribuie mai multe forme artistice - colind, bocet)
 A fost cules de Alecu Russo și publicat de Vasile Alecsandri în vol. „Cântece
poporale”
2. Gen și specie:
 Textul se caracterizează prin întrepătrunderea trăsăturilor m. m. genuri literare:
a. Genul epic: partea inițială (prezența naratorului, fir narativ, etape ale acțiunii)
b. Genul liric: monologul ciobănașului moldovean - testamentul
c. Genul dramatic: prezența dialogului
 specie: baladă populară

3. Tema și viziunea despre lume

 Atitudinea omului față de moarte - în fața morții, omul se simte resemnat, dar și senin.
Resemnarea provine din conștiința fatalității morții, ce nu poate fi evitată de ființa umană.
Seninătatea ciobănașului moldovean se explică prin încrederea ființei în existența ce
continuă după moartea fizică, în faptul că viața omului nu este doar materială, ci și
spirituală.
 Motive literare:
 Mioara năzdrăvană - animalul adjuvant; concepție mitologică, oaia este un animal
simbolic (relația omului cu natura, sb al creștinismului - relația omului cu divinitatea)
 Transhumanța - activitate tradițional românească (păstoritul), formă de călătorie (inițiere)
 Testamentul - act juridic ce conține dorințele omului aflat în fața morții; dezvăluie
perspectiva individului asupra conceptelor de viață și moarte

4. Compoziția textului
 Este împărțit în tablouri / secvențe organizate în jurul unor motive / idei centrale
1. Motivul transhumanței
2. Motivul mioarei năzdrăvane
 3. Motivul testamentului
4. Alegoria moarte-nuntă
5. Motivul măicuței bătrâne

Baltagul
de Mihail Sadoveanu
1. Context
Surse de inspirație: 
a. „Miorița”- există mai multe asemănări de conținut
 existența ciobanilor- cei 3 ciobani din „Miorița” apar în operă cu nume concrete
 complotul- momentul crimei propriu-zise nu este relatat în baladă, dar în roman
reprezintă factorul declanșator al acțiunii, deși este relatat prin retrospectivă în final
 personajul feminin aflat în căutarea celui dispărut și dovedind o afecțiune puternică
(ambele personaje feminine sunt mânate de o afecțiune profundă)
 momentul crimei (seara, apusul) ce reprezintă simbolic un timp al sfârșitului
 se prezintă viața păstorilor și obiceiurile ei
 prezența animalului adjuvant cu rol protector- mioara în balada și cainele Lupu în roman
b. „Isis și Osiris” (mit egiptean)
 Osiris e reprezentat în roman de Nechifor Lipan
 Zeita Isis- Vitoria Lipan
 Horus- Gheorghiță
 Anubis- cainele Lupu (ambii îndeplinesc funcția de adjuvant, ajutand personajul feminin
să-și îndeplinească misiunea și avand acces la lumea subpamanteana
2. Gen și specie
 roman mitic-  în substanța sa se regăsesc elemente din mitul mioritic românesc și mitul
egiptean
 roman realist- se remarcă obiectivitatea naratorului, descrie imaginea verosimilă a
societății, oprindu-se atenția asupra unor personaje tipice, unor acțiuni relevante pentru
imaginea societății în ansamblul ei, prezenta detaliilor în realizarea portretelor
  roman polițist- intriga acțiunii e reprezentată de săvârşirea unei crime, autorul urmărind
eforturile detectivului pentru deslușirea misterului, depistarea criminalilor și pedepsirea
acestora
 roman social/ monografic- crează o imagine autentică a vieții pastorilor din zona
Moldovei în sec. 19-20 (ceremonialuri religioase- nunta, botezul, inmormantarea;
aspecte economice; detalii referitoare la vestimentația personajelor; viaţa religioasă-
ducerea Minodorei la mănăstire-; superstiţii)

3. Tema și viziunea despre lume

 tema socială- viața satului moldovenesc de munte- imaginea societății păstorești este
realizată prin relația personajelor, vestimentaţie etc. şi reprezintă un fundal pe care sunt
conturate detaliile. Se prezintă un conflict între tradiție și modernitate, iar Sadoveanu se
dovedește un protector al vieții tradiționale ( ex. când se duc copii la autorități și se miră
Gheorghiţă de amplasarea caselor, schimbările vestimentare). prezenţa conflictelor
dintre generații este evidentă în opera, iar naratorul este obiectiv, totuși Vitoria
influențează acțiunea dpdv al cititorului. folosește omniscienţa, așezându-o într-o poziție
centrală pt cititor. Există o similitudine de viziune între autor și Vitoria Lipan 
 tema căutării adevărului, tema răzbunării- răzbunarea trebuie înțeleasă în sensul
etimologic (tema specifică romanului polițist). Adevărul este necesar pentru găsirea
liniștii interioare a Vitoriei şi a familiei sale, dar și pentru desăvârșirea ritualurilor
necesare prin care cel dispărut să-şi găsească liniștea veșnică. 
 tema călătoriei- călătorie fizică (Vitoria şi Gheorghiță, călătorie în țara Dornei), călătorie
interioară în lumea amintirilor/emoțiilor (Vitoria)- prin intermediul amintirilor se utilizează
procedeul retrospectivei cu ajutorul căruia se crează portretul lui Nechifor Lipan.
Călătoria iniţiatică (Gheorghiţă) ce are ca scop maturizarea, de la o fiinţă pasivă devine
una activă. mentorul lui Gheorghiţă în drumul spre maturizare este Vitoria Lipan.(lupta
cu „dragonul”  de zăpadă- scena semnificativă pentru ilustrarea primului stadiu al
dezvoltării/maturizării.) 
 Titlul (laitmotiv)-baltagul se regăseşte în 3 ipostaze: baltagul lui Nechifor, al lui
Gheorghita şi arma dreptăţii. Baltagul reprezintă pentru Gheorghiţă o armă utilizată
pentru a-şi răzbuna tatăl, însă este simbolic dpdv al dezvoltării lui Gheorghita cele 2
fațete ale baltagului reprezintă bunul și răul. Baltagul este atât arma crimei cât și arma
dreptăţii. 
4. Compoziție și structura
  perspectiva narativă- obiectivă, persoana a III-a, narator omniscient. Funcţiile
naratorului: funcția de relatare(realizează narațiunea și povestește de pe o poziție
detașată), funcția de ? (realizează portrete și peisaje), funcția de investigare psihologică
(naratorul folosește stilul indirect liber pentru a intra în mintea personajelor și a dezvălui
cititorilor gândurile acestora, comentariile Vitoriei asupra lumii sunt confundabile cu ale
autorului. Naratorul își micşorează omniscienţa în prezentarea crimei. Pe măsură ce
Vitoria află detalii, află şi cititorii)
 procedee compoziţionale: paralelă între planuri- planuri aşezate în roman prin
procedeul alternanței și cel al înlănțuirii, sugerând continuitatea acțiunii. investigația
dusă de Vitoria, planuri care aduc în prim plan dezvoltarea unor personaje secundare-
destinul lui Gheorghiţă, destinul Minodorei, amintirile Vitoriei (prin retrospectivă)
 modurile de expunere:
1. naraţiunea- prezinta evenimentele in ordine logica si cronologica
2. descrierea- prezinta portrete si peisaje
3. dialogul- prezintă convorbirea directa dintre persoanje şi contribuie la
caracterizarea personajelor și la conflicte. 
4. monologul- monolog interior marcat grafic în text prin folosirea ghilimelelor, și
este un mijloc de autocaracterizare
5. stilul indirect liber- se axează asupra gândurilor, emoțiilor personajului, observații
pe care le transmite naratorul omniscient
 acţiunea romanului este împărţită în 3 nuclee epice diferenţiate după amplasarea spaţio-
temporală a acțiunii și după aspectul tematic cel mai relevant
1. Satul Măgura Tarcăului- are în prim plan framantarile Vitoriei Lipan  referitoare la
dispariția soțului
2. Călătoria Vitoriei şi a lui Gheorghiţă- se caracterizează prin modificarea alertă a
coordonatelor spațiale ale acţiunii şi reprezintă un prilej pentru autor de a descrie
peisajul moldovenesc
3. Punctul culminant și deznodământul- acțiunea se petrece în zona satelor Suha și
Sabasa- aflarea și pedepsirea criminalului

5. Subiectul
 cronotop- acțiunea durează câteva luni, iar folosirea retrospectivei prin intermediul
căreia se prezintă evenimente din trecut, ajută la prelungirea timpului. Toponimele sunt
reale, iar traseul Vitoriei poate fi reconstituit pe hartă. 
  conflicte:
1. interior (Vitoria)- opoziția dintre speranţa de a-şi găsi soțul în viața și bănuiala
de un sfârșit tragic
2. exterior (între generaţii, Vitoria reprezentând generaţia tradiționale, iar
Gheorghiţă şi Minodora reprezentanții generației tinere). Conflict etic (între bine şi rău,
adevăr şi minciună)- abia la final devine un conflict propriu-zis dintre personaje, Vitoria si
Gheorghita reprezentând detectivii și Calistrat și Ilie reprezentând răufăcătorii. 
Personaje:
 Vitoria
Din portretul fizic cu care debutează romanul: o frumusețe subtilă în conformitate cu vârsta și
poziția ei socială, sugerând și frumusețea interioară. 
Statutul social: nevastă de păstor, ulterior devenind tipul văduvei, apare în ipostază de mamă 
Statutul moral: dominanţa calităţilor în portretul său moral, evidenţiindu-se dorinţa dreptăţii şi
dorinţele sale justițiare ce o fac un personaj principal deosebit.
Statut psihologic: ambiţioasă (nu se lăsa indiferent de ce îi spunea lumea legat de soțul ei),
inteligentă (reușește să ducă căutarea la bun sfârșit), este cunoscătoare de viață.