Istoria Fotografiei CURS II

Adrian Silvan Ionescu

Tema: Expozitia Carol I Prezentare - 2 saptamani (1-2 pagini).

Saptamana viitoare ora 19 libraria Humanitas, str. Regina Elisabeta.

Epoca de aur a pionieratului:

Septembrie 1839, ziarele anuntau ca Daguerre dadea lectii gratuite de dagherotipie martea si
sambata. Cursantii se inscriau la ministerul de interne, iar cursurile se tineau la QUAY
D’ORSAY, fosta gara (acum este muzeu). Demonstratiile se faceau pe un balcon.
Pentru a-si face reclama folosea imagini din Paris pe care le trimite in Europa la personalitati:
Regele Ludwig I al Bavariei, Ferdinand I al Austriei, etc.
Fotografiile au fost publicate pe 28 august 1839 la Academia de arte din Viena
(Kunstakademie).
1839 anul definitoriu al aparitiei fotografiei.

Negustorul de arte LUDWIG SAKSE din Berlin ii comanda lui Daguerre 6 aparate cu tot
ce era nevoie in iulie 1939 si face niste incercari.
Aparitia dagherotipiei a creat o frenezie in randul populatiei. Toti voiau sa asiste la sedinte.
Vazand o dagherotipie, pictorul Paul Delaroche a zis: “astazi, pictura a murit”.
Timpul de expunere era inca foarte lung.
Incep sa se faca acele inovatii cu tonarea cu clorura de aur, cu lentilele lui Volklander, etc.
Baronul SEGVIER inventeaza trepiedul, care da independenta fotografului. Acesta nu mai
trebuie sa isi aseze camera pe o masa/balustrada.

In 1840, EDMOND BEQUEREL, descopera ca imaginea poate fi developata fara

intrebuintarea mercurului. Acesta intrebuinteaza expunerea la lumina rosie, galbena sau
orange, a placii cu imaginea latenta. Imaginea se revela, dar avea un inconvenient - dadea o
tenta albastru-verzuie a placilor, lucru care era greu de apreciat de public.
Dupa 19 ani, unii dintre fotografi ajunsesera, prin perfectionarea lentilelor, prin sensibilizarea
mai puternica a placilor sa surprinda miscarea. Exista fotografi care au surprins norii, au
surprins pietonii, portretul unui copil care radea, cimpanzeii de la gradina zoologica.

O ruda a lui Nicephore Niepce, ABEL NIECPE DE SAINT-VICTOR, face in 1848 niste
incercari de a obtine dagherotipii colorate, tratand placa cu clor. Aceleasi incercari le face si
EDMOND BEQUEREL, insa in 1851.

1847, JEAN-BAPTISTE LOUIS GROS, ia o vedere a palatului Luvru si a Senei pe o

placa intreaga. Fotografiile din acea perioada aveau diverse dimensiuni:

Placa intreaga - 16,5 x 21.5cm;

Jumatate de placa;
Sfert de placa;
1/6 de placa;
1/8 de placa.
In fct. de dimensiune se estima pretul.

In Anglia, o placa de 5 x 5 = o guinee

Aceasta suma reprezenta salariul pe 2 saptamani a unui zidar.

A existat idealul obtinerii dagherotipului colorat. Neputandu-se obtine acest lucru,

dagherotipistii colorau de mana (culori de apa pe care le aplicau cu o pensula foarte subtire
numai in anumite zone). Se puneau 2 puncte rozalii in obraji, buzele rosii, eventual puncte
albastre in ochi, cateva puncte aurite pentru nasturi, butoni.

1841, fotograful elvetian JEAN-BAPTISTE ISENRING din St. Gallen, deschide in urbea
sa de bastina o expozitie cu taxa de intrare in care prezenta dagherotipuri, unele dintre ele
colorate in acest fel. Expunea peisaje, naturi statice, edificii si 39 de portrete, toate cu retusuri la
ochi.
Dupa ce a deschis aceasta expozitie, o itinereaza la Zurich, Munchen, Ausburg, Viena,
Stuttgart.

1846 la Paris se vand 500 000 de placi si 200 de echipamente complete. Caricaturistii
au speculat aceasta dagherotipomanie, facand caricaturi cu nebunia care pusese stapanire pe
conationalii lor in diverse tari.

Apar fotografi itineranti, care mergeau dintr-o localitate in alta pentru a-si castiga
clientela si pentru a face mici expozitii. Mergeau in localitati in care se organizau evenimente,
targuri, zile de hram. Aveau si diverse minuni tehnice, microscop, lanterna magica, etc. Astfel
castigau interesul publicului.

1844 la Paris se deschide expozitia produselor industriei franceze, unde sunt prezentate
circa 1000 de dagherotipuri.

1850, apare fotografia stereoscopica. Era folosita o camera cu 2 obiective cu o mica

diferentiere unul fata de celalalt. Privita printr-un obiectiv cu 2 lentile, imaginea dadea senzatia
de volum. De la acest moment al aparitiei stereoscopiei, aceasta distractie de salon se
pastreaza pana in preajma primului razboi mondial. Apogeul este la 1855, cand inclusiv
expozitia de la Paris este fotografiata stereoscopic, iar fotografiile se valorificau cu un foarte
mare beneficiu.

1851, expozitia universala de la Londra (Crystal Palace), au fost prezentate 700 de

exponate dagheriene. Acolo se aratau descoperiri de toate felurile pentru a atrage mult public.
Se aduceau mostre de grane, de minerale, aur din California, blanuri din Siberia etc.

1853 la New York, in cadrul expozitiei nationale americane, exista o sectie de fotografie.
Pe langa portrete, erau prezentate scene de gen si tablouri vivate (scene celebre din literatura
sau pictura) - Shakespeare - MEADE BROS. Tot la aceasta expozitie este expusa o panorama
a orasului Cincinnati, formata din 6 placi mari. Placile erau puse una langa alta, astfel
obtinandu-se panorama. Dupa o analiza recenta a acestei imagini, s-a stabilit cu precizie data si
ora realizarii fotografiilor. Acest lucru se datoreaza calitatii si claritatii dagherotipului.
 Domnul JOHN ADAMS WHIPPLE expune o vedere a lunii. A mai fost realizata o
fotografie a cascadei Niagra de catre un autor necunoscut.

1852, WILLIAM SHAW foloseste 10 placi mari pentru a face o panorama a orasului San
Francisco. La fel, s-au putut distinge cu acuratete detaliile temporale.

1845, un german activ in franta, FRIEDRICH VON MARTENS, patenteaza un aparat cu

care se puteau face panorame. Acest aparat avea un obiectiv, care printr-o manivela, putea sa
gliseze usor in fata placii, iar placa era de o dimensiune speciala. Era u placa lunga pe care el o
curba prinzand-o intr-un sistem al camerei sale. Obiectivul matura peisajul si lasa imaginile pe
180 de grade. Apoi era aplatizata si developata.

1859-1851, domnul J. W. JONES, face o excursie in Muntii Stancosi si pe malurile

fluviului Missouri si se intoarce cu 1500 de imagini.

Dagherotipia avea 2 mari dezavantaje: se obtinea un singur exemplar, iar totul era
inversat.

1845, germanul ADOLF SCHAFFER, face niste dagherotipii templului de la Borobudur in

India. Aceste imagini, pentru ca nu puteau fi multiplicate, s-a gasit o modalitate de a se litografia
dagherotipia. Asa au inceput sa apara volume cu titlu “Excursion Daguerriennes” ce cuprindeau
vederi din Europa. Au fost publicate 114 litografii.

1841, LOUIS AUGUSTE BISSON imortalizeaza membrii camerei deputatilor si pe cei ai

senatului francez, facand circa 900 de portrete.

1848-49 (revolutia!), fotograful deja celebru HERMANN BIOW face portretele membrilor
adunarii generale a germaniei la Frankfurt. Portretele sunt litografiate, iar parte dintre ele au fost
reproduse si tiparite/difuzate in Illustrierte Zeitung.

1850, americanii patenteaza un tip de caseta, facuta foarte simplu: Caseta Uniunii
(Union Case). Este facuta din talas amestecat cu selac => materie plastica ce se plasa intr-o
matrita de otel.

Americanii aveau o mare pasiune pentru dagherotip, ajungand sa le foloseasca ca

ornament in brose.

1840, imaginea fotografica ajunge si in Romania.