Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Ştiinţe Economice

Departamentul Finanţe şi Bănci

Portofoliu
La disciplina Control financiar

Elaborat:
MORARI Diana
Grupa:FB1802
Coordonator:
CAPRIAN Iulia,
Dr. Conf. Universitar.

Chişinău, 2021
 Cuprins :
1.Definiții control financiar ..............................................................3-7;

2.Istoricul controlului.......................................................................8-12;

3. Legi................................................................................................12-40

4. Noțiunea, teoriile și proveniența auditului...............................40-57;

5.Serviciile prestate de companiile de audit în RM……………57-60 ;

6.Scopurile bilanțului contabil vizavi de scopurile raportului de

audit………………………………………………………………60-75 ;

7. Bibliografie…………………………………..
………………………..76.

2
 Definitia Sursa Autorul
Control -  verificare permanentă sau periodică a unei https://dexonline.r
activități, a unei situații , pentru a urmări mersul ei și o/
pentru a lua măsuri de îmbunătățire.
Control- Instituție sau grup de persoane care https://dexonline.r
supraveghează anumite activități o/
Control- registru de evidență a personalului (și https://dexonline.r
animalelor) unei unități militare o/
Control-poate fi definit ca fiind procesul de asigurare a  https://administrar
indeplinirii eficiente a obiectivelor intreprinderii. e.info/
Control-procesul de verificare si evaluare continua a Control si audit Victoria Cociug
rezultatelor si performantelor firmei ,astfel incat daca intern bancar Olga Timofei
apar abateri fata de obiectivele sau standartele stabilite Pag. 72
initial,sa se aplice corectiile necesare.
Control - poate fi înțeles ca un sistem dezvoltat, https://ro.gadget-
implementat și menținut de conducerea companiei, info.com/
pentru a asigura realizarea obiectivelor
Controlul- este sistemul implementat de o companie https://ro.sawakin
pentru a asigura integritatea informațiilor financiare și ome.com/
contabile și că societatea avansează spre îndeplinirea
obiectivelor sale de rentabilitate și operaționale într-o
manieră de succes. 
Contol- ca process complex si permanent, contribuie la Control si audit Mircea Simionescu
buna folosire a mijloacelor material si financiare. Pag.22
Control -un inscris, un titlu de valoare, care reprezinta http://www.conta.r
o cota fixa,dinainte stabilita, din capitalul unei societati o/
pe actiuni si care da posesorului ei dreptul de a participa
cu vot deliberativ la adunarile generale ale actionarilor
societatii, de a partcipa la administrarea si controlul
societatii si de a participa la impartirea rezultatelor
financiare (profiturilor) ale societatii (sa primeasca
dividende) proportional cu valoarea actiunilor ce le
poseda.

 Control - este documentul contabil utilizat pentru

verificarea exactitatii inregistrarilor contabile si
controlul concordantei dintre contabilitatea sintetica si
cea analitica, precum si principalul instrument pe baza
caruia se intocmesc situatiile financiare
 Control - denumita si analitica sau interna ale carei http://www.conta.
obiective fundamentale suntá: furnizarea tuturor ro/
informatiilor care pot contribui la determinarea analitica
a costurilor, a preturilor de vanzare si la controlul
rentabilitatii lor, furnizarea informatiilor necesare

3
controlului conditiilor interne de exploatare.
 Control - inainte de a se inregistra in contabilitate, http://www.conta.
documentele economice trebuie sa fie supuse unei ro/
verificari minutioase, care are ca scop sa descopere
eventualele erori, actiunile ilegale sau incorecte,
asigurandu-se exactitatea datelor contabile.
Definitii ale auditului
Auditul este o funcție care asigură o asigurare https://ro.sawakinome.com/
independentă și obiectivă că sistemul de control
intern și de gestionare a riscurilor al unei companii
funcționează conform destinației.
Audit-functie realizata in cadrul unei organizatii Control si audit Mircea
care exercitata in maniera independenta si cu Pag.26 Simionescu
mandat- de evaluare a conrolului intern.
Audit- Funcție de control și de revizie contabilă a https://dexonline.net/
unei firme; proces prin carepersoane competente,
independente colectează și evaluează probe pentru
a-și forma
o opinie asupra gradului de corespondență între
cele observate și anumite criterii prestabilite.
Audit – activitate independentă şi obiectivă care le Manual de audit al Curtea de
oferă managerilor asigurare şi consultanţă, regularitatii conturi
desfăşurată pentru a îmbunătăţi activitatea entităţii Pag.7
publice. Aceasta are menirea să ajute entitatea
publică în atingerea obiectivelor sale, evaluînd
printr-o abordare sistematică şi metodică sistemul
de management financiar şi control şi oferind
recomandări pentru consolidarea eficacităţii
acestuia.
Audit- se intelege examinarea profesionala a unei Audit financiar Laurentiu
informatii in vederea exprimarii unei opinii Pag. 3 Mihai
responsabile si independente prin raportarea la un
criteriu (standard, norma) de calitate
Audit- activitatea efectuata de auditorii financiari http://www.dreptonline.ro/
in vederea exprimarii unei opinii asupra situatiilor
financiare sau a unor componente ale acestora,
exercitarea altor misiuni de asigurare si servicii
profesionale potrivit standardelor internationale de
audit si altor reglementari adoptate de Camera
Auditorilor Financiari din Romania, denumita in
continuare Camera.
Audit - Proces sistematic şi documentat de Auditul de mediu Matei
verificare a dovezilor de audit, obţinute şi evaluate Pag.6 Macoveanu
în mod obiectiv, pentru a determina dacă Camelia
activităţile, evenimentele, condiţiile, sistemele de Ciubota-
Rosie

4
management de mediu stabilite sau informaţiile
asupra acestora sînt în conformitate cu criteriile de
audit, şi comunicarea rezultatelor acestui proces
clientului.
Audit-definit pe plan national si international de https://www.scrigroup.com/
diferiti autori si de diverse organisme profesionale.
Indiferent de numele sub care este intalnit, vom
constata in cele ce urmeaza ca toate definitiile
auditului acopera aceeasi problematica.
Audit-activitate de examinare, în vederea Manual de audit al Curtea de
exprimării de către auditorii financiari, a unei performantei conturi
opinii asupra situaţiilor financiare a unei societăţi Pag. 9
comerciale, în conformitate cu standardele de
audit, armonizate cu standardele internaţionale.

Diferenta intre control si audit

5
6
7
 METODOLOGIA DE EXERCITARE A CONTROLULUI FINANCIAR

Sistemul metodologic de control financiar

Prin actiunea de control se stabileste daca activitatea economica si financiara este organizata si se
desfasoara conform normelor, principiilor sau regulilor stabilite. Cunoasterea si perfectionarea
activitatii economice si financiare presupune o cale stiintifica de cercetare si actiune, un sistem
metodologic cu ajutorul caruia sa se oglindeasca realitatea, legalitatea si eficienta.
Momentul esential al procesului de control il constituie comparatia. Orice operatie sau activitate
economica-financiara se cerceteaza nu numai in sine, ci si in raport cu un criteriu, cu o baza de
comparatie.

Criteriile de comparatie determina si natura acestora, astfel:

comparatia in functie de un criteriu prestabilit, previziuni, prognoze, sarcini, norme, scopuri,
prevederi legale, standarde etc; comparatii cu caracter special, ca de exemplu intre variante de
eficienta a unor masuri sau solutii tehnico-economice pentru alegerea celei optime; comparatii in
spatiu, adica intre unele sectii de productie; comparatii in timp, adica intre activitatea programata
sau efectiva din perioada controlata cu cea din perioada precedenta.
Comparatia de control prezinta aspecte specifice in functie de natura operatiilor si activitatilor
economico-financiare controlate, de metodologia de calcul si sistemul de evidenta. Operatiile sau
activitatile comparate trebuie sa fie omogene, calculate si exprimate dupa o metodologie unitara

Metodologia de control, ca sistem, reprezinta interconditionarea, cu caracter stiintific si

normativ, a procedeelor si modalitatilor, principiilor si mijloacelor care fac posibila actiunea de
control. In cadrul metodologiei generale de control se imbina elemente de rationament, de
exemplu cele privind utilizarea corespunzatoare a tehnicilor de control, cu elemente care au
caracter normativ, de exemplu organizarea activitatii de control, intocmirea actelor de control.
Metodologia de control, ca ansamblu de instrumente metodologice organic structurate, se
utilizeaza selectiv, diferentiat in functie de natura activitatilor sau operatiilor controlate, formele
de control financiar (preventiv, operativ-curent si ulterior), sursele de informare pentru control,
natura abaterilor existente si a posibilitatilor de perfectionare a activitatii controlate.
Metodologia de control utilizeaza atat cai si modalitati proprii de cercetare si actiune cat si
instrumente metodologice ale altor discipline stiintifice, cum sunt cele ale analizei economico-
financiare, matematicii, contabilitatii, organizarii si conducerii, dreptului, informaticii
etcControlul, ca functie a conducerii, este o forma de ridicare a competentei, de afirmare a liberei
initiative economice si a concurentei, de afirmare a liberei initative economice si a concurentei
loiale in condiii de raspundere, ordine si disciplina in munca. In acest context, controlul este un
participant activ la cresterea eficientei, a profitului. Eficienta este determinata, in primul rand de
competenta. Competenta este criteriul suveran al eficientei economice, iar prima competenta este
cea profesionala, care presupune insusirea excelenta a profesiei si o practica excelenta.
Specialistii, expertii in meserie, in sectorul lor, sunt garantia fundamentala a eficientei.
Competenta profesionala este eficienta numai daca este dovedita prin munca, prin rezultate.
Controlul porneste de la conceptul potrivit caruia eficienta economica presupune ca prim-planul
oricarui sector de activitate sa apartina specialistilor de elita, expertilor in domeniu. Acest
deziderat este argumentat de faptul ca destinul social al individului si al agentilor economici este
conditionat si garantat de competenta. Eficienta activitatii oricarui agent economic este

8
determinata, in ultima instanta, de promovarea in conducerea tuturor compartimentelor, la toate
nivelele, a persoanelor bine pregatite, destoinice, de o indiscutabila competenta profesionala si
organizatorica, eruditie profesionala si pricepere gospodareasca, inteligenta creativa. Cum este si
firesc, competenta economica si financiara presupune implicit un control de inalta competenta.

Procedee si tehnici de control financiar

Studiul general prealabil

Controlul este un proces de cunoastere, de informare. Cunoasterea situatiei stabilite (a

programelor, a sarcinilor normelor, scopurilor, prevederilor legale, previziunilor etc.), precum si
a situatiei reale privind activitatea ce se controleaza incepe cu studiul general asupra organizarii
si desfasurarii acesteia. Studiul general prealabil face posibila cunoasterea elementelor esentiale
si specifice ale activitatii ce urmeaza a se controla si, pe baza acestora, orienteaza actiunea de
organizare si exercitare in continuare a muncii de control asupra obiectivelor care necesita
atentie sporita, in vederea remedierii unor deficiente, lipsuri, abateri sau a mobilizarii unor
rezerve de perfectionare a activitatii economice si financiare. Studiul general prealabil, ca
procedeu de control financiar, are ca principale obiective.
sarcinile rezultate din normele in vigoare pentru domeniul respectiv de activitate, a caror
cunoastere asigura orientarea organelor de control asupra aspectelor care trebuie avute in vedere
in control.

Controlul documentar-contabil

Controlul documentar-contabil este procedeul de stabilire a realitatii, legalitatiii si eficientei

operatiilor si activitatii economice si financiare, prin examinarea documentelor primare si
centralizatoare si inregistrarilor in evidenta tehnico- operativa si contabila, a situatiilor contabile
sibilanturilor.
Controlul documentar-contabil se utilizeaza cu caracter preventiv si concomitent, integrat
organic sistemului de organizare si conducere a evidentei tehnico-operative si contabile, ca de
exemplu, controlul documentelor care se primesc in contabilitate pentru inregistrare, a lucrarilor
de intocmire a situatiilor contabile si bilantului, a exactitatii preluarii si prelucrarii datelor in
conditiile utilizarii calculatorului electronic pentru efectuarea lucrarilor de calcul si evidenta.
Intrucât documentele si evidenta tehnico-operativa si contabila se refera la operatii economice si
financiare care au avut loc, procedeul de control documentar-contabil se utilizeaza, cu precadere,
in efectuarea controlului financiar ulterior, situatia in care are si denumirea de revizie
documentar-contabila. Revizia documentar-contabila, ca procedeu activ si eficient, este un
control sistematic al activitatii economice si financiare, bazat pe acte si inregistrari contabile. In
consecinta, aceasta cuprinde si modul de organizare conducere a evidentei tehnico-operative si a
contabilitatii. Scopul reviziei documentar-contabile este acela de a milita pentru apararea
patrimonuului, respectarea legalitatii in cadrul operatiilor economice si financiare, a disciplinei
financiare. Revizia activitatii economice si financiare este strâns legata de calitatea organizarii si
conducerii evidentei tehnico-operative si contabile, pe baza careia se desprind concluzii privind
activitatea economica si financiara. De justa organizare si conducere a evidentei tehnic-operative
si contabile depinde in mare rnasura integritatea mijloacelor banesti si materiale existente in
patrimoniul agentilor economici.

9
Controlul documentar contabil se exercita printr-o serie de modalitati sau tehnici care se
utilizeaza, selectiv si combinat, in functie de situatia concreta controlata, de necesitatile
aprecierii cu mai multa usurinta si in mod obiectiv, pe baza sistemului de informatii existent, a
modului de gestionare a patrimomului, in general a activitatii economice si financiare controlate.
Controlul documentar-contabil se exercita prin urmatoarele modalitati sau tehnici: controlul
cronologic, controlul invers cronologic, controlul sistematic sau pe probleme, controlul reciproc,
controlul incrucisat, investigatia de control, examenul critic, analiza contabila balanta de control
contabila sintetica si analitica, tehnica operatiilor bilantiere, tehnici specifice de control in
conditiile sistemelor de prelucrare automata a datelor etc.
Controlul cronologic se exercita in ordinea intocmirii, inregistrarii si indosarierii documentelor.
Documentele se examineaza pe fiecare zi, la rand, in ordinea in care sunt pastrate sau indosariate,
fara nici o grupare sau sistematizare prealabila. Aceasta modalitate de control este simpla, insa
distribuie atentia organului de control asupra unui mare numar de operatiuni de diferite feluri,
necesita folosirea unui material legislativ bogat si duce la ingreunarea studierii succesive si
aprofundate a fiecarui fel de operatiune. Se exercita cu usurinta, dar nu da posibilitatea sa se
urmareasca de la inceput pâna la sfarsit o anumita problema.
Controlul invers cronologic se exercita de la sfârsitul spre inceputul perioadei de control. Se
incepe cu controlul celor mai recente operatiuni si documente si se continua de la prezent spre
trecut. Aceasta modalitate de control se foloseste atunci cand la constatarea unei abateri este
nevoie sa se stabileasca momentul cand aceasta s-a produs sau sa se urmareasca procesul
dezvoltarii operatiilor precedente si cele care au legatura cu abaterea. De asemenea, se utilizeaza
atunci când se constata anumite omisiuni sau erori de inregistrare, pentru identificarea carora este
necesara cercetarea document cu document sau pozitie cu pozitie a lucrarilor intocmite anterior.
In controlul sistematic sau pe proiecte se procedeaza la gruparea documentelor pe probleme
(operatii de casa, aprovizionare, salarizare etc.) si apoi la controlul in ordine cronologica.
Controlul pe probleme este o modalitate mai eficienta de examinare a documentelor si
inregistrarilor contabile prin aceea ca da posibilitatea sa se urmareasca cu mai multa atentie un
obiectiv; eventualitatea omisiunilor este mai redusa si se pot stabili . Controlul reciproc consta in
cercetarea si confruntarea in acea unitate a unor documente sau evidente cu continut identic insa
diferite ca forma, pentru aceleasi operatii sau pentru operatii diferite insa legate reciproc. De
exemplu, nota de predare a produselor cu raportul de fabricatie si cu documentele de preluare in
gestiune; documentele de transport cu factura furnizorului (date privind cantitatea, localitatea de
expeditie etc.); inregistrarile din registrul de casa cu cele din extrasul de cont primit de la banca
etc. Controlul reciproc este o confirmare interna a datelor inscrise in documente si evidente.
Controlul incrucisat consta in cercetarea si confruntarea tuturor exemplarelor unui document,
existent la unitatea controlata si la alte unitati cu care s-au facut decontari, de la care s-au primit
sau carora li s-au livrat materiale, produse, marfuri si alte valori materiale. De exemplu:
originalul facturii existent la client se confrunta cu copia ramasa la furnizor; extrasul de cont
primit de la banca se confrunta cu copia existenta la banca; copia chitantei ramasa in carnetul
chitantier se confrunta cu originalul chitantei aflata la platitor; confruntarea datelor din conturile
clienti si debitori din cadrul agentului economic cu cele din conturile furnizori si creditori ale
altor agenti economici si invers etc. Pe langa confruntarea tuturor exemplarelor unui document,
controlul incrucisat cuprinde si documente sau evidente diferite, din a caror confruntare se pot
desprinde neconcordante care privesc aceeasi operatie. Controlul incrucisat constituie o
confirmare externa a datelor inscrise in documentele sau evidentele unitatii controlate.
Rezultatele controlului incrucisat se perfecteaza prin situatii extrase de la agentul economic

10
controlat si prin anexarea documentelor originale sau a copiilor certificate in mod legal.
Investigatia reprezinta modalitatea prin care organul de control obtine informatia din partea
personalului a carui activitate se controleaza. Investigatia implica studierea unor probleme care
nu rezulta clar din documentele si evidentele puse la dispozitie. Analiza si studiul general se
utilizeaza pentru a obtine argumentele justificate ale controlului. Aceasta presupun, de exemplu,
examinarea debitelor si creditelor unor conturi, astfel incat sa se determine corectitudinea
inregistrarii operatiilor economice si financiare. Aceasta modalitate este utila pentru controlul
contabilitatii.
Comparatia consta in examinarea comparativa a diferitelor solduri din evidentele analitice cu
cele din conturile supuse controlului. Prin comparatie se obtin informatii care dau, pentru unele
inregistrari, o proba suficienta privind justetea lor ,pe cind pentru altele este necesar si un control
suplimentar. Comparatia cu datele anterioare, cum ar fi cheltuielile anului precedent cu acelea
ale anului in curs, este o aplicare frecventa a tehnicii comparatiei.
Calculul de control presupune reproducerea muncii indeplinite
de contabili. Prin aceasta modalitate se obtin probe asupra exactitatii contabilitatii.
Examenul critic implica examinarea actelor, documentelor si evidentelor, astfel incat sa se
acorde atentie problemelor mai importante. Tehnica examenului critic se utilizeaza, de exemplu,
in cazul platilor care urmeaza a se face in cursul perioadelor urmatoare. Eficienta sa depinde, in
mod nemijlocit, de experienta profesionala a persoanelor care efectueaza controlul. Inainte de
inregistrare in conturi, orice operatie economica si
financiara este supusa unei analize contabile. Cu ajutorul analizei contabile se determina
conturile in care urmeaza a se inregistra operatia si relatia dintre ele. Determinarea corecta a
conturilor a partii acestora (debit sau credit), in care urmeaza a se inregistra operatia supusa
analizei, care corespund continutului lor economic. Analiza contabila presupune inlocuirea
logica a mai multor judecati pentru obtinerea unei concluzii concretizate in solutia contabila a
operatiei economice. Analiza contabila precede inregistrarea operatiilor economice in conturi.
Spre deosebire de revizia contabila, care este postoperativa, analiza contabila este preventiva, se
plaseaza la inceputul procesului de evidentaElementele patrimoniale activ si pasiv se reflecta in
contabilitate atat in unitatea cat si in partile lor componente, cu ajutorul conturilor sintetice si a
celor analitice. Conturile sintetice oglindesc elementele de activ si pasiv, in expresie baneasca,
fie pe grupe sau categorii, iar conturile analitice oglindesc partile componente ale acestora, fie in
expresie baneasca, fie in expresie baneasca si cantitativa. In acest fel, conturile analitice
contribuie la buna gestionare a patrimoniului, la asigurarea integritatii lui. Exprimarea valorica si
indeosebi cantitativa creeaza conditii optime pentru exercitarea controlului gestionar, in sensul ca
da posibilitatea sa se stabileasca cantitativ si valoric intrarile, eliberarile si stocul pe fiecare
depozit, magazie sau sectie de productie si pe feluri de materiale, produse, marfuri etc. Intre
conturile sintetice si cele analitice exista o strânsa legatura. Pentru controlul concordantei dintre
datele unui cont sintetic si acelea din conturile sale analitice se utilizeaza balanta analitica de
control, care cuprinde urmatoarele corelatii de control: soldul initial al contului sintetic sa fie
egal cu totalul soldurilor initiale ale conturilor sale analitice; totalul miscarilor debitoare ale
contului sintetic sa fie egal cu totalul miscarilor debitoare ale conturilor analitice; totalul
miscarilor creditoare ale contului sintetic sa fie egal cu totalul miscarilor creditoare ale conturilor
analitice; soldul final al contului sintetic sa fie egal cu totalul soldurilor finale ale conturilor
analitice. Lipsa acestor corelatii arata ca s-au strecurat erori, fie la inregistrarea operatiilor
economice in conturi, fie la efectuarea calculelor, care trebuie identificate si corectate.
Balantele analitice de control se intocmesc pentru fiecare cont sintetic desfasurat pe conturi

11
analitice, pe baza datelor preluate din conturile analitice, inainte de a se intocmi balanta sintetica
de control contabil, motiv pentru care se mai numesc si balante auxiliare sau secundare de
control. Controlul inregistrarilor se face si prin confruntarea fiecarei balante analitice de control
cu sumele respective ale contului sintetic din balanta sintetica de control contabil. Contabilitatea
dispune de un sistem de conturi in care reflectarea operatiunilor rezultate din miscarea si
transformarea valorilor materiale si banesti are la baza principiul dublei inregistrari. Acest
principiu face posibila cuprinderea cu ajutorul sistemului conturilor a intregulul obiect al
contabilitatii si mentinerea unui echilibru permanent, necesara pentru controlul exactitatii datelor
inregistrate in conturi. Controlul exactitatii inregistrarilor in conturi se efectueaza prin existenta
egalitatii permanente intre totalurile balantei sintetice de control (sume debitoare si creditoare,
solduri debitoare si creditoare, sume si solduri debitoare si creditoare, solduri initiale debitoare si
creditoare, rulaje lunare debitoare si creditoare, solduri finale debitoare si creditoare sume din
luna precedenta debitoare si creditoare, rulajele lunii curente debitoare si creditoare, sume totale
debitoare si creditoare). Cu ajutorul balantei sintetice de control contabil se semnaleaza
inregistrarea gresita a unor operatii economice, ca urmare a nerespectarii principiului dublei
inregistrari, insumarea eronata a rulajelor sau stabilirea gresita a soldurilor. Erorile de
inregistrare se identifica prin intermediul egalitatilor care trebuie sa existe intre totalurile
diferitelor coloane, precum si prin intermediul corelatiilor care se stabilese cu ajutorul lor.
Posibilitatile de descoperire a erorilor, cu ajutorul balantei sintetice de control contabil, prin
intermediul egalitatilor dintre coloane, sunt limitate numai la acele erori care se bazeaza pe
inegalitati, fara a sesiza si erorile care denatureaza insusi sensul inregistrarilor contabile, cum
sunt omisiunile de inregistrare a operatiilor, erorile de compensatie, erorile de imputatie si erorile
de inregistrare in registrul jurnal.
Omisiunile de inregistrare constau in faptul ca operatia economica nu este inregistrata nici la
debit nici la credit. Identificarea unor astfel de erori este posibila, fie in urma controlului
documentelor prin punctare, pentru a se vedea daca acestea au fost inregistrate in totalitate, fie in
urma descoperirii unor documente care nu poarta pe ele mentiunea de inregistrare, fie ca urmare
a reclamatiilor primite de la corespondenti in legatura cu operatiile respective.
Erorile de compensatie se datoresc raportarii gresite a sumelor din jurnal sau din documente
justificative in cartea mare, in sensul ca s-a trecut o suma in minus, egala cu cea trecuta in plus,
in aceeasi parte a unuia sau mai multor conturi, astfe1 incât pe total cele doua categorii de erori
se compenseaza. Identificarea acestor erori este posibila cu ajutorul balantelor analitice de
control sau in urma sesizarilor primite de la terti.
Erorile de imputatie se datoresc reportarii unei sume exacte ca marime din jurnal in cartea mare,
atât la debit cat si la credit, insa nu in conturile in care trebuia sa fie trecuta, ci in alte conturi care
nu corespund continutului economic al operatiei respective. Identificarea acestor erori se face ca
in cazul precedent.
Erorile de inregistrare in registrul jurnal se pot datora stabilirii gresite a conturilor corespondente,
inregistrarii unei operatii de doua ori, atât la debit cat si la credit, inversarii formulei contabile
sau intocmirii unei formule contabile corecte, dar cu alta suma mai mare sau mai mica, atat la
debit cat si la credit. Aceste erori, care nu influenteaza egalitatile, se pot descoperi cu balanta de
control sah, care, pe lânga seriile de egalitati , cuprinde si corespondenta conturilor. Prin aceasta,
balanta de control sah ofera posibilitatea identificarii necorelatiilor in conturi, a erorilor de
compensatie si a celor de imputatie.

Conducatorul unitatii si cel al compartimentutui financiar contabil raspund de realitatea si

exactitatea datelor cu privire la modul
12
de realizare a indicatorilor economico-financiari raportati prin bilantul contabil. In vederea
depuneril bilantului contabil, conducatorul compartimentului financiar-contabil are obligatia sa
controleze respectarca prevederilor din normele metodologice privind intocmirea, verificarea si
centralizarea bilanturilor contabile, asigurarea respectarii corelatiilor intre indicatorii din
formulare, concordanta datelor de prevederi inscrise in anexele la bilant cu cele din bugetele de
venituri si cheltuieli si alte aspecte care sa conduca la asigurarea realitatii
comerciale, sa controleze daca bilanul si contul de profit si pierderi sunt legal intocmite si in
concordanta cu registrele, daca acestea din urma sunt tinute la zi, daca evaluarea patrimoniului
este facuta conform regulilor stabilite pentru intocmireabilanlului.
Adunarea generala are obligatia sa discute, sa aprobe sau sa modifice bilantul dupa prezentarea
raportuluiadministratorilorsi cenzorilor.
Directiile generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat judetene si a municipiului
Bucuresti controleaza bilanturile contabile ale agentilor economici inainte de centralizare,
controlul avand ca obiective: daca bilanturile contabile sunt semnate de
persoanele autorizate  si contin toate formularele aprobate pentru perioada de raportare;
completarea tuturor indicatorilor prevazuti in formularele pentru ramura economica respectiv
concordanta datelor de prevederi din anexele la bilant cu cele din bugetul de venituri si
cheltuieli; concordanta datelor din conturile din balanta de verificare cu cele din posturile de
bilant, indeplinirea obligatiilor fata de bugetul statului, constituirea fondurilor proprii legale,
efectuarea inventarierii .O solutie de eliminare a erorilor de inregistrare si prelucrare o constitute
numarul de control, care serveste pentru asigurarea exactitatii unei combinatii de cifre cu caracter
constant (numarul facturii, simbolul materialelor, numarul de comanda etc.) ce se folosesc in
timp relativ mai indelungat. Cu ajutorul numarului de control se stabilesc automat combinatiile
de cifre scrise sau inregistrate eronat. Numarul de control poate fi completat cu litere de control,
caz in care e pentru desemnarea unei notiuni se utilizeaza o combinatie numerica si letrica. De
exemplu in cazul salariilor pe documentul primar alaturi de numarul matricol al lucrarilor, apare
si monograma sa sau codul locului de cheltuieli etc., ca litere de control. Aceasta codificare
dubla se face posibila o comparatie dubla, fapt care duce la sporirea exactitatii prelucrarii datelor.
In scopul asigurarii prelucrarii complete si fara repetare a datelor se utilizeaza controlul cu
numere curente ca de exemplu, in cazul primirii de catre serviciul financiar a facturilor emise de
santiere in scopul incasarii lor, sa nu se efectueze plati duble pentru lichidarea facturilor
furnizorilor etc
In conditiile prelucrarii electronice a datelor o insemnatate deosebita prezinta controlul
programat si controlul mecanic. Controlul programat se realizeaza ca urmare a faptului ca
programele cuprind, pe langa instructiuni de prelucrare si instructiuni de control. Prin largirea, in
acest sens, a programelor controlul devine parte integranta a prelucrarii electronice a datelor.
Instructiunile cu caracter de control examineaza existena corelatiilor cifrice si logice. In afara de
descoperirea datelor lipsa si a contradictiilor logice, controlul programat indica si modul de
reparare a greselilor, iar in unele cazuri cuprinde si corectarea. Cea mai mare parte a erorilor
aparute sunt legate de inregistrarea si comunicarea necorecta a datelor de baza. Controlul
mecanic consta in operatii efectuate de masini, in solutiile fluxului de date care
functioneaza permanent si realizeaza probleme de control. Modalitatile folosite pentru controlul
mecanic difera in functie de tipul si gradul de perfectionare tehnica a masinilor.
Controlul mecanic se realizeaza prin: control in sens orizontal al fiecarui semn, folosirea
aceluiasi numar de biti la toate combinarile 
In conditiile prelucrarii electronice a datelor scopul, continutul, obiectivele controlului

13
documentar-contabil raman aceleasi. Exercitarea controlului documentar-contabil in conditiiile
prelucrarii electronice a datelor necesita, insa, cunostinte privind atat tehnica de prelucrare, cat si
modalitati corespunzatoare de control. Pe aceasta linie, controlul are in vedere faptul ca influenta
utilizarii mijloacelor electronice de prelucrare a datelor asupra regulilor specifice contabilitatii
presupune si o serie de masuri care sa asigure intelegerea datelor inregistrate si respectarea
principiilor de baza: obligativitatea documentelor justificative, integritatea inregistrarii
operatiilor economice, reflectarea corecta si clara a operatiilor, ordinea cronologica si
sistematica. Pentru intelegerea datelor si faptelor inregistrate prin semne (cifre, coduri,
simboluri) sunt necesare liste ale simbolurilor utilizate cu explicarea semnificatiei lor; care pot
fie considerate ca o continuare a dezvoltarii planului de conturi. Controlul documentar-contabil
in conditiile prelucrarii electronice a datelor are in vedere ca atat programul prelucrarii datelor
cat si introducerea datelor sa fie complete si corecte. Centrul de greutate al controlului se
deplaseaza spre centrul sistemului. Modalitatile de confruntare se folosesc intr-un mecanism
corelat care asigura obiectivele economice limitele de toleranta

14
15
16
17
18
 1. Legile cu privire la Controlul financiar emise în perioasa 1991-2020.
Referitor la gestionarea, controlul finanţelor publice şi răspunderea pentru aceasta,
prevederile sînt dispersate în diverse legi ale cadrului legislativ existent. Adăugător la
legile menţionate în paragraful precedent, mai pot fi nominalizate următoarel
  Legea contabilităţii nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007 (Monitorul Oficial al  Republicii
Moldova, 2007, nr.90-93, art.399);
Legea nr.847-XIII din 24 mai 1996 privind sistemul bugetar şi procesul bugetar
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr.19-20, art.197);
Legea nr. 397-XV din 16 octombrie 2003 privind finanţele publice locale (Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.248-253, art.996);
Legea nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală
(Monitorul Oficial al  Republicii Moldova, 2007, nr.32-35, art.116);
Legea bugetului pe anul respectiv;
Codul cu privire la contravenţiile administrative, aprobat la 29 martie 1985 (Veştile
R.S.S.M., 1985, nr.3, art.47)
Codul penal, aprobat prin Legea nr.985-XV din 18 aprilie 2002 (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 2002, nr.128-129, art.1012).
Cadrul legislativ este completat de un cadru normativ, aprobat prin diverse hotărîri
de Guvern şi norme metodologice, aprobate prin ordine ale ministrului finanţelor  şi
altor autorităţi publice abilitate.
         Astfel se poate concluziona că prevederile privind procedurile de control intern
urmează a fi generalizate, perfecţionate şi sistematizate într-un document ce va prezenta
baza metodologică de implementare a MfC în sectorul public.
De asemenea urmează a introduce noul concept de răspundere managerială pentru
un bun MfC, adecvat pentru atingerea obiectivelor entităţii în condiţii de transparenţă,
legalitate, conformitate, economicitate, eficienţă şi eficacitate.
Referitor la auditul intern în sectorul public sînt stipulate prevederi în Legea
nr.436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală, capitolul XIII
„Audit intern”, care reglementează, în linii generale, instituirea, scopurile şi sarcinile,
organizarea şi efectuarea, coordonarea şi dezvoltarea sistemelor de audit intern doar
pentru autorităţile administraţiei publice locale.
         Pornind de la cele menţionate, aspectele generale privind aplicabilitatea
modelului CFPI în întreg sectorul public sînt stipulate în Legea nr. 847-XIII din 24 mai
1996 privind sistemul bugetar şi procesul bugetar (republicată în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 2005, ediţie specială), cu modificările şi completările ulterioare, şi
vor fi reflectate în cadrul normativ după adoptarea unei legi organice speciale privind
CFPI.
      Legea privind CfPI va cuprinde prevederi pentru MfC, audit intern şi coordonare şi
armonizare centralizată, şi va prezenta modul concret de implementare, rolurile şi
răspunderea fiecăruia. De asemenea, urmează să se elaboreze şi completeze cadrul
metodologic necesar.

19
 Notiunile , teoriiile si provenienta audittului
Termenul de audit provine din limba latină de la cuvântul audit-auditare,
care are semnificaţia „a asculta”, dar despre audit se vorbeşte de pe vremea
asirienilor, egiptenilor, din timpul domniei lui Carol cel Mare sau al lui
Eduard I al Angliei. Activităţi de audit s-au realizat în decursul timpului şi
în România, dar purtau alte denumiri. Utilizarea termenului de audit în
accepţiunea folosită în prezent este relativ recentă şi se plasează în perioada
crizei economice din 1929 din Statele Unite ale Americii, când
întreprinderile erau afectate de recesiune economică şi trebuiau să
plătească sume importante pentru auditorii externi care efectuau
certificarea conturilor tuturor întreprinderilor cotate la bursă. Marile
întreprinderi americane foloseau deja serviciile oferite de Cabinete de Audit
Extern, organisme independente care aveau misiunea de a verifica conturile
şi bilanţurile contabile şi a certifica situaţiile financiare finale. Pentru a-şi
îndeplini atribuţiile cabinetele de audit efectuau o serie de lucrări
pregătitoare de specialitate, şi anume: inventarierea patrimoniului,
inspecţia conturilor, verificarea soldurilor, diferite sondaje etc., care au
crescut semnificativ costurile auditării. Întreprinderile au început să-şi
organizeze propriile Cabinete de Audit Intern, în special pentru reducerea
cheltuielilor, prin preluarea efectuării lucrărilor pregătitoare din interiorul
entităţii, iar pentru realizarea activităţii de certificare au apelat în
continuare la Cabinete de Audit Extern, care aveau dreptul asupra unei
supervizări a activităţii întreprinderilor. Pentru a se distinge între auditorii
cabinetelor de audit extern şi cei ai organizaţiei supuse auditului, primii au
fost numiţi auditori externi, iar cei din urmă au fost numiţi auditori interni,
deoarece făceau parte din întreprindere.
Sub aspectul concepției și accepțiunii sale generale, auditul se tratează ca o manifestare
de control al corectitudinii și analiza performanțelor financiare pornind de la ceea ce
reflectă conturile și sintezele contabile,fapt pentru care International Accounting
Standard au constituit baza de fundamentare a Normelor Internaționale de Audit de
către organismele specializate ale Uniunii Europene, (Comité Règlementaire de l’audit)
luând în considerare cele mai notabile realizări economice obținute sau situația
financiară globală la un moment dat comparate cu situațiile ideale,cu speranța,cu
perspectiva.
Auditul reprezintă părerea unui specialist autorizat de o anume organizație
profesională,cu privire la starea economică generală a unei companii,firme sau
autorități instituționale așa cum este redată ea în sintezele contabile, în conturi,
bilanțuri și fluxurile de trezorerie; ca,la rândul lor acestea redau o imagine fidelă a
realității situate pe o anume scară a performanței comparativ cu piața, cu realizările de
vârf și rezultatele așteptate de posesorii capitalului/patrimoniului - iar toate acestea
sunt consemnate într-un raport întocmit sub responsabilitatea auditorului.

20
Dar acesta este un audit punctual asupra situației economico-financiare generale a unei
entități persoane juridice, de regulă mari corporații, neținând seama de faptul că mai
sunt și alte entități precum firme, societăți și mai ales instituțiile și domeniul public, în
general, insă și domeniul corporativ mai este interesat de alte studii și analize precum
piața, personalul, consumurile, inventica și multe alte domenii.
Viața ne-a învățat că atunci când cineva sau ceva este „bun” sau „foarte bun”
întotdeauna comparația se face cu un etalon de excepție, cu o aspirație tehnică și
profesională, cu o speranță de mai bine spre care aspirăm cu toții și atunci nu suntem
interesați să evităm nici un alt aspect ce privește, direct sau colateral, societatea.
Semnificația auditului financiar: când este vorba de „audit financiar care conduce la
certificarea situațiilor financiare”, sigur este vorba de o parte din auditul legal, controlul
legal sau orice manifestare profesionistă prin care o persoană pricepută și îndreptățită
își exprimă un punct de vedere autorizat asupra situatiei financiare a unei firme,
companii, instituții, etc., așa cum rezultă din bilanțul contabil și însoțitoarele lui care
formează completul situațiilor financiare. Denumirea simplă de „audit financiar” poate
fi folosită și pentru a desemna numeroase alte misiuni ca, de exemplu:
 auditul financiar al procedurilor informatizate de ținere a contabilității;
 auditul financiar al operațiunilor de schimb pentru a verifica prezentarea
regulamentară a acestora în situațiile financiare;
 auditul financiar al contabilizării cheltuielilor sociale pentru a verifica
respectarea legislației sociale;
 auditul financiar asupra situației fiscale;
 auditul financiar asupra conturilor de clienți pentru a verifica dacă evaluarea
creanțelor îndoielnice s-a făcut de o manieră prudentă etc.
Altfel spus, orice analiză, orice control, orice verificare și orice studiu asupra unei
secțiuni sau a unei părți din contabilitate sau din situațiile financiare ale unei entități
poate fi calificată ca “audit financiar”.O misiune de audit financiar poate fi prealabilă
unei misiuni de audit operațional sau unei misiuni de audit de gestiune, în același timp
înțelegându-se că sintagma “audit financiar” este cea care definește perfect misiunea
auditului,cel puțin în accepțiunea clară din limba română.
Având în vedere că noțiunea fermă de „audit financiar”s-a extins nejustificat până la
bagatelizare, s-a introdus o altă accepțiune, și anume cea de „audit statutar” prin care se
înțelege examinarea efectuată de un profesionist contabil competent și independent
(membru al Camerei Auditorilor Financiari din România – și numit de aceasta auditor
statutar – adică are un anume statut), asupra situațiilor financiare ale unei entități în
vederea exprimării unei decizii motivate asupra imaginii fidele, clare și complete a
poziției și situației financiare precum și a rezultatelor (performanțelor) obținute de
aceasta. Altfel spus, auditul statutar este auditul financiar efectuat de auditori statutari
care examinează și certifică în totalitatea lor situațiile financiare, potrivit normelor de
audit, inclusiv activități și operații specifice entității auditate, în virtutea unor dispoziții
legale (legea contabilității, legea societăților comerciale, legea piețelor de capital etc.), ca

21
urmare a mandatului primit din partea conducerii supreme a unității (proprietarii
capitalului, fondului public, autorității publice).
Deci auditul financiar se poate efectua de :
 un auditor autorizat(statutar) extern si independent,membru al C.A.F.R . iar
acesta este „auditul statutar”;
 o persoană oarecare (în general pregătită în acest scop),care este angajata
respectivei entități (deci nu este independenta), nu este membra C.A.F.R. decât
întâmplător (și deci mai puțin supusă restrictiilor de profesionalitate). Aceștia
sunt cei care efectuează auditul public intern, auditul intern al entităților
economice sau...orice altă lucrare catalogată în reglementările respectivei
persoane juridice ca „lucrare de audit”.
Mai există și controlul Curții de conturi asupra instituțiilor publice în legătură cu
execuția de casă și utilizarea resurselor bugetare.El este un control extern, indepedent,
profesionist , care de vreo doi ani a început să se numeascp „audit” și încă „audit extern
guvernamental”cu toate că este totuși un control post-factum mai cuprinzator și se
supune reglementarilor proprii(foarte clare si ferme) și nu Standardelor internaționale
sau interne de audit. Așa se face că dintr-un astfel de audit al Curții de conturi asupra
unei companii sau corporații care nu are legătură cu bugetul de stat (decât,eventual, că
varsă impozite) nu știu ce ar rezulta.
Directiva 2006/43/CE din17 mai 2006 a Parlamentului European dar si Ordonanta de
Urgență nr.90 din 24 iunie 2008 ,la art.1 definesc auditul statutar ca reprezentând
„ auditul situațiilor financiare anuale sau al situațiilor financiare anuale consolidate, așa
cum este prevăzut de legislația comunitară, transpusă în reglementarile naționale”.
Revenind la conceptul de audit statutar, pentru întregirea definirii lui, credem cî ar
trebui menționate și elementele sale de bază, care sunt:
 auditul statutar se efectuiaza numai de un profesionist competent și independent
care poate fi o persoană fizică sau persoană juridică , membru al Camerei
Auditorilor Financiari din România (auditor statutar);
 obiectul examinării efectuată de profesionistul contabil îl constituie situațiile
financiare ale entității, în totalitatea lor: bilanț, cont de profit și pierdere și
celelalte componente ale situațiilor financiare , inclusiv situatiile financiare
consolidate;
 scopul examinării: exprimarea unei opinii motivate cu privire la imaginea fidelă,
clară și completă a poziției financiare (patrimoniului), a situației financiare și a
rezultatelor obținute de entitatea auditată;
 criteriul de calitate în funcție de care se face examinarea și se exprimă opinia îl
constituie standardele (normele) de audit și standardele (normele) contabile.
Orice definiție a auditului statutar trebuie să țină cont de nevoile și așteptările
utilizatorilor, în măsura în care acestea sunt rezonabile, precum și de capacitatea
auditorului statutar de a răspunde la aceste nevoi și așteptări.Publicul se așteaptă ca

22
auditorul statutar să joace un rol în protejarea intereselor sale, prin oferirea unei
reasigurări referitoare la:
 acuratețea declarațiilor financiare;
 continuitatea exploatării și solvabilitatea firmei;
 existența unor fraude;
 respectarea de către firmă a obligațiilor sale legale;
 comportamentul responsabil al firmei față de problemele legate de mediu și
probleme sociale.
Perfecționarea continuă a auditul financiar (și implicit statutar) constituie o preocupare
de mare actualitate a Uniunii Europene întrucât se consideră că o contabilitate modernă
într-un tandem cu un audit pe măsură pot fi cele mai eficiente arme împotriva marilor
”tunuri” care au destabilizat economia unor mari corporații, apoi mari state, cu
repercusiuni asupra întregii economii mondiale. Tocmai de aceea, Comunitatea
Europeana a elaborate noi Standarde internaționale care cuprind norme, reguli,
principii dar și restrictii cu privire la auditul statutar (Directiva Consiliului privind
auditul statutar nr.78/660/CEE si 83/349/CEE din 9 iunie 2006), considerându-se că
diverse alte tipuri de audit, inclusiv cel financiar (neefectuat de un auditor statutar) ori
tin de management, ori nu au un continut delimitat în clar, sau organul superior de
conducere a respectivei entități are dreptul să-și elaboreze norme și reguli proprii. De
altfel, O.U.G. nr.90/2008, pentru ca totul să fie foarte clar, prevede la art 82 ca „toate
referirile la „audit financiar” existente în legislația emisă anterior se vor citi cu referiri la
„audit statutar”.

REGULAMENTUL

privind certificarea auditorilor interni din sectorul public

I. DISPOZIŢII GENERALE

            1.Regulamentul privind certificarea auditorilor interni din sectorul public (în continuare –
Regulamentul) este elaborat în temeiul art.29, litera g) din Legea privind controlul financiar public intern
nr.229 din 23.09.2010 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.231 – 234 / 730 din 26.11.2010), cît şi
pct.6, subpct.66) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor, aprobat
prin Hotărîrea Guvernului nr.1265 din 14.11.2008, cu modificările şi completările ulterioare (Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr.208 – 209 / 1278 din 21.11.2008).

            2.Scopul prezentului Regulament constă în reglementarea procesului de examinare a pregătirii

profesionale şi a experienţei practice a auditorilor interni / angajaţilor unităţilor de audit intern din
cadrul autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, instituţiilor publice, precum şi
autorităţilor/instituţiilor autonome care gestionează mijloace ale bugetului public naţional.

II. OBIECTUL PREZENTULUI REGULAMENT

23
            3.Prezentul Regulament stabileşte modul de organizare şi atribuţiile Comisiei de certificare a
auditorilor interni din sectorul public (în continuare – Comisie), modalitatea de admitere la examenul de
calificare, desfăşurarea examenului de calificare, modul de evaluare a rezultatelor şi adoptarea
deciziilor, eliberarea, menţinerea şi retragerea certificatului de calificare al auditorului din sectorul
public, modul ţinerii Registrului auditorilor interni certificaţi din sectorul public.

III. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII COMISIEI

            4.În scopul certificării auditorilor interni din sectorul public, Ministerul Finanţelor instituie o
Comisie, care activează în baza prezentului Regulament. Membrii Comisiei sînt specialişti din cadrul
Ministerului Finanţelor şi a altor instituţii publice, reprezentanţi ai mediului academic din domeniul
economico-financiar.

            5.Componenţa nominală a Comisiei se numeşte prin Ordin al ministrului finanţelor şi este formată
din şapte membri. În caz de eliberare a membrilor Comisiei din funcţiile deţinute, atribuţiile lor în cadrul
acesteia vor fi exercitate de persoanele nou-desemnate în funcţiile respective.

            6.Funcţia de secretariat al Comisiei este asigurată de către Direcţia de armonizare a controlului
financiar public intern din cadrul Ministerului Finanţelor.

            7.Şedinţa Comisiei se consideră deliberativă dacă la ea sînt prezenţi cel puţin 2/3 din membri.

            8.Membrii Comisiei exercită următoarele funcţii:

a) examinează documentele prezentate de către pretendent pentru admiterea la examenul de calificare;

b) aprobă lista pretendenţilor admişi la examenul de calificare;

c) stabilesc data, ora, durata şi locul desfăşurării examenului de calificare;

d) creează şi implementează un sistem de codificare a testelor;

e) evaluează probele de examinare a pretendenţilor;

f) semnează formularul de evaluare a probei teoretice, formularul de evaluare a probei practice şi

procesul-verbal al rezultatelor examenului de calificare;

g) examinează şi iau decizii asupra cererilor de contestare primite;

9.Secretariatul Comisiei exercită următoarele funcţii:

a) recepţionează de la pretendenţi şi înregistrează cererea de admitere la examenul de calificare şi

documentele necesare prevăzute la punctul 11 al prezentului Regulament;

b) întocmeşte lista pretendenţilor la examenul de calificare;

c) întocmeşte procesul-verbal al rezultatelor examenului de calificare;

d) asigură evidenţa şi păstrarea dosarelor personale ale pretendenţilor şi documentelor ce ţin de

examinare;

e) întocmeşte, ţine şi actualizează Registrul auditorilor interni certificaţi din sectorul public;

24
f) îndeplineşte alte activităţi necesare pentru buna desfăşurare a procesului de certificare.

IV. ADMITEREA LA EXAMENUL DE CALIFICARE

            10.Ministerul Finanţelor anunţă pe pagina web iniţierea procesului de certificare a auditorilor
interni din sectorul public, cît şi termenul limită de depunere a setului de documente.

            11.La examenul de calificare sunt în drept să aplice auditorii interni din sectorul public,
prezentînd, în original şi în copie, Ministerului Finanţelor următoarele documente:

a) cererea de admitere la examenul de calificare (conform anexei nr.1);

b) carnetul de muncă ce confirmă angajarea şi vechimea în muncă de cel puţin 1 an în domeniul

auditului intern în sectorul public;

c) buletinul de identitate;

d) scrisoare emisă de către conducătorul ierarhic superior, ce confirmă realizarea a cel puţin 2 misiuni de
audit intern în conformitate cu Standardele Naţionale de Audit Intern.

            12.Lista pretendenţilor admişi la examen, cît şi data, ora şi locul desfăşurării examenului de
calificare se plasează pe pagina web a Ministerului Finanţelor, cel puţin cu cinci zile lucrătoare înainte de
desfăşurarea examenului de calificare.

V. DESFĂŞURAREA EXAMENULUI DE CALIFICARE

            13.Examenul de calificare constă dintr-o probă teoretică şi o probă practică.

            14.Proba teoretică se desfăşoară în baza unui test-grilă structurat pe următoarele module:

            I. Cadrul normativ în domeniul auditului intern

            -Legea privind controlul financiar public intern;

            -Standardele Naţionale de Audit Intern;

            -Normele metodologice pentru implementarea auditului intern în sectorul public;

            -Codul etic al auditorului intern.

            II. Managementul financiar şi controlul

            -Mediul de control;

            -Managementul performanţelor şi al riscurilor;

            -Activităţile de control;

            -Informarea şi comunicarea;

            -Monitorizarea şi evaluarea.

            III. Audit în domenii specializate

            -Audit financiar;

25
            -Audit al performanţei;

            -Audit al tehnologiilor informaţionale.

            15.Testul-grilă conţine întrebări cu un singur răspuns corect.

            16.În timpul probei teoretice se interzice pretendenţilor să se folosească de alte materiale decît
cele repartizate de către Comisie.

            17.Proba practică se desfăşoară ulterior susţinerii probei teoretice, în baza unui interviu în cadrul
căruia pretendentul prezintă desfăşurarea practică a unei misiuni de audit intern realizată în cadrul unei
entităţi publice.

            18.În cadrul probei practice se evaluează conformitatea cu cadrul normativ a următoarelor
domenii:

            - Planificarea;

            - Lucrul în teren;

            - Raportul de audit;

            - Urmărirea implementării recomandărilor.

            19.Întru demonstrarea abilităţilor practice, pretendentul este în drept să dispună şi să prezinte
Comisiei, pe parcursul probei practice, un dosar curent aferent unei misiuni de audit intern realizate.

VI. EVALUAREA REZULTATELOR ŞI ADOPTAREA DECIZIILOR

            20.Testul-grilă se verifică de către membrii Comisiei. Fiecare întrebare din test se apreciază cu 0
(greşit) sau 1 (corect) şi acest punctaj se înscrie în dreptul fiecărei întrebări din testul-grilă. Punctajul
acumulat de către pretendent se indică de către Comisiе pe prima foaie a testului în scris, cît şi în
Formularul de evaluare a probei teoretice (conform anexei nr.2).

            21.Pentru fiecare domeniu evaluat din proba practică Comisia atribuie maximum 10 puncte şi le
înscrie în Formularul de evaluare a probei practice (conform anexei nr.3).

            22.Ulterior desfăşurării probei practice, Comisia înscrie în Procesul-verbal al rezultatelor

examenului de calificare (conform anexei nr.4) punctajul acumulat de către fiecare pretendent.

            23.Procesul-verbal al rezultatelor examenului de calificare, cu anexarea Formularului de evaluare

a probei teoretice, Formularului de evaluare a probei practice, precum şi a testelor în scris se păstrează
într-un dosar separat în cadrul Ministerului Finanţelor.

            24.Pretendentului i se conferă:

                 -certificat de calificare al auditorului din sectorul public (conform anexei nr.5) dacă acesta a
răspuns corect la cel puţin 70% din întrebările testului-grilă şi a acumulat cel puţin 20 puncte la proba
practică;

26
                 -certificat de calificare al auditorului din sectorul public şi certificat de calificare în domeniu
specializat al auditorului din sectorul public (conform anexei nr.6) dacă acesta a răspuns corect la cel
puţin 90% din întrebările testului-grilă şi a acumulat cel puţin 35 puncte la proba practică.

            25.Pretendentul este în drept să conteste la Comisie decizia asupra rezultatului examenului, în
termen de 3 zile lucrătoare de la anunţarea rezultatelor.

            26.În cazul dezacordului pretendentului cu rezultatul contestării depuse la Comisie, decizia asupra
rezultatului examenului poate fi contestată în Consiliul controlului financiar public intern, în termen de
30 de zile de la data înştiinţării în scris. La solicitarea Consiliului controlului financiar public intern,
secretarul va transmite informaţiile corespunzătoare în termen de 2 zile lucrătoare.

VII. ELIBERAREA, MENŢINEREA ŞI SUSPENDAREA CERTIFICATULUI

            27.Certificatul de calificare al auditorului din sectorul public şi Certificatul de calificare în domeniu
specializat al auditorului din sectorul public se eliberează de către Ministerul Finanţelor.

            28.Termenul de valabilitate al certificatului de calificare al auditorului din sectorul public şi

certificatului de calificare în domeniu specializat al auditorului din sectorul public este nelimitat, cu
condiţia menţinerii acestora prin dezvoltare profesională continuă.

            29.Întru menţinerea certificatului, auditorul intern este obligat să-şi asigure diverse forme de
dezvoltare profesională continuă în domeniul auditului intern, cu o durată de cel puţin 40 ore anual,
începînd cu anul următor după anul primirii certificatului.

            30.Confirmarea orelor de dezvoltare profesională continuă acumulate se face în mod individual
de fiecare auditor intern prin prezentarea către Comisie a dovezilor de acumulare a orelor respective, nu
mai tîrziu de 31 ianuarie a anului ce urmează după anul de gestiune.

            31.În cazul în care auditorul intern nu a satisfăcut cerinţele de menţinere a certificatului, Comisia
consideră Certificatul suspendat, cu excepţia auditorilor interni / angajaţilor unităţilor de audit intern
care şi-au întrerupt raporturile de serviciu în circumstanţe ce nu depind de voinţa lor şi a angajatorului [1].

            32.Decizia de suspendare a certificatului se aduce la cunoştinţa entităţii publice în care activează
auditorul intern, de către Ministerul Finanţelor, în termen de 5 zile de la data emiterii.

            33.Auditorul intern căruia i s-a suspendat certificatul este în drept să susţină examenul de
calificare sau să prezinte Comisiei dovezi de dezvoltare profesională continuă, cu o durată de cel puţin
40 ore anual, pentru revalidarea certificatului.

            34.În cazul schimbării numelui, prenumelui auditorului intern, pierderii, deteriorării certificatului,
la cererea motivată a auditorului intern, Ministerul Finanţelor eliberează un duplicat al certificatului.

VIII. REGISTRUL AUDITORILOR INTERNI CERTIFICAŢI

DIN SECTORUL PUBLIC

            35.Pentru evidenţa certificatelor eliberate, Ministerul Finanţelor întocmeşte şi ţine Registrul
auditorilor interni certificaţi din sectorul public (în continuare, Registru), conform anexei nr.7.

            36.Ministerul Finanţelor asigură actualizarea şi publicarea periodică pe pagina web a Registrului.

27
            37.Registrul cuprinde:

a) numărul de ordine;

b) numele şi prenumele auditorului intern;

c) numărul şi data emiterii certificatului;

d) date privind dezvoltarea profesională continuă;

e) date privind suspendarea certificatului;

f) denumirea entităţii publice în care activează auditorul intern.

5. HOTĂRÎRE Nr. 836 din 24-06-2002 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la detaşarea

salariaţilor întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor din Republica Moldova
Publicat : 01-07-2002 în Monitorul Oficial Nr. 95 art. 939
Versiune în vigoare din 09.03.10 în baza modificărilor prin
HG159 din 04.03.10, MO34/09.03.10 art.213
  În scopul reglementării modului de detaşare în hotarele Republicii Moldova şi în străinătate a
salariaţilor întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor din Republica Moldova şi compensării
cheltuielilor ce ţin de majorarea preţurilor la produsele alimentare şi tarifelor la serviciile prestate
de hoteluri, precum şi introducerii valutei euro în ţările comunităţii Uniunii Europene, Guvernul
Republicii Moldova HOTĂRĂŞTE :
            1. Se aprobă Regulamentul cu privire la detaşarea salariaţilor întreprinderilor, instituţiilor
şi organizaţiilor din Republica Moldova (se anexează).
            2. Se stabileşte că modificarea cheltuielilor compensate salariaţilor detaşaţi de instituţiile
sferei bugetare va fi efectuată în limitele mijloacelor aprobate pentru deplasările în interes de
serviciu.
            3. Ministerele, autorităţile administrative centrale, alte organe ale administraţiei publice
centrale şi locale, precum şi organele care efectuează controlul financiar vor asigura controlul
cuvenit privind consumarea corectă a mijloacelor pentru deplasarea în interes de serviciu.
            4. Se abrogă :
            Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.805 din 7 noiembrie 1994 "Cu privire la
delegaţiile de serviciu ale salariaţilor de la întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile Republicii
Moldova" (Monitor, 1994, nr.16, art.133), cu modificările ulterioare; Hotărîrea Guvernului
Republicii Moldova nr.613 din 4 septembrie 1995 "Despre aprobarea Regulamentului cu privire

28
la detaşarea în străinătate a personalului instituţiilor şi agenţilor economici" (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 2001, nr.8-10, art.61), cu modificările ulterioare.
PRIM-MINISTRU
AL REPUBLICII MOLDOVA                                           Vasile TARLEV
Contrasemnată :
Ministrul finanţelor                                                               Zinaida Grecianîi
Ministrul justiţiei                                                                   Ion Morei
Chişinău, 24 iunie 2002.
Nr. 836.
Aprobat
prin Hotărîrea Guvernului
Republicii Moldova nr.
din 24 iunie 2002
REGULAMENT
cu privire la detaşarea salariaţilor întreprinderilor,
instituţiilor şi organizaţiilor din Republica Moldova
            Regulamentul cu privire la detaşarea salariaţilor întreprinderilor, instituţiilor şi
organizaţiilor din Republica Moldova (în continuare – Regulament) determină modul detaşării
salariaţilor întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor, indiferent de tipul de proprietate şi forma
organizatorico - juridică.
I. Noţiuni utilizate
            1. În prezentul Regulament se utilizează următoarele noţiuni:
            deplasare În interes de serviciu - delegarea salariatului conform ordinului (dispoziţiei,
hotărîrii) angajatorului, pe un anumit termen, pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu în afara
locului de muncă permanent;
            misiune de serviciu – dispoziţia conducătorului privind îndeplinirea unor anumite lucrări
(servicii), ce ţin nemijlocit de funcţiile (genurile de activităţi) întreprinderii, instituţiei şi
organizaţiei respective;
            diurna – indemnizaţie zilnică în valută corespunzătoare, acordată în scopul compensării
cheltuielilor, suportate suplimentar de salariat în timpul detaşării,  pentru hrană, diferite servicii,
inclusiv costul transportului în teritoriul localităţii în care a fost delegat şi alte cheltuieli.

29
            plafon de cazare (pentru fiecare 24 de ore) – sumă zilnică, în valuta corespunzătoare, în
limita căreia salariatul detaşat trebuie să-şi acopere cheltuielile de cazare inclusiv serviciile
obligatorii hoteliere şi cheltuielile pentru rezervarea locurilor în hoteluri.
II. Domeniul de acţiune a prezentului Regulament
            2. Prezentul Regulament reglementează cheltuielile întreprinderilor, instituţiilor şi
organizaţiilor Republicii Moldova (în continuare – întreprindere) pentru deplasarea în interes de
serviciu a salariaţilor încadraţi în ştatele lor de personal sau persoanelor care îndeplinesc lucrări
şi servicii în conformitate cu contractul (acordul) încheiat, pe teritoriul republicii şi peste hotarele
ei.
            3. Călătoriile de serviciu ale salariaţilor pe teritoriul Republicii Moldova,  activitatea
permanentă a cărora se desfăşoară în timpul aflării în drum, sau poartă un caracter mobil sau
ambulant, precum şi îndeplinirea lucrărilor de prospecţiuni şi  geodezico-topografice în teren nu
se consideră deplasare.
            4. Prevederile prezentului Regulament se extind asupra salariatului detaşat  pentru
îndeplinirea unor misiuni provizorii, inclusiv:
            încheierea şi îndeplinirea contractelor, realizarea altor probleme legate de producerea şi
comercializarea producţiei şi serviciilor;
            exercitarea funcţiei de control pe problemele ce ţin de competenţa activităţii;
            vizite oficiale, tratative, consultări, pregătirea şi încheierea convenţiilor, acordurilor;
            schimbul de experienţă, specializare, stagiere, instruire;
            participarea la vînzări şi expoziţii, studierea pieţei, cooperarea economică şi tehnico-
ştiinţifică;
            participarea la sesiuni, simpozioane, conferinţe, şedinţe, congrese, manifestări ştiinţifice,
culturale, artistice şi sportive;  
            primirea titlurilor, decoraţiilor şi premiilor  decernate etc.;
            alte sarcini analogice.
            5. Cerinţele prezentului Regulament, ce se referă la normele de  diurne şi plafoanele de
cazare, se aplică faţă de personalul reprezentanţelor Republicii Moldova peste hotare pe perioada
detaşării lor în interes de serviciu în ţara de reşedinţă sau în altă ţară străină.
III. Modul de detaşare
            6. Detaşarea salariatului se efectuează de către conducătorul întreprinderii, iar în cazul
absenţei conducătorului (concediu, deplasare în interes de serviciu etc.) - de către persoana ce
execută funcţiile acestuia prin eliberarea legitimaţiei de deplasare.

30
            Detaşarea angajatului în străinătate şi eliberarea legitimaţiei de deplasare se efectuează în
baza ordinului conducătorului întreprinderii, cu indicarea scopului şi termenului detaşării, doar în
baza legitimaţiei a ţării gazdă. Detaşarea salariatului în hotarele Republicii Moldova poate să se
efectueze la decizia conducătorului întreprinderii, precum şi fără emiterea ordinului.
            7. În legitimaţia de deplasare se indică:  denumirea întreprinderii pe care o reprezintă, 
numele de familie, prenumele salariatului, funcţia deţinută, localităţile de destinaţie şi denumirea
întreprinderii la care se deleagă, scopul misiunii şi termenul detaşării.
            În legitimaţia de deplasare se fac menţiuni despre plecarea în deplasare, sosirea la
punctele de destinaţie, plecarea din ele şi sosirea la locul de muncă permanent şi se autentifică
prin ştampilele întreprinderilor corespunzătoare. La detaşarea în cîteva localităţi, datele despre
sosire şi plecare se fac aparte, în fiecare din ele.
            La detaşarea în ţările străine, cu excepţia României şi ţărilor C.S.I., ştampila
întreprinderii unde este detaşat salariatul nu este obligatorie. În asemenea cazuri data trecerii
hotarelor se determină potrivit însemnărilor efectuate la punctele de frontieră de trecere şi
control.
            8. Legitimaţia de deplasare nu este obligatoriu să fie eliberată în cazul în care salariatul se
întoarce din deplasare la locul permanent de muncă în aceeaşi zi în care a fost detaşat. Detaşarea
salariatului în deplasare în aceste cazuri se efectuează în baza emiterii ordinului.
            9. Detaşarea în străinătate a membrilor Guvernului, viceminiştrilor, directorilor
serviciilor, birourilor altor autorităţi publice centrale pe lîngă Guvern şi adjuncţilor lor,
conducătorilor autorităţilor publice locale de nivelul al doilea se va efectua după coordonarea
prealabilă cu Prim-ministrul Republicii Moldova şi informarea misiunilor diplomatice respective
ale Republicii Moldova prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, şi Integrării Europene.
            Alţi funcţionari publici din ministere, servicii birouri, alte autorităţi  publice centrale, cu
excepţia colaboratorilor care efectuează investigaţii operative de serviciu, se detaşează după
coordonarea prealabilă cu ministrul de stat
            Detaşarea în străinătate a conducătorilor autorităţilor administraţiei publice locale şi
funcţionarilor publici din cadrul acestora, cu excepţia conducătorilor autorităţilor de nivelul al
doilea, se efectuează în baza deciziei consiliului autorităţii respective.
(Se exclude prin HG159 din 04.03.10, MO34/09.03.10 art.213)
            Detaşarea în străinătate a delegaţiilor oficiale conduse de către Preşedintele Republicii
Moldova, Prim-ministrul Republicii Moldova se va efectua în baza hotărîrii respective a
Guvernului, cu indicarea surselor de finanţare a cheltuielilor aferente deplasării.
            Detaşarea în străinătate a delegaţiilor conduse de alte persoane oficiale se va efectua în
baza hotărîrii Guvernului, în cazul cînd acoperirea cheltuielilor aferente deplasării se va efectua
în condiţiile Legii nr. 1228-XIII din 27 iunie 1997 privind utilizarea mijloacelor fondului de
rezervă a Guvernului

31
            Coordonarea se va face în baza unei informaţii  despre scopul şi oportunitatea deplasării,
precum şi a devizului de cheltuieli, cu indicarea sursei de acoperire a cheltuielilor respective.
            După încheierea deplasării, persoanele menţionate la alineatele unu-trei vor prezenta, în
termen de 5 zile, Cancelariei de Stat şi consiliului autorităţii publice în cadrul căreia activează, o
informaţie amplă privind scopul şi rezultatele deplasării (chestiunile abordate şi soluţionate,
deciziile luate, concluziile şi propunerile respective). Concomitent, vor fi informaţi, după caz
colegiul şi conducătorii subdiviziunilor din organele respective care au atribuţie la problema
Vizată.
            Monitorizarea implementării înţelegerilor atinse în cadrul vizitelor oficiale se va efectua
în cadrul organului public corespunzător, care va concretiza expres măsurile necesare pentru
respectarea angajamentelor asumate şi care, în caz de necesitate, va elabora un plan de acţiuni în
acest sens.
            În cazul în care în vizitele oficiale peste hotarele ţării ale Preşedintelui Republicii
Moldova, Preşedintelui Parlamentului Republicii Moldova, Prim-ministrului Republicii Moldova
şi ale conducătorilor misiunilor diplomatice ale Republicii Moldova în străinătate, conform
regulilor de protocol stabilite aceste persoane necesită să fie însoţite de soţie (soţ), persoanelor
însoţitoare li se achită diurnele, conform categoriei doi, a normelor diurnelor din anexa nr. 2 la
prezentul Regulament. Cheltuielile pentru diurnă, cazare şi transport se restituie persoanelor
însoţitoare în modul stabilit pentru persoanele însoţite.
IV. Termenul detaşării
            10. Termenul detaşării salariaţilor se determină de către conducătorii întreprinderilor şi
nu poate depăşi doi ani la detaşarea peste hotare şi 60 de zile calendaristice– în  hotarele
Republicii Moldova, fără  a lua în calcul timpul aflării în drum.
            Termenul detaşării muncitorilor, conducătorilor şi specialiştilor detaşaţi pentru
executarea lucrărilor de montaj, reglare, reparare şi construcţie nu va  depăşi un an, cu excepţia
timpului aflării în drum.
            În anumite cazuri termenele de detaşare mai îndelungată pot fi stabilite de către Guvernul
Republicii Moldova.
            11. Compensarea cheltuielilor de deplasare se efectuează pentru zilele aflării efective în
deplasare, determinate conform menţiunilor în legitimaţia de deplasare şi documentele de
călătorie prezentate, în limitele termenului, pentru care salariatul a fost detaşat.
            Ziua plecării în deplasare se consideră ziua plecării cu trenul, transportul aerian, auto sau
alt mijloc de transport din locul permanent de lucru al detaşatului, iar ziua sosirii – ziua sosirii
mijlocului de transport menţionat la locul permanent de lucru. În cazul plecării mijlocului de
transport pînă la orele 24 inclusiv, ziua plecării în deplasare se consideră ziua curentă, iar de la
ora 0 şi mai tîrziu – ziua următoare. Dacă gara, debarcaderul, aerogara se află în afara localităţii,
se ia în considerare timpul necesar pentru călătoria pînă la gară, debarcader, aerogară.
            În acelaşi mod se determină şi ziua sosirii salariatului la locul permanent de muncă.

32
V. Regimul timpului de lucru în deplasare
            12. Asupra salariaţilor aflaţi în deplasare se extinde regimul timpului de lucru şi odihnă al
acelor întreprinderi, instituţii şi organizaţii, în care ei sînt detaşaţi. La întoarcerea din deplasare,
în locul zilelor de odihnă nefolosite în timpul deplasării,  nu li se acordă alte zile de odihnă.
            Dacă salariatul este detaşat în mod special pentru a lucra în zilele de odihnă sau
sărbătoare, compensaţia pentru lucrul în aceste zile se efectuează în conformitate cu legislaţia în
vigoare.
            În cazul în care, potrivit dispoziţiei administraţiei, salariatul pleacă în deplasare în zi de
odihnă, la întoarcerea lui din deplasare i se acorda, în modul stabilit, o altă zi.
            Chestiunea ce ţine de prezentarea la lucru în ziua plecării în deplasare sau în ziua sosirii,
se soluţionează de comun acord cu administraţia.
VI. Menţinerea locului de muncă şi salariului mediu
            13. Salariatului detaşat i se păstrează locul de muncă (funcţia) şi salariul mediu pentru
timpul deplasării, inclusiv pentru timpul aflării în drum, iar la detaşarea în străinătate pe un
termen ce depăşeşte 6 luni – 75 la sută din salariul mediu lunar la locul respectiv de muncă.
            Salariaţilor, care pleacă peste hotarele republicii la stagiere, instruire, specializare şi
schimb de experienţă din proprie iniţiativă, avînd invitaţii personale sau pentru a participa la
concursuri organizate de diverse fundaţii şi instituţii din alte ţări, li se vor păstra locurile de
muncă şi salariile medii şi li se vor compensa cheltuielile de deplasare, conform deciziilor
administraţiei întreprinderilor în care activează.
            Salariul mediu pentru timpul aflării salariatului în deplasare se menţine pentru toate zilele
de lucru, conform graficului stabilit la locul permanent de muncă.
            Salariul mediu, la rugămintea acestuia, se expediază salariatului detaşat din contul
întreprinderii care l-a detaşat.
            14. La detaşarea persoanei, care lucrează prin cumul, salariul mediu se păstrează la acea
întreprindere care a detaşat persoana respectivă. În cazul detaşării în acelaşi timp de la lucrul de
bază şi cel prin cumul, salariul mediu se păstrează la ambele funcţii, iar cheltuielile pentru plata
deplasării se repartizează de comun acord între întreprinderile care îl deleagă.
VII. Recuperarea cheltuielilor pentru transport
            15. Potrivit documentelor confirmative, salariatului detaşat i se achită cheltuielile de
transport pînă la locul de destinaţie şi retur -  spre locul permanent de muncă cu transportul
aerian, feroviar, naval, transportul auto public, cu excepţia taximetrelor, la tarifele clasei
economice, incluzînd plata de asigurare pentru asigurarea de stat a pasagerului la transport şi
achitarea serviciului prestat la vînzarea preliminară a biletelor de călătorie. Cheltuielile pentru
utilizarea lenjeriei de pat în trenuri i se achită fără prezentarea documentelor confirmative.

33
            În cazul neprezentării documentelor de călătorie, achitarea pentru transport pe teritoriul
Republicii Moldova se efectuează conform tarifului minim.
            16. Salariatului detaşat i se achită şi cheltuielile pentru călătoria în transportul public (cu
excepţia taximetrelor) pînă la gară, aerogară, debarcader şi retur, în caz dacă ele nu sînt
amplasate în raza localităţii unde a fost detaşat, conform actelor de călătorie prezentate, iar la
detaşarea salariatului în străinătate, cu excepţia României şi ţărilor C.S.I., i se achită cheltuielile
pentru deplasarea tur-retur pe distanţa dintre aeroport, gară sau debarcader şi  locul de cazare  cu
transportul public, sau cu autorizaţia conducătorului - călătoria cu taximetrul.
            17. În cazul existenţei a mai multor tipuri de transport care leagă locul de muncă
permanent şi locul deplasării, administraţia poate să propună persoanei detaşate un tip de
transport care urmează să-l  folosească. În caz dacă lipseşte o astfel de propunere, salariatul de
sine stătător rezolvă problema privind alegerea transportului.
            18. În caz de utilizare de către salariatul detaşat a transportului de serviciu sau a
transportului auto personal, lui i se compensează cheltuielile pentru combustibil şi lubrifiante, în
conformitate cu ruta şi kilometrajul, aprobate de conducătorul întreprinderii, precum şi cantitatea
necesară de materiale de marca respectivă, dacă sînt prezentate documentele (chitanţele,
cecurile) eliberate de staţiile de alimentare cu combustibil, care confirmă cheltuielile menţionate.
VIII. Recuperarea cheltuielilor pentru închirierea locuinţei
            19. Salariatului detaşat i se recuperează cheltuielile efective pentru cazare, inclusiv
achitarea serviciilor obligatorii, prestate în hoteluri, conform cerinţelor privind utilarea camerelor
din hoteluri, în mărime ce nu va depăşi plafoanele de cazare pentru fiecare 24 ore, prevăzute în
anexa nr.2. De asemenea se recuperează cheltuielile pentru rezervarea locurilor în hoteluri în
mărime de 50 la sută din valoarea compensată a locului pentru 24 ore.
            Cheltuielile efective pentru închirierea încăperii se confirmă cu anexarea documentelor
(conturilor)  la decontul de avans. Nu se permite achitarea cheltuielilor pentru cazare în hoteluri
în baza conturilor comune, fără a fi indicate în ele numerele camerelor ocupate, perioada aflării,
numele celor cazaţi, tipurile cheltuielilor etc.
            În acelaşi mod se compensează şi cheltuielile suportate la închirierea încăperii de locuit
în timpul opririi forţate în drum, confirmate documentar.
În situaţiile în care nu sînt prezentate documente confirmative privind cazarea, eliberate de
unităţile hoteliere sau altele similare, în calitate de document poate servi contractul de chirie
încheiat între persoana detaşată şi proprietarul locuinţei - în cazul deplasării peste hotarele
Republicii Moldova, iar în cazul deplasării pe teritoriul Republicii Moldova - se încheie contract
cu deţinătorul patentei de întreprinzător în baza căreia proprietarul a dat locuinţa cu chirie. În
acest caz, recuperarea cheltuielilor se va efectua în conformitate cu documentele prezentate cu
condiţia că aceste cheltuieli nu vor depăşi 70% din plafoanele de cazare, stabilite prin anexa nr. 2
la Regulament pentru persoanele prevăzute la categoria "A".

34
            Membrilor delegaţiei oficiale, care se detaşează în străinătate pentru a participa la diverse
evenimente cu caracter internaţional, cu participarea reprezentanţilor altor ţări şi cu organizarea
de către ţara gazdă a cazării participanţilor în hotel cu tarife mai înalte decît plafoanele stabilite
în anexa nr. 2 la prezenta hotărîre, cheltuielile de cazare se restituie conform tarifelor hotelului
respectiv, confirmate prin actele justificative şi recomandarea de cazare în hotelul dat în scris de
partea organizatoare a întîlnirii sau misiunii diplomatice a Republicii Moldova în ţara respectivă.
            20. În cheltuielile pentru închirierea încăperii în afară de tarif se includ, de asemenea, 
plăţile şi posibilele taxe obligatorii de importanţă locală,  reflectate în conturile pentru chirie.
            Cheltuielile pentru hrană şi alte servicii personale (spălatul, călcatul, frizeria etc.), incluse
în conturile pentru închirierea încăperii, se achită din contul diurnelor şi nu sînt supuse
recuperărilor.
            21. La achitare salariatul detaşat,  în afară de cheltuielile pentru  închiriere, a costului
dejunului pus la dispoziţie, în mod obligatoriu de către hotel, cu indicarea sumei  acestor
cheltuieli în contul pentru cazare, cheltuielile date, în limita cotei respective a diurnei,
menţionată în alineatul doi al punctului 26 al prezentului Regulament, se restituie din contul
diurnelor, celelalte cheltuieli se consideră cheltuieli pentru închirierea încăperii.
            Dacă în contul pentru închirierea locuinţei este inclusă plata pentru dejun, fără indicarea
sumei respective, cheltuieli pentru închirierea locuinţei se consideră cheltuielile potrivit contului
prezentat, cu excepţia sumei pentru hrană, determinate din calculele cotei diurnelor conform
alineatului doi al punctului 26 al prezentului Regulament.
            22. În cazul în care nu sînt prezentate documentele ce ar confirma cheltuielile efectuate la
închirierea locuinţei, aceste cheltuieli se compensează salariatului la detaşarea în hotarele
Republicii Moldova  în mărime de 25 lei, iar în ţările C.S.I.  şi România 5 la sută din norma-
limită  a cheltuielilor la închirierea locuinţei pentru fiecare noapte aflată în deplasare,
excluzîndu-se timpul aflării în drum. Compensarea cheltuielilor nominalizate se efectuează în
cazul în care salariatului detaşat nu i s-a acordat locuinţă fără plată.
IX. Achitarea diurnelor
            23. Normele diurnelor sînt diferenţiate pe categorii, ţinîndu-se cont de posturile deţinute
de salariaţii detaşaţi, de scopul şi caracterul misiunii, conform anexei nr.1.
            Cuantumul diurnelor pentru fiecare zi de aflare în deplasare a salariatului sînt prevăzute
în anexa nr.2.
            24. Dacă timpul aflării salariatului în statele de trecere a depăşit 24 ore sau pe parcursul
itinerarului (tur-retur) de deplasare au avut loc staţionări forţate, cu aflarea în hotel în statul de
trecere în timpul nopţii, diurnele pentru zilele menţionate  se vor plăti conform normei stabilite
pentru acel stat de trecere. În celelalte cazuri diurnele se vor plăti potrivit normei stabilite pentru
punctul de destinaţie (detaşare).
            25. Pentru zilele de plecare şi întoarcere diurnele se plătesc în mărime de 50 la sută din
normele stabilite.

35
            În cazul detaşării pe o singură zi în teritoriul Republicii Moldova diurnele nu se plătesc,
iar peste hotarele republicii diurnele se plătesc în mărime de 50 la sută din norma stabilită.
            Dacă durata deplasării peste hotarele Republicii Moldova depăşeşte 30 zile
calendaristice, cuantumul diurnei se reduce cu 20 la sută pentru fiecare zi depăşită, iar dacă
această durată depăşeşte 60 zile calendaristice, cuantumul diurnei se reduce cu 30 la sută pentru
fiecare zi în plus.
            26. În cazurile în care salariatul pleacă în misiune de serviciu în străinătate, el este
asigurat gratuit cu hrană de ţara-gazdă, plata diurnei se efectuează în mărime de 30 la sută din
norma diurnei, incluzînd în calcul suplimentele stabilite, fără a lua în considerare reducerea
normelor diurnei în funcţie de termenul deplasării, prevăzut în punctul anterior.
            Dacă salariatului detaşat în ţara-gazdă i se pune la dispoziţie doar o masă sau două pe zi,
în funcţie de posibilităţile financiare ale întreprinderii şi decizia conducătorului, lui i se poate
plăti, suplimentar la sumele prevăzute în alineatul anterior, diferenţa dintre cotele diurnelor,
preconizate pentru hrană (70 la sută din diurnă) şi hrana pusă la dispoziţie reieşind din calculele: 
15 la sută – dejunul, 50 la sută – prînzul şi 35 la sută – cina.
            Dacă ţara-gazdă acordă salariatului mijloace suplimentare sub formă de burse sau alte
plăţi pentru compensarea cheltuielilor curente, unitatea care l-a detaşat nu-i achită diurna
stabilită.
            27. La detaşarea unei persoane în două şi mai multe ţări, diurna pentru ziua deplasării
dintr-o ţară în alta se plăteşte în mărime de 100 procente în valută şi în conformitate cu normele
ţării în care se deplasează detaşatul.
            Pentru reţinerea nemotivată în drum diurna nu se plăteşte şi cheltuielile pentru închirierea
locuinţei nu se compensează.
            28. În cazul detaşării salariatului în localitatea de unde el are posibilitate să revină zilnic
la locul  său permanent  de trai, diurnele nu se plătesc. Dacă persoana detaşată la încheierea
programului zilei de lucru rămîne din propria dorinţă la locul detaşării, la prezentarea actelor de
cazare lui i se restituie cheltuielile real efectuate.
            Chestiunea cu privire la posibilitatea revenirii zilnice a salariatului de la locul de detaşare
la locul său permanent de trai o rezolvă, în fiecare caz concret, conducătorul întreprinderii, unde
lucrează salariatul.
            29. Muncitorilor, conducătorilor şi specialiştilor întreprinderilor şi organizaţiilor, detaşaţi
în teritoriul Republicii Moldova pentru executarea lucrărilor de montaj, ajustare, construcţie,
reparaţie şi restaurare, în locul diurnelor li se plăteşte, în modul stabilit, un supliment la salariul
tarifar (de funcţie). La efectuarea lucrărilor menţionate peste hotarele Republicii Moldova,
chestiunea cu privire la achitarea salariaţilor a diurnelor sau suplimentelor la salariul tarifar
(salariul de funcţie) se soluţionează de către întreprinderile şi organizaţiile respective de comun
acord cu beneficiarii. În aceste cazuri, potrivit înţelegerii dintre părţile menţionate, mărimea
diurnelor poate fi mai mică decît normele stabilite.

36
            În cazul executării lucrărilor de cercetări ştiinţifice şi de proiectare şi experimentare peste
hotarele Republicii Moldova, mărimile diurnelor pot fi stabilite, de asemenea, potrivit înţelegerii
cu beneficiarii, în limitele normelor stabilite.
X. Recuperarea  altor cheltuieli ce ţin de detaşare
            30. Persoanei detaşate i se restituie,  potrivit documentelor justificative prezentate de el,
cheltuielile  pentru:
            a) obţinerea paşaportului străin şi vizei, precum şi pentru viza de  reşedinţă în paşaport şi
alte taxe aferente obţinerii acestora;
            b) comisioanele şi taxele bancare la schimbarea valutei străine sau cecului în bancă în
valuta corespunzătoare;
            c) telefaxuri, convorbiri interurbane de serviciu cu instituţia care l-a detaşat sau cu alte
instituţii, ce ţin de scopul detaşării şi care se compensează conform dispoziţiei conducătorului;
            d) taxele rutiere şi alte  cheltuieli specifice la plecarea  salariatului cu transportul auto,
care nu este de uz public;
            e) cheltuielile pentru transportul bagajelor care se compensează conform dispoziţiei
conducătorului;
            f) spezele pentru asistenţa medicală în condiţiile şi cazurile stabilite de Ministerul
Sănătăţii şi Protecţiei Sociale, cum ar fi vaccinarea şi procurarea medicamentelor specifice ţărilor
şi localităţilor cu o climă greu de suportat, spitalizarea şi intervenţiile chirurgicale, în caz de
necesitate acută (pentru zilele de spitalizare diurna nu se acordă);
            g) cheltuielile în legătură cu decesul salariatului în străinătate şi transportarea lui în
patrie.
            31. În cazul incapacităţii temporare de muncă a persoanei detaşate, acesteia i se restituie,
pe baze generale, cheltuielile pentru cazare (în afara cazurilor cînd se află în staţionar la
tratament), şi i se plătesc diurnele pe întreaga perioadă de timp, pînă cînd, conform stării
sănătăţii, nu poate intra în exerciţiul funcţiunilor sau reveni la locul permanent de trai, dar nu mai
mult de două luni.
            Incapacitatea temporară de muncă a salariatului detaşat, precum şi imposibilitatea de a
reveni la locul permanent de trai din cauza bolii, urmează să fie confirmată în modul stabilit.
            Pentru perioada de incapacitate temporară de muncă salariatului detaşat i se plăteşte, pe
baze generale, o indemnizaţie pentru pierderea temporară a capacităţii de muncă. Zilele de
incapacitate temporară  de muncă nu se includ în termenul de deplasare.
XI. Particularităţile achitării diurnelor angajaţilor întreprinderilor
de transport auto, feroviar şi aerian, detaşaţi peste hotare în
interes de serviciu (excepţie C.S.I.)

37
            32. Şoferilor, expeditorilor auto, ghizilor şi altor salariaţi ce pleacă peste hotare, antrenaţi
în rutele traficului auto internaţional de mărfuri şi călători, li se plătesc diurne în funcţie de
timpul aflării lor peste hotare, aplicîndu-se normele diurnelor în valută, stabilite conform
categoriei I, în următoarele cuantumuri:
            a) 10 la sută din diurnă, în cazul în care salariatul se află peste hotare pînă la 8 ore;
            b) 40 la sută din diurnă, în cazul în care salariatul se află neîntrerupt peste hotare mai
mult de 8 ore, însă nu mai mult de 24 ore;
            c) în cazul aflării salariatului peste hotare peste 24 ore diurnele se achită în modul general
stabilit de prezentul Regulament.
            Cheltuielile de deplasare, în cazul descărcării pe teritoriul unei ţări şi a încărcării pe
teritoriul altei ţări, se achită în mărime de 50 la sută din suma cheltuielilor de deplasare, stabilite
pentru fiecare din aceste ţări.
            Taxele economice şi veterinare, achitarea serviciilor pentru reperfectarea documentelor
de transport, cîntărirea automobilelor, expediere şi alte servicii, suma taxelor rutiere şi vamale,
asigurarea automobilelor, procurarea combustibilului, achitarea tranzitului, trecerea frontierei şi
parcarea automobilelor se recuperează în baza documentelor justificative.
            33. Personalului de serviciu al trenurilor de călători şi marfarelor i se plăteşte diurna în
valuta ţării de destinaţie, în funcţie de timpul aflării personalului de serviciu peste hotare, în
următoarele cuantumuri:
            a) 25 la sută din diurnă – la aflarea salariatului neîntrerupt peste hotare mai mult de 8 ore,
însă nu mai mult de 24 ore;
            b) 50 la sută din diurnă pentru fiecare 24 ore de aflare peste hotare, dacă salariatul se află
peste hotare mai mult de 24 ore.
            În cazul în care personalul de serviciu s-a aflat peste hotare mai puţin de 8 ore, nu i se
achită diurnă.
            La calcularea sporurilor salariaţilor întreprinderilor transportului auto şi feroviar pentru
munca exercitată în timpul călătoriei, din  timpul total al aflării lor în călătorie se va exclude
perioada deplasării, achitată cu diurne în valută.
            34. La efectuarea rutelor aeriene internaţionale, salariaţilor incluşi în misiune de zbor li se
plătesc diurne în valuta ţării de destinaţie, în funcţie de timpul aflării peste hotare, în următoarele
cuantumuri:
            a) 15 la sută din diurnă, în cazul în care salariatul se află peste hotare mai puţin de 4 ore;
            b) 25 la sută din diurnă, în cazul în care salariatul se află peste hotare neîntrerupt mai
mult de 4 ore, fără a se include timpul zborului, însă nu mai mult de 8 ore;
            c) 50 la sută din diurnă, în cazul în care timpul aflării salariatului peste hotare depăşeşte 
8 ore, fără a se include timpul zborului, însă nu mai mult de 12 ore;
38
            d) 80 la sută din diurnă, în cazul în care timpul aflării salariatului peste hotare este între
12 şi 24 ore, fără a se include timpul zborului.
            Dacă salariatul s-a aflat peste hotare mai mult de 24 ore, în afara timpului de zbor, diurna
se achită în modul general stabilit de prezentul Regulament.
            Salariaţilor întreprinderilor transportului auto, feroviar şi aerian li se plătesc diurne în
cuantumurile menţionate, în cazul în care nu sînt soluţionate problemele hranei la locul de
destinaţie. Dacă hrana personalului menţionat este asigurată de către beneficiar şi aflarea peste
hotare depăşeşte 8 ore, plata se efectuează în mărime de 20 la sută din normele diurnelor
indicate.
XII. Detaşarea şi primirea angajaţilor în misiune pe principii
de echivalenţă (fără speze valutare)
            35. În conformitate cu contractele încheiate de întreprinderile Republicii Moldova cu cele
din străinătate, detaşarea şi primirea reciprocă în misiune a colaboratorilor ştiinţifici şi
specialiştilor pot fi efectuate fără cheltuieli în valută. Echivalentul acestor schimburi se stabileşte
în om-zile.
            În cazul în care schimbul reciproc de detaşaţi nu a fost stipulat prin contract, cheltuielile
pentru primirea colaboratorilor ştiinţifici şi a specialiştilor străini nu se suportă.
            Cheltuielile pentru deplasarea specialiştilor pînă la locul  destinaţiei şi retur sînt suportate
de partea care detaşează, dacă contractul privind schimbul reciproc, pe principii de echivalenţă,
nu prevede altceva.
            În cazul în care detaşarea personalului ştiinţific şi a specialiştilor străini depăşeşte
echivalentul prevăzut în contract, spezele suplimentare sînt suportate de partea care a detaşat
personalul în misiune.
            36. Achitarea cheltuielilor pentru primirea salariaţilor şi a specialiştilor străini se
efectuează conform devizului de cheltuieli, întocmit pentru fiece caz şi aprobat de conducătorul
întreprinderii,  iar în instituţiile bugetare de executorul principal de buget (ordonatorii principali
de credite).
            Conform devizului de cheltuieli se recuperează următoarele cheltuieli zilnice pentru
primirea unui detaşat, calculate pentru o persoană:
            cheltuielile pentru hrană şi servicii – în limita a 1,5 din normele diurnelor, stabilite pentru
deplasările de serviciu în hotarele Republicii Moldova;
            cheltuielile de cazare – conform documentelor anexate care confirmă plata (cu excepţia
camerelor “de lux”).
            La devizul de cheltuieli se anexează informaţia care prevede următoarele date:    
            a) numele de familie, prenumele, patronimicul angajatului;

39
            b) ţara de origine;
            c) întreprinderea pe care o reprezintă;
            d) funcţia deţinută;
            e) scopul misiunii;
            f) perioada aflării în ţară.
            37. Cheltuielile pentru primirea colaboratorilor ştiinţifici şi specialiştilor străini, de către
agenţii economici, se includ în cheltuielile generale şi administrative, iar cele efectuate de
organele de conducere şi alte instituţii bugetare se suportă din contul devizului de cheltuieli
pentru întreţinerea acestor organe şi instituţii.
XIII. Modul de eliberare a valutei şi de justificare
a spezelor valutare
            38. La detaşarea salariatului în hotarele Republicii Moldova, lui i se plăteşte un avans în
valuta naţională, iar în cazul detaşării  peste hotarele republicii - în valută naţională unde a fost 
detaşat sau, în baza înţelegerii între administraţia întreprinderii şi salariatul detaşat, în altă valută
convenabilă pentru ambele părţi.
            39. Darea de seamă privind cheltuielile efectuate se prezintă de către salariatul detaşat, în
termen de 5 zile calendaristice de la revenirea în ţară. În acelaşi termen se restituie şi soldul
avansului eliberat.
            În cazul în care sumele, eliberate pentru deplasarea de serviciu, nu au fost restituite în
termenul stabilit, ele se reţin din salariul salariatului detaşat în modul stabilit de legislaţie.
            Eliberarea mijloacelor financiare spre decontare se efectuează cu condiţia prezentării
dării de seamă privind sumele eliberate anterior spre decontare.
            40. Decontul de avans se întocmeşte de către angajaţii detaşaţi în acea valută în care a
fost eliberat avansul. Totodată, în decontul de avans se indică cheltuielile de deplasare, efectuate
în valuta ţării de destinaţie, conform documentelor confirmative corespunzătoare şi cu
transferarea în valuta în care a fost eliberat avansul. Transferarea se efectuează potrivit cursului,
conform documentelor prezentate de salariatul detaşat, eliberate de casele de schimb (la sumele
valutei menţionate în ele), iar în cazul lipsei acestora – potrivit cursului de cotare al Băncii
Naţionale a Moldovei la data eliberării avansului.
            41. Soldul avansului nejustificat prin documentele de confirmare se restituie de către
salariatul detaşat în valuta în care a fost eliberat avansul, sau, la înţelegerea între administraţia
întreprinderii, care trimite în deplasare şi salariatul detaşat – în valuta naţională a Republicii
Moldova la cursul de cotare al Băncii Naţionale a Moldovei la data rambursării soldului
avansului eliberat.
            42. Dacă în caz de detaşare, salariatul nu a primit un avans de mijloace băneşti,
recuperarea cheltuielilor efectuate în deplasarea în interes de serviciu se face în valuta naţională a
40
Republicii Moldova, cu aplicarea la cheltuielile efectuate în valuta ţării de destinaţie a cursului
de recalculare, conform documentelor prezentate, eliberate de casele de schimb, privind
schimbul valutei naţionale a Republicii Moldova în valuta ţării de destinaţie. Dacă asemenea
documente nu sînt prezentate, recalcularea cheltuielilor reale în raport cu valuta naţională a
Republicii Moldova se efectuează potrivit cursului de cotare al Băncii Naţionale a Moldovei la
data precedentă  detaşării.
            43. Evidenţa mijloacelor eliberate spre decontare pentru detaşarea în interes de serviciu
se ţine în valuta naţională a Republicii Moldova, cu aplicarea cursului de cotare al Băncii
Naţionale a Moldovei la data eliberării avansului.
            44. Cheltuielile efectuate real sînt reflectate în evidenţa contabilă, de asemenea, în valuta
naţională a Republicii Moldova, însă cu aplicarea cursului respectiv la ziua eliberării avansului,
iar în caz de neacordare a avansului – la ziua precedentă detaşării. În mod analogic se evaluează
soldul avansului restituit. Diferenţa de curs care a apărut în legătură cu aplicarea cursurilor
stabilite de Banca Naţională a Moldovei în valuta naţională faţă de valuta altor state şi cu
aplicarea cursului de transferare a unei valute în alta, conform documentelor prezentate, eliberate
de casele de schimb, se atribuie de către agenţii economici, la cheltuieli sau venituri, iar de către
instituţiile bugetare – la cheltuielile efective din devizul de cheltuieli la articolul “Deplasări în
scopuri de serviciu”.
            45. Cheltuielile pentru procurarea valutei le suportă întreprinderea care a detaşat
salariatul în misiune.
XIV. Particularităţile aplicării prezentului Regulament
de către agenţii economici
            46. Plata diurnelor salariaţilor detaşaţi se efectuează conform normelor stabilite în anexa
nr. 2 la prezenta hotărîre.
            Cheltuielile de cazare pe perioada detaşării în interes de serviciu, suportate de salariatul
detaşat peste plafoanele stabilite, se restituie la decizia conducătorului în baza documentelor
justificative prezentate, atribuind cheltuielile efectuate la cheltuielile generale de activitate
Anexa nr. 1
la Regulamentul cu privire
la detaşarea salariaţilor
întreprinderilor instituţiilor
şi organizaţiilor din Republica
Moldova
Categoriile personalului detaşat
pentru stabilirea normelor de diurne şi plafoanelor de cazare

41
I. Categoriile personalului
pentru stabilirea normelor de diurne
            1. Categoria I
            În această categorie se încadrează personalul detaşat pe teritoriul republicii şi peste
hotarele ei pentru îndeplinirea unor misiuni provizorii:
            a) schimb de experienţă, specializare, stagieri şi instruire;
            b) elaborări de lucrări sau documente;
            c) încheierea sau semnarea contractelor;
            d) exercitarea funcţiei de control în problemele ce ţin de competenta activităţii;
            e) alte acţiuni care nu sînt specificate la categoria II.
            2. Categoria II
            În această categorie se încadrează personalul detaşat în străinătate pentru:
            a) efectuarea vizitelor oficiale la invitaţia organelor guvernamentale ale altor state;
            b) participarea la adunările generale şi speciale, la sesiunile secţiilor de lucru ale O.N.U.,
precum şi ale altor organizaţii internaţionale sau instituţii specializate ale acestora;
            c) participarea la negocieri în vederea încheierii sau semnării acordurilor la nivel
interguvernamental;
            d) îndeplinirea misiunilor diplomatice.
            În această categorie sînt incluşi, de asemenea, jurnaliştii (ziariştii), curierii diplomatici,
persoanele destinse cu titlu onorific: "al poporului" "emerit", precum şi sportivii de performanţă
şi antrenorii lor, detaşaţi pentru participarea la competiţii internaţionale.
            3. Categoria III
            Această categorie include: Preşedintele Republicii Moldova, Preşedintele şi
vicepreşedinţii Parlamentului Republicii Moldova, Prim-ministrul şi viceprim-miniştrii, deputaţii
în Parlament, şefii misiunilor diplomatice, directorul general al aparatului Parlamentului şi
adjuncţii lui, şeful direcţiei generale a Aparatului Preşedintelui Republicii Moldova, preşedintele
Curţii Constituţionale, preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, membrii Curţii Constituţionale şi
Curţii Supreme de Justiţie, Procurorul General al Republicii Moldova şi locţiitorii lui, directorul
Serviciului de Informaţii şi Securitate şi adjuncţii lui, preşedintele Curţii de Apel şi adjuncţii lui,
preşedintele Judecătoriei Economice a Republicii Moldova şi adjuncţii lui, preşedintele Curţii de
Conturi, membrii Curţii de Conturi, miniştrii şi viceminiştrii, Guvernatorul şi Preşedintele
Adunării Populare a Unităţii Teritoriale Autonome Găgăuzia (Gagauz-Yeri), consilierii
Preşedintelui Republicii Moldova, Preşedintelui Parlamentului şi Prim-ministrului Republicii
Moldova, Guvernatorul şi viceguvernatorii Băncii Naţionale a Moldovei, membrii Comisiei

42
Naţionale a Valorilor Mobiliare, preşedintele şi vicepreşedintele Comisiei Electorale Centrale,
directorii şi vicedirectorii autorităţilor administrative centrale de pe lîngă Guvern, primarii
municipiilor Chişinău, Bălţi, Bender şi Tiraspol, academicienii şi membrii corespondenţi ai
Academiei de Ştiinţe a Moldovei, precum şi preşedintele, vicepreşedintele şi directorul general
executiv al Confederaţiei Naţionale a Patronatului, preşedinţii şi vicepreşedinţii Confederaţiei
Sindicatelor din Republica Moldova şi Confederaţiei Sindicatelor Libere din Republica Moldova
"Solidaritate", preşedintele şi vicepreşedinţii Camerei de Comerţ şi Industrie a Republicii
Moldova, preşedintele Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lîngă Camera de Comerţ
şi Industrie a Republicii Moldova, directorul general şi vicedirectorii Agenţiei de Stat pentru
Protecţia Proprietăţii Industriale, directorul şi directorii adjuncţi ai Agenţiei Naţionale pentru
Reglementare în Telecomunicaţii şi Informatică.
            Diurna se majorează în conformitate cu cota procentuală din mărimea ei normată, astfel:
            cu 25 la sută - pentru viceprim-ministru şi vicepreşedinţii Parlamentului Republicii
Moldova;
            cu 50 la sută - pentru Preşedintele Republicii Moldova, Preşedintele Parlamentului şi
Prim-ministrul Republicii Moldova.
II. Stabilirea limitei mărimilor plafoanelor de cazare
            1. Se stabilesc două nivele ale plafoanelor de cazare, simbolizate A şi B.
            2. Plafonul A se aplică pentru personalul prevăzut la I-a şi a II -a categorie de diurne.
            3. Plafonul B se aplică pentru personalul prevăzut la categoria a III-a de diurne.

Legea cu privire la antreprenoriat si intreprinderi din

03.01.1992

Prezenta Lege stabileşte agenţii economici care au dreptul, în numele lor (firmelor lor),
să desfăşoare activitate de antreprenoriat în Republica Moldova şi determină principiile
juridice, organizatorice şi economice ale acestei activităţi.
            Prezenta Lege nu se extinde asupra persoanelor juridice şi asupra persoanelor
fizice care desfăşoară o altă activitate decît cea de antreprenoriat.
REGULAMENT
privind organizarea şi funcţionarea Inspecţiei financiară
 din subordinea Ministerului Finanţelor
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
1. Domeniul de aplicare Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea
Inspecţiei financiare din subordinea Ministerului Finanţelor (în continuare - Regulament)
stabileşte statutul juridic al Inspecţiei financiare din subordinea Ministerului Finanţelor (în
continuare – Inspecţia financiară), locul lui în structura autorităţilor publice centrale, funcţiile de
bază, atribuţiile, drepturile, precum şi modul de organizare şi funcţionare a acestuia.
2. Statutul juridic al Inspecţiei financiare

43
 1) Inspecţia financiară este autoritate administrativă de specialitate din subordinea
Ministerului Finanţelor şi efectuează inspectări (controale) financiare.
2) Inspecţia financiară este persoană juridică, finanţat din contul mijloacelor băneşti
alocate de la bugetul de stat, dispune de cont trezorerial, de ştampilă cu Stema de Stat a
Republicii Moldova şi denumirea în limba de stat, de formular cu antet şi de alte atribute ale
persoanei juridice.
3. Cadrul legal de activitate al Inspecţiei financiare
Inspecţia financiară, în temeiul art.78 din Legea finanţelor publice şi
responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181 din  25 iulie 2014, art. 12 din Legea 845-XII din 3
ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, art. 38 din Legea 837-XIII din 17 mai
1996 cu privire la asociaţiile obşteşti, art. 22 din Legea 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la
comerţul interior din Legea 847 -XIII din 24 mai 1996 privind sistemul bugetar şi procesul
bugetar, îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu Constituţia Republicii Moldova, cu actele
legislative, hotărîrile Parlamentului, decretele Preşedintelui Republicii Moldova, ordonanţele,
hotărîrile şi dispoziţiile Guvernului şi alte acte normative, precum şi cu prezentul Regulament.
LEGE Nr. 260
din 07-12-2017
privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi
a Republicii Moldova
Publicat : 05-01-2018 în Monitorul Oficial Nr. 1-6 art. 18
MODIFICAT
LP135 din 20.09.19, MO310-313/18.10.19 art.452; în vigoare 01.01.20
 
Confirmînd adeziunea Republicii Moldova la standardele internaționale și la
cele mai bune practici în domeniul auditului public, în temeiul art. 72 alin. (3) lit. p) şi al
art. 133 din Constituția Republicii Moldova,
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
REGULAMENT
cu privire la organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanțelor
 
I. DISPOZIŢII GENERALE
1. Regulamentul cu privire la organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanțelor
(în continuare – Regulament) reglementează misiunea, domeniile de competență,
funcţiile şi drepturile acestuia, precum şi organizarea activităţii.
2. Ministerul Finanțelor (în continuare – Minister) este organul central de
specialitate al administraţiei publice care asigură realizarea politicii guvernamentale în
domeniile de competență ce îi sînt încredinţate.
3. Ministerul este persoană juridică de drept public, cu sediul în municipiul
Chişinău, şi dispune de denumire, de ştampilă cu Stema de Stat a Republicii Moldova,
de conturi trezoreriale şi bancare, precum şi de alte atribute specifice autorităţilor
publice, stabilite în legislaţie.
4. În activitatea sa, Ministerul se conduce de Constituţia Republicii Moldova, de
Legea nr.136 din 7 iulie 2017 cu privire la Guvern, de alte acte normative, decretele

44
Preşedintelui Republicii Moldova, ordonanţele, hotărîrile şi dispoziţiile Guvernului,
precum şi de prezentul Regulament

Scopurile bilantului contabil vizavi de scopurile raportului de audit

Curtea de Conturi, în prezenţa dlui Anatolie Munteanu, directorul Centrului pentru
Drepturile Omului, avocat parlamentar, dnei Tamara Gheorghiţa, şeful Direcţiei reforma
administraţiei publice centrale a Cancelariei de Stat, dnei Olga Zarisniuc, contabil-şef,
dnei Olesea Luchian, consultant principal în cadrul Aparatului Centrului pentru
Drepturile Omului, dnei Olga Vacarciuc, consultant principal al avocatului parlamentar în
cadrul Aparatului Centrului pentru Drepturile Omului, călăuzindu-se de art.2 alin.(1) şi
art.4 alin.(1) lit.a) din Legea Curţii de Conturi nr.261-XVI din 05.12.2008, a examinat
Raportul auditului situaţiilor financiare ale Centrului pentru Drepturile Omului pe
exerciţiul bugetar 2013.
            Misiunea de audit a fost realizată în temeiul art.28, art.30 şi art.31 din Legea
Curţii de Conturi nr.261-XVI din 05.12.2008 şi în conformitate cu Programul activităţii
de audit a Curţii de Conturi pe anul 20142, avînd drept scop atestarea corectitudinii
întocmirii şi prezentării în toate aspectele semnificative a situaţiilor financiare raportate
de entitate la situaţia din 31.12.2013, cu expunerea opiniei asupra Raportului financiar.
            Misiunea de audit a fost planificată şi realizată în conformitate cu Standardele de
audit aplicate de Curtea de Conturi3, ISSAI 100 şi ISSAI 200, cu aplicarea bunelor
practici în domeniul auditului financiar, precum şi cu Manualul de audit al regularităţii
al Curţii de Conturi.
            În vederea susţinerii constatărilor, concluziilor şi recomandărilor, probele de
audit au fost obţinute prin desfăşurarea procedurilor de fond şi testarea controalelor-
cheie,  cu folosirea diferitor tehnici şi metode, inclusiv: examinarea documentelor
contabile, intervievarea persoanelor responsabile, urmărirea tranzacţiilor în programul
informaţional, reconcilierea conturilor contabile, efectuarea calculelor independente,
verificarea exactităţii înregistrărilor în registrele contabile.
            Examinînd rezultatele auditului şi audiind Raportul prezentat, precum şi
explicaţiile persoanelor cu funcţii de răspundere prezente în şedinţa publică, Curtea de
Conturi
Responsabilitatea conducerii Centrului pentru Drepturile Omului (în continuare –
Centrul) constă în gestionarea bugetului instituţiei pentru realizarea obiectivelor
stabilite, cu efectuarea operaţiunilor financiare conform cadrului general de ţinere a
evidenţei contabile şi de raportare financiară. Din această perspectivă, implementarea
unui sistem de management financiar şi control eficient este baza asigurării
corectitudinii şi veridicităţii situaţiilor financiare şi prevenirii fraudei.
            Responsabilitatea echipei de audit a constat în oferirea asigurării rezonabile
referitor la faptul că Raportul financiar al Centrului pe anul 2013 a fost întocmit corect,
nu prezintă denaturări semnificative şi prezintă o imagine reală şi fidelă asupra situaţiei
financiare şi celei patrimoniale ale entităţii, prin aplicarea procedurilor de audit
potrivite pentru obţinerea probelor de audit suficiente şi adecvate.
45
            Abordarea auditului
            Misiunea de audit a fost planificată şi realizată în conformitate cu Standardele de
audit aplicate de Curtea de Conturi3, ISSAI 100 şi ISSAI 200, cu aplicarea bunelor
practici în domeniul auditului financiar, precum şi cu Manualul de audit al regularităţii
al Curţii de Conturi.
Obiectivul general al auditului a constat în examinarea situaţiilor financiare raportate pe
anul 2013, precum şi a operaţiunilor economice reflectate în acestea.
            Obiectivele specifice determinate în vederea susţinerii obiectivului general au
constat în verificarea:
            • veridicităţii şi exactităţii prezentării şi raportării cheltuielilor bugetare în
Raportul privind executarea bugetului instituţiei publice din contul cheltuielilor de bază
(F-2);
            • veridicităţii şi exactităţii prezentării şi raportării soldurilor şi tranzacţiilor în
Raportul privind circulaţia mijloacelor fixe (F-5);
            • veridicităţii şi exactităţii soldurilor iniţiale şi finale prezentate şi raportate în
Bilanţul instituţiilor publice finanţate de la buget (F-1);
            • exactităţii achitării plăţilor salariale, inclusiv a dărilor de seamă (4BASS,
MED08, IAL09, IRV09).
            În vederea obţinerii probelor necesare realizării obiectivelor în cadrul prezentului
audit, echipa a utilizat o combinaţie din diferite teste de audit, respectiv, abordarea
directă de fond şi abordarea bazată pe sistem:
             testările de fond au fost aplicate pentru auditarea mijloacelor fixe şi a uzurii,
obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, remunerării muncii, evidenţei şi decontării
combustibilului, decontărilor cu diferiţi debitori şi creditori. S-a optat pentru acest tip
de testare deoarece sistemul de control intern existent nu furnizează o asigurare privind
acurateţea situaţiilor financiare şi regularitatea tranzacţiilor;
             testele de control asupra controalelor-cheie identificate au fost aplicate pentru
achiziţiile de mică valoare şi pentru procesul de delegare a personalului, deoarece putem
avea încredere în controlul intern instituit în aceste procese.
            Probele de audit au fost acumulate în baza examinării documentelor contabile,
intervievării persoanelor responsabile şi urmăririi tranzacţiilor în programul
informaţional. De asemenea, echipa de audit a aplicat următoarele tehnici de audit:
reconcilierea conturilor contabile, efectuarea calculelor independente, verificarea
exactităţii înregistrărilor în registrele contabile. Totodată, menţionăm că echipa de audit
nu a participat la inventarierea bunurilor instituţiei, întrucît aceasta a fost efectuată la
sfîrşitul anului 2013. 
            Reieşind din faptul că în structura Centrului nu este prevăzută unitatea de audit
intern, echipa de audit nu a avut posibilitate să se alinieze prevederilor standardelor de
audit ISSAI 16104 şi bunelor practici în domeniu.

46
            Informaţiile privind tranzacţiile auditate şi mărimea eşantionului supus testării
sînt redate în Anexa nr. 1 la prezentul Raport.
ORDIN Nr. 27
din 28-04-2004
cu privire la aprobarea şi punerea în
aplicare a Regulamentului privind inventarierea
REGULAMENTUL
privind inventarierea
Introducere

1. Regulamentul privind inventarierea (în continuare – Regulament) este 

elaborat în baza Legii contabilităţii, precum şi a cerinţelor obligatorii privind  efectuarea
periodică a inventarierii patrimoniului persoanelor fizice şi juridice pentru confirmarea
veridicităţii şi autenticităţii datelor contabilităţii şi rapoartelor financiare.

2. În prezentul Regulament sînt prezentate detaliat modul de efectuare a   inventarierii

patrimoniului, activelor şi pasivelor, de determinare şi reflectare a rezultatelor
inventarierii, precum şi formularele utilizate cu ocazia inventarierii.

Obiectiv

3. Obiectivul prezentului Regulament constă în stabilirea situaţiei reale a

patrimoniului întreprinderii.

4. Sarcinile de bază ale inventarierii sînt:

a) stabilirea existenţei efective a mijloacelor fixe, terenurilor, activelor nemateriale,

investiţiilor financiare,  stocurilor de mărfuri şi materiale,  mijloacelor băneşti, 
volumului producţiei în curs de execuţie, creanţelor şi datoriilor etc.;

b) controlul asupra integrităţii activelor prin compararea existenţei efective a acestora

cu datele contabilităţii;

c) stabilirea bunurilor care parţial şi-au pierdut calitatea iniţială sau a modelilor
învechite;

d) depistarea bunurilor neutilizate în scopul vînzării lor ulterioare;

47
e) verificarea respectării regulilor şi condiţiilor de păstrare a stocurilor de mărfuri  şi 
materiale,  mijloacelor  bănesti,  precum şi a regulilor  de întreţinere şi exploatare a
maşinilor, utilajelor şi a altor mijloace fixe;
f) verificarea realităţii valorii de bilanţ a activelor pe termen lung, stocurilor de mărfuri
şi materiale, mijloacelor băneşti din casierie şi pe conturile instituţiilor financiare,
datoriilor şi creanţelor, producţiei în curs de execuţie, cheltuielilor anticipate şi altor
posturi de bilanţ.

Domeniu de aplicare

5. Prezentul Regulament se extinde asupra tuturor persoanelor fizice şi juridice,

indiferent  de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare  (întreprinderi de stat
şi întreprinderi municipale, societăţi comerciale, cooperative, organizaţii necomerciale, 
alte persoane juridice şi fizice care practică activitate de întreprinzător, de avocat sau
notarială şi a filialelor lor), care conform Legii contabilităţii sînt obligaţi să efectueze
inventarierea mijloacelor fixe, investiţiilor, construcţiilor capitale în curs de execuţie şi a
reparaţiilor capitale, producţiei în curs de execuţie, stocurilor de mărfuri şi materiale,
mijloacelor băneşti, decontărilor etc.

6. Persoanele fizice şi juridice specificate în punctul 5 sînt obligaţi să efectueze

inventarierea generală a patrimoniului:

a) la începutul activităţii, scopul principal fiind stabilirea şi evaluarea elementelor 

patrimoniale  ce  constituie  aportul  la  capitalul social;
b) cel  puţin o dată pe an, de regulă,  la sfîrşitul anului,  pe parcursul activităţii
întreprinderii. Inventarierea anuală a  elementelor patrimoniale se  face, de regulă, cu
ocazia încheierii exerciţiului financiar. La întreprinderile cu activitate complexă
inventarierea poate fi efectuată şi pînă la data de 31 decembrie, cu condiţia evaluării
corecte şi reflectării rezultatelor inventarierii în bilanţul contabil întocmit pentru anul
respectiv;

c) în  termenele  stabilite  de  către conducătorul întreprinderii în conformitate cu Legea

contabilităţii;

d) în caz de schimbare (înlocuire) a gestionarului în ziua primirii-predării gestiunii;

e) în caz de furturi,  delapidări,  sustrageri sau abuzuri,  precum şi deteriorări ale

bunurilor – imediat la depistarea acestora;

48
f) în caz de incendii sau calamităţi naturale (inundaţii, cutremure de pămînt etc.) –
imediat după stingerea incendiilor sau încetarea calamităţii naturale;

g) la reevaluarea mijloacelor fixe, stocurilor de mărfuri şi materiale etc.;

h) în  cazul reorganizării sau  lichidării întreprinderii;

i)  în cazul modificării preţurilor;

j. în baza hotărîrii organelor de control, în cazul efectuării unui control sau în baza
hotărîrii altor organe prevăzute de lege;

k.  în cazul cînd sînt indici, precum că exista lipsuri sau plusuri, care pot fi stabilite cu
certitudine numai prin inventariere.

7. Inventarierii se supun, de asemenea, bunurile care nu aparţin întreprinderii, dar

există în gestiune (în custodie, consignaţie, arendă, primite pentru prelucrare etc.),
precum şi cele neînregistrate din diferite motive.

8. Inventarierea materialelor preţioase şi a diamantelor, a materialelor şi produselor

agricole, a materialelor de construcţie etc. se efectuează conform 
prezentului Regulament şi a Regulamentului de uz intern, coordonat şi aprobat în
modul stabilit de legislaţie, reieşind din specificul acestei ramuri a economiei.
9. În cazul gestiunii colective, inventarierea este obligatorie la schimbarea (înlocuirea)
gestionarului-sef al gestiunii (secţiei, depozitului) şi/sau la cererea unui  sau  mai multor
gestionari din aceeaşi gestiune (secţie, depozit).

       10. La primirea reclamaţiei de la cumpărător privind lipsurile de mărfuri şi

materiale, se efectuează inventarierea selectivă sau integrală a mărfurilor şi
materialelor, la care sînt enunţate reclamaţiile date.
Definiţii

11. În prezentul Regulament sînt utilizate următoarele noţiuni:

Inventariere – un  ansamblu de operaţiuni prin care se constată existenţa tuturor

elementelor de activ şi de pasiv, în expresie cantitativ-valorică sau numai valorică, după
caz, în patrimoniul sau gestiunea întreprinderii la data efectuării acestora.

Control inopinat – control care se efectuează pe neaşteptate, adică nu este anunţat.

Valoare de bilanţ – suma cu care un activ sau pasiv este evaluat la data întocmirii
bilanţului contabil.

49
Valoare de inventar – valoarea stabilită la evaluarea elementelor patrimoniale la
momentul inventarierii, în funcţie de utilitatea lui la întreprindere şi preţul pieţei.

Metodă cantitativ-valorică – ţinerea evidenţei cantitative pe categorii de bunuri la locul

de depozitare, iar în contabilitate – a evidenţei cantitativ-valorice.

Metodă global-valorică – ţinerea evidenţei analitice numai în expresie valorică, atît la

nivelul gestiunii, cît şi în contabilitate.
Modul general de efectuare a inventarierii

12. Inventarierea mijloacelor fixe, materiei prime, materialelor, produselor finite,

mărfurilor, mijloacelor băneşti şi altor bunuri se efectuează pe fiecare loc de depozitare
a acestora şi pe fiecare gestionar, în păstrarea căruia se află aceste bunuri,  precum şi pe
deţinători de bunuri.
13. Verificarea soldurilor efective se efectuează cu participarea obligatorie a gestionarilor
(casieri, administratori de gospodării, întreprinderi, secţii, magazii, puncte de
achiziţionare etc.)
14. În perioada dintre două inventarieri la întreprinderi pot fi efectuate controale
sistematice şi inventarieri selective (prin sondaj) ale bunurilor, la locul de păstrare şi
prelucrare a acestora. Acestea se efectuează, conform dispoziţiei conducătorului
întreprinderii, de către membrii comisiei de inventariere care sînt salariaţi ai
întreprinderii sau de comisii speciale, în componenţa cărora se includ persoane
competente.

Sarcina de bază a controalelor şi inventarierilor prin sondaj o constituie efectuarea

controlului asupra integrităţii bunurilor, respectarea de către gestionari a modului
stabilit de ţinere a evidenţei primare şi a regulilor de păstrare.
15. Inventarierea bunurilor, de regulă, trebuie să se efectueze conform aranjării lor în
încăperea dată. În timpul inventarierii se interzice trecerea haotică de la un fel de bunuri
la altele.

16. Existenţa bunurilor la inventariere se stabileşte prin calcule obligatorii, măsurări şi

cîntăriri. La inventarierea bunurilor prin cîntărire, situaţia de calcul este completată de
un membru al comisiei de inventariere şi de gestionar.

Se interzice categoric de a introduce date în listele de inventariere din spusele

gestionarilor sau conform datelor evidenţei, fără verificarea existenţei efective a
elementelor patrimoniale.

50
17. Denumirea bunurilor inventariate, obiectelor şi cantităţilor se reflectă în lista de
inventariere, conform nomenclatorului şi în unităţile de măsură acceptate în evidenţa
contabilă.
Unităţile de măsură sînt stabilite conform Clasificatorului Republicii Moldova
“Unităţi de măsură şi calcul” aprobat şi pus în aplicare la 01.01.1998 prin Hotărîrea
Moldovastandard nr.336-ST din 03.10.1997.

18. Inventarierea efectivă se materializează prin înscrierea bunurilor inventariate în

formularele-tip INV-2 “Lista de inventariere” (Anexa 6) şi/sau INV-2A “Lista de
inventariere” (Anexa 17), în urma verificării existenţei fizice a fiecărui bun inventariat.

Lista de inventariere INV-3 “Balanţa de verificare a rezultatelor inventarierii” serveşte

ca document pentru stabilirea lipsurilor şi plusurilor de bunuri constatate cu ocazia
inventarierii, prin preluarea din listele de inventariere (INV-2 şi/sau INV-2A) numai a
poziţiilor cu diferenţe.
Pentru bunurile, la care comisiile de inventariere au constatat defectare, se întocmesc
liste de inventariere distincte (INV-2 şi/sau INV-2A) care se trec, de asemenea, în listele
de inventariere (INV-3).   În lista de inventariere (INV-1) pentru gestiunile care ţin
evidenţa prin metoda global-valoric se stabilesc diferenţele valorice. Această metoda se
aplică pentru evidenţa mărfurilor şi ambalajelor aflate în unităţile de desfacere cu
amănuntul.
Listele de inventariere se întocmesc în trei exemplare, din care un exemplar – de către
gestionar, iar două exemplare – de un membru al comisiei de inventariere, pe gestiuni şi
bunuri şi se semnează pe fiecare filă de membrii comisiei de inventariere, de gestionar şi
de contabilul care ţine evidenţa gestiunii. În cazul predării-primirii gestiunii, listele de
inventariere se întocmesc în cinci exemplare, din care: un exemplar – de gestionarul
care predă, un exemplar – de gestionarul care primeşte gestiunea, iar trei exemplare –
de un membru al comisiei de inventariere.
La sfîrşitul fiecărei zile se compară datele din lista de inventariere întocmită de
gestionar cu cele înscrise de membrul comisiei de inventariere.

Listele de inventariere pot fi completate manual sau cu ajutorul mijloacelor tehnice de

calcul.

Listele de inventariere întocmite manual se completează cu cerneală sau pix, citeţ şi clar
şi nu se admit corectări sau ştersături.
Corectarea greşelilor urmează să se efectueze în toate exemplarele listelor de
inventariere prin anularea menţiunilor incorecte (se barează cu o linie) şi deasupra
înscrierii anulate se scrie cea corectă.  Corectările vor fi stipulate şi semnate de către toţi
membrii comisiei de inventariere şi de gestionari.

51
În listele de inventariere nu se admite a lăsa rînduri necompletate. Ultimele rînduri
necompletate ale listelor de inventariere se barează.

19. Inventarierea stocurilor de materiale, mijloacelor băneşti, formularelor cu regim

special urmează să se efectueze, de regulă, inopinat, iar a mijloacelor fixe, construcţiilor
capitale în curs de execuţie şi producţiei în curs de execuţie,  decontărilor şi a altor
posturi de bilanţ – în  prima zi a lunii.
20. Inventarierea  bunurilor expediate, neachitate în termen de către clienţi  sau care se
află în depozitele altor întreprinderi,  constă  în verificarea minuţioasă a  informaţiilor
înregistrate în conturile respective. În conturile respective (mărfuri expediate, transmise
la păstrare etc.) pot rămînea numai sumele confirmate de documentele justificative:
pentru bunurile  aflate în timpul transportării – dispoziţia de plată a furnizorului sau
alte documente care le substituie; pentru bunurile expediate – copiile facturilor
prezentate de  cumparători şi copiile dispoziţiilor de plată confirmate ulterior de
beneficiari.
21. Dacă bunurile inventariate, gestionate de o singură persoană, sînt depozitate în
locuri diferite sau gestiunea are mai multe căi de acces, atunci membrii comisiei sînt
obligaţi să sigileze toate aceste locuri şi căile de acces, cu excepţia locului în care a
început inventarierea, care se sigilează  numai  în cazul cînd rezultatele inventarierii nu
s-au constatat într-o singură zi.
La reluarea lucrărilor se verifică dacă sigiliul este intact, în caz contrar,  acest  fapt  se
consemnează prin Procesul-verbal de sigilare (Anexa 3), care se semnează de către
comisia de inventariere şi de gestionar, luîndu-se măsurile corespunzătoare.
În caz de întrerupere a inventarierii (la prînz, pe timp de noapte, din alte motive),
documentele întocmite de comisia de inventariere rămîn în cadrul gestiunii
inventariate, în fişiere, casete, dulapuri etc. încuiate şi sigilate. Sigiliile se păstrează,  pe
toată  durata  inventarierii,  de către responsabilul (şeful) comisiei de inventariere.
22. Bunurile, care aparţin altor intreprinderi (luate în chirie, în bază de leasing,  în
custodie, cu vînzare în consignaţie, spre prelucrare etc.), se inventariază  concomitent cu
bunurile proprii. Pentru aceste bunuri se întocmesc liste de inventariere separate, care
conţin informaţii cu privire la  numărul şi data actului  de custodie şi documentului de
livrare (factură), cantitatea, valoarea şi alte  informaţii  utile. Aceste liste se trimit
persoanei fizice sau juridice, căreia îi aparţin bunurile. Proprietarul bunurilor urmează
să comunice exactitatea datelor. Neconfirmarea presupune recunoaşterea exactităţii
datelor înscrise în listele de inventariere,  iar în caz de nepotriviri, întreprinderea
deţinătoare clarifică diferenţele şi comunică  constatările  persoanei  fizice  sau  juridice, 
căreia îi aparţin bunurile.

Bunurile materiale, care sînt la păstrare în depozitele altor întreprinderi, se trec în

listele de inventariere separat în baza documentelor ce confirmă predarea acestor
bunuri la păstrare. În acestea se indică denumirea, cantitatea, calitatea, valoarea efectivă

52
(conform datelor evidenţei), data transmiterii încărcăturii la păstrare,  locul  păstrării,
numărul şi data documentelor.

La primirea de la întreprinderi,  unde se află bunurile la păstrare, a copiilor listelor de

inventariere,  comisia compară  existenţa  efectivă  a bunurilor  (conform  datelor din
copiile listelor de inventariere) cu cantitatea stabilită în listele de inventariere.

23. În  listele  de  inventariere  a  bunurilor,  care  se  află  spre prelucrare  în alte
întreprinderi, se indică denumirea întreprinderii prelucrătoare, denumirea bunurilor, 
cantitatea, valoarea efectivă conform datelor evidenţei, data transmiterii bunurilor la
prelucrare,  numărul şi data documentelor de însoţire.
24. Paralel cu inventarierea bunurilor, contabilitatea întreprinderii urmează  să verifice
înregistrările  în  toate  conturile  respective  în comparaţie cu conturile corespondente.
De exemplu, la mijloacele fixe (în conformitate cu conturile  respective  ale investiţiilor
capitale) este necesar de stabilit, dacă toate obiectele sînt puse în exploatare şi
înregistrate în evidenţă; la stocurile de mărfuri şi materiale – dacă acestea sînt primite şi
trecute în evidenţă; la producţia în curs de execuţie – dacă toate cheltuielile sînt
înregistrate la producţia lansată etc.

25. Imediat după inventariere, pîna la deschiderea gestiunii (depozitului, magazinului

etc.), se procedează la un control de verificare prin sondaj (pentru  confirmarea
exactităţii)  a  bunurilor  de către comisia de control de inventariere în prezenţa comisiei
de inventariere şi gestionarul gestiunii respective, în locul unde s-a efectuat
inventarierea. În primul rînd se verifică cele mai valoroase şi solicitate bunuri, înscrise
în liste.

Datele controlului de verificare se înregistrează în Procesul-verbal de verificare a

inventarierii bunurilor (Anexa 15).

La depistarea discordanţelor dintre datele din lista de inventariere şi datele controlului

de verificare, la hotarîrea comisiei centrale sau a conducătorului întreprinderii,
inventarierea se repetă pentru confirmare sau,  dacă este cazul, se numeşte o nouă 
comisie  pentru  inventarierea repetată a bunurilor.

    

53
 Comisia de inventariere

30. Pentru efectuarea nemijlocită a inventarierii patrimoniului se formează o comisie de

inventariere constituită din: şeful comisiei şi membrii comisiei.
La întreprinderile mijlocii şi mari comisia este formată din cel puţin cinci persoane
cu pregătire tehnică şi economică corespunzătoare, care să asigure   efectuarea oportună
şi calitativă a inventarierii patrimoniului, inclusiv evaluarea  elementelor  patrimoniale, 
iar la întreprinderile mici – din cel puţin trei persoane. Din componenţa comisiei de
inventariere nu pot face parte gestionarii depozitelor supuse inventarierii şi nici
contabilii care ţin evidenţa gestiunii respective, cu excepţia întreprinderilor mici. La
întreprinderile mici, persoanele fizice sau juridice, al caror număr de salariaţi este de
pînă la două persoane, iar bunurile materiale supuse inventarierii nu depăşesc plafonul
stabilit de administratorii întreprinderii, inventarierea poate fi efectuată de o singură
persoană.
Inventarierea patrimoniului poate fi efectuată atît prin intermediul salariaţilor proprii,
cît şi pe bază de contracte de prestări servicii încheiate cu persoane fizice sau juridice.
31. Activitatea comisiilor de inventariere este coordonată, după caz, de către o comisie
centrală în următoarea componenţă:

- conducătorul  întreprinderii  sau adjunctul  lui  (preşedintele comisiei);

- contabilul-şef,  iar la întreprinderile, unde  evidenţa  se ţine de o firmă de audit –
reprezentantul firmei de audit;

- şefii subdiviziunilor (serviciilor) structurale;

- specialişti competenţi.

32. Comisia centrală şi comisiile de inventariere sînt numite printr-o Decizie (ordin) de

inventariere (Anexa 2) emisă de conducatorul întreprinderii.
Comisia centrală:

- organizează efectuarea inventarierii şi instruieşte membrii comisiei în vederea bunei

organizări a inventarierii;
- exercită controale de verificare a corectitudinii efectuării inventarierii,  precum şi a
inventarierii prin sondaj a bunurilor în locurile de păstrare şi prelucrare în perioada
dintre două inventarieri;
- în cazuri de necesitate (în caz de stabilire a discordanţelor între datele din lista de
inventariere şi datele controlului de verificare etc.) şi la decizia  comisiei   centrale sau
conducătorului întreprinderii inventarierile se vor repeta integral pentru confirmare;

54
- examinează explicaţiile primite în scris de la persoanele, la care s-au  constatat lipsuri
şi/sau plusuri, bunuri deteriorate, precum şi alte fraude şi prezintă propuneri privind
modul de reglementare a lipsurilor depistate şi prejudiciilor cauzate în urma deteriorării
bunurilor.

33. Comisiile de inventariere:

- efectuează inventarierea bunurilor în locurile de depozitare şi producere;

- participă în comun cu contabilitatea întreprinderii la determinarea rezultatelor 
inventarierii  şi elaborează  propuneri privind compensarea lipsurilor şi plusurilor la
inventariere, precum şi întocmirea documentelor respective pentru  trecerea la pierderi
a lipsurilor în limita normelor de perisabilitate naturală;

- prezintă propuneri privind păstrarea bunurilor, precum şi comercializarea bunurilor

neutilizate;

- poartă răspundere pentru:

 oportunitatea şi respectarea modului de efectuare a inventarierii, în conformitate cu

decizia conducătorului întreprinderii;
 plenitudinea şi exactitatea introducerii în liste a datelor efective aferente  stocurilor de
mărfuri şi materiale, mijloacelor  băneşti, datoriilor şi creanţelor etc.;
 corectitudinea indicării în liste a  caracteristicilor  distincte ale bunurilor (tip,  calitate,
marcă, mărime, numărul curent în listă, articol, număr de inventar etc.), conform cărora
se determină valoarea lor;
 corectitudinea şi oportunitatea perfectării documentelor inventarierii potrivit modului
stabilit.

34. Membrii comisiei de inventariere sînt traşi la răspundere, conform legislaţiei, pentru
introducerea premeditată a datelor incorecte privind soldurile efective  ale  bunurilor, 
datoriilor şi creanţelor, în scopul ascunderii lipsurilor şi delapidărilor sau a plusurilor de
bunuri materiale şi valori.

35. Înainte de a începe inventarierea, membrilor comisiei de inventariere  li se

înmînează contra semnătură Decizia (ordin) de inventariere (Anexa 2),  iar
preşedintelui comisiei – sigiliul de control. În decizie se indică componenţa comisiei, 
modul de efectuare a inventarierii, subdiviziunile (depozit, secţii, gestiuni) supuse
inventarierii, data începerii şi terminării operaţiunilor de inventariere.

Deciziile în cauză se înregistrează în contabilitate în Registrul de control pentru

executarea deciziilor de inventariere (Anexa 14).
36. Se interzice efectuarea inventarierii în cazul componenţei incomplete a comisiei de
inventariere.

55
Membrii comisiei de inventariere pot fi înlocuiţi numai în cazuri justificate şi numai în
baza deciziei emise de conducătorul întreprinderii.

37. În cazul în care gestionarul lipseşte, comisia de inventariere aplică  sigiliul la

obiectele (depozitele) supuse inventarierii şi comunică despre aceasta conducătorului
întreprinderii, care este obligat să-l înştiinţeze imediat în scris pe gestionar despre
hotărîrea efectuarii inventarierii, indicînd locul,  ziua şi ora începerii inventarierii.
Dacă gestionarul sau reprezentantul său legal nu se prezintă la locul, data  şi ora fixată,
inventarierea se efectuează de către comisia de inventariere în prezenţa altei (altor)
persoane, care să-l (să-i) reprezinte pe gestionar, numită (numite) printr-o decizie scrisă
a conducătorului.

38. În cazul gestiunii colective, inventarierea se efectuează cu participarea obligatorie a

gestionarului-şef  sau a  adjunctului  şi membrilor gestiunii.
39. Comisia de inventariere este obligată:

a) să solicite obligatoriu înainte de  începerea operaţiunilor de inventariere de la

gestionarul (gestionarii), responsabil (i) de gestiunea bunurilor şi valorilor   Declaraţia 
de  inventar (anexa 4) din care rezultă următoarea informaţie:

- gestionează acesta (aceştea) sau nu  de bunuri şi în alte locuri de depozitare;

- în afara bunurilor materiale ale întreprinderii respective are (au) sau nu în  gestiune şi
alte bunuri, aparţinînd terţilor, primite cu (sau fară) documente;

- are (au) plusuri sau lipsuri de bunuri în gestiune, despre a căror cantitate sau valoare
are (au) cunostinţă;

- are (au) bunuri nerecepţionate sau care trebuie expediate (livrate), pentru care s-au
întocmit documentele respective;

- a (au) primit sau a (au) eliberat bunuri fară documente primare;

- deţine (deţin) numerar sau alte hîrtii de valoare rezultate din vînzarea bunurilor aflate
în gestiunea sa (lor);
- are (au) documente de primire-predare care nu au fost operate în evidenţa gestiunii
sau nu au fost predate în contabilitate, etc.
Gestionarul (gestionarii) indică în declaraţia scrisă felul, numărul şi data ultimului
document de intrare şi de ieşire a bunurilor în/din gestiune.

56
Declaraţia se datează şi se semnează de către gestionarul (gestionarii) răspunzător (i) de
gestiunea bunurilor şi comisia de inventariere care atestă că a fost dată în prezenţa sa
(lor);

b) să  identifice toate locurile (încaperile), în care există bunuri materiale ce urmează a fi
inventariate;

c) să asigure închiderea şi sigilarea intrărilor de acces ale tuturor încăperilor,  în

prezenţa gestionarului,  în cazurile cînd se întrerup operaţiunile de inventariere şi se
părăseşte gestiunea;

d) să bareze şi să semneze la ultima operaţiune fişele de magazie, indicînd data, la care

s-au inventariat bunurile materiale; să vizeze documentele privind  intrările sau ieşirile
de bunuri materiale existente în gestiune, dar  neînregistrate;  să efectueze înregistrarea
acestora în fişele de magazie şi predarea  lor în contabilitate în baza Registrului de
primire-predare a documentelor, astfel  încît situaţia scriptică a gestiunii să reflecte
realitatea. La întreprinderile de desfacere cu amănuntul care utilizează metoda global-
valorică gestionarul asigură înainte de începerea inventarierii întocmirea raportului în
care se înscrie valoarea tuturor documentelor de intrare şi de ieşire a mărfurilor,
numerarul depus la  casierie, întocmite pînă la momentul începerii inventarierii, 
precum şi predarea acestui raport în contabilitate;
e) să verifice numerarul deţinut de gestionar şi să stabilească suma încasărilor din ziua
curentă,  solicitînd  întocmirea dării de seamă (monetarului – la gestiunile de vînzare cu
amănuntul) şi depunerea numerarului la casieria întreprinderii; să ridice benzile de
control de la aparatele de casă şi ştampila întreprinderii (gestiunii, secţiei, depozitului),
dacă este cazul, şi să le păstreze în siguranţă pînă la stabilirea rezultatelor inventarierii.
40. Comisia de inventariere întocmeşte un proces-verbal în care se reflectă  rezultatele
inventarierii, precum şi rezultatele controlului stării depozitelor şi asigurării integrităţii
bunurilor materiale.
Dupa inventariere toate materialele (listele de inventariere, situaţiile de calcul  etc.) şi
procesul-verbal se transmit pentru examinare la comisia centrală, dacă este cazul, sau la
conducătorul întreprinderii pentru informaţii şi luarea deciziilor.

Inventarierea activelor materiale pe termen lung

41. Pîna a începe inventarierea este necesar de controlat:

 existenţa şi starea paşapoartelor tehnice  sau  a  altei  documentaţii tehnice;

57
  existenţa documentelor aferente mijloacelor fixe date sau luate în arendă de către
întreprindere şi a celor date sau luate la păstrare şi în folosinţă temporară. În cazul lipsei
documentelor este necesar de asigurat primirea sau perfectarea lor.

În caz de stabilire a discordanţelor sau inexactităţilor în  registrele de  evidenţă 

contabilă sau în documentaţia tehnică, ele urmează să fie corectate cu datele
corespunzătoare.

42. La inventarierea mijloacelor  fixe,  comisia  de  inventariere efectuează în mod

obligatoriu controlul efectiv al mijloacelor şi înscrie în listele de  inventariere 
denumirea completă,  destinaţia,  numărul de inventar, numărul de fabricare (numărul
indicat în paşaportul  tehnic)  şi unele caracteristici tehnice sau de exploatare.
43. În cazul depistării mijloacelor neînregistrate în evidenţă sau indicării  incorecte a
datelor ce le caracterizează, comisia trebuie să le includă în listele de  inventariere, 
inclusiv  cu  datele  corectate  şi caracteristicile  tehnice  ale  acestora.  De exemplu:
-          pentru clădiri – se indică destinaţia lor, materialele de bază din care sînt 
construite, volumul (măsurarea din exterior şi interior), suprafaţa (suprafaţa utilă 
totală), numărul etajelor (fără subsoluri), anul construcţiei etc.;
-          pentru canale – lungimea, adîncimea şi lăţimea  (pe  fund şi suprafaţă);
-          pentru poduri – locul  amplasării, tipul materialelor şi dimensiunile de bază;
-          pentru drumuri – tipul  drumului (şosea etc.),  lungimea, lăţimea, grosimea şi  
materialele  de acoperire;
-          pentru utilaje – tipul, modelul, destinaţia, numărul de fabricare, numărul de
inventar etc.

Activele neînregistrate în evidenţă, care  au  fost  depistate  la inventariere,  sînt iniţial
evaluate conform cerinţelor S.N.C. 16 "Contabilitatea activelor materiale pe termen
lung".
44. Mijlocul fix supus restabilirii, reconstruirii, extinderii sau reutilării, în urma cărora
s-a modificat destinaţia lui de bază, se introduce în listă cu denumirea care corespunde
destinaţiei noi.

45. Dacă comisia a constatat că lucrările efectuate au un caracter capital (ridicarea

etajelor, construcţia noilor încăperi etc.), demolarea parţială a construcţiilor şi
instalaţiilor (demolarea unor elemente de construcţie) care  nu  au  fost reflectate în
evidenţa contabilă, ea urmează, potrivit documentelor respective,  să determine suma
majorării sau reducerii valorii de intrare a obiectului şi să indice în lista de inventariere
modificările efectuate.

58
Totodată, comisia trebuie să stabilească  persoanele vinovate şi motivele  nereflectării 
modificărilor  constructive  ale  unor  sau  altor obiecte în registrele de evidenţă.

46. Maşinile, utilajele şi instalaţiile de forţă se trec în listele de   inventariere  individual, 
indicîndu-se  numărul  de  inventar,  uzina producătoare,  numărul paşaportului tehnic, 
anul  producerii,  destinaţia, capacitatea etc.

47. Mijloacele fixe care în perioada inventarierii se află în afara întreprinderii (navele
marine şi fluviale, materialul rulant feroviar, avioanele, maşinile auto, utilajele
energetice, instalaţiile de lucru, aparatele şi instalaţiile de măsurare,  control şi reglare,
mijloacele de transport date pentru reparaţii în afara  întreprinderii), se  efectuiează
inventarierea  înainte de ieşirea lor din întreprindere.

48. Mijloacele fixe neutilizabile pentru  exploatare  şi  care  nu  se supun  restabilirii se
includ  într-o  listă de inventariere separată cu indicarea momentului scoaterii din
exploatare şi motivelor care au cauzat neutilizabilitatea lor (deteriorarea, uzura
completă etc.).

49. Terenurile se inventariază pe baza documentelor care atestă proprietatea acestora şi

a schiţelor de amplasare.

Clădirile se inventariază  prin  identificarea  lor  cu  titlurile  de proprietate, dosarul

acestora, inspectarea şi compararea constatărilor cu datele prevazute în documentele
respective.
Construcţiile şi echipamentele speciale, cum sînt reţelele de energie electrică,  termică,
gaze, apă şi canalizaţie, telecomunicaţii, căi ferate etc., se inventariază potrivit regulilor
prezentului Regulament şi a Regulamentului de uz intern, coordonat şi aprobat în
modul stabilit de legislaţie, reieşind din specificul acestei ramuri a economiei.

50. Concomitent cu inventarierea mijloacelor proprii se verifică mijloacele fixe arendate

sau aflate la păstrare. Listele de inventariere cu mijloacele arendate  şi aflate la păstrare
se întocmesc separat pe fiecare arendator şi întreprindere care le-a transmis la păstrare.
În acestea, în afară de datele stabilite, se indică de asemenea denumirea arendatorului
sau şi termenul arendei sau păstrării.
     Un exemplar al listei  de  inventariere  a  mijloacelor  arendate  sau aflate la păstrare
se expediază arendatorului pentru confirmare.

59
 Inventarierea activelor nemateriale

51. Comisia de inventariere va verifica:

- existenţa documentelor care certifică dreptul întreprinderii  de a utiliza activele

nemateriale;

- corectitudinea şi reflectarea oportună în bilanţ a valorii activelor nemateriale care se

referă la obiectele proprietăţii industriale (OPI) şi aparţin întreprinderii în baza
dreptului de proprietate.
În cazul în  care  se depistează un activ nematerial necontabilizat, comisia are dreptul să
aleagă metoda de evaluare iniţială conform cerinţelor S.N.C. 13  "Contabilitatea activelor
nemateriale" şi să stabilească durata potenţială normativă de funcţionare utilă  în
conformitate  cu  parametrii tehnico-economici ai acestui activ.

52. Constatarea faptului de utilizare a activului nematerial se efectuează în temeiul

următoarei liste de documente care  se  concretizează separat pentru fiecare caz de
estimare a valorii activului nematerial:
- originalul sau copia  autentificată de notar a brevetului, certificatului de înregistrare;

 copia descrierii activului nematerial;

 actul privind utilizarea activului nematerial;

- folosirea mărcii de produse şi  servicii;  utilizarea  denumirii de origine a produsului

pentru desemnarea produsului; utilizarea soiurilor de plante create ca rezultat  al 
selecţiei;  utilizarea  raselor  de  animale create  ca rezultat al selecţiei şi sub influenţa
schimbării condiţiilor de hrană, întreţinere şi exploatare;

- documentul care confirmă suma mijloacelor bănesti achitate sau valoarea  depistată a
altei forme de compensare,  utilizate la achiziţionarea sau crearea activelor nemateriale;

 contractul de cesiune (transmitere) către întreprindere a dreptului asupra  titlului de

protecţie înregistrat  la  Agenţia pentru Protecţia Proprietăţii Industriale;
 contractul de licenţă pentru  dreptul  de  folosire a obiectelor proprietăţii   industriale
înregistrat la Agenţia pentru Protecţia Proprietăţii Industriale, etc.

Inventarierea stocurilor de mărfuri şi materiale

53. Inventarierea stocurilor de mărfuri şi materiale se efectuează conform aranjării

lor în încăperea dată. Se interzice în timpul inventarierii trecerea haotică de la un fel de
mărfuri şi materiale la altele.

60
 În cazul păstrării stocurilor de mărfuri şi materiale în diferite încăperi izolate de unul
şi acelaşi gestionar, inventarierea se efectuează în mod succesiv, după locul de
depozitare. După efectuarea inventarierii unei încăperi, intrarea în ea se sigilează şi
comisia trece  în următoarea.

54. Stocurile de mărfuri şi materiale se înregistrează în listele de inventariere pe

fiecare denumire separat, cu indicarea codului sau numărului de inventar, calităţii şi
cantităţii.

55.  Membrii comisiei în prezenţa şefului de depozit (magazie) şi altor gestionari

controlează existenţa efectivă a mărfurilor şi materialelor prin metoda numărării
obligatorii, cîntăririi sau măsurării. Se interzice categoric  de a introduce date despre
stocurile de mărfuri şi materiale din spusele gestionarilor  sau  conform  datelor 
evidenţei,  fără  verificarea existenţei efective a acestora.

56. Mărfurile şi materialele, intrate în gestiune în timpul efectuării inventarierii, se

primesc de gestionari în prezenţa membrilor comisiei de inventariere. Aceste stocuri de
mărfuri şi materiale se trec într-o listă de inventariere separată.  În listă se indică data
primirii acestora, de la cine au fost  primite, data şi  numărul  documentului de intrare,
denumirea, cantitatea, preţul şi valoarea.  Totodată, pe documentul de intrare, după
semnătura preşedintelui comisiei de inventariere, se face menţiunea "Primite în timpul
inventarierii".
57. La depozitele mari, în cazul efectuării inventarierii pe parcursul unui  timp
îndelungat, în cazuri excepţionale şi numai cu permisiunea în scris a conducătorului şi a
contabilului-şef  al  întreprinderii,  pot fi eliberate bunuri de către gestionari numai în
prezenţa membrilor comisiei de inventariere.  Aceste bunuri se trec intr-o listă de
inventariere separată cu menţiunea "Eliberate în timpul inventarierii". În documentele
de ieşire se face aceeaşi menţiune contrasemnată de preşedintele comisiei de
inventariere.
58. Stocurile de mărfuri şi materiale care aparţin altor întreprinderi (în  custodie, la
vînzarea în consignaţie, spre prelucrare etc.) se inventariază concomitent cu stocurile de
mărfuri şi materiale proprii. Pentru acestea se întocmesc liste de inventariere separate,
care conţin informaţii cu privire la numărul şi  data  actului de custodie, a contractului
de consignaţie şi documentului de livrare (facturii), cantitatea, valoarea şi alte informaţii
utile.
59. În  cazul  neînregistrării stocurilor de mărfuri şi materiale intrate se  solicită
explicaţii în scris de la persoanele care le-au primit, în caz contrar, cazul se transmite
organelor de anchetă.

61
60. Stocurile efective de mărfuri şi materiale eterogene se inventariază prin numărare,
cîntărire sau cubare.
Bunurile aflate în ambalaje intacte se desfac selectiv. În cazul cînd desigilarea lor
conduce la scăderea calităţii sau la deteriorarea lor, atunci acestea nu se desfac.
Lichidele, a căror cantitate efectivă nu poate fi determinată prin transvazare sau
măsurare, cantitatea vaselor se stabileşte în funcţie de volum, densitate, compoziţie etc.
şi se verifică prin scoatere de probe din vase; prin măsurare sau probe de laborator
atunci cînd  se constată densitatea, compoziţia şi alte caracteristici ale lichidelor.

Materialele de volum (ciment, oţel, beton, produse de carieră şi balastieră,  materiale şi

produse agricole etc.), a căror inventariere prin cîntărire  şi  măsurare  necesită
cheltuieli considerabile sau conduce la degradarea bunurilor, pot fi inventariate pe baza
de calcule  tehnice  sau matematice (Anexa 1).

În listele de inventariere a materialelor menţionate mai sus se indică modul de efectuare

a inventarierii, precum şi datele tehnice care au stat la baza calculelor.
Mai întîi se inventariază bunurile cu un grad mare de perisabilitate naturală.
61. Greutatea furajelor voluminoase (fînului în stoguri, paielor  în  clăi,  rădăcinoaselor
din grămezi sau din gropi în pămînt, silozului din turn etc.) se determină conform
calculelor de stabilire a greutăţii pe baza volumului în conformitate cu instrucţiunile de
ramură.

Pentru grîu  (graminee) şi concentratele de nutreţ se procedează la o verificare efectivă

atît a cantităţii,  cît şi a calităţii (tip, calitate, categorie). Nivelul   calităţii se stabileşte în
conformitate cu cerinţele standardelor de calitate.
62. Ambalajul se înregistrează în listă după tipuri, destinaţie specială şi starea calitativă
(nou, în uz, care necesită reparaţie etc.).

Pentru ambalajul  deteriorat comisia de inventariere întocmeşte un act cu indicarea

motivelor şi persoanelor responsabile de ambalaj.
63. Cantitatea de materiale şi mărfuri păstrate în ambalajele sigilate ale furnizorului,
poate fi stabilită ca excepţie, în baza documentelor sau prin verificarea selectivă a unei
părţi din aceste  bunuri.  Greutatea  sau volumul  materialelor în  baloturi  se  admite  să 
se  determine  în baza măsurărilor şi calculelor tehnice.
Situaţiile de măsură şi calcul se anexează la listele de inventariere. La   inventarierea 
unor  cantităţi  mari  de  mărfuri  şi  materiale  prin cîntărire,  situaţia de calculare  se 
completează  de  către  un  membru  al comisiei  de  inventariere  şi gestionar.  La
sfîrşitul zilei de lucru (sau dupa terminarea cîntăririi) datele acestor situaţii se verifică
şi  totalul se introduce în lista de inventariere.

62
64. Obiectele de mică valoare şi scurtă durată, care se află în exploatare,  se inventariază
la locul aflării lor şi se trec în liste separate, cu specificarea persoanelor responsabile de
păstrarea acestora.
Inventarierea se efectuează prin metoda examinării fiecărui obiect.
       Pentru obiectele de mică valoare şi scurtă durată deteriorate comisia de 
inventariere întocmeşte acte după modelele stabilite, cu indicarea perioadei de
exploatare,  cauzelor deteriorării, posibilităţilor utilizării acestor obiecte în scopuri
gospodăreşti.

Inventarierea activelor în curs de execuţie

 Producţia în curs de execuţie

65. Inventarierea  producţiei  în  curs  de  execuţie  are  ca scop să constate:

 stocul efectiv de produse  care  nu  au  trecut  prin  toate  fazele (stadiile) prelucrării
impuse de procesul tehnologic de producţie;
 stocul efectiv de produse care, deşi au fost terminate, nu au trecut toate probele de
recepţionare tehnică sau nu au fost completate cu toate piesele şi accesoriile necesare;
 volumul şi costul efectiv al lucrărilor şi serviciilor în curs de execuţie.

66. La întreprinderile industriale este necesar de determinat:

- existenţa efectivă a stocurilor de semifabricate (piese, agregate) şi a articolelor care se
află în proces de confecţionare şi asamblare;

- rebutul care nu a fost trecut în evidenţa;

- producţia în curs de execuţie conform comenzilor anulate,  precum şi a comenzilor,

executarea cărora este suspendată;

- costul efectiv al semifabricatelor (pieselor, agregatelor), care se află în producţie în

proces de confecţionare sau asamblare.
67. La întreprinderile de construcţii-montaj în listele de inventariere a producţiei în curs
de execuţie se includ:

- categoriile de lucrări şi elementele de construcţii, la care nu a fost executat întregul

volum de lucrări prevăzute în indicatoarele normelor de deviz;

- lucrările executate (terminate), dar nerecepţionate de beneficiar.

63
68. Materiile prime, materialele, prefabricatele, piesele de schimb, semifabricatele etc.,
aflate la locurile de muncă, nu se consideră producţie în curs de  execuţie.  Acestea  se 
inventariază  separat  şi  se  trec în conturile  de  stocuri,  diminuîndu-se cheltuielile
respective, iar după terminarea inventarierii se înregistrează  în  conturile  iniţiale  de
cheltuieli.
69. La întreprinderile  agricole în categoria producţiei (lucrărilor) în curs  de execuţie se
includ: arătura de toamnă, îngrăşămintele, semănăturile de toamnă,  semănăturile
multianuale, desţelinirea pămîntului, pregătirea serelor pentru roada anului viitor, alte
semănături de iarnă (în sere, pepeniere) etc.; în avicultură – consumurile aferente
incubării ouălor puse la incubare după 11 decembrie a anului de gestiune; în piscicultură
– costul peştilor de vară din iazurile de iernare care trec pe anul următor;  în apicultură
– costul mierii lăsate pe iarnă  în  stupi  în calitate de hrană pentru familiile de albine.

 Construcţii capitale în curs de execuţie

76. Comisia de inventariere trebuie să verifice:

a. dacă în componenţa construcţiei capitale în curs de execuţie nu figurează utilajele de

construcţie date în montaj, dar efectiv montajul acestora nu a fost  executat. Materialele
şi utilajele primite de la beneficiari pentru montaj şi neincluse în lucrările de construcţie
se inventariază separat;     
b. starea construcţiilor conservate şi a celor care o perioadă oarecare nu vor funcţiona. 
Pentru obiectele nominalizate este necesar a depista motivele şi temeiul conservării lor.

77. Liste de inventariere separate se întocmesc pentru obiectele finalizate  care din
diferite motive nu au fost date în exploatare. În actele respective este absolut necesar de
indicat motivele de reţinere a dării în exploatare a obiectelor în cauză.

78. Pentru construcţiile în curs de execuţie, precum şi lucrările de proiectare - cercetare

la construcţiile în curs de execuţie, supuse lichidării din bilanţ, se întocmesc acte, care
reflectă caracterul lucrărilor executate şi valoarea lor, indicîndu-se motivele sistării
construcţiei. În acest scop va fi utilizată documentaţia tehnică respectivă (planuri, 
devize, decontări şi devize financiare), actele privind punerea în funcţiune, etapele,
registrele de evidenţă a lucrărilor executate la obiectele de construcţie etc.

 Lucrări de reparaţii capitale în curs de execuţie

79. Inventarierea   reparaţiilor  capitale  în  curs  de  execuţie  se efectuează prin metoda
verificării lucrărilor executate.
Lucrarile de reparaţii capitale în curs de execuţie ale clădirilor, instalaţiilor,  maşinilor, 
utilajelor, mijloacelor de transport şi altor obiecte, în cazul în care are loc majorarea
64
valorii  acestora  sau  creşterea duratei de funcţionare,  se consemnează în liste de
inventariere separate, în care se indică denumirea obiectului supus reparaţiei,  gradul de
executare a reparaţiei,  costul de deviz şi cel efectiv al lucrărilor executate.

80. Obiectele date în exploatare total sau parţial, pentru care nu au fost  întocmite
formele de înregistrare ca mijloace fixe, se înscriu în liste de inventariere separate.

81. Obiectele la care lucrările de investiţii nu se mai execută,  se înscriu  în liste de

inventariere separate, indicîndu-se cauzele sistării sau încetării lucrărilor,  confirmarea
lucrărilor privind  sistarea şi  măsurile  propuse.

Inventarierea animalelor

82. Animalele tinere, animalele la îngrăşat, păsările, iepurii de casă,  animalele cu blană
preţioasă şi familiile de albine se inventariază nu mai rar de o dată pe trimestru.

Animalele productive şi de muncă, care prezintă cireada sau turma de bază, se

înregistrează în listele de inventariere în care se indică numărul animalului (marca,
danga), anul naşterii, rasa, greutatea vie a animalului (cu excepţia cailor,  catîrilor,
greutatea cărora nu se indică) şi valoarea de intrare sau reevaluată, după caz.

83. Rasa se indică în baza bonitării respective a animalelor.

84. Vitele mari cornute, animalele de muncă,  porcinele (femelele şi vierii),  ovinele
preţioase şi alte animale (de prăsilă) se înregistrează separat. Alte animale  din  cireadă 
de bază,  contabilizate în grup, se înregistrează, indicîndu-se  numărul  de capete şi
greutatea vie pentru fiecare grup în parte.

Animalele tinere din categoria vitelor mari cornute, cailor de rasă şi animalelor de lucru
se înregistrează individual, indicîndu-se numărul de inventariere, numele, genul, rasa
etc.
85. Animalele  la îngrăsat,  porcinele,  ovinele şi caprinele,  păsările tinere şi alte tipuri
de animale se înregistrează în grup, indicîndu-se numărul de capete şi greutatea vie
separat pentru fiecare grup.

86. Listele  de  inventariere  se întocmesc separat pe ferme, secţii, sectoare repartizate
pe grupe şi pe persoane responsabile.
Inventarierea mijloacelor băneşti şi a formularelor cu regim special

65
 87. La inventarierea mijloacelor băneşti se utilizează Procesul-verbal de
inventariere a numerarului (Anexa 9), iar a formularelor şi documentelor cu regim
special – Lista de inventariere a valorilor şi a formularelor cu regim special (Anexa 8).
88. La inventarierea  casieriei  se  verifică  numerarul  efectiv de mijloace băneşti şi alte
valori existente în casierie. Similar se verifică şi formularele cu regim special.

89. Mijloacele băneşti în lei şi în valută din casieria întreprinderii se inventariază

inopinat.

90. Mijloacele băneşti reale existente în casierie cuprind însemnele monetare, mărcile 
poştale, timbrele fiscale etc.
Mărcile poştale şi timbrele fiscale se înscriu în listele de inventariere la  valoarea
nominală,  cu excepţia mărcilor cu valoare filatelică.
91. Controlul efectiv al documentelor băneşti (bilete de tratament şi odihnă, mărci
poştale şi timbre fiscale)  presupune determinarea valorii, autenticităţii  fiecărui 
document  în  parte şi corectitudinii perfectării lui. Controlul se efectuează pe tipuri de
documente, indicindu-se în listă denumirea, numărul, seria şi suma totală a acestora.

92. Formularele cu regim special se înscriu în listele de inventariere după coduri,  serii,
numere pentru a stabili cu uşurinţă integritatea acestora, conform actelor normative.
93. Hîrtiile  de valoare (acţiunile, obligaţiunile etc.) se înregistrează în listele de
inventariere, indicîndu-se denumirea, numărul, codul, seria, tipul, cantitatea şi valoarea
acestora. În mod obligatoriu se înscrie primul şi ultimul număr al pachetului respectiv.

94. Inventarierea mijloacelor băneşti se efectuează prin metoda verificării sumelor

existente în contul respectiv:

a) încasările – cu datele din extrasul de cont al instituţiei financiare, oficiului  poştal, 

copiile documentelor  de  însoţire a încasărilor în casierie ş. a.;

b) sumele  transferate  de  părţile  legate – cu datele obţinute din avizele lor (avizo),
indicîndu-se data, numărul dispoziţiei de plată, suma şi denumirea  instituţiei 
financiare sau oficiului poştal,  care a primit transferul.
     95. Inventarierea mijloacelor băneşti, care se află în conturile de decontare,  valutar şi
curent, în acreditive speciale şi alte conturi, se efectuează prin confruntarea soldurilor
din  extrasele  de  cont  emise  de instituţiile financiare cu cele din contabilitate.

66
 Inventarierea creanţelor şi datoriilor

96. Inventarierea decontărilor cu fondatorii, instituţiile financiare, bugetul, 

cumpărătorii,  furnizorii,  parţile legate,  salariaţii  proprii, deponenţii şi alţi  debitori şi
creditori constă în depistarea, conform documentelor respective, a soldurilor şi
controlului riguros al justificării sumelor existente în aceste conturi. Comisia stabileşte
termenul înregistrării creanţelor şi datoriilor, realitatea existenţei acestora şi persoanele
vinovate de trecerea termenului de prescripţie în cazul existenţei ei.

97. Tuturor debitorilor, cu care decontările nu se efectuează prin sistemul "incaso",

întreprinderile creditoare le expediază extrase din conturile analitice privind datoriile
acestora. Extrasele de cont (Anexa 11) confirmate  se prezintă  comisiei  de  inventariere 
pentru  confirmarea existenţei datoriilor.
98. Întreprinderile debitoare sînt obligate să confirme în decurs de 5 zile din ziua
primirii extraselor  soldul  creanţelor  şi/sau  să  comunice obiecţiile lor.

99. Sumele reflectate în conturile de datorii şi creanţe cu cumparătorii,  părţile legate şi

furnizorii, cu alţi debitori şi creditori trebuie să fie confirmate.

În cazul cînd pînă la sfîrşitul perioadei de gestiune nu s-a reuşit a se lichida toate
contradicţiile sau divergenţele neclarificate, decontările cu debitorii şi creditorii se
reflectă asupra fiecărui post din bilanţ ce reiese din înregistrările contabile.

Partea interesată poate apela la organele competente, prezentînd materialele 

justificative  privind  divergenţele în vederea soluţionării acestora.
100. În cadrul decontărilor cu salariaţii proprii se verifică suma salariilor necerute,
precum şi sumele şi motivele apariţiei plăţii în plus efectuată salariaţilor.

101. La inventarierea avansurilor se verifică rapoartele titularilor privind eliberarea

avansurilor, ţinînd cont de utilizarea lor cu destinaţie specială, precum şi sumele
avansurilor eliberate  fiecărui  titular, data eliberării şi destinaţia utilizării.

102. Comisia de inventariere stabileşte prin metoda verificării documentare:

a) veridicitatea decontărilor cu instituţiile financiare, parţile legate care  întocmesc  de 
sine stătător  bilanţul contabil şi cu organele ierarhic superioare;

b) corectitudinea şi justeţea sumei datoriilor privind  lipsurile şi delapidările existente în

bilanţ, măsurile întreprinse pentru reducerea acestor datorii;

67
c) corectitudinea şi justeţea sumelor datoriilor şi creanţelor, precum şi măsurile  luate 
pentru  perceperea  forţată  a creanţelor, neîncasate prin intermediul instituţiei
financiare.

Pentru creanţele la care a expirat termenul de prescripţie, se întocmeşte o  notă  în  care 
se  indică  persoanele vinovate de omiterea acestor termene.

103. Pentru tipurile indicate de creanţe şi/sau datorii, în Lista de inventariere a

creanţelor şi datoriilor (Anexa 10) se anexează o notă informativă,  în care se indică
denumirea şi adresa debitorilor şi creditorilor, suma creanţelor şi/sau datoriilor,
motivele, momentul apariţiei şi în temeiul căror documente au apărut aceste creanţe
şi/sau datorii.

104. Rezultatele inventarierii creanţelor şi datoriilor se înscriu în Lista de inventariere a

creanţelor şi datoriilor  în baza datelor din extrasul de cont confirmate de debitori sau
creditori,  iar în caz de neconfirmare – în baza documentelor justificative.

Determinarea rezultatelor inventarierii

Compararea datelor inventarierii cu cele din contabilitate

105. Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor constatate
efectiv şi înscrise în listele de inventariere cu cele din evidenţa analitică (fişele de
magazie) şi contabilitate.

106. Pentru determinarea rezultatelor inventarierii se procedează la:

 controlul exactităţii stocurilor din fişele de magazie şi soldurilor din  contabilitate 

pentru  bunurile  inventariate. Erorile descoperite se corectează operativ;
 confruntarea cantităţilor  consemnate în listele de inventariere cu evidenţa analitică
pentru fiecare poziţie în parte;
 preluarea poziţiilor cu diferenţe în Balanţa de verificare a rezultatelor
inventarierii (Anexa 7);
 obţinerea de către comisia de inventariere a explicaţiilor scrise (nota  explicativă)  de la 
persoanele  care  poartă  răspundere  pentru plusurile,  lipsurile şi deprecierile
constatate, precum şi pentru pagubele cauzate de expirarea termenelor de prescripţie a
creanţelor  sau  din  alte cauze;
 stabilirea, pe baza explicaţiilor primite şi documentelor cercetate, a caracterului
lipsurilor, pierderilor,  pagubelor şi deprecierilor constatate, precum şi a plusurilor;
 elaborarea propunerilor  privind  modul de regularizare a diferenţelor dintre datele
contabilităţii şi cele efective constatate în urma efectuării inventarierii;
 înregistrarea în contabilitate a plusurilor şi lipsurilor în vederea punerii în  acord  a
evidenţei  contabile  cu  activele  şi  pasivele inventariate.

68
 Compensarea lipsurilor cu plusurile constatate

107. Diferenţele depistate la inventariere se reglementează în felul următor:

a) plusurile de bunuri şi  diferenţele valorice în urma compensării lipsurilor cu plusuri

se înregistrează la majorarea veniturilor;

b) lipsurile de bunuri se trec la cheltuielile perioadei;

c) lipsurile de bunuri care depăşesc normele perisabilităţii naturale, precum şi
prejudiciile legate de deteriorarea lor, se încasează de la persoanele vinovate, în
mărimea stabilită de legislaţia în vigoare;

d) în  cazul  cînd  nu sînt stabilite persoanele vinovate,  pierderile legate de deteriorarea
bunurilor sau lipsurile care depăşesc normele perisabilităţii naturale se trec la
cheltuielile perioadei.

108. În cazurile în care lipsurile din gestiune nu sînt recunoscute infracţiuni, la

stabilirea valorii debitului se ia în consideraţie posibilitatea compensării   lipsurilor cu
eventualele plusuri constatate, dacă sînt îndeplinite următoarele condiţii:

- existenţa  riscului de confuzie între sorturile  aceluiaşi  bun material, din  cauza
asemănării în ceea ce priveşte aspectul exterior: culoarea,  desenul,  modelul, 
dimensiunile,  ambalajul sau alte elemente. Listele cu sorturile de produse,  mărfuri, 
ambalaje şi alte bunuri care întrunesc condiţiile de compensare datorită riscului de
confuzie se aprobă anual la propunerea comisiei de către administratori şi se
înregistrează în politica de contabilitate a întreprinderii;

- diferenţele constatate în plus sau lipsă trebuie să se refere la aceeaşi perioadă de

gestiune, aceeaşi gestiune şi acelaşi gestionar;

- lipsurile constatate cu ocazia inventarierii nu trebuie să provină ca sustragere sau

degradare a bunurilor respective din vina persoanelor responsabile de gestionarea lor.

109. Pentru efectuarea compensărilor persoanele responsabile prezintă explicaţii

detaliate.

Comisia de inventariere prezintă propuneri privind  posibilitatea efectuării   

compensării. Hotărîrea definitivă o decide conducătorul întreprinderii care, după 
studierea  minuţioasă  a  tuturor  materialelor prezentate, ia decizia respectivă.

69
110. Compensarea resortului se face pentru cantităţi egale între plusurile şi lipsurile
constatate la sorturile supuse compensării.
În cazul cînd cantităţile sorturilor supuse compensării, la care s-au  constatat plusuri,
sînt mai mari decît cantităţile sortimentelor admise la compensare la care s-au 
constatat  lipsuri,  se  va  proceda  la stabilirea  egalităţii  cantitative prin excluderea din
calcul a diferenţei în plus.  Această excludere se face începînd cu sorturile care au cele
mai scăzute preţuri unitare, în ordine crescîndă;
În cazul cînd cantităţile sorturilor supuse compensării, la care s-au constatat lipsuri, 
sînt mai mari decît cantităţile sorturilor admise la compensare, la care s-au constatat
plusuri, se va proceda la stabilirea egalităţii cantitative prin excluderea din  calcul a
cantităţii care depăşeşte  totalul cantitativ al plusurilor,  începînd cu sorturile care au
cele mai scăzute preţuri unitare, în ordine crescîndă.

Stabilirea lipsurilor recuperabile

111. Diferenţa-lipsă stabilită în urma compensării recortului şi aplicării tuturor normelor
de perisabilitate naturală, care cauzează prejudicii întreprinderii, se recuperează de la
persoanele vinovate în mărimea stabilită de legislaţia în vigoare.

112. Dacă după terminarea inventarierii nu sînt stabilite persoanele vinovate de bunurile
resortate, diferenţele de valoare se trec la cheltuielile perioadei peste normele de
perisabilitate  naturală  şi se casează în  modul prevăzut în articolul 108 al
prezentului Regulament.
În cazul  bunurilor constatate lipsă ce urmează a fi recuperate, dar care nu pot fi
cumpărate de pe piaţă, valoarea de recuperare se determină de o comisie formată din
specialişti în domeniul respectiv.
Bunurile lipsă pot fi recuperate de la persoanele vinovate şi sub formă de  alte bunuri 
similare  (la aceeaşi valoare), cu acordul conducătorului întreprinderii.

70
 Modelele Deciziei de recuperare şi Angajamentului de plată sînt

prezentate respectiv în Anexele 12 şi 13.

Aplicarea normelor de perisabilitate

113. Normele de perisabilitate pot fi aplicate doar în cazul determinării lipsurilor
efective. Se interzice casarea bunurilor, în limitele normelor de  perisabilitate, pînă la
stabilirea lipsurilor efective.
Normele de perisabilitate nu se aplică anticipat, ci numai după constatarea  existenţei 
efective a lipsurilor şi numai în limita acestora, pe categorii de bunuri la care s-au
constatat lipsuri. De asemenea, normele de perisabilitate nu se aplică automat la toate
bunurile, ci numai la bunurile la care se aplică normele de perisabilitate naturală,  în
modul stabilit de legislaţia în vigoare. Aceste norme sînt considerate drept limite
maxime.

Rezultatele inventarierii

114. Rezultatele  inventarierii se înscriu de comisia de inventariere într-un proces-

verbal, după confirmarea de către contabilitate  a  soldurilor  scriptice.
115. Procesul-verbal privind rezultatele inventarierii conţine următoarele elemente:

 data întocmirii; numele şi prenumele membrilor comisiei de inventariere,   numărul şi

data deciziei (ordinului) de înstituire a comisiei de inventariere, gestiunea  inventariată,
data începerii şi terminării operaţiunii de inventariere;
 rezultatele inventarierii;
 concluziile şi propunerile comisiei privind cauzele plusurilor şi minusurilor constatate şi
persoanele vinovate,  precum  şi măsurile luate (propuse) în legătură cu acestea;
 volumul bunurilor depreciate, fără mişcare, cu mişcare lentă, greu vandabile, fără
desfacere asigurată şi propuneri de măsuri în vederea reintegrării lor în circuitul
economic;
 propunerile privind scoaterea din uz a obiectelor de inventar şi declasarea (trecerea
dintr-o categorie în alta) sau casarea unor bunuri;
 constatările privind păstrarea, depozitarea, conservarea, asigurarea integrităţii bunurilor
din gestiune;
 alte aspecte legate de activitatea gestiunii inventariate.

116. Propunerile cuprinse în procesul-verbal (procesele-verbale) al comisiei  de 

inventariere se prezintă, în termen de 3 zile de la data încheierii operaţiunilor de
inventariere, după caz, pe gestiuni aparte, conducătorului  întreprinderii.  Acesta, cu

71
avizul serviciului contabil şi şefului serviciului juridic, decide, în termen de cel mult 5
zile, asupra soluţionării propunerilor înaintate.
Rezultatele inventarierii vor fi înregistrate atît în evidenţa tehnico-operativă,  cît şi în
contabilitate, în termen de cel mult 5 zile de la data luării deciziei privind rezultatele
inventarierii.

Publicitatea informaţiei
117. În nota explicativă la rapoartele financiare se dezvăluie următoarele informaţii cu
privire la:
a) confirmarea datelor reflectate în rapoartele financiare prin intermediul inventarierii;
b) efectuarea totală sau parţială a inventarierii patrimoniului şi indicarea gestiunilor
care nu au fost inventariate;

c) rezultatele inventarierii (plusurile şi lipsurile finale, compensările efectuate,  valoarea

bunurilor supuse perisabilităţii naturale etc.);

d) reflectarea rezultatelor inventarierii în evidenţa contabilă:

e) măsurile luate pentru înlăturarea lipsurilor constatate;

f) minusurile şi plusurile constatate din vina persoanelor, modul de recuperare de la
aceştia (achitarea pe loc,  reţineri din salariu, prin judecată etc.);
g) recuperarea de la persoanele vinovate în anul curent a sumelor aferente pierderilor
rezultate din anii precedenţi.

Indicaţii succinte privind utilizarea şi întocmirea

formularelor utilizate la inventariere

118. Formularele sînt prezentate sub formă de model şi pot fi adaptate la cerinţele 
fiecărei  întreprinderi  (unităţi),  conform  legislaţiei  în vigoare.
Lista de inventariere INV-1 – pentru gestiunile

care ţin evidenţa global-valorică (Anexa 5)

Format A4, tipărit pe ambele feţe.

119. Serveşte ca document pentru:

- inventarierea rechizitelor de birou, imprimatelor (formularelor), materialelor 

destinate  ambalării,  precum  şi  pentru  evidenţa  cărţilor tehnice;

72
- inventarierea mărfurilor şi ambalajelor aflate în evidenţa global-valorică în
întreprinderile de desfacere cu amanuntul;

- stabilirea lipsurilor şi  plusurilor valorice în gestiunile inventariate;

- înregistrarea în evidenţă la locurile de depozitare ca document justificativ;

- stabilirea rezervelor (provizioanelor) pentru deprecieri.

120. Se întocmeşte în trei exemplare la locurile de depozitare, în cazurile  prevăzute de
legislaţia în vigoare, din care un exemplar – de către gestionar, iar două exemplare – de 
către  un  membru  al  comisiei de inventariere,  pe  gestiuni  şi  se  semnează  pe  fiecare
listă de membrii comisiei de inventariere,  de gestionar şi de contabilul care ţine
evidenţa gestiunii respective. În cazul predării-primirii gestiunii, listele de inventariere
se intocmesc în cinci exemplare, din care un  exemplar – de gestionarul care predă
gestiunea, un exemplar – de gestionarul care primeşte gestiunea,  iar trei exemplare –
de  un  membru  al  comisiei  de inventariere.

În listele  de inventariere se înscriu stocurile efective stabilite de comisia de inventariere

prin numărare, cîntărire, măsurare sau cubare, după caz.

Datele privind bunurile inventariate se înscriu în listele de inventariere  imediat  după 

determinarea  cantităţilor  inventariate,  în ordinea în care ele au  fost grupate, ţinind
cont de dimensiunile şi unităţile  de  măsură  cu  care  figurează  în  evidenţă,  la 
locurile  de depozitare şi în contabilitate.

Stocurile efective se evaluează în listele de inventariere la aceleaşi preţuri folosite la

înregistrarea bunurilor în contabilitate.

Valoarea de inventar se stabileşte de comisia de inventariere cu respectarea legislaţiei în

vigoare.

După terminarea lucrărilor  de  inventariere,  pe fiecare pagină se calculează totalul

indicatorilor naturali în coloana "Cantitate" şi totalul coloanei "Valoare", apoi comisia
de inventariere recapitulează toate listele de inventariere care cuprind  numărul  fiecărei
liste de inventariere, totalul indicatorilor naturali şi valoarea bunurilor inventariate din
fiecare listă, precum şi totalul indicatorilor naturali şi valoarea totală a bunurilor
inventariate.

Înainte de stabilirea rezultatelor inventarierii prin compararea stocului valoric efectiv al

bunurilor inventariate cu soldul  scriptic  din contabilitate  se  procedează la o verificare 
amănunţită  a exactităţii tuturor  evaluărilor,  calculelor,  totalizărilor şi înregistrărilor

73
din contabilitate şi din evidenţa de la locurile de depozitare. Greşelile depistate se
corectează înainte  de determinarea rezultatelor inventarierii.
121. Circulă:

- la gestionar (sau gestionari în cazul predării-primirii gestiunii) – pentru semnarea

fiecărei pagine a  listei de inventariere, indicînd pe ultima filă a listei că toate cantităţile
au fost stabilite în prezenţa lui (lor), că bunurile respective se află în păstrarea şi
răspunderea lui (lor), că nu mai are (au) bunuri care nu au fost supuse inventarierii, 
precum şi faptul că preţurile, cantităţile, calităţile şi unităţile de măsură au fost stabilite
în prezenţa lui (lor) şi el (ei) nu are (au) obiecţii;
- la membrii comisiei de inventariere – pentru semnarea fiecărei file a listei de
inventariere, calcularea totalului din listele de inventariere, stabilirea lipsurilor    sau a
plusurilor valorice, stabilirea perisabilităţii şi întocmirea  procesului-verbal   privind 
rezultatele inventarierii;
- la contabilitate, unde se confruntă datele evidenţei contabile ale raportului de gestiune
predat la contabilitate şi valoarea totala a inventarului efectiv;

- la contabilul-şef şi la serviciul juridic, împreună cu procesele-verbale  care cuprind

cauzele degradării sau deteriorării bunurilor, persoanele vinovate, procesul-verbal
privind rezultatele inventarierii pentru avizarea propunerilor făcute de comisia  de
inventariere;

 la  conducătorul întreprinderii, împreună cu procesele - verbale sus-menţionate, pentru

a decide asupra soluţionării propunerilor făcute.

122. Se arhivează  la serviciul contabil (exemplarul 1).

Lista de inventariere INV-2 (Anexa 6)

Format A4, tipărit pe ambele feţe.

123. Serveşte ca document pentru inventarierea bunurilor întreprinderii aflate  în 
gestiunile care ţin evidenţa numai cantitativ. Spre exemplu, pentru obiectele de mică
valaore şi scurtă durată, valoarea unitară este mai mică de ½ din plafonul stabilit.

124. Se întocmeşte în trei exemplare, la locurile de depozitare: un exemplar – de către

gestionar, iar două exemplare – de către un membru al comisiei de inventariere. La
sfirşitul fiecărei zile se compară datele din lista de inventariere întocmită de gestionar cu
cele înscrise de membrul comisiei de inventariere. Se semnează de toţi membrii comisiei
de inventariere şi de gestionar pe fiecare pagină.

74
În cazul unei gestiuni colective cu mai multe schimburi, listele de inventariere se
semnează de către toţi gestionarii, iar în cazul predării-primirii gestiunii acestea se
întocmesc în cinci exemplare şi sînt  semnate atît  de  persoana  (ele)  care  predă
(predau)  gestiunea, cît  şi de gestionarul (ii) care primeşte (primesc) gestiunea.

În cazul bunurilor primite în custodie şi/sau consignaţie, pentru prelucrare  etc., listele
de inventariere se întocmesc în trei exemplare. Copia se transmite persoanelor fizice şi
juridice, cărora le aparţin bunurile respective.
125. Circulă:

- la gestionar - prin semnarea fiecărei file, indicînd pe ultima filă a listei de inventariere
că toate cantităţile au fost stabilite în prezenţa lui şi bunurile respective se află în
păstrarea şi răspunderea lui;
- la serviciul contabil, pentru calcularea diferenţelor cantitative şi semnarea listei de
inventariere privind exactitatea soldului scriptic,  precum  şi  pentru  verificarea 
calculelor efectuate;
- la întreprinderea, căreia îi aparţin bunurile primite în custodie, pentru prelucrare etc.,
în scopul comunicării eventualelor comunicări (exemplarul 3).

126. Se arhivează  la serviciul contabil (exemplarul 1).

Balanţa de verificare a rezultatelor inventarierii INV-3 (anexa 7)

 Format 1/3, tipărit pe ambele feţe.

 127. Serveşte ca:

 - document de bază pentru stabilirea lipsurilor şi plusurilor de bunuri,  mijloacelor 

băneşti,  creanţelor şi datoriilor, inclusiv a deprecierilor;

 - document justificativ de înregistrare în evidenţa gestiunii (magazii, depozite)  şi în 

contabilitate  a  plusurilor şi lipsurilor constatate;

 - document pentru stabilirea rezervelor  (provizioanelor)  în cazul deprecierilor.

 128. Se întocmeşte de comisia de inventariere şi de contabil în două exemplare. După
înregistrarea diferenţelor se compară datele din lista de inventariere întocmită de
gestionar cu cele înscrise de membrul comisiei de inventariere. Se semnează  de toţi
membrii comisiei de inventariere, contabil şi de gestionar pe fiecare pagină.
Valoarea de inventar se stabileşte  de comisie, cu respectarea legislaţiei în vigoare.

129. Circulă:

75
- la serviciul contabil, pentru calcularea diferenţelor  valorice şi semnarea  listei  de 
inventariere  privind exactitatea  soldului  scriptic,  precum  şi  pentru verificarea
calculelor efectuate;
- la comisia de inventariere, pentru stabilirea lipsurilor, plusurilor, precum şi pentru
consemnarea  în  procesul-verbal  privind rezultatele inventarierii;
- la conducătorul serviciului contabil şi la serviciul juridic, împreună cu procesele-
verbale care cuprind cauzele degradării sau deteriorării bunurilor,  persoanele vinovate
şi procesul-verbal privind rezultatele inventarierii pentru avizarea propunerilor făcute
de comisia de inventariere;

- la conducătorul întreprinderii, împreună cu procesele-verbale sus-menţionate, pentru

a decide asupra soluţionării propunerilor făcute.

BIBLIOGRAFIE
1.Constitutia ;

76
2.Codul fiscal ;
3.Codul penal ;
4. Legea privind sistemul unitar de salarizare in sectorul bugetar , nr 270 din
23.11.2018;
5. Regulament cu privire la detasarea salariatilor intreprinderilor, institutiilor
si organizatilor din Republica Molodva;
6.Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, nr 845, din 03.01.1992 ;
7. Legea privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi
a Republicii Moldova, nr 260, din 07.12.2017;
8. Legea cu privire la organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor, nr
696, din 30.08.2017;
9. Hotarirea Guvernului nr 1026 din 2 noiembri 2010 ;
10. Legea 847-XIII din 24 mai 1996 ;
11. Legea cu privire la CNA nr 1104-XV din 06.06.2002 ;
12. Legea cu privire la functia publica si statutul functionarului public, nr
158-XVI din 04.07.2008;
13. Legea privind activitatea de audit, nr 61-XVI din 16.03.2007;
14. Legea sindicatelor nr 1129 din 07.07.2000;
15. HOTĂRÎRE Nr. 37 din 10-07-2014 privind Raportul auditului situaţiilor
financiare ale Centrului pentru Drepturile Omului1 pe exerciţiul bugetar
2013

77