Tema: Vitaminele

Vitaminele sunt substanțe organice naturale, necesareorganismului în cantități foarte mici și

pe care organismul nu le poate sintetiza (există o excepție- vitamina D, care poate fi sintetizată
de pielea noastră prin expunerea la soare). Ele sunt substanțe esențiale, trebuind să fie aduce
organismului prin alimentație.
Vitaminele nu eliberează energie și nu furnizează material pentru rol plastic. Prezența lor este
indispensabilă ațit pentru desfășurarea proceselor generatoare de energie (catabolice) cît și a
celor anabolice morfogenetice. De aceea, ele sunt considerate ca biostimulatori, intrînd în
gruăpa substanțelor active alături de enzime și hormoni.
După mediul de solubilizare, vitaminele se clasifică în două mari grupe: vitamine liposolubile și
vitamine hidrosolubile.
Vitaminele liposolubile sunt: A; D; E; K. Se găsesc dizolvate îngrăsimi și utilizarea lor de
către organism depinde de digestia și absorbția grăsimilor. Ele participă la procesele anabolice și
se pot depune în rezervă împreună cu grăsimile; prin aport mare se acumulează rapid, putînd
ajunge la niveluri toxice.
Vitaminele hidrosolubile sunt: C și complexul B. Se absorb ușor în tubul difestiv, fiind
necesară, însă, prezența acidului clorhidric din sucul gastric. Persoanele care consumă timp
îndelungat antiacide pot avea carențe în aceste vitamine. Sunt coenzime (majoritatea), participînd
la procesele eliberatoare de enrgie. Cantitățile în exces se excretă prin urină și transpirație, puțin
probabil să ajungă la niveluri toxice. Vitaminele hidrosolubile sunt însă mai puțin rezistente,
putîndu-se distruge prin depozitare, pregătire termică sau expunere la lumină.

Vitamina A. Este numită anticeroftalmică sau antiinfecțioasă. Reprezintă un grup de compuși

înrudiți structural și cu activități biologicesimilare, și anume:
- Retinoizi- vitamina A performată;
- Carptenoizi- provitamina A= β caroten
Pentru satisfacerea nevoilor organismului în vitamina A pot fi consumați ambii compuși.
Carotenoizii au avantajul, se pare, de a nu produce toxicitate prin acumulare, deoarece
organismul poate diminua conversia β carotenului în vitamina A, cînd nivelul acesteia în sînge
este crescut.
Funcțiile vitaminei A în organism:
- Are rol în creșterea și menținerea normală a țesuturilor epiteliale;
- Activează sistemul imun, îmbunătățind rezistența la infecții;
- Reduce riscul aparișiei degenerative, prin rolul de antioxidant al carotenoizilor;
- Are rol în creșterea și dezvoltarea nomală a oaselor;
- Ajută la formarea pigmentului din ochi și la funcționarea retinei; prin expunerea la lumină,
o parte a compușilor cu vitamina A sunt utilizați și trebuie refăcuți;
- Are efect protector în bolile oculare- cataractă, degenerescențămaculară etc;
- Crește longevitatea și luptă împotriva senișlității.
Necesarul de vitamină A și doze recomandate. Depind de vîrstă, activitate fizică, stări
patologice etc. Doza recomandată pentru adulți este de 4500-5000 UI în 24 ore sau de 6-15 mg
carotenoizi/24ore. Pentru copii se recomandă o doză de 1500-4500 UI/24ore.
Deficitul în vitamina A. Se manifestă în mai multe moduri:
- La nivelul aparatului ocular, prin neadaptarea la lumihnă-întuneric și orbirea la întuneric la
carență severă;
- La carență cronică- uscăciunea ochilor;
- Cheratinizarea epiteliilor (la nivelul pielii, aparatului respirator, digestiv etc.);
- Disfuncții la nivelul țesutului osos;
- Disfuncții ale aparatului reproducător;
Excesul de vitamină A duce la:
- Creșterea fragilității oaselor, dureri osoase, căderea părului, edeme;
 - Mărirea ficatului și splinei;
- Vedere încețoșată, somnolență, cefalee, scăderea apetitului, descuamarea pielii.
Grupele de risc sunt: copii, bătrînii, femeile, însărcinatele.
Excesul de β caroten nu este periculos, deoarece nu se acumulează el provoacă o colorare a
pielii- hipercarotenodermie- care este reversibilă.
Surse alimentare. Acestea se diferențează în funcție de cei doi compuși:
- Carotenoizii- pigmenți din plante de culoare galben-roție, se găsesc în: cartofi dulci, pepene
galben,papaia, portocale, morcovi, legume cu frunzi verzi: spanac, brocoli, varză, rapiță
etc.;
- Retinoizii- de origine animală; se găsesc în gălbenus de ou, carne, pește, lapte și derivate
etc.

Vitamina D. Este constituită dintr-o familie de compuși liposubili- vitaminele D= calciferoli.

Cele mai importante sunt D2 și D3.
Funcțiile vitaminei D:
- Fără ea organismul nu ar putea utiliza calciul;
- Stimulează absorbția mineralelor din structura oaselor (calciu și fosfor) în intestin și
depunerea în sistemul osos;
- Oferă protecție împootriva osteoporozei;
- Reglează nivelul sangvin al calciului și fosforului;
- Este implicată în funcționarea sistemului imun;
- Stimulează producția de insulină;
- Stimulează producerea hormonilor tiroidieni.
Deficitul în vitamina D. Determină rahitismul, la copii, și osteomacia, la adulți.
Surse. În funcție de cele două citamineD:
- D2 – surse alimentare: ouă, unt, ulei de pește, ficat și, în cantități mai mici, în legume cu
frunze verzi;
- D3- este forma naturală a vitaminei ce se formează în piele la expunerea la soare; se găsește
în alimente de origine animală.

Vitamina E. Constă dintr-un grup de compuși iposolubili. Este foarte controversată în privința
beneficiilor aduse sănătății.
Funcțiile vitaminei E:
- Este un antioxidant foarte puternic, neutralizînd radicalii liberi;
- Acționează sinergic cu alți antioxidanți (vitamina C);
- Previne bolile degenerative (cardiovasculare, cancerul, cataracte etc.);
- Împiedică lezarea oxidativă a altor substanțe nutritive precum vitaminele A, C, β carotenul;
- Întărește sistemul imun.
Necesarul de vitamină E și doze recomandate. În generalm dozele optime zilnice pentru un
adult sunt de 100-400 UI; pentru persoanele din grupele de risc se recomandă pînă la 800 UI/zi.
Excesul de vitamina E. La doze foarte mari poate provoxa efecte adverse ca: slăbiciune, greață,
tulburări emoționale.
Surse alimentare. Acestea sunt în natură:
- Vegetală:
1. Uleiuri (floarea-soarelui, soia, porumb, grîu, șofran);
2. Legume verzi;
3. Nuci, grăunțe.
- Animală; ficat, gălbenuș, unt, margarină.
Temperatura ridicată din timpul procesării termice poate distruge vitamina E din uleiuri.

Vitamina K. Există în trei forme: K1, K2, K3.

Funcțiile vitaminei K în organism:
 - Este componenta principală în sinteza proteinei responsabile de coagularea sîngelui;
- Este necesară în construcția osoasă.
Deficitul în vitamina K. Se produce în timpul utilizării antibioticelor, care distrug flora
microbiană intestinală producătoare de vitamina K. Carența determină coagularea anormală a
sîngelui, cu tendințe de sîngerare.
Necesarul de vitamina K. Dozele recomandate sunt de 60 µg/zi și 80µg/zi, pentru femei și,
respectiv, bărbați. Doza optimă, însă, este de 120µg în 24 ore.
Excesul de vitamina K. Se referă în special la K3- forma cea mai activă- care este potențial
toxică, afectînd funcțiile fiatului și determinînd p formă de anemie, icterul nou-născutului a fost
corelat cu excesul vitaminei K3.
Surse alimentare. Acestea snt reprezentate de spanac, brocoli, cereale, fructe, ficat, lactate, ouă.
Vitamina K este rezistentă la prepararea termică a alimentelor, dar poate fi distrusă prin
expunerea la lumină.

Complexul de vitamine B. Este un ansamblu de vitamine ce se găsesc împreună în natură și

sunt în relații interfuncționale. Există în alimentele naturale, dar sunt și sintetizate de microflora
intestinalp, în cantitate mai mare la persoanele hrănite cu lapte cu lapte.
Iau partea la:
- Majoritatea proceselor prin care se procură energie;
- Buna funcționare a sistemului nervos; menținerea tonusului muscular;
- Buna funcționare a diferitor țesuturi și organe.

Vitamina B1. Numită și tiamina sau anti beri-beri, a fost descoperită în 1920.
Funcțiile vitaminei B1, în organism:
- Este implicată în metabolismul carbohidraților;
- Menține funcționarea normală a sistemului nervos, fiind implicată în producerea
mesagerilor chimici din creier.
Deficitul în vitamina B1. Dacă este sever, poate provoca boala beri-beri, cu efect la nivelul
sistemului nervos și care se manifestă prin: lipsa puterii musculare, spasme ale picioarelor,
paralizii ale membrelor inferioare, tulburări psihice. Boala a fost depistată în Orientul Mijlociu,
unde orezul – hrana de bază a populației – în urma dezvoltării morăritului a fost decorticat,
pierzîndu-se principala sursă de vitamina B1.
Necesarul de vitamina B1 și doze recomandate. Pentru adulți, doza optimă este de 1,5 mg/zi,
iar pentru persoanele foarte active sau bonaviide ficat, ca si pentru alcoolici, doza optimă ajunge
pînă la 10 mg/zi.
Excesul în vitamina B1. Se produce doar prin administrarea unor doze mari, intravenos,
manifestat prin reacții alergice, șoc anafilactic.
Surse alimentare. Acestea sunt de origine:
- Vegetală: pîine neagră, cereale, drojdie de bere, mazăre, fasole, nuci, semințe;
- Animală: organe, carne de porc fără grăsime.
Temperatura ridicattă precum și expunerea la lumină pot distruge o parte din vitamină, iar prin
procedeul de fierbere, o parte este extrasă în lichidul de fierbere.

Vitamina B2. Datorită pigmentului galben, a mai fost numită și riboflavină.

Funcțiile vitaminei B2 în organism:
- Este implicată în producerea de energie;
- Intră în structura unor coenzime implicate în metabolism;
- Este esențială în creșterea și repararea țesuturilor;
- Este necesară pentru îndepărtarea funcțiilor vitaminei B6 și niacinei.
Deficitul în vitamina B2. Un consum mai mic de 0,55 mg/zi produce manifestări carențiale:
- Scăderea în greutate și a laptelui;
- Piele uscată, crăpături, cruste, inflamarea limbii, tulburării oculare, anemii;
 - Modificări comportamentale: depresie, iritabilitate;
- Determină carența în vitamina B6 și niacină.
Necesarul de vitamina B2 și dozele recomandate. Doza optimă pentru un aul este de 2 mg/zi,
ajungînd la persoanele foarte active pînă la 5 mg/zi
Excesul se excretă, fără manifestări de intoxicare.
Surse alimentare. Sunt reprezentate de:
- Lactate cu conținut în grăsimi;
- Carne, ficat, organe;
- Pește;
- Vegetale: avocado, brocoli, varza de bruxelles, spana.
Prelucrarea termică și expunerea la lumină scad conținutul în vitamina B2.

Vitamina B3. Numită și niacina, vitamina PP sau antipelagroasă. Prezintă două forme naturale
active:
- Acidul nicotinic;
- Nicotinamida
Funcțiile vitaminei B3 în organism:
- Acționează ca o coenzimă în producerea de energie;
- Este implicată în metabolismul principalilor nutrimenți;
- Scade nivelul trigliceridelor și al colesterolului total în sînge;
- Scade incidența bolilor cardiovasculare.
Deficitul în niacină poate provoca:
- Afecțiuni ale pielii (fisuri, scuame, pigmentări);
- Afecțiuni ale sistemului nervos (iritabilitate, anxietate, depresie, tremor, confuzie,
dezorientare, demență);
- Boala carențială – pelagra (dermatită, diaree, delir, tumefierea gurii și a limbii, putînd duce
la moarte). Se mai numete ”maladia celor 3 D”: dermatită, diaree, demență.
Necesarul de vitamina B3 și doze recomandate. Doza optimă pentru adult este de 13-20 mg/zi,
în funcție de satrea fiziologică.
Excesul de vitamina B3 prezintă risc scăzut.
Un consum crescut de acid nicotinic:
- Poate provoca furnicări, mîncărimi și uscarea pielii, greață;
- Dublează riscul apariției aritmiilor cardiace.
Consumul crescut de nicotinamidă prezintă puține riscuri.
Surse alimentare. Surse reprezentate de:
- Carne, organe, pește;
- Făină integrală, nuci, curmale, drojdii, roșii, cartofi.
Rezistă la prelucrarea termică, dar se dizolvă în apă.

Vitamina B5. Este răspîndită pe scară largă atît în alimentele de origine animală cît și în cele de
origine vegetală. Din acest motiv se mai numește și acid pantotenic.
Funcțiile vitaminei B5 în organism:
- Organismul o convertește rapid în ”coenzima A”, necesară producerii de energie;
- Este necesară producerii de hormoni ca și a hemoglobinei;
- Participă la transmiterea impulsului mervos;
- Asigură funcționarea glandelor suprarenale;
- Se pare că intră în tratamentul unor boli ca artrita reumatorică;
- Atenuează acțiunea factorilor nocivi;
- Revigorează organismul; încetinește îmbătrînirea.
Deficitul și excesul de acid pantoteic. Ambele prezintă risc minim.
Dozele recomandate. Sunt de 10-15 mg/zi, ajungînd pînă la 100 mg/zi- în situații de stres
prelungit sau de efort fizic intens.
 Surse alimentare. Sunt reprezentate de:
- Pește de apă sărată, somon;
- Carne de porc, vită; organe de vită;
- Lapte, ouă (gălbenuș);
- Cereale integrale, vegetale proaspete, drojdie de bere, ciuperci, conopidă.
Vitamina B5 se pierde ușor îrin toate etapele procesării alimentelor: conservare, înghețare,
divizare (tocare), preparatea termică.

Vitamina B6. Se mai numește și piroxină.

Funcțiile vitaminei B6 în organism:
- Funcționează ca o coenzimă:
1. În metabolizarea proteinelor
2. În susținerea proceselor de transminare;
3. În transformarea triptofatului în niacină;
- Are rol în formarea hemoglobinei;
- Ere rol în funcționarea normală a sistemului nervos, prin producerea de neurotransmițători;
- Este implicată în producerea de energie prin degradarea glicogenului și utilizarea acizilor
grași ca sursă de nergie;
- Împiedică depunerea colesterolului pe peretele arterial, prevenind boli coronariene;
- Ameliorează depresia, astmul, oboseala musculară.
Dificitul de vitamină B6 se întîlnește rar, cu manifestări cutanate, stomatite, tulburări nervoase,
anemii, scăderea imunității, vărsături.
Necesarul de vitamină B6. În funcție de starea organismului și de cantitatea de proteine intrată
prin alimentație, necesarul este de 1,8-2,2 mg/zi. Dozele optime sunt de 4-6 mg/zi.
Excesul de vitamina B6 produce manifestări numai la doze mai mari de 500 mg/zi, simptomele
fiind: dermatite, dificultăți la mers, furnicări în membre.
Surse alimentare. Acestea sunt reprezentate de:
- Drojdia de panificație și de bere;
- Germeni de grîu, soia, alune, nuci, spanac;
- Carnea, organe, pește, ouă.
Vitamina B6 se degradează în timpul procesării alimentelor prin expunere la temperaturi
ridicate, lumină, oxigen.

Vitamina B12. Este numită și cobalamina sau ciancobalamina.

Funcțiile vitaminei B12 în organism:
- Este implicată în producerea de globule roșii;
- Este implicată în sinteza principalelor trofine;
- Este implicată în utilizarea acidului folic, în sinteza ADN și ARN;
- Protejează celula hepatică;
- Este factor de creștere la copii;
- Previne bolile cardiovasculare împreună cu B6 și acidul folic.
Deficitul în vitamina B12 duce la:
- Anemia pernicioasă (slăbiciune, oboseală, scăderea greutății, diaree, piele palidă);
- Inutilizarea suficientă a acidului folic.
Unii oameni nu pot absorbi vitamina B12 din cauza lipsei unui factor intrinsec produs de
mucoasa stomacală și care o ajută la transportul prin tractul digestiv pînă la absorbție.
Dozele recomandate sunt de 2-5 µb/zi, în funcție de starea organismului. În anumite stări
patologice se poate crește doza pînă la 100-400 µg/ zi.
Surse alimentare. Sunt asigurate în special de alimente de origine animală: organe (ficat,
rinichi, creier), carne, pește, moluște, gălbenuș de ou, lapte.
Vitamina B12 este în general stabilă, cînd este expusă la căldură sau lumină, dar se pierde în
cantități mici prin procesare.
 Acidul folic. Face parte din familia complexului B, fiind numit și vitamina B9 sau vitamina M.
Mai este numit folat sau folacină.
Funcțiile acidului folic:
- Are rol în metabolismul aminoacizilor și în sintezele proteice;
- Are rol în sinteza ADN-ului și ARN-ului;
- Previne bolile cardiace coronariene împreună cu vitaminele B6 și B12;
- Protejează împotriva defectelor de tub neural, anomalii severe la naștere.
Deficitul în acid folic duce la:
- Posibilități mai crescute de îngustare a arterelor, ărin asocierea cu B6 și B12;
- Displazie cervicală;
- Simptome greu de disociat de cele ale deficitului de B12;
- Cefalee, slăbiciune, palpații, iritabilitate;
- Anemii- globule roșii deformate;
- Probleme de memorie, paranoia;
- Oboseală, paloare;
- Tulbulări degestive, dureri ale limbii.
Doze recomandate sunt 400-600 µg/zi.
Excesul în adminitrarea sa poate masca semnele deficitului de B12 și împiedică acțiunea
medicamentelor anticonvulsive.
Surse alimentare. Acestea sunt reprezentate de vegetale cu frunze verzi, nuci, brocoli, grîu
integral, organe.
Prin procesare și expunerea la lumină a alimentelor se poate pierde cca. 50% din cantitatea de
acid folic conținut.

Biotina. Este numită și vitamina B8 (B7) sau vitamina H.

Funcțiile biotinei în organism:
- Intervine în metabolismul acizilor grași, al glucozei, al acizilor aminați;
- Intervine în sinteza vitaminelor B9 și B12.
Deficitul de biotină produce:
- Anomalii cardiace;
- Depresie;
- Oboseală;
- Dermatite;
- Dureri musculare;
Dozele recomandate sunt de 50 µg/zi pentru un adult.
Surse alimentare. Acestea sunr reprezentate de ficet, pește gras, lapte, cereale complete, legume
uscate, fructe oleaginoase, orez complet, germeni de grîu, gălbenuș de ou.
Biotina poate fi fabricată de către bacteriile din tubul digestiv.

Acidul pangamic. Este numit și vitamina B15.

Funcțiile acidului pangamic:
- Dezintoxică organismul;
- Întărește sistemul imunitar;
- Diminuează frecvența astmului;
- Prelungește viața celulei.
Surse alimentare. Sunt reprezentate de pîinea completă, drojdia de bere, orezul brun.

Colina. Face parte din grupul de vitamine B.

Funcțiile colinei:
- Emulsionează grăsimile;
- Se opune acumulării de grăsimi în ficat;
 - Împiedică obstrucționarea vaselor de sînge și sclerozarea lor;
- Crește rata fosforului în corp;
- Menține calitatea memoriei;
- Diminuează acumularea de estrogeni, diminuînd riscul tumorilor mamare.
Surse alimenatre. Sunt reprezentate de legume verzi, germeni de grîu, lecitină.

Inositolul. Parține și el grupului de vitamine B.

Funcțiile inositolului în organism:
- Intervine în metabolismul grăsimilor;
- Menține sănătatea epidermei și a părului;
- Intervine în controlul colesterolului.
Surse alimentare. Sunt reprezentate de germenii de grîu, drojia de bere, conopidă, lecitină.

Vitamina B17. Are rol în distrugerea celulei canceroase.

Surse alimetare. Acestea sunt reprezentate de sîmburii de caise, pește, cartofi, cireșe, prune.

Vitamina C. Este numită și acid ascorbic sau antiscorbuticp.

Funcțiile vitaminei C în organism:
- Are rol în formarea unor proteine intercelulare (colagen, elastină);
- Este antioxidant, intervine în prevenirea și lupta împotriva bolilor degenerative;
- Are rol în funcționarea sistemului imun;
- Blochează formarea nitrozaminelor- compuși cu potențiali cancerigeni;
- Are rol în creșterea absorbției fierului în tractul digestiv;
- Poate produce absorbția calciului precum și a plumbului;
- Diminuează reacțiile alergice, interferînd cu elibirarea de histamină;
- Ajută la vindecarea rănilor, la menținerea sănătății gingiilor;
- Crește longevitatea;
- Încetinește pierderea memoriei.
Deficitul în vitamina C, apare greu în țările dezvoltate. Fiind rapidexcretate, trebuie reînnoită.
Fumatul, stresul, diabetul și bolile cronice cresc nevoia organismului de vitamina C.
Simptomele deficitului sunt:
- Oboseală;
- Scăderea apetitului;
- Slăbiciune musculară;
- Infecții;
- Scrobut.
Doze recomandate: 60 – 250 mg/zi.
Surse alimentare: legume, fructe (citrice, varză, ardei, spanac, pătrunjel, brcoli, varză de
Bruxelles, conopida.
Vitamina C scade în timpul procesării alimentelor și este distrusă prin expunere la lumină și
temperaturi înalte.