TEMA 2.

ANALIZA VENITURILOR, CHELTUIELILOR ȘI PROFITULUI ENTITĂȚII

2.1. Analiza veniturilor
2.2. Analiza cheltuielilor
2.3. Analiza profitului

- 2.1. –
Pentru desfăşurarea reuşită a activităţii economice este importantă analiza capacității
întreprinderii de a genera venituri din vânzări suficiente pentru acoperirea consumurilor şi
cheltuielilor şi obținerea profitului. În acest context, se examinează acoperirea rezultatelor
financiare ale entității cu veniturile din vânzări, pentru care se aplică analiza verticală, adică
structurarea informaţiei din Situația de profit și pierdere. Rezultatele analizei permit aprecierea
suficienţei veniturilor din vânzări în dinamică (mai ales în condiţiile fluctuaţiei activităţii
operaţionale) şi realizarea comparaţiilor între entitățile de acelaşi profil (concurente), indiferent de
dimensiunea acestora.
Exemplul 2.1. În baza datelor „ " preluate din Situația de profit și pierdere sunt
examinate, în comparaţie cu anul precedent, suficienţa veniturilor din vânzări pentru acoperirea
consumurilor şi cheltuielilor şi formarea profitului.
Tabelul 2.1. Analiza verticală a Situației de profit și pierdere
Nr/ Indicatori Anul precedent Anul de gestiune
rd Suma, lei Cota, % Suma, lei Cota, %
010 Venituri din vînzări
020 Costul vînzărilor
030 Profit brut (pierdere brută) (rd.010 –
rd.020)
040 Alte venituri din activitatea operaţională
050 Cheltuieli de distribuire
060 Cheltuieli administrative
070 Alte cheltuieli din activitatea operaţională
080 Rezultatul din activitatea operaţională:
profit (pierdere)
(rd.030 + rd.040 – rd.050 – rd.060 – rd.070)
090 Venituri financiare
100 Cheltuieli financiare
110 Rezultatul: profit (pierdere) financiar(ă)
(rd.090 – rd.100)
120 Venituri cu active imobilizate și
excepționale
130 Cheltuieli cu active imobilizate și
excepționale
140 Rezultatul din operațiuni cu active
imobilizate și excepționale: profit
(pierdere) (rd.120 -rd.130)
150 Rezultatul din alte activități: profit
(pierdere) (rd.110 +rd.140)
160 Profit (pierdere) pînă la impozitare
(rd.080 + rd.150)
170 Cheltuieli privind impozitul pe venit
180 Profit net (pierdere netă) al perioadei de
gestiune (rd.160 – rd.170)

Concluzie:

1
 - 2.2. –
În practica economică, pentru evidenţierea consumului de resurse al firmei se utilizează
un sistem de indicatori bazat pe conceptele de „cheltuieli” şi de „cost”. Conform
reglementărilor contabile în vigoare, cheltuielile reprezintă diminuări ale beneficiilor
înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor
sau creşteri ale datoriilor care au drept rezultat diminuări ale capitalului propriu, altele decât
cele legate de sumele distribuite asociaţilor (acţionarilor).
Definiţia cheltuielilor include două tipuri de cheltuieli, şi anume:
• Cheltuieli propriu-zise care apar în cursul activităţilor curente ale entității, regăsindu-se
sub forma costului vânzărilor, costului consumurilor de stocuri, salariilor şi amortismentelor. În
concordanţă cu principiul partidei duble, ele se evidenţiază prin echivalenţă cu ieşirile sau
reducerile de active, cum ar fi: lichidităţile, stocurile, bunurile imobile, utilajele şi
echipamentele. De asemenea, ele se pot înregistra şi prin echivalenţă cu creşterile de pasiv, ca
de exemplu datoriile faţă de terţi, datoriile salariale, fiscale şi sociale şi alte datorii;
• Costul reprezintă totalitatea consumurilor de resurse pe care le efectuează entitatea
pentru realizarea unei unităţi de produs sau unui serviciu, în expresie monetară.
Între venituri şi cheltuieli există o corelaţie strânsă, în sensul că realizarea unui venit
presupune efectuarea unor cheltuieli sau invers. Dar sunt şi excepţii: de exemplu, cheltuielile
financiare nu generează, de regulă, venituri, iar realizarea acestora presupune cheltuieli.
Aceleaşi reguli le au şi unele cheltuieli şi venituri excepționale.
În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume
propriu, din activităţi curente, cât şi câştigurile din orice alte surse.
Analiza cheltuielilor firmei se realizează utilizând informaţiile din contul de profit şi
pierdere. În acest document de sinteză contabilă, cheltuielile şi veniturile entității sunt
structurate după natura activităţii, respectiv activițatea operațională, financiară şi excepțională.
Orice analiză a cheltuielilor, pe total sau pe categorii de activităţi se efectuează în corelare
cu categoriile de venituri la a căror realizare contribuie. Corespunzător perioadei supuse
analizei, se compară, la nivel de entitate, creşterea în sumă absolută a cheltuielilor cu creşterea
veniturilor. Se continuă analiza la nivelul activităţii operaționale, financiară şi excepționale,
atât la capitolul de cheltuieli, cât şi la cel al veniturilor.
La nivelul activităţii totale şi al tipurilor de activităţi sunt relevante, în procesul de analiză
economico-financiară, ratele medii de eficienţă a cheltuielilor totale şi, respectiv, ratele medii
de eficienţă a cheltuielilor operaționale, financiare şi excepționale.
Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale se poate realiza utilizând rata cheltuielilor
totale, al cărui studiu se poate efectua prin metoda substituirilor în lanţ. Relaţia de calcul a
indicatorului rata de eficienţă a cheltuielilor totale sau cheltuieli la 1.000 lei venituri totale.
Cheltuielile activității operaționale sunt dominante în totalul cheltuielilor din contului de
profit şi pierdere, fiind legate direct de activitatea de bază a entității, ceea ce le măreşte
importanţa în acţiunea de sporire a rentabilităţii. În contabilitatea financiară, aceste cheltuieli
includ contravaloarea consumurilor efectuate în scopul realizării obiectului de activitate şi
cuprind ansamblul unor operaţiuni de cumpărare de materii prime şi materiale, stocarea lor,
2
 desfăşurarea procesului de producţie, stocarea semifabricatelor, produselor finite şi vânzarea
lor, achiziţionarea de mărfuri şi vânzarea lor.
Analiza cheltuielilor activității operaționale vizează structura prin intermediul ratelor
de structură şi eficienţa lor pe baza indicatorului “Cheltuieli operaționale la 1000 lei Venituri
operaționale”:

C oper
I oper  1000 (‰)
V oper.
Creşterea eficienţei cheltuielilor se reflectă în reducerea indicatorului şi este consecinţa
corelaţiei: IV oper > ICh oper.
Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale se poate realiza utilizând rata
cheltuielilor totale, al cărui studiu se poate efectua prin metoda substituirilor în lanţ.
Exemplul 2.2. În baza datelor „ " preluate din Situația de profit și pierdere sunt
examinate, în comparaţie cu anul precedent, eficienţa activităţii entității, altfel spus, se respectă
una dintre corelaţiile economice fundamentale: Ichelt.oper < Ivenit oper.

Tabelul 2.2. Analiza structurii și eficienței cheltuielilor ale activității operaționale

Nr/ Indicatori Perioada de gestiune Structura (%) Abateri (± ∆)
rd Precedentă Curentă Si 0 Si 1 lei %
1. Cheltuieli ale activității 100 100
operaționale - total
1.1 Costul vînzărilor
1.2 Cheltuieli de distribuire
1.3 Cheltuieli administrative
1.4 Alte cheltuieli din activitatea
operaţională
2. Venituri din activitatea
operațională - total
2.1 Venituri din vânzări
2.2 Alte venituri din activitatea
operaţională
3 C oper
I oper  1000
(‰)
V oper.

Concluzie:

3
 - 2.3. –
Orice afacere implică o investiţie care are drept consecinţă rezultatul aşteptat de investitor.
Cu cât acest rezultat este mai mare, cu atât se pot forma noi surse disponibile pentru alte investiţii
în diverse scopuri: stimularea partenerilor, asigurarea propriei dezvoltări, crearea de rezerve.
Rentabilitatea unei afaceri rezultă din comensurarea efectelor concretizate în venituri cu eforturile
depuse reflectate în cheltuielile aferente.
După modul în care se realizează comparaţia între efecte şi eforturi, în analiza rentabilităţii
se utilizează două serii de indicatori de evaluare care se exprimă în mărimi absolute şi în mărimi
relative. Indicatorii în mărimi absolute se obţin sub forma unor marje, (diferenţe) între venituri şi
cheltuieli, iar indicatorii în mărimi relative se obţin sub forma unor rate (rapoarte) între diverse
rezultate şi cheltuielile sau capitalurile utilizate.
Marjele prin ele însele caracterizează insuficient gradul de rentabilitate al întreprinderii,
deoarece pot exista unităţi foarte rentabile cu marje mici şi invers, rentabilităţi slabe cu marje
mari. Numai ratele caracterizează real gradul de
Prezentarea contului de rezultat poate fi realizată în două moduri : după natură şi după
funcţii (destinaţie). În prima variantă contul de rezultat este redat sub formă de tabel, în debit
înregistrând cheltuielile, iar în credit veniturile.
Structurarea contului de profit şi pierdere sub formă tabelară permite determinarea
marjelor de rentabilitate pe cinci niveluri după cum urmează:
Debit Contul 351 Rezultat financiar total Credit
Cheltuieli pe tipuri de activităţi Venituri pe tipuri de activităţi
1. Cheltuieli ale activității operaționale 1. Venituri din activitatea operațională
(+)A. Rezultatul din activitatea operaţională: profit (pierdere) (-)
2. Cheltuieli financiare 2. Venituri financiare
(+) B. Rezultatul: profit (pierdere) financiar (ă) (-)
(+) C. Rezultatul curent (A+B) (-)
3. Cheltuieli cu active imobilizate 3. Venituri cu active imobilizate
4. Cheltuieli exceptionale 4. Venituri exceptionale
(+) D. Rezultatul din operațiuni cu active imobilizate și excepționale: profit
(pierdere) (-)
Cheltuieli totale Venituri totale
(+) E. Rezultatul brut (C+D) (-)
Impozit pe profit
(+)F. Rezultatul net al exerciţiului (-)

Studiul modului de determinare a rezultatului constituie preambulul analizei

rentabilităţii, al analizei financiare, al diagnosticului financiar şi al evaluării întreprinderii.
Pornind de la rezultat, se defineşte capacitatea de autofinanţare a întreprinderii,
autofinanţarea şi conceptul de cash-flow, care sunt la originea conceptului de fluxuri de
numerar.
De exemplu, rezultatele din situația de profit şi pierdere al entității analizate sunt
redate în tabelul 2.3:

4
 Tabelul 2.3. Analiza structurii rezultatelor financiare ale entității

Nr/ Indicatori Perioada de gestiune Abateri Indi

rd (± Δ) ci
(%)
Precedentă Curentă
A. Rezultatul din activitatea operaţională:
profit (pierdere)
B. Rezultatul: profit (pierdere) financiar (ă)
C. Rezultatul curent (A+B)
D. Rezultatul din operațiuni cu active
imobilizate și excepționale: profit
(pierdere)
E. Rezultatul brut (C+D)
F. Rezultatul net al exerciţiului

Concluzie:

5
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Işfănescu A. ş.a., Analiza economico-financiară, Editura Economică, Bucureşti, 1999.
2. Işfănescu A., Robu V., Analiză economico-financiară, Editura ASE, Bucureşti, 2002.
3. Marica Petcu, Analiză economico-financiară a întreprinderii, Editura Economică, Bucureşti, 2003.
4. Mărgulescu D. ş.a., Analiza economico-financiară, Editura Fundaţiei România de Mâine, 1999.
5. Mărgulescu D., Analiză economico-financiară a întreprinderii, Editura Tribuna Economică, Bucureşti,
1994.
6. Moroşan Iosefina, Analiza economico-financiară, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2006
340 p.; ISBN (10) 973-725-556-9; ISBN (13) 978-973-725-556-3.
7. Moroşan Iosefina, Analiza economico-financiară, în industrie comerţ, turism şi exploataţiile
agricole, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2001.
8. Moroşan Iosefina, Analiza economico-financiară. Tehnici şi metode, Editura Fundaţiei România de
Mâine, 2002.
9. Niculescu Maria, Diagnostic economic, Editura Economică, Bucureşti, 2003.
10. Petrescu Silvia, Analiză financiară aprofundată, Studii aprofundate “Audit şi
Management Contabil”, Suport curs, Portal FEAA 2005, 249 pg.