TEMA 3.

ANALIZA PERFORMANȚEI PE BAZA RENTABILITĂȚII

3.1. Analiza rentabilității veniturilor din vânzări (ROS)
3.2. Analiza rentabilității costurilor și a produselor
3.3. Analiza rentabilității activelor (ROA)
3.4. Analiza rentabilității capitalului propriu (ROE)

Obiectivul de bază al oricărei entități constă în maximiza averea acţionarilor. Realizarea

acestui obiectiv este posibilă numai prin desfăşurarea unei activităţi rentabile, profitul net obţinut
putând servi pentru remunerarea imediată a acţionarilor, prin dividende, sau pentru remunerarea la
termen lung prin creşterea valorii firmei ca urmare a alocării acestuia pentru autofinanţare.
Rentabilitatea poate fi definită drept capacitatea unei entități de a obţine profit prin
utilizarea factorilor de producţie şi a capitalurilor (uman, financiar, material), indiferent de
provenienţa acestora.
Rentabilitatea este una din formele cele mai sintetice de exprimare a eficienţei întregii
activităţi economico-financiare a entității, respectiv a tuturor mijloacelor de producţie utilizate din
toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, producţie şi vânzare.
Eficienţa economică este o categorie economică mai cuprinzătoare decât rentabilitatea.
În acest sens menţionăm şi următoarea afirmaţie “eficienţa economică reprezintă cea mai generală
categorie care caracterizează rezultatele ce decurg din diferite variante preconizate pentru utilizarea
(consum productiv, consum individual, vânzare) sau economisirea unor resurse (umane, materiale
sau financiare) intrate sau neintrate în circuitul economic”.
Pentru exprimarea rentabilităţii se utilizează două categorii de indicatori: profitul şi ratele
de rentabilitate. Mărimea absolută a rentabilităţii este reflectată de profit, iar gradul în care
capitalul sau utilizarea resurselor entității aduc profit este reflectat de rata rentabilităţii
(indicator al mărimii relative a rentabilităţii).
Performanța unei entități este analizată prin raportarea rezultatelor obținute de aceasta la
capitalurile investite de investitori în afacere (acționari sau creditori). Se mai numește
și randament și măsoară practic efectul financiar raportat la efortul investițional.

Se apreciază că ratele de rentabilitate a capitalurilor exprimă adevărata măsură a

performanței.
Pentru a asigura comparabilitatea lor cu alte rate din economie (care compară efectele
de la sfârșitul anului cu starea de la începutul anului), ratele de rentabilitate a capitalurilor se
calculează ca raport între rezultatele de la sfârșitul exercițiului și capitalurile investite la începutul
exercițiului. Având în vedere că analiza rentabilității vizează de multe ori companii mari care au un
nivel stabil al capitalurilor investite, în practică se consideră că nivelul capitalurilor la sfârșitul
anului este sensibil egal cu cel de la începutul anului, astfel încât rentabilitatea poate viza și raportul
dintre rezultatele de la sfârșitul exercițiului și capitalurile investite la același moment în timp.
În literatura de specialitate, indicatorii rentabilităţii sunt grupaţi în trei categorii:
• indicatorii rentabilităţii producţiei;
• indicatorii rentabilităţii activelor;
• indicatorii rentabilităţii capitalului.
Sistemul de indicatori principali ai rentabilităţii se exprimă întotdeauna în procente și
reflectă eficienţa diferitelor laturi ale activităţii economice ale entității. In calculul şi analiza

1
acestora sunt cointeresaţi diverşi utilizatori ai situațiilor financiare. Astfel, indicatorii rentabilităţii
producţiei sunt examinaţi de managerii entității în cadrul elaborării Planului de afaceri şi stabilirii
programului de producţie.
Astfel, rezultatul brut al exerciţiului se va analiza structural pe cele trei activităţi
(operațională, financiară şi excepțională), după modelul:
Rb = Ro + RF + Rex

unde: Rb – rezultatul brut al exerciţiului; RE – rezultatul din activitatea operațională; RF – rezultatul

financiar; Rex – rezultatul excepțional.
Ţinând seama de apartenenţa rezultatului exploatării şi rezultatului financiar de activitatea
curentă, modelul poate fi:
Rb = RC + Rex

Marja comercială (Mc) este suplimentul de valoare adusă de entitate prin activitatea de
comercializare (produse şi mărfuri cumpărate şi revândute), fiind element al valorii adăugate şi se
determină cu ajutorul relaţiei:
Mc = Vânzări de produse (mărfuri) (VP) – Costul produselor( mărfurilor )(CP).
Producţia exerciţiului (Pex) - cuprinde bunurile şi serviciile produse de întreprindere în
cursul exerciţiului, indiferent de destinaţie, fiind egală cu suma:
Pex = Producţia vândută (Pv) + Producţia stocată (± ΔS) + Producţia imobilizată (Pi).
Valoarea adăugată (Vad) - exprimă ceea ce adaugă entitate la circuitul economic prin
propria activitate şi se calculează cu relaţia:
Vad = Marja comercială (Mc) + Producţia exerciţiului (Pex) –- Consumurile intermediare
(Ci).
În practica franceză, firmele au obligaţia de a elabora „Tabloul soldurilor intermediare de
gestiune”, care reprezintă o sursă suplimentară de informaţii pentru analiza rezultatelor pe diferite
trepte ale formării lor. Soldurile intermediare de gestiune sunt indicatori sub formă de solduri ce pun în
evidenţă etapele formării rezultatului exerciţiului.
În realitate, tabloul soldurilor intermediare de gestiune nu constituie decât o altă variantă de
prezentare a contului de rezultate.
Din punctul de vedere al analizei economice, soldurile intermediare de gestiune
caracteristice exploatării sunt indicatorii valorici ai producţiei şi comercializării, care permit în
sumarea tuturor rezultatelor obţinute de întreprindere, materializate în produse finite, semifabricate,
prestaţii destinate pieţei sau utilizării în interes propriu şi imobilizate în întreprindere:
Soldurile intermediare de gestiune sunt indicatori parţiali de rentabilitate, calculaţi pe baza
informaţiilor din contul de profit şi pierdere, ca diferenţă între două valori, de regulă între venituri şi
cheltuieli aferente unei anumite activităţi (tabelul 5.1).
Soldurile intermediare de gestiune care sunt calculate în plus faţă de rezultatele ce apar în
Contul de profit şi pierdere sunt:
• marja comercială (MC);
• producţia exerciţiului (Qe);
• valoarea adăugată (VA)
• excedentul (deficitul) brut din exploatare (EBE).
Sistemul indicatorilor de rezultate şi rentabilitate determinaţi pe baza informaţiilor din Contul
de profit şi pierdere şi a soldurilor intermediare de gestiune este prezentat în figura 3.1.

2
 Indicator de Indicatori parţiali
rezultate (activitate) ai rentabilităţii

• Venituri din vânzări • Rezultatul brut din activitatea operațională

• Marja comercială • Rezultatul din activitatea operațională
• Producţia exerciţiului • Rezultatul curent
• Valoarea adăugată • Rezultatul excepțional
• Rezultatul exerciţiului
•

• Capacitatea
de autofinanţare

• Autofinanţarea

Fig. 3.1. Sistemul indicatorilor de rezultate şi de rentabilitate

Ratele de rentabilitate fac parte din categoria indicatorilor de eficienţă de tipul efect/efort.
Efectul este exprimat prin profitul sub diversele sale forme de calcul: brut, net, din exploatare,
curent etc. Efortul este reflectat sub forma capitalurilor (proprii, permanente), resurselor consumate,
activelor totale sau ale unor părţi din acestea, veniturilor etc.
În analiza economico-financiară se constituie un sistem operaţional de rate de rentabilitate, cele
mai utile fiind următoarele:
• rata rentabilităţii comerciale (rentabilitatea veniturilor din vânzări);
• rata rentabilităţii resurselor consumate;
• rata rentabilităţii economice (rentabilitatea activelor) ;
• rata rentabilităţii financiare (rentabilitatea capitalului propriu).

-3.1-
Rentabilitatea veniturilor din vânzări (rentabilitate comercială) calculată în baza profitului
net / brut exprimă cât reprezintă cota profitului net/brut la un leu venituri din vânzări și exprimă
eficienţa utilizării veniturilor plasate în afacerea economică.

Rentabilitatea vânzărilor (Rv ) = [Profit net al perioadei de gestiune (până la impozitare)/

Venituri din vânzări ]× 100%
Aceasta exprimă eficienţa activităţii de bază a entității şi asigură legătura dintre profit şi venituri.
În literatura de specialitate sunt prezentate mai multe modele de calcul al acestei rate.
Rata rentabilităţii comerciale poate fi stabilită pe baza informaţiilor din Situația de profit şi
pierdere. Totuşi, această rată are o valoare informaţională limitată deoarece profitul net este influenţat şi
de rezultatul din alte operaţiuni decât vânzările, respectiv rezultatul financiar, rezultatul excepțional,
precum şi de politica fiscală a firmei.
Analiştii financiari recunosc relevanţa informaţională a ratei rentabilităţii comerciale în
condiţiile în care este corelată cu un sistem complex de rate de rentabilitate: rata rentabilităţii
economice, rata rentabilităţii financiare şi rata rentabilităţii resurselor consumate etc.
Rata rentabilității comerciale pure = [Marja comercială) / Venituri din vânzări ]× 100%

3
 Marja comercială este primul indicator de performanţă în activitatea de vânzare a
mărfurilor în comerţ.

-3.2-
Rata rentabilităţii caracterizează gradul de rentabilitate, singurul care diferenţiază
întreprinderi cu acelaşi beneficiu dar cu rentabilităţi diferite, ca urmare a unor costuri diferite.
Numai raportând beneficiul la costuri se poate stabili gradul de rentabilitate al fiecărei întreprinderi
şi eficienţa activităţii desfăşurate.
Inclusă în bateria indicatorilor de eficienţă, rata rentabilităţii se determină pe baza datelor
din contul de rezultat, sau din bilanţ, prin raportarea unui rezultat (excedentul brut al exploatării,
rezultatul din exploatare, rezultatul exerciţiului) la un indicator de efort (costuri, venituri din
vânzări, capital investit, capital propriu).
Calculate în mai multe variante în funcţie de factorii raportului efect-efort, ratele de
rentabilitate servesc la efectuarea comparaţiilor în timp, spaţiu sau cu valori standard acceptate sau
elaborate de organisme de specialitate.
Rata rentabilităţii resurselor consumate (Rc) compară beneficiul (efectul) cu efortul
propriu reflectat în costuri, iar rata rentabilităţii veniturilor (Rv), care compară beneficiul cu un
factor parţial dependent de efortul propriu (venituri din vânzări), dă expresie politicii comerciale a
întreprinderii, indicând profitabilitatea acesteia.

Rentabilitatea costurilor (Rc ) = [Rezultatul din activitatea operațională/

Venituri din vânzări ]× 100%

Rata rentabilităţii resurselor consumate caracterizează gradul de eficienţă al consumului de

factori de producţie şi se determină prin raportarea beneficiului aferent cifrei de afaceri la costurile
acesteia. În funcţie de componenţa cifrei de afaceri, analiza vizează atât factorii specifici
rentabilităţii producţiei vândute cât şi cei specifici vânzărilor de mărfuri (din activitatea
comercială).
Producţia exerciţiului (Pex) este indicatorul valoric care dimensionează întreaga activitate
desfăşurată de întreprindere în cursul unui exerciţiu, fiind utilă şi necesară în analiza volumului
activităţii întreprinderilor cu ciclu lung, unde finalizarea produselorare o durată relativ mare (peste
o lună) şi în consecinţă producţia neterminată (în curs de execuţie) deţine o pondere mare.
Producţia exerciţiului se compune din bunurile şi serviciile produse de entitate, indiferent
de destinaţie: vânzare, stocare sau imobilizare, fiind apreciată ca o producţie globală a exerciţiului
financiar.
Exprimând nivelul real de activitate al entității, acest sold intermediar de gestiune se
determină prin însumarea producţiei vândute (Pv) cu producţia stocată (Ps) şi cu producţia
imobilizată (Pi):
Pex = Pv + Ps + Pi.
Producţia vândută cuprinde produsele vândute şi serviciile prestate la preţ de facturare
fără taxe (cifra de afaceri din activitatea de bază).
Producţia stocată cuprinde variaţia (± ∆S) a stocurilor de produse finite, semifabricate,
producţie neterminată şi se calculează ca diferenţă între stocurile finale (Sf), respectiv Soldul
creditor al contului 711 şi stocurile iniţiale (Si), adică Soldul debitor al contului 711:
∆S = Sf – Si.

4
 Producţia imobilizată cuprinde lucrări efectuate de întreprindere, fără a fi destinate pieţei,
ci conservării şi folosirii în interes propriu: imobilizările corporale şi necorporale realizate pe cont
propriu şi alte investiţii efectuate prin efort propriu.
Deşi totalizează volumul întregii activităţi a întreprinderii în cursul unui exerciţiu
financiar, producţia exerciţiului prezintă dezavantajul neomogenităţii elementelor luate în calcul
care afectează comparabilitatea: în timp ce producţia vândută este evaluată în preţuri de vânzare
(exclusiv TVA), producţia stocată, care poate cuprinde şi provizioanele pentru depreciere, ca şi
producţia imobilizată sunt evaluate în costuri de producţie.
Tabelul 3.1. Analiza dinamicii producției perioadei de gestiune
Nr. Indicatori Perioada de gestiune Abateri Indici
crt. Precedentă Curentă (± Δ) (%)
0 1 2 3 4 (3-2) 5(3x100/2)
1. Producţia vândută - Pv 530 551 777 384 + 246833 146,5
2. Producţia stocată - Ps - 4 924 - 89 949 - 85025 1826
3. Producţia imobilizată - Pi 598 2 254 + 1656 376,8
4. Producţia exerciţiului – Pex 526 225 689 689 + 163464 131,1
(rd.1+rd.2+rd.3)

Din analiza datelor Tabelului 3.1 se constată următoarele:

- Modificarea producţiei exerciţiului (perioadei de gestiune) este diferenţa: Δ = 689689 –
526225 = + 163464 mil lei
- Factorii de influenţă sunt următorii:
I: Δ = ΔPv + ΔPs + ΔPi, în care:
ΔPv = Pv1 – Pv0 = 777384 – 530551 = + 246833 mil. lei;
ΔPs = Ps1 – Ps0 = - 89949 – (- 4924) = - 85025 mil. lei;
ΔPi = Pi1 – Pi0 = 2254 – 598 = + 1656 mil. lei.
Prin însumare se verifică egalitatea:
ΔPv + ΔPs + ΔPi = 246833 – 85025 + 1656 = + 163464 mil. lei = Δ
Abaterea relativă este diferenţa: Δr = IPop – 100 = 131,1 – 100 = + 31,1 %.

Concluzie: Din calculele efectuate putem observa o crestere in dinamica a productiei exercitiului,
majorarea data a fost determinata de influenta pozitiva a productiei vindute si a productiei
imobolizate respectiv cu 246833 si 1656 lei adica cu 31% , totodata entitatea isi poate crea rezerve
pe seama majorarii productiei stocate, care a influentat negativ activitatea entitatii cu 85025 lei.

5
 Tabelul 3.2. Calculul influenței factorilor la devierea nivelului rentabilității pe produse

N Costul pe unitate de Prețul mediu de Rentabilitatea produselor, % Abaterea % Inclusiv, din modificarea
п/п produs, mii llei vânzare, mii lei
Perioada Perioada Perioada Perioada Perioada Recalculat Perioada Costul unitar Prețul unitar
precedentă curentă precedent curentă precedent curentă
ă ă
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
(3-1) x 100 (3-2) x 100 (4-2) x 100 (7-5) (6-5) (7-6)
/1 /2 /2
1 3517486 3068823 5170207 4623934 46.99 68.48 50.67 3.68 21.49 -17.81

Concluzie: In rezultatul utilizarii analizei factoriale se observa ca costul vinzarilor inregistreaza o micsorare fata de perioada precedenta ce
contribuie la o majorare a rentabilitatii, in acelasi timp pretul mediu inregistreaza o micsorare in perioada curenta, ceea ce dus la reducerea pretului
unitar cu 17.81%, in acelasi timp costul unitar inregistreaza o majorare cu 21.49 %..

6
 -3.3-
Rata rentabilității activelor (ROA –  return on assets / Rata rentabilității economice)
măsoară eficiența capitalurilor alocate în active fixe și în activele circulante ale întreprinderii.
Aceasta nu ține cont de modalitatea de procurare a capitalurilor (proprii sau împrumutate) și este
independentă de politica de finanțare.
Rentabilitatea activelor (Ra) = [Profitul net al perioadei de gestiune /
Valoarea medie a activelor totale (Capital investit = Capital propriu + Datorii financiare) ]× 100%

Este ideal ca indicatorul să fie pozitiv și cât mai mare, însă o bună parte din specialiști
recomandă ca să fie mai mare de 12%. Un manager financiar trebuie să aibă în vedere și alte date
comparabile de pe piață pentru a urmări nivelul de eficiență al afacerii, cum ar fi rata inflației, rata
de rentabilitate medie pe sectorul de activitate, rata dobânzii la depozite etc. Această rată pune în
evidenţă performanţele utilizării activului total al unei entități sau a capitalului investit pentru obţinerea
acestor performanţe.
Tabelul 3.3. Calculul influenţei factorilor la devierea nivelului rentabilităţii activelor

Nr Indicatori Perioada Perioada Abateri Inclusiv din modificarea

. precedentă curentă (± Δ)
crt. Rentabilități Numărului
i de rotații ale
veniturilor activelor
0 1 2 3 4 (3-2) 5 6
1. Venituri din vînzări, 5170208 4623934 -546274
mii lei
2. Profit (pierdere) pînă la 191492 22381 -169111
impozitare, mii lei
3. Valoarea medie a 12380200 12367183 -13017
activelor, mii lei
4. Rentabilitatea 3.7 0.48 -3.22
veniturilor, %
(rd. 2 : rd. 1 x 100)
5. Numărul de rotații 0.42 0.37 -4.37
ale activelor totale,
% (rd. 1 : rd. 3)
6. Rentabilitatea 3.70 0.18 -3.52 -3.22*0.42= -4.37*0.48=
activelor, % -1.35 -2.09
(rd. 2 : rd. 3 x 100)

Verificare: 0.18-3.7=(-1.35)+(-2.09)
-3.52≈-3.45

Concluzie:Din calculele efectuate putem observa o micsorare a rentabilitatii activelor fata de

perioada precedenta cu 3.52 p. aceast a fost determinata de scderea in dinamica a profitului pina
la impozitare cu 169111 mii lei si a valorii medii a activelor cu 13017 mii lei. In acelasi timp putem
observa si o scadere a numarului de rotatii ale activelor totale, care in perioada curenta au
constituit 0.37 ori fata de peroada precedenta – 0.42 ori. Tot o diminuare observam si la
rentabilitatea veniturilor ce a scazut cu 3.22 %, scaderea fiind determinata de micsorarea venitului
din vinzari din perioda de gestiune cu 546274 mii lei.

7
 -3.4-
Ratei rentabilităţii capitalului propriu (ROE – return on shareholders Equity/ rata
rentabilităţii financiare) ajută investitorilor să aprecieze în ce măsură investiţiile lor sunt rentabile sau
nu. În cazul în care rata rentabilităţii financiare este mai mare decât costul capitalului propriu, atunci,
prin activitatea desfăşurată, firma creează o valoare suplimentară pentru acţionari.
Rata rentabilităţii financiare se determină prin raportul dintre rezultatele nete şi
capitalurile proprii.
Rentabilitatea capitalului propriu (Rcp) = [Profitul net al perioadei de gestiune / Capital propriu]×
100
Rentabilitatea capitalului propriu reprezintă randamentul utilizării capitalurilor proprii,
adică evidențiază capacitatea întreprinderii de a realiza profit prin folosirea capitalurilor proprii de
care dispune. Indicatorul arată rata de remunerare a capitalurilor investite de acționari/asociați și
semnifică câți bănuți se obțin pentru fiecare leu investit de proprietari. În calitate de cei mai utilizați
indicatori ai profitabilității, deseori se compară rentabilitatea activelor cu rentabilitatea
capitalului propriu . Diferența dintre aceste două rate o reprezintă efectul de levier sau acele
strategii ale entității prin care se recurge la împrumuturi purtătoare de dobândă. Rentabilitatea
capitalului propriu crește atunci când profitul din utilizarea acestor împrumuturi este mai mare ca
cheltuielile cu dobânzile. În caz contrar, avem de a face cu "efectul de măciucă" , când rentabilitatea
activelor este mai mică ca rata dobânzii pentru împrumuturile respective. Se consideră că, dacă
întreprinderea are o rată a rentabilităţii activelor mai mare decât rata dobânzii la capitalurile
împrumutate, atunci atragerea surselor suplimentare este raţională şi acţionarii vor beneficia de
efectul pârghiei financiare, în caz contrar, îndatorarea devine consumatoare de capital propriu,
având loc un „efect de măciucă".
Tabelul 3.4. Analiza rentabilităţii capitalului propriu

Nr. Indicatori Perioada Perioada Abateri

crt. precedentă curentă (± Δ)

0 1 2 3 4 (3-2)
1. Venituri din vânzări, mii lei 5170207 4623934 -546273
2. Profit (pierdere) până la impozitare, mii 191492 22381 -169111
lei
3. Profitul net al perioadei de gestiune, mii 191492 22381 -169111
lei
4. Valoarea medie a capitalului propriu, mii (841281) (819740) (21541)
lei
5. Rentabilitatea capitalului propriu calculat 22.76 2.73 -20.03
în baza profitului net, % (rd. 3 : rd. 4 x
100) %
6. Rentabilitatea capitalului propriu calculat 22.76 2.73 -20.03
în baza profitului pînă la impozitare, %
(rd. 2 : rd. 4 x 100) %
7. Rentabilitatea activelor, % (tabelul 3.3.) 3.70 0.18 -3.52
8. Efectul de levier (rd. 5 sau 6 - rd. 7 ) 19.06 2.55 -16.51

Concluzie: Din calculele efectuate rezulta ca in cadrul entitatii rentabilitatea financiara a

inregistrat o micsorare fata de anul precedent cu 20.03 %, aceasta a fost determinata de valoarea
negativa a capitalului propriu atit in perioda curenta, cit si in cea precedenta, insa observam o
majorare cu 21541 mii lei fata de perioda precedenta. La fiecare leu de mijloace proprii in periada

8
de gestiune ii revine 0.18 bani profit.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Bălănuţă, V. Diagnosticul şi estimarea patrimoniului întreprinderii şi eficienţei utilizării activelor în

contextul restructurării activităţii de producţie. Contabilitate şi audit, 1999, nr.6, pp. 46- 50.
2. Işfănescu A. ş.a., Analiza economico-financiară, Editura Economică, Bucureşti, 1999.
3. A. Işfanescu, C. Stănescu, A. Băcuşi. Analiza economico-financiară. Bucureşti, Editura Economică,
1999, p. 230-234.
4. Işfănescu A., Robu V., Analiză economico-financiară, Editura ASE, Bucureşti, 2002.
5. Marica Petcu, Analiză economico-financiară a întreprinderii, Editura Economică, Bucureşti, 2003.
6. Mărgulescu D. ş.a., Analiza economico-financiară, Editura Fundaţiei România de Mâine, 1999.
7. Mărgulescu D., Analiză economico-financiară a întreprinderii, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 1994.
8. Moroşan Iosefina, Analiza economico-financiară, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2006
340 p.; ISBN (10) 973-725-556-9; ISBN (13) 978-973-725-556-3.
9. Moroşan Iosefina, Analiza economico-financiară, în industrie comerţ, turism şi exploataţiile agricole, Editura
Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2001.
10.Moroşan Iosefina, Analiza economico-financiară. Tehnici şi metode, Editura Fundaţiei România de Mâine,
2002.
11. Nederiţa, A., Ţiriulnicov, N. Paladi, V, Gavriliuc L.. Recomandări practice privind întocmirea notei
explicative la raportul financiar anual – revista „Contabilitate şi audit", nr.4, 1999, pp. 50-52, 69-71
12.Niculescu Maria, Diagnostic economic, Editura Economică, Bucureşti, 2003.
13. Petrescu Silvia, Analiză financiară aprofundată, Studii aprofundate “Audit şi Management Contabil”,
Suport curs, Portal FEAA 2005, p. 249.
14. N. Tabără, E. Horomnea, C. Toma. Analiza contabil-financiară. Iaşi, TIPO Moldova, 2000, pp. 156-
159.
15. Țiriulnicova, N. Analiza rapoartelor financiare, Chișinău: Topografia Centrală, 2004, 384 p., ISBN
9975-78-300-7.
16. Г.В. Савицкая. Анализ хозяйственной деятельности предприятия. Минск: Новое знание, 2000,
р.278-302.