Sunteți pe pagina 1din 5

Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al RM

Direcția Învățămînt, Tineret și Sport Rîșcani

Instituția de educație timpurie „Ciobănaș”

Comunicare
către Consiliul pedagogic Nr.3

“Activitățile extracurriculare preșcolare și aplicabilitatea lor practică în


optimizarea procesului de învățămînt”
Realizat : Tvertohleb Vitalia

În orice domeniu este necesar să cunoști materialul de prelucrat, astfel încît să


poți utiliza uneltele adecvate pentru finalitatea dorită. În domeniul educației,
această identificare trebuie făcută foarte atent, cu atît mai mult cu cît “materialul”
este unul uman, prin urmare individual, de cele mai multe ori chiar imprevizibil.
Activitățile instructive-educative sunt centrate pe individualitatea copiilor, de
aici și nevoia de a utiliza diverse activități, selectate atent, în funcție de
personalitatea și nevoile celor care urmează a fi “prelucrați”. Astfel, în activitatea
didactică este indicat să putem identifica din timp preșcolarii cu un potențial
crescut sau scăzut în diferite domenii de activitate.
Modelarea, formarea și educația omului cere și dăruire. Timpul istoric pe care îl
trăim cere oameni în a căror formație caracterul și inteligența se completează
pentru propria evoluție a individului. În școală contemporană eficiența educației
depinde de gradul în care se pregătește copilul pentru participarea la dezvoltarea de
sine și măsura în care reușește să pună bazele formării personalității copiilor. În
acest cadru, învățămîntul are misiunea de a-i forma pe copii sub aspect psiho-
intelectual, fizic și socioafectiv, pentru o cât mai ușoară integrare socială.
Complexitatea finalităților educaționale impune îmbinarea activităților curriculare
cu cele extracurriculare.
Autorul Ștefan M. precizează că oricît ar fi de importantă educația curriculară
realizată prin procesul de învățămînt, ea nu epuizează sfera influențelor formative
exercitate asupra copilului.Rămîne cadrul larg al timpului liber al copilului, în care
viața capătă alt aspect decât cele din procesul de înățare școlară. În acest cadru,
numeroși alți factori acționează, pozitiv sau nu, asupra dezvoltării preșcolarilor.
Conform prevederilor Codului Educației al Republicii Moldova (Monitorul
Oficial Nr.319-324 art.nr: 634), Capitolul VII.Articolul 36. (1)
“Învățămîntul extrașcolar se realizează în afara programului și activității școlare
prin activități complementare procesului educațional desfășurat în instituțiile de
învățămînt și are menirea să dezvolte și tinerilor, să răspundă intereselor și
opțiunilor acestora pentru timpul liber.”
După o bine cunoscută clasificare UNESCO, educația extracurriculară, adică
educația de dincolo de procesul de învățămînt, apare sub două aspecte principale:

EDUCAȚIA EXTRACURRICULARĂ
Aspecte principale

Educația non-formală, Educația informală-


care se realizează fie în reprezintă influența
sistemul de învățămînt, incidentală a mediului
fie în cadrul unor social transmisă prin
organizații cu caracter situațiile vieții de zi cu
educativ zi

Educația extracurriculară (realizată dincolo de procesul de învățămînt) își are


rolul și locul bine stabilit în formarea personalității copiilor. Educația, prin
activitățile extracurriculare, urmărește identificarea și cultivarea corespondenței
optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viață civilzat, precum și
stimularea comportamentului creativ în diferite domenii.
Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoștințe
punându-i în contact direct cu obiectele și fenomenele din natură.
Trebuința de a se juca, de a fi mereu în mișcare este tocmai ceea ce ne permite
să armonizăm activitatea cu viața.
Soluția optimă este realizarea echilibrului activităților specifice educației cu cele
nonformale și informale.
Scopul principal al activităților extracurriculare este dezvoltarea unor aptitudini
speciale, antrenarea copiilor în activități cât mai variate și bogate în conținut,
cultivarea interesului pentru activitățile socio-culturale, facilitarea integrării în
mediul-școlar, fructificarea talentelor personale și compatibilizarea aptitudinilor
cu atitudinile.
Activitățile extracurriculare reprezintă un element prioritar în politicile
educaționale întrucât au un impact pozitiv asupra perfomanțelor școlare și asupra
integrării sociale în general.
Ca parte integrantă a procesului instructiv-educativ, activitățile extracurriculare
trebuie să respecte reperele oricărei activități didactice: comunicarea, etica
relațiilor educatoare-copil, proiectarea activității, evaluarea.
Activitățile extracurriculare organizate de instituțiile de educație timpurie au
conținut cultural, artistic, științific, tehnico-aplicativ, sportive sau sunt simple
activități de joc sau de participare la viața și activitatea comunității locale.
Activitățile extracurriculare de masa reprezintă activități care cuprind aproape
întreagă masa a copiilor dintr-o grupă, mai multe grupe, sau chiar grupe de copii
din mai multe instituții. Aceste activități le oferă destindere, recreere, voie bună,
satisfacțiile atmosferei de grup, iar unora dintre ei posibilitatea unei afirmări și
recunoaștere a aptitudinilor. Aceste activități au caracter ocazional și iau forme
foarte variate:

 Sărbătorirea zilei de naștere a unui copil la care participă semenii;


 Vizionarea în grup a unor spectacole la teatrul de păpuși;
 Excursii;
 Plimbări în parc.

Excursiile și taberele școlare contribuie la îmbogățirea cunoștințelor copiilor


despre frumusețile țării, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din
natură, artă, cultură.
Prin excrusii, copiii cunosc locul natal în care au trăit, muncit și luptat înaintașii
lor învățând astfel să-și iubească țara, cu trecutul și prezentul ei.
Serbările reprezintă un necesar izvor de satisfacție, bucurii, creează buna
dispoziție. Serbările pot lua forme variate, de la solemna evocare istorică la un
vesel carnaval. La pregătirea și realizarea serbărilor, copii participă cu însuflețire și
dăruire, din dorința de a oferi spectatorilor momente de ținută estetică, distracție,
satisfacție, făcându-le viața mai frumoasă, mai plină de sens. Serbarea este
modalitatea eficientă de cultivare a înclinațiilor artistice ale copiilor contribuind la
dezvoltarea armonioasă a personalității copiilor. La copilul de vârstă preșcolară
este strâns legată de activitățile desfășurate în instituția preșcolară și în afara ei sub
forma jocului, a învățăturii și a muncii. Tocmai de aceea, o mare grijă terbuie
acordată particularităților de vârstă și individuale ale copilului.
Jocurile și distracțiile sunt mai intense la vârstele copilăriei și tinereței. Știm cu
toții că orice copil de vârstă ante sau preșcolară se joacă tot timpul. Acestea le
conferă conduitelor lor multă flexibilitate și totodată le dezvoltă imaginația și
creativitatea; tot prin joceste exprimat și gradul de dezvoltare psihică. Adultul se
afirmă prin intermediul activităților pe care le desfășoară, dar copilul nu are altă
posibilitate de afirmare decît cea a jocului. Mai tîrziu, el se poate afirma și prin
activitatea școlară. Copiii care sunt lipsiți de posibilittea de a se juca cu alți semeni
fie din cauză că nu sunt obișnuiți , fi din cauză că nu au cu cine, rămân nedezvoltați
din punct de vedere al personalității. Jocul oferă copiilor o sumă de impresii care
contribuie la îmbogățirea cunoștințelor despre lume și viață, totodată mărește
capacitatea de înțelegere a unor situații complexe, creează capacități de reținere
stimulând memoria, capacități de concentrare, de supunere la anumite reguli,
capacități de a lua decizii rapide, de a rezolva situații- problemă, într-un cuvânt
dezvoltă creativitatea.
Aceste activități oferă un prilej de activizare și de dezvoltare a creativității.
În orice tip de activitate extracurriculară, fie că este vorba de drumeție, vizita
într-un atelier de creație, un muzeu, un loc istoric, o excursie de mică sau mare
anvergură este necesar să antrenăm trei factori implicați în actul educațional:
 Preșcolarii- prin responsabilități asumate atât individual, cât și în grup;
 Familia- prin susținere morală, financiară, sau chiar implicate în organizarea
activităților;
 Instituția de educație timpurie- prin obținerea avizelor necesare deplasării,
elaborarea strategiilor didactice, realizarea unității dintre cei doi factori,
finalizarea activității întreprinse.

Acest tip de activitatea de învățare, îi apropie de instituție, îi determină să o


îndrăgească. Chiar ei propun, cer, așteaptă și se implică în realizarea acestui tip de
activitate. Putem spune că activitatea extracurriculară e o componentă educațională
valoroasă și eficientă căreia orice cadru didactic trebuie să-i acorde atenție,
adopând el în primul rând o atitudine creatoare, atât în modul de realizare al
activității, cât și în relațiile cu copiii, asigurând astfel o atmosferă relaxantă care să
permită stimularea creativă a copiilor.
Datorită activităților extrașcolare, putem depista și dezvolta capacitățile creative
ale preșcolarilor, aptitudinile, inventivitatea, spiritul de observație, imaginația
creatoare, originalitatea, ingeniozitatea și independența gândirii. În plus, este vorba
despre o modalitate de a stimula copiii dotați și talentați, prin folosirea altor căi de
apreciere a creativității.
Astfel activitățile extracurriculare contribuie la gândirea și completarea
procesului de învățare, la dezvolarea înclinațiilor și aptitudinilor preșcolarilor, la
organziarea rațională și plăcută a timpului lor liber. Având un caracter atractiv,
copiii participă într-o atmosferă relaxantă, cu însuflețire și dăruire, la astfel de
activități. Potențialul larg al activităților extracurriculare este generator de căutări
și soluții variate. Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginația, bucuria și
în dragostea și sufletul copiilor, dar să îi lași pe ei să te conducă spre acțiuni
frumoase și valoroase.
Aceste activități sunt organizate și desfășurate de către insituții în baza
următoarelor principii:
 Principiul echității al non-discriminării;
 Principiul parteneriatului social și al co-managementului;
 Principiul respectării drepturilor copilului și al omului;
 Principiul centrării pe valorile general-umane, naționale și democratice;
 Principiul diferențierii și individualizării demersului educational;
 Principiul corelării intereselor individuale ale beneficiarului cu cele ale
societății;
 Principiul creativității;
 Principiul unității educației și autoeducației.

Deci, activitățile extracurriculare contribuie la gândirea și completarea procesului


de învățare, la dezvoltarea înclinațiilor și aptitudinilor preșcolarilor, la organizarea
rațională și plăcută a timpului lor liber, promovarea exemplelor de bună practică
din domeniul educației și cercetării psiho-pedagogice, cunoașterea și valorificarea
metodelor și tehnicilor de îmbunătățire a calității actului educational.
Optimizarea calității educației se poate realiza prin demersuri didactice
interactive, centrate pe copil, cât și prin incluerea competențelor de relaționare
interculturală în implementarea curriculumului formal și nonformal la nivelul
învățământului. Subiectele abordate își propun tratarea problematicii actuale a
învățământului în contextual asigurării standardelor de calitate în educație.
Totodată, creșterea calității procesului educațional este complet prin dezvoltarea și
promovarea potențialului activităților educative extrașcolare ca modalitate
complementară de integrare social și participare activă a tinerilor în comunitate și
îmbunătățirea activităților instructiv-educative din învățămîntul contemporan.
Formarea și dezvoltarea abilităților creative pro-active ale copilului, în baza
aptitudinilor personale individuale, conduce spre crearea perspectivelor de educare
armonioasă, multilaterală a preșcolarilor, fapt care dezvoltă și formează cultura
general a fiecărui individ în parte și trecerea de la nivelul mediu de educație la
perfomanța de acumulare a inteligenței personale și, deci, la formarea personalității
de success.

S-ar putea să vă placă și