DEZINFECTIA AMPRENTELOR IN VEDEREA

TURNARI MODELULUI PRELIMINAR

Amprenta este operatiunea prin care medicul stomatolog ia "un mulaj" dintilor

pacientului, pe care il trimite laboratorului de tehnica dentara in vederea realizarii lucrarilor
protetice.

Acest mulaj reprezinta "negativul" situatiei din gura pacientului. In amprenta, tehnicianul toarna

un gips special, obtinand modelul de gips, care reprezinta situatia exacta din cavitatea bucala a
pacientului.

Materiale de amprenta

Amprenta dentara trebuie sa fie fidela si precisa. Pentru aceasta, se folosesc materiale de

amprenta care reproduc extrem de exact situatia din cavitatea bucala a pacientului.

Calitatile materialelor de amprenta

Pentru a putea fi folosite, materialele de amprenta trebuie sa aiba anumite calitati.

 Fidelitatea : este capacitatea materialului de amprenta de a inregistra cele mai fine

detalii ale campului protetic.
 Elasticitatea : este proprietatea materialului de a permite indepartarea amprentei de pe
campul protetic fara a compromite fidelitatea amprentei.
 Stabilitatea dimensionala : reprezinta calitatea materialului de a nu se deforma ( sau de a
se deforma cat mai putin ) din momentul finalizarii amprentei pana ajunge la laboratorul
de tehnica dentara.
 Timpul de priza : sa fie scurt, dar suficient.
 Sa aiba miros, gust si culoare placute.
 Sa nu fie iritante sau toxice pentru tesuturile bucale.

Mod de preparare

Prepararea materialelor de amprenta se face prin amestecul a 2 substante : baza si

catalizatorul. Timpul de priza variaza intre 1 si 3 minute, depinzand de mai multi factori :

 tipul materialului
  temperatura mediului exterior
 temperatura catalizatorului
 consistenta materialului

In functie de tipul materialului, baza si catalizatorul pot fi :

 2 paste
 o pasta si un lichid
 un praf si un lichid

Exista materiale ( gipsul sau alginatul de exemplu ) la care catalizatorul este apa. De asemenea,
exista materiale care isi schimba culoarea in functie de faza de preparare ( de
exemplu :alginatul ). Mai jos aveti un exemplu de astfel de material :

Pregatirea materialului se face prin omogenizarea bazei cu catalizatorul. Trebuie respectate

riguros cantitatile din prospectul fiecarui material. Timpul de preparare nu trebuie sa fie prea
lung pentru a nu risca inceperea prizei inainte de introducerea materialul in cavitatea bucala.

Dupa preparare, materialul se introduce intr-o lingura de amprenta. Lingurile de amprenta se

livreaza in seturi de diferite forme si marimi, pentru arcada superioara si pentru arcada inferioara.
Se alege lingura care se adapteaza cel mai bine arcadei dentare care se amprenteaza.

Categorii de materiale de amprenta

De-a lungul timpului au fost dezvoltate o multitudine de tipuri de materiale de amprenta. Odata
cu progresul stomatologiei, apar materiale din ce in ce mai precise si fidele. Exista mai multe
categorii de materiale de amprenta, fiecare servind alte scopuri.

Materiale de amprenta dure

Baza are o consistenta chitoasa, asemanator plastilinei, iar catalizatorul este o pasta sau un lichid.
Dupa priza, devin dure si rigide. Fidelitatea lor de amprentare nu este foarte mare dar sunt foarte
rezistente dupa priza si se deformeaza greu.

Materiale din aceasta categorie : siliconii de aditie de consistenta dura, cerurile, blocurile Stents.

Materiale de amprenta elastice

Se prezinta sub forma de 2 paste sau un praf si un lichid ( care poate fi apa ). Au o consistenta
mai moale inainte de priza, iar dupa priza devin elastice. Sunt usor de preparat si folosit avand o
precizie destul de buna. Se aplica in cavitatea bucala cu ajutorul lingurilor de amprenta.

Materiale din aceasta categorie : alginatul, siliconii de consistenta medie.

Materiale de amprenta fluide

Au o consistenta fluida inainte de priza, iar dupa priza devin rigid-elastice. De obicei, se prezinta
sub forma a 2 paste. Datorita fluiditatii si caracteristicilor speciale, sunt cele mai fidele materiale
de amprenta. Se aplica in cavitatea bucala in linguri individuale confectionate la laboratorul
dentar sau in interiorul unor amprente realizate cu materiale dure.

Materiale din aceasta categorie : polieterii, polisulfuri, siliconi de aditie fluizi.

AMPRENTA DENTARA. TEHNICI DE AMPRENTARE

Clasificarea amprentelor

Exista multiple tipuri si tehnici de amprentare. Tipul de amprenta folosit va depinde de mai multi
factori:

 In primul rand, cazul clinic si tipul de lucrare ce urmeaza a fi realizat.

 Experienta si preferintele fiecarui medic stomatolog
 Zona geografica unde se realizeaza tratamentul

Iata cum se pot clasifica amprentele dentare:

a. In functie de intinderea amprentei

o Amprenta totala

Se amprenteaza toti dintii din cavitatea bucala. Practic, se iau 3 amprente distincte
:

 amprenta arcadei superioare

 amprenta arcadei inferioare
 amprenta ocluziei sau, mai popular, "muscatura"

Caracteristici :

Amprenta totala ofera detalii complete asupra campului protetic si se ia

intotdeauna cu ajutorul lingurilor de amprenta.

Ca si tehnica, amprentele arcadelor dentare se pot lua in 1 timp, in 2 timpi sau in
lingura individuala in functie de cerintele cazului clinic.

Utilizari :

 Lucrari complexe, de intindere mare : lucrari pe implanturi, punti intinse,

proteze totale, proteze mobilizabile.

 Amprente preliminarii : amprente dupa care tehnicianul

confectioneaza lingura individuala.
  Amprente de studiu totale.

Multi medici stomatologi prefera amprenta totala chiar si in cazul coroanelor

dentare simple datorita detaliilor complete pe care le ofera.

caz clinic

o Amprenta segmentara sau partiala

Amprenteaza doar o parte ( un segment ) din cavitatea bucala, si anume, partea in

care urmeaza a se efectua reconstituirea protetica.

Caracteristici :

Amprenta segmentara nu foloseste linguri de amprenta. Pe amprenta segmentara

apare: amprenta dintilor superiori, amprenta dintilor inferiori si inregistrarea
ocluziei.

Ca si tehnica, amprenta segmentara se poate lua in 1 timp sau in 2 timpi.

Amprenta partiala nu ofera toate detaliile din cavitatea bucala. Este insa mai
rapida si mai usor de suportat.

Utilizari :

 confectionarea coroanelor dentare

 confectionarea puntilor fixe de intindere redusa

caz clinic

 In functie de tehnica amprentarii

o Amprenta in 1 timp

Are nevoie de o singura etapa ( sau "timp" ) si foloseste in majoritatea situatiilor

un singur material de amprenta. Nu este atat de fidela precum amprenta in 2 timpi
sau amprenta in lingura individuala dar tehnica este mai simpla si mai rapida.

Materiale de amprenta folosite : materiale dure sau materiale elastice. Se

prefera siliconii de aditie de consistenta dura sau alginatul

detalii despre materiale

 Tehnica Medicul stomatolog pregateste materialul prin omogenizarea bazei cu
catalizatorul, apoi il introduce in lingura de amprenta. Se pozitioneaza lingura in
cavitatea bucala, peste arcada dentara si se asteapta priza materialelor. Dupa
intarire, se spala si se trimite la laboratorul dentar.

Etapele amprentei in 1 timp :

Utilizari :

 Amprente preliminarii : sunt amprente dupa care tehnicianul

confectioneaza lingura individuala.

Se pot folosi in orice situatie, dar sunt indicate mai ales daca se executa
punti intinse, proteze totale, proteze mobilizabile sau lucrari pe
implanturi....mai multe.

 Amprenta arcadei opuse celei pe care se face reconstituirea protetica ( se

mai numeste arcada antagonista ).

Daca pe aceasta arcada nu exista detalii importante ce trebuie incluse in

planul protetic, amprenta in 1 timp este suficient de fidela pentru ca
tehnicianul sa obtina un model corespunzator al arcadei antagoniste.

 Amprente de studiu : sunt folosite in reconstituiri complexe sau cand

pretentiile estetice sunt foarte ridicate. Se pot lua amprente de studiu
inainte de inceperea prepararilor sau pe parcursul diverselor etape clinice.

o Amprenta in 2 timpi

Are nevoie de 2 etape si foloseste 2 materiale distincte de amprenta, cate unul

pentru fiecare etapa. Precizia si fidelitatea amprentei in 2 timpi sunt excelente.

Materiale de amprenta folosite : in prima faza un material dur ; in a doua faza

un material fluid. De obicei, se folosesc siliconii de aditie, datorita proprietatilor
foarte bune pe care le au.

Tehnica :

 In prima etapa se ia o amprenta cu materialul dur. Dupa priza, siliconul

dur va capata o consistenta rigida, urmand ca, in faza a doua, sa joace rolul
de lingura sau conformator extern pentru materialul fluid.

 In a doua etapa, medicul stomatolog introduce in interiorul

conformatorului obtinut in prima faza, siliconul de aditie fluid. Se
repozitioneaza amprenta in cavitatea bucala. Datorita consistentei fluide si
a proprietatilor excelente, materialul fluid va patrunde in toate detaliile
campului protetic.
 Dupa priza, acesta va capata o consistenta elastica iar fidelitatea si precizia
reproducerii vor fi deosebite. Se spala amprenta, se dezinfecteaza si se
trimite la laboratorul dentar.

Utilizari :

 Realizarea coroanelor dentare : este metoda de electie

 Realizarea puntilor dentare fixe

 Realizarea lucrarilor pe implanturi in unele cazuri

VERIFICAREA SI DEZINFECTIA AMPRENTELOR

Amprentele cu alginat, înainte de a fi trimise la laborator, trebuie dezinfectate cu hipoclorit de

sodiu 1% sau cu glutaraldehidă 2%. Există două metode:
-prin imersia amprentei în întregime (inclusiv şi mânerul) într-un vas care conţine una
din soluţiile enumerate mai sus. Pentru aceasta există cuve speciale sau chiar aparate în care se
imersionează amprentele;
-prin pulverizarea pe suprafaţa amprentei a substanţei dezinfectante şi apoi introducerea
acesteia într-o pungă de plastic închisă ermetic.
În ambele metode timpul de lucru este de 10 minute, după care amprenta va fi clătită
energic cu apă de robinet. Creşterea timpului de dezinfecţie la 20 de minute sau chiar mai mult se
soldează cu afectarea stabilităţii dimensionale.
Există alginate care au în compoziţie substanţe antimicrobiene (săruri de amoniu
cuaternar), care realizează o autodezinfecţie în timpul amprentării, dacă şi lingura a fost
dezinfectată. Dar aceste substanţe nu au şi acţiune antivirală.
Amprentele luate cu elastomeri de sinteză se dezinfectează la fel, tot timp de 10 minute.
Verificare amprentei se realizeaza, urmarind:
-Dacă a înnregistrat întreaga suprafaţă a câmpului protetic (zona de sprijin şi parţial zona de
menţinere);
-Dacă amprenta a fost corect centrată, lucru ce se constată după mânerul lingurii şi după
impresiunile frenurilor;
-Dacă marginile amprentei sunt modelate. În caz că portamprenta este scurtă, ele nu vor fi
modelate şi suprafaţa modelului va fi mai mică;
-Dacă periferia câmpului protetic nu este deformată în condiţiile unei portamprente mari şi a
materialului de amprentare în exces. Modelul rezultat va avea o suprafaţă mai mare;
-Dacă marginile amprentei sunt susţinute de portamprentă, în caz contrar ele se deformează sau
se rup;
-Dacă materialul de amprentare este distribuit în strat selectiv uniform şi în contact cu
portamprenta;
-Dacă amprenta prezintă semn de material tras înseamnă că a fost îndepărtată de pe câmp înainte
de priza materialului;
-Dacă suprafaţa amprentei nu este netedă. Prezenţa golurilor indică fie insuficienţa materialului,
fie că acesta nu a fost în contact cu câmpul protetic.
La verificarea amprentei preliminare maxilara, se apreciaza:
-Prezenta crestele reziduale;
-Zona vibratorie şi a şanţurilor pterigomaxilare. Marginea amprentei va prezenta incizura
rafeului pterigomandibular şi foveele palatine;
-Prezenta vestibulul bucal şi labial;
În zona retrozigomatică înălţimea şi lăţimea marginilor vor fi aproximativ egale cu cele ale
fundului de sac. Amprenta trebuie să redea jocul procesului coronoid;
În zona vestibulară laterală marginile trebuie să fie mai groase decât în zona labială. Se
apreciază adâncimea incizurii frenului bucal;
În zona labială marginea amprentei are o grosime de 2 - 3 mm şi se observă adâncimea
incizurii frenului buzei superioare.
La amprenta mandibulara, se urmaresc:
-Marginea vestibulară laterală care este paralelă cu creasta edentată şi prezintă incizura frenului
bucal;
-Marginea vestibulară labială, cu o grosime de 2 - 3 mm şi prezintă incizura frenului labial;
-Şanţul format de creasta oblică internă;
-Depresiunea creată de muşchiul milohioidian contractat;
-Tuberculul piriform şi limita sa distală, marcată de rafeul pterigomandibular;
-În zona linguală centrală marginea amprentei trebuie să fie cât mai lungă şi cât mai groasă.
Prezintă urma frenului lingual;

-Zona retromilohioidiană.

Amprenta in lingura individuala

Este o varianta particulara a amprentei in 2 timpi care implica si participarea

laboratorului dentar. Se foloseste pe scara foarte larga datorita preciziei si
fidelitatii ridicate. Singurul dezavantaj ar fi acela ca necesita o sedinta in plus.

Materiale de amprenta folosite : materiale fluide, in special siliconi de aditie

fluizi.

Tehnica :

 In prima etapa se ia o amprenta preliminara in 1 timp cu un material dur

sau elastic. Amprenta se ia intotdeauna cu ajutorul lingurilor de amprenta.
Dupa intarire, se trimite la laboratorul dentar.

 Tehnicianul dentar va turna modelul, apoi va confectiona pe acesta

o lingura de amprenta cat mai intim adaptata campului protetic.
Aceasta se numeste lingura individuala si este confectionata din diferite
materiale plastice.

 Lingura individuala va juca rolul de conformator extern. In a doua sedinta,

medicul stomatolog introduce materialul de amprenta fluid in lingura, apoi
o plaseaza pe campul protetic. Dupa intarire, se retrimite laboratorului
dentar in vederea executarii lucrarilor protetice planificate.

Utilizari :
  Amprenta functionala pentru proteze totale, proteze mobilizabile sau
lucrari complexe pe implanturi. Este obligatorie folosirea lingurii
individuale in aceste situatii.

 Punti dentare intinse, lucrari integral ceramice, lucrari ceramice cu schelet

de zirconiu, aur sau titan.

 Se poate folosi si in alte situatii clinice care cer o amprenta extrem de

fidela.

In functie de miscarile efectuate in timpul amprentei

o Amprenta statica

Caracteristici :

In timpul amprentei statice nu se executa nici un fel de miscari functionale.

Utilizari :

Se foloseste in cazul coroanelor dentare sau a puntilor fixe cand nu este nevoie
de functionalizarea amprentei.

o Amprenta functionala

Caracteristici :

In timpul amprentei functionale, pacientul, ajutat de medicul stomatolog, va

executa anumite miscari ale obrajilor, limbii sau buzelor care vor incerca sa imite
miscarile din timpul proceselor functionale : masticatia sau fonatia. In acest
fel, marginile amprentei vor fi modelate in mod activ de catre pacient.

Utilizari :

In cazul protezelor sau altor lucrari intinse unde este foarte important sa se stie cat
de mult se pot extinde marginile acestor restaurari.

Inregistrarea ocluziei

Inregistrarea ocluziei sau amprenta ocluziei se mai numeste, popular, "muscatura". Dupa cum am

vazut, amprenta ocluziei se ia fie intr-o etapa separata, fie in acelasi timp cu amprenta dintilor,
daca este vorba de o amprenta segmentara.

Inregistrarea ocluziei este extrem de importanta pentru reusita lucrarii. Medicul stomatolog
trebuie sa-i trimita tehnicianului dentar ocluzia corecta, deoarece, orice mica neconcordanta
poate duce la realizarea unei lucrari necorespunzatoare la nivel ocluzal ( de exemplu coroana sau
puntea dentara poate fi "inalta" ).
MODELUL DE GIPS

Laboratorul de tehnica dentara este locul in care lucrarile dentare sunt practic confectionate.
Etapele de laborator nu sunt vizibile pacientilor si cer o indemanare si o precizie
desavarsita. Tehnicianul dentar va lucra intotdeauna in stransa colaborare cu medicul stomatolog,
participand, in cazuri mai complexe, si la unele etape clinice.

Tehnicianul dentar primeste de la cabinetul stomatologic amprentele dentare ale cazului

protetic insotite de alte informatii suplimentare : culoarea, tipul de lucrare, amprente de studiu,
uneori poze sau filme si alte indicatii.

Primul lucru pe care trebuie sa-l realizeze este turnarea modelului de gips. Modelul de

gips reprezinta situatia precisa din cavitatea bucala a pacientului obtinuta dupa introducerea unor
gipsuri speciale in amprentele dentare.

Turnarea modelului de gips

Exista diferente in turnarea modelului in functie de tipul de amprenta folosit.

a. Amprenta totala

In cazul amprentei totale, laboratorul va primi 3 amprente diferite :

 Amprenta arcadei cu dintii slefuiti ; prin turnare se va obtine modelul de lucru pe care

tehnicianul va confectiona lucrarea dentara.

 Amprenta arcadei opuse sau antagoniste ; prin turnare se va obtine modelul antagonist.

 Amprenta ocluziei ; cu ajutorul acesteia, tehnicianul va pozitiona cele 2 modele intr-o

relatie similara cu cea din cavitatea bucala a pacientului.

Tehnica

Se usuca bine amprentele, apoi se toarna in ele un gips special, de consistenta fluida, care are o
precizie si o fidelitate deosebita. Dupa intarirea gipsului, se indeparteaza amprentele cu grija
pentru a nu le fractura. Apoi, dintii slefuiti pe care urmeaza a se confectiona coroanele dentare,
se izoleaza si se pregatesc intr-un mod specific. Modelul de lucru si modelul antagonist sunt apoi
plasate in relatia din cavitatea bucala cu ajutorul amprentei ocluziei. Pentru aceasta, cele 2
modele sunt montate in aparate speciale care au rolul de a imita miscarile mandibulei. Aceste
aparate se numesc ocluzoare sau articulatoare.