Ministrul Educației, Culturii și Cercetării

Colegiul de Ecologie

Portofoliu
‘’ Securitatea Ecologica”

Al elevei Gr:E-041

Șuhan Diana

Profesor:

Banari Alla

Chisinau,2020
 Ministrul Educației, Culturii și Cercetării

Colegiul de Ecologie

Studiu Ghidat

Tema: Inundațiile de pe Terra și pagubele provocate.

Măsurile de reducere a riscului inundațiilor.

Al elevei Gr:E-041

Șuhan Diana

Profesor:

Banari Alla

Chisinau, 2020
Inundaţiile reprezintă hazardul cel mai larg răspîndit pe Terra, cu numeroase pierderi de vieţi
omeneşti şi cu pagube materiale de mari proporţii. Inundaţiile de mică amploare sunt mai
frecvente şi ocupă numai suprafeţele joase ale luncii fără să producă pagube materiale.
Inundaţiile mai puternice se extind pe cea mai mare parte a luncii, inclusiv pe terasele de luncă şi
produc pagube atunci cînd sunt afectate aşezările omeneşti, căile de comunicaţie şi terenurile
agricole.
Inundațiile pot avea loc în timpul viiturilor, în urma ploilor torențiale, topirii bruște
a zăpezilor etc. Uneori, inundațiile au loc la gura râurilor de câmpie, în urma
acțiunii vânturilor care bat dinspre mare, a cutremurelor de pământ submarine etc.
Cuzele:
Factori de creștere
Cantitatea, locația și momentul în care apa ajunge la un canal de drenaj din precipitațiile
naturale și în rezervoarele controlate sau necontrolate determină debitul în locațiile din aval.
Unele precipitații se evaporă, unele se percolează lent prin pământ, unele pot fi izolate temporar
ca zăpadă sau gheață, iar unele pot produce scurgerea rapidă de pe suprafețe, inclusiv rocă,
trotuar, acoperiș și pământ saturat sau înghețat. Fracția de precipitații incidente care ajung
imediat la un canal de drenaj a fost observată de la zero la ploaia ușoară pe un teren uscat, la
nivel de până la 170 de procente pentru ploaia caldă pe zăpadă acumulată.
Majoritatea înregistrărilor de precipitații se bazează pe o adâncime măsurată a apei primite
într-un interval de timp fix. Frecvența unui prag de precipitații de interes poate fi determinată de
numărul de măsurători care depășesc această valoare prag în intervalul total de timp pentru care
sunt disponibile observații. Punctele individuale de date sunt convertite în intensitate prin
împărțirea fiecărei adâncimi măsurate la perioada de timp dintre observații. Această intensitate
va fi mai mică decât intensitatea reală a vârfului dacă durata evenimentului de precipitații este
mai mică decât intervalul de timp fix pentru care sunt raportate măsurătorile. Condițiile de
precipitare convectivă (furtuni) au tendința de a produce evenimente de furtună cu durată mai
scurtă decât precipitațiile orografice. Durata, intensitatea și frecvența evenimentelor de
precipitații sunt importante pentru predicția inundațiilor. Scurtele precipitații sunt mai importante
pentru inundații în bazinele mici de drenaj.
Cel mai important factor de creștere în determinarea magnitudinii inundațiilor este zona de
teren a bazinului hidrografic în amonte de zona de interes. Valoarea precipitațiilor este al doilea
factor cel mai important pentru bazinele hidrografice mai mici de aproximativ 30 de kilometri
pătrați sau 80 de kilometri pătrați. Panta principală a canalului este al doilea factor cel mai
important pentru bazinele hidrografice mai mari. Înclinarea canalului și intensitatea
precipitațiilor devin al treilea factor cel mai important pentru bazinele hidrografice mici și mari.
Timpul de concentrare este timpul necesar pentru scurgerea de la cel mai îndepărtat punct din
zona de drenare din amonte pentru a ajunge în punctul canalului de drenaj care controlează
inundarea zonei de interes. Timpul de concentrare definește durata critică a precipitațiilor de vârf
pentru zona de interes. Durata critică a precipitațiilor intense ar putea fi doar câteva minute
pentru structurile de drenare a acoperișului și a parcului, în timp ce precipitațiile cumulate de-a
lungul mai multor zile ar fi critice pentru bazinele hidrografice.
Factori descendenți
Curgerea apei care se scurge în cele din urmă se întâlnește cu condițiile din aval care
încetinesc mișcarea. Limitarea finală este adesea oceanul sau un lac natural sau artificial.
Modificările de înălțime, cum ar fi fluctuațiile de maree, sunt factori determinanți importanți
pentru inundațiile de coastă și estuarină. Evenimentele mai puțin previzibile, cum ar fi tsunami-
ul și supratensiunile de furtună, pot provoca, de asemenea, schimbări de înălțime în corpurile
mari de apă.
Ridicarea apei curgătoare este controlată de geometria canalului de curgere. Condițiile de
canal de scurgere, cum ar fi podurile și caniunile, tind să controleze creșterea de apă peste limita.
Punctul de control efectiv pentru o anumită acoperire a drenajului se poate schimba odată cu
schimbarea înălțimii apei, astfel încât un punct de apropiere să poată controla nivelurile scăzute
ale apei până când un punct mai îndepărtat controlează la niveluri mai ridicate ale apei.
Geometria eficientă a canalului de inundații poate fi modificată prin creșterea vegetației,
acumularea de gheață sau resturi sau prin construirea de poduri, clădiri sau diguri în canalul de
inundații.
Coincidență
Evenimentele extreme de inundații rezultă adesea din coincidență, cum ar fi precipitații
neobișnuit de intense, calde, care topesc pachetul de zăpadă grele, produc obstrucții de canal de
pe gheața plutitoare și eliberează mici îngrădiri precum barajele de bere. Evenimentele
coincidente pot provoca inundații extinse mai frecvente decât cele anticipate de la modelele de
predicție simplistă, având în vedere doar scurgerile de precipitații care curg în canalele de drenaj
fără obstacole. Modificarea modificărilor geometriei canalului este obișnuită atunci când
fluxurile grele deplasează vegetația lemnoasă dezrădăcinată și structurile și vehiculele avariate
de inundații, inclusiv bărcile și echipamentele feroviare. Măsurătorile recente efectuate pe teren
în timpul inundațiilor din Queensland din 2010-2011 au arătat că orice criteriu bazat exclusiv pe
viteza de curgere, adâncimea apei sau impulsul specific nu poate explica pericolele cauzate de
fluctuațiile vitezei și adâncimii apei . Aceste considerente ignoră în continuare riscurile asociate
cu molozurile mari antrenate de mișcarea de curgere.
Unii cercetători au menționat efectul de stocare în zonele urbane cu coridoare de transport
create prin tăiere și umplere. Umpluturile pline de umplutură pot fi transformate în rezervoare
dacă straturile sunt blocate de resturi și fluxul poate fi deviat de-a lungul străzilor. Mai multe
studii au analizat modelele de flux și redistribuirea pe străzi în timpul evenimentelor de furtună și
implicațiile asupra modelării inundațiilor.

Măsuri de prevenire a inundaţiilor

Pentru apărarea împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase şi
accidentelor la construcţii hidrotehnice se vor lua următoarele măsuri:
- evitarea construcţiei de locuinţe şi de obiective sociale, culturale şi/sau economice în zonele
potenţial inundabile, cu prezentarea în documentaţiile de urbanism a datelor privind efectele
inundaţiilor anterioare; adaptarea dezvoltărilor viitoare la condiţiile de risc la inundaţii;
promovarea unor practici adecvate de utilizare a terenurilor şi a terenurilor agricole şi silvice;
- aplicarea unor măsuri de proiectare care permit clădirilor şi altor construcţii civile ori
industriale să reziste la creşterea nivelului apelor şi la viteza de deplasare a acestora;
- realizarea de măsuri structurale de protecţie, inclusiv în zona podurilor şi podeţelor;
- realizarea de măsuri nestructurale (controlul utilizării albiilor minore, elaborarea planurilor
bazinale de reducere a riscului la inundaţii şi a programelor de măsuri; introducerea sistemelor
de asigurări etc.);
- realizarea unor lucrări destinate să reţină şi să întârzie scurgerea apelor de pe versanţi, din
afluenţii mai mici ai bazinelor sau de torente care s-ar forma ca urmare a unor ploi abundente sau
prin topirea zăpezilor etc. Aceste lucrări pot fi acţiuni de împădurire sau reîmpădurire a
versanţilor, crearea unor tipuri de învelişuri care să favorizeze infiltraţia şi să reducă scurgerea
apelor de pe versanţi, construirea unor baraje de reţinere pe fundul văilor;
- identificarea de detaliu, delimitarea geografică a zonelor de risc natural la inundaţii de pe
teritoriul unităţii administrativ-teritoriale, înscrierea acestor zone în planurile de urbanism
general şi prevederea în regulamentele de urbanism a măsurilor specifice privind prevenirea şi
atenuarea riscului la inundaţii, realizarea construcţiilor şi utilizarea terenurilor;
- implementarea sistemelor de prognoză, avertizare şi alarmare pentru cazuri de inundaţii;
- întreţinerea infrastructurilor existente de protecţie împotriva inundaţiilor şi a albiilor cursurilor
de apă;
- execuţia lucrărilor de protecţie împotriva afuierilor albiilor râurilor în zona podurilor şi
podeţelor existente;
- nu se vor amplasa în zona inundabilă a albiei majore şi în zonele de protecţie, noi obiective
economice sau sociale, inclusiv de noi locuinţe sau anexe ale acestora;
- comunicarea cu populaţia şi educarea ei în privinţa riscului la inundaţii şi a modului ei de a
acţiona în situaţii de urgenţă.

Măsuri de protecţie în cazul producerii inundaţiilor

după declanşarea fenomenelor periculoase cu urmări grave se vor lua următoarele măsuri
operative urgente de intervenţie:
- detectarea posibilităţii formării viiturilor şi a inundaţiilor probabile;
- prognozarea evoluţiei şi propagării viiturilor în lungul cursurilor de apă;
- avertizarea autorităţilor şi a populaţiei asupra întinderii, severităţii şi a timpului de apariţie al
inundaţiilor;
- organizarea şi acţiuni de răspuns ale autorităţilor şi ale populaţiei pentru situaţii de urgenţă;
- asigurarea de resurse (materiale, financiare, umane) la nivel judeţean pentru intervenţia
operativă;
- activarea instituţiilor operaţionale, mobilizarea resurselor etc.