NUME: CAZAN LUCIA

CLASA a IX-a, SERAL

 DEFINIREA
CE ESTE DEFINIREA/DEFINIȚIA?
Definirea este operația logică prin care dezvăluim sensul unui lucru (obiect) și
arătăm caracteristicile obiectului. (acele elemente ce îl deosebesc de alte obiecte/lucruri)
În istoria logicii, definiţia a fost înţeleasă în moduri diferite, precum: operaţie de dezvăluire a
esenţei unui obiect (Aristotel), operaţie de stabilire a înţelesului unui nume (Hobbes), operaţie de
traducere a unei expresii dintr-un limbaj în altul (Wittgenstein), o convenţie cu privire la folosirea
unui limbaj (Curry) etc.
Definitia este un caz particular al operaţiei de determinare, ea fiind cel mai important proces
logic ce precede argumentarea (raţionamentul) şi este conditia indispensabilă a argumentării
corecte, fiind o operaţie cu termeni.
Structura definiției 1. DEFINITUL(A) = ceea ce urmărim să definim; noţiunea sau numele
care formează obiectul definiţiei;2. DEFINITORUL(B) = definiţia ca atare; ceea ce se spune că este
obiectul definiţiei; 3. RELAŢIA DE DEFINIRE notată cu semnul „ =df ” care se citeşte “este identic
prin definiţie cu” sau “este prin definiţie”. Formula A =df B redă structura generală a oricărei
definiţii, iar definiţia este corectă dacă între A şi B există un raport de identitate.
Corectitudinea în definire depinde de respectarea concomitentă a următoarelor condiţii sau
reguli ce reflectă cerinţele principiilor logice.
1.REGULA ADECVĂRII DEFINITORULUI LA DEFINIT = respectarea raportului de identitate
între definit și definitor. În caz contrar, definiția este îngustă sau largă. (ex.Matematica =df ştiinţa
cantităţii.)
2.REGULA EVITĂRII CIRCULARITĂȚII = definitorul nu trebuie să reia definitul.(ex. Biologia =df
ştiinţa care studiază procesele biologice)
3.REGULA CARACTERULUI AFIRMATIV = pentru a fi corectă, o definiție nu poate incepe cu o
negatie.(ex. Analogia=df argument care nu este nici deductiv şi nici inductiv.)
4.REGULA CLARITĂȚII ȘI PRECIZIEI = definiția nu are voie să conțină metafore sau termeni
neclari.(ex. Meseria =df brăţară de aur.)
Clasificarea definițiilor:
I. În funcţie de definit (obiectul definit):definiţii reale –Exemplu: “Luna este satelit natural
al Pământului.” și definiţii nominale –.Exemplu : “”Mirific” este adjectiv cu sensul de minunat.
II. În funcţie de definitor (procedura de definire) :definiţii prin gen proxim şi diferenţă
specifică –(.Exemplu : “Pătratul este dreptunghi cu laturile egale.)definiţii operaţionale ,definiţii
genetice sau constructive –( Exemplu : „Sfera este corpul geometric care se obţine prin rotirea cu
180˚ a unui cerc în jurul diametrului său.”)definiţii enumerative – (Exemplu : „Conifer este un
arbore sau arbust precum bradul, molidul, pinul, tisa şi zada.” – enumerare completă)definiţii
ostensive (prin indicare, demonstrative) –Exemplu : „Verde este această culoare.”
III. În funcţie de valoarea gnoseologică: definiţii ştiinţifice –.(Exemplu : „Mol de atom este
cantitatea în grame dintr-un element, numeric egală cu masa atomică.”),definiţii neştiinţifice –
(Exemplu : „Bază este ceea ce înroşeşte fenolftaleina.”)
IV. În funcţie de modalitatea de exprimare :definiţii explicite – Exemplu : „Substanţa pură este
substanţa perfect curată, a cărei compoziţie rămâne neschimbată prin operaţiile fizice
cunoscute.”definiţii implicite (coordonatoare, de întrebuinţare) – înţelesul noţiunii rezultă
indirect, din modul cum este utilizată sau din relaţiile ei cu alte noţiuni.
2
 CLASIFICAREA

Clasificarea este operaţia logică prin care elementele dintr-o mulţime de elemente, numită
UNIVERS sau DOMENIU AL CLASIFICĂRII, sunt repartizate în mulţimi mai mici de elemente (numite
CLASE), pe baza unui anumit CRITERIU (una sau mai multe proprietăţi).
Operaţia inversă se numeşte diviziune (împărţirea noţiunilor mai generale în noţiuni mai puţin
generale).
Structura clasificării; elementele clasificării – noţiunile mai puţin generale care urmează a fi
grupate clasele – noţiunile mai generale în care le grupăm pe primele criteriul clasificării
(fundamentul) – proprietăţile pe baza cărora realizăm gruparea.
Regulile clasificării corecte
1. REGULA CLARITĂŢII ŞI PRECIZIEI CRITERIULUI – criteriul clasificării trebuie să fie astfel
formulat încât să determine în mod univoc orice element.
2. REGULA COMPLETITUDINII ÎN CLASIFICARE sau a REUNIUNII – toate obiectele din
universul clasificării trebuie să fie repartizate în clasele formate; reuniunea mulţimilor trebuie să
acopere întregul domeniu al clasificării – clasificarea nu trebuie „să lase rest”.
3. REGULA INTERSECŢIEI – pe aceeaşi treaptă a clasificării, între clasele obţinute trebuie să
existe numai raporturi de opoziţie (contradicţie sau contrarietate); altfel spus, intersecţia
mulţimilor obţinute în urma clasificării trebuie să fie mulţimea vidă (un obiect nu trebuie să apară
în mai mult de o clasă); un element al clasificării trebuie să intre într-o clasă şi nu în două.
4. REGULA UNIFORMITĂŢII PROPRIETĂŢILOR sau REGULA OMOGENITĂŢII – asemănările
dintre obiectele aflate în aceeaşi clasă trebuie să fie mai importante decât deosebirile dintre ele;
mulţimile trebuie să fie omogene: ceea ce caracterizează obiectele unei clase trebuie să fie mai
important decât ceea ce le diferenţiază.
De exemplu: repartizarea în cadrul aceleiaşi clase atât a oamenilor cât şi a păsărilor pe
baza numărului de ochi ar fi incorectă, deoarece oamenii se deosebesc în mod esenţial de păsări.
Tipuri de clasificare
În funcţie de numărul claselor :. dihotomică – dacă avem doar două clase. politomică – dacă
avem mai mult de două clase.
În funcţie de importanţa criteriului utilizat :naturală – criteriul redă însuşiri esenţiale pentru
elementele clasificării.(Exemplu : clasificarea elementelor chimice după masa atomică); artificială
– criteriul redă însuşiri neesenţiale pentru elementele clasificării, dar importante pentru scopul
vizat.( Exemplu : clasificarea cuvintelor în dicţionare, a elevilor în ordine alfabetică).
În funcţie de operaţiile ce se aplică elementelor din clasele obţinute :cardinală – este doar
rezultatul operaţiei de numărare, fără a stabili relaţii între elementele clasei.(Exemplu :
clasificarea populaţiei unei ţări în funcţie de profesie.)ordinală – este rezultatul operaţiei de
numărare, comparare, ierarhizare a elementelor clasei în funcţie de gradul în care deţin însuşirea
reprezentată de criteriu.(Exemplu – clasificarea elevilor după notele obţinute, a populaţiei în
funcţie de venit.)

3
BIBLIOGRAFIE: https://prezi.com/p/g1z_cnhmfarp/definirea-si-clasificarea/

https://es.scribd.com/doc/181206377/Definirea-Si-Clasificarea

https://ro.wikipedia.org/wiki/Defini%C8%9Bie