1. Deosebirile dintre eșecul economic, eșecul de audit și riscul de audit.

2.  Măsuri pentru reducerea riscului de audit

- 1 -
Explicarea motivelor din care incapacitatea utilizatorilor situațiilor finannciare de a deosebi
eșecul economic, eșecul de audit și riscul de audit a provocat numeroase procese.
Un eșec economic apare atunc cînd o întreprindere este incapabilă să-și ramburseze
datoriile față de creditorii săi sau să facă față așteptărilor investitorilor săi din cauza unor condiții
economice generale sau specifice întreprinderii, luarea de decizii greșite de către management
sau apariția unei concurențe neașteptate în ramură. Punctul culminant a eșecului economic este
declararea falimentului.
Eșecul de audit apare atunci cînd auditorul exprimă o opinie de audit eronată ca rezultat
al unui eșec primar de a se conforma standardelor de audit general acceptate (angajarea de
asistenți insuficienți calificați pentru executarea unor lucrări de audit).
Riscul de audit reprezintă riscul ca un auditor să concludă că situațiile financiare prezintă
o imagine fidelă și să decidă exprimarea unei opinii fără rezerve cînd, în realitate, aceste situații
conțin prezentări semnificativ eronate. Dat fiind faptul ca auditorii nu pot colecta informații
probante decît pe bază de testare sau eșantionare și că detectarea unor fraude bine camuflate
poate fi foarte dificilă, va exista întotdeauna un anumit risc ca auditorul să nu descopere frauda
semnificativă, în ciuda faptului că se respectă standardele.
Cînd o companie declară faliment sau nu-și poate achita datoriile, utilizatorii situațiilor
financiare pretind, de obicei, că există un eșec de audit, mai ales cînd ultimul raport de audit
spune că situațiile financiare prezintă o imagine fidelă. Mai grav, dacă există un eșec economic și
mai tîrziu se determină că situațiile finnaciare erau eronate, utilizatorii pot pretinde, că auditorul
a dat dovadă de neglijență, chiar dacă auditul a fost efectuat la nivel.
Auditorii trebuie să recunoască faptul că, într-o anumită măsură, reclamațiile privind
eșecurile de audit pot rezulta și din speranțele celor care suportă o pierdere economică de a
recupera acea pierdere din orice sursă posibilă, indiferent cine e vinovatul.
 - 2 -
Corpul profesoral și experții contabili întreprind o serie de măsuri pentru a reducere riscul
și anume :
a) Cercetări în sfera auditului;
b) Definirea de standarde și reguli;
c) Fixarea de cerințe care să protejeze auditorii;
d) Fixarea de obligații de evaluare colegială;
e) Instruirea utilizatorilor;
f) Grupuri de presiune pentru midificarea cadrului juridic.
Auditorii pot, deasemenea, întreprinde măsuri specifice pentru a-și minimiza răspunderea
juridică și anume:
a) Colaborarea numai cu clienții care dau dovadă de integritate;
b) Angajarea de personala calificat și instruirea și supravegherea adecvată a acestuia;
c) Respectarea normelor și standardelor profesionale;
d) Menținerea independenței;
e) Înțelegerea independenței clientului;
f) Realizarea unor servicii de audit de înaltă calitatea;
g) Documentarea adecvată a muncii;
h) Obținerea unei scrisori de angajament și a unei scrisori de reprezentare;
i) Apelul la experți în drept;
j) Alegerea unei forme de organizarea cu răspundere limitată (SRL,etc).