Aveți o mare responsabilitate când scoateți câte o știre. Cei mulți o iau de bună.

Dacă o dați
distorsionată sau cu nu știu ce interpretare, te trezești că îți dă unul în cap și nu știi de ce.
Pentru că omul a citit în ziar. În rest, în ceea ce privește atitudinea fermierilor față de presă,
să știți că presa agricolă este foarte bine apreciată. Vorbesc de presa agricolă adevărată.
Mulți se erijează. Cum și la noi, în domeniul nostru, se asociază câte doi și spun că sunt
asociația cultivatorilor de bumbac din România. Dar ei încep cu zero, pun virgulă, după
aceea mai pun vreo zece de zero și apoi este o cifră. Dar zic că sunt din România. Cam
așa se întâmplă și la dumneavoastră. În general, relația dintre noi și presă zic eu că a fost
bună. De multe ori căutăm câte o revistă care este foarte importantă pentru noi. Am găsit
un fermier, care a fost strungar într-o întreprindere, care avea o revistă în care îi dădea
tehnologia de cultivare a roșiilor. Acel om, absolut fără știință de agricultură, avea acea
revistă în solar și făcea ce scria acolo. Îl ajuta. Până la urmă, omul a devenit un producător
de legume la solar renumit în zonă. Vă dați seama că revista acea a fost pentru el mai mult
decât urmarea unui curs de specialitate într-o instituție învățământ.
 

Nicoleta Dragomir, redactor Șef Revista FERMA şi

Președinte APAR

De cele mai multe ori o interpretăm așa cum știm și cum cunoaștem
toți piața. Majoritatea dintre noi avem o experiență jurnalistică și chiar agricolă și atunci
interpretăm rezultatele și comunicările pentru a nu face rău. Asta este o altă chestie pe care
jurnalismul generalist nu o are. Nu vrem să facem rău fermierilor. Atunci, interpretăm.
Spunem că o producție foarte mare sau o producție umflată de cereale poate să ducă prețul
în jos, iar asta, din nefericire, iarăși creează probleme. Ce facem atunci? Cum comunicăm
noi aceste informații oficiale despre care știm că nu sunt tocmai bazate pe ceea ce se
întâmplă în realitate? Noi întrebăm ca să știm cum să facem pe mai departe.
Pot să intervină și autoritățile care au fost nominalizate ca instituție în această discuție.
Haideți să creăm un circuit al informației, în așa fel încât, în momentul în care ajunge la noi
să o furnizăm ca atare.
 

Carmen Boteanu, Director General Adjunct al

Autorităţii de Management a Programul Naţional de
Dezvoltare Rurală
 Toată lumea, la primul contact cu acest domeniu are tendința de a
spune că nu înțelege nimic, dacă citește un ghid al solicitantului, cu siguranță are nevoie de
cineva să i-l traducă. Ce trebuie să facă instituția care are și responsabilitatea comunicării?
Noi, prin regulamentul european avem obligativitatea de a comunica atât către fermieri, dar
mai ales cu mass media. De aceea mă bucur că ați invitat și reprezentanții fermierilor.
Pentru noi, comunicarea cu dumnealor reprezintă un element important. De asta avem și
grupuri de lucru. 
Referitor la mass media, dacă  ne întâlnim doar noi în birouri, în grupuri de lucru și facem
niște ghiduri bune, spunem noi, din perspectiva accesării finanțării și ne punem de acord cu
reprezentanții fermierilor, dacă presa nu comunică același mesaj corect, ultimul fermier din
satul cel mai îndepărtat are mai puține șanse să ajungă la informație dacă nu este în directă
legătură cu noi sau cu asociația fermierilor. Dumneavoastră reprezentați instrumentul prin
care noi putem să ajungem acolo. Dacă cu fermierii ne-am realizat treaba din perspectiva
comunicării pentru că ne întâlnim permanent și avem permanent grupuri de lucru, să nu
credeți că unele liniștite. Dezbatem, de multe ori nu suntem de acord, dar sunt susținătoare
unei abordări constructive. Atât timp cât dezbatem și avem opinii diferite sau contradictorii,
dar rezultatul este în scopul evoluției, este foarte bună contradicția. Cu mass media, la
nivelul autorității de management ne-am propus niște lucruri, care, din păcate, până în
prezent nu s-au îndeplinit. Training cu jurnaliști, pentru că nu este responsabilitatea
dumneavoastră să știți toate denumirile, toate informațiile tehnice. Este obligația noastră să
vă explicăm ce înseamnă fiecare element. Aici sunt două elemente. Nu vreau să ne cerem
scuze în numele instituției. Trebuie să înțelegem că sunt două direcții de comunicare. Biroul
de presă asigură comunicarea întregii activități a ministerului, iar noi, la nivelul autorității de
management trebuie să ne asigurăm de comunicarea specifică pe subiectele ce țin de
Programul Național de Dezvoltare Rurală. Unul dintre proiectele pe care le-am și discutat cu
domnul secretar de stat Potor este tocmai să facem niște întâlniri, training cu jurnaliștii, atât
pe ce se implementează în actuala perioadă de programare, cât și pe viitorul politicii
agricole comune. Dacă avem informația în timp real, și m-am bucurat că ați invocat și
momentul în care se transmite o informație, dacă este prea târziu sunt puține șanse să își
mai producă efectele scontate. 
Este important să înțelegem procesul ca să putem fi și beneficiari ai finanțărilor, până la
urmă. Tehnic vorbind, din perspectiva autorității de management, Programul Național de
Dezvoltare Rurală are un buget de asistență tehnică, la fel ca și alte programe operaționale
cu finanțări europene. Această asistență tehnică are o destinație clară și precisă prin
regulamentul european. Să asigure gestionarea programului. Aceasta este componenta de
salariu, utilități necesare instituțiilor implicate în gestionarea programului, cât și o
componentă de informare și publicitate în baza unei strategii pe acest domeniu. Strategia
este elementul obligatoriu care se transmite atât spre consultare în comitetul de
monitorizare, cât și către Comisia Europeană, bineînțeles, cu un buget aferent. Când
vorbim de informare și publicitate nu vorbim stric de evenimente. Vorbim de materiale de
informare, materiale promoționale necesare asigurării vizibilității programului și comunicării
informației de specialitate. Pentru că suntem instituție publică nu putem să dăm banii
oricărui doritor de comunicare pe subiect. Vorbim de legislație în domeniul achizițiilor
publice, ca peste tot. Se derulează procedurile clasice, ca în orice instituție publică, pe
obiectul de activitate dorit și în baza derulării acestei proceduri se atribuie contractele de
prestări servicii sau de furnizare de bunuri pentru obiecte promoționale.
 

Cătălin Lența, jurnalist RFI România 

Am fost recent la Bruxelles. Doamna Crețu merge la fel de des. Sunt mulți care merg. Multe
țări, multe organizații de fermieri au oameni de influență la Bruxelles, chiar dacă nu există,
oficial, o lege a lobby-ului, ceea ce noi numim uneori greșit trafic de influență. Sunt oameni
care le reprezintă interesele acolo. Dumneavoastră de cine vă simțiți reprezentat la
Bruxelles? Acei oameni sunt plătiți. Activitatea asta de influențare, într-un fel sau altul, dar
spre binele lor a autorităților europene, a legislație europene se face pe bani. Sunt oameni
angajați. Sunt firme angajate. Dumneavoastră, v-ați gândit măcar că ceea ce reprezentați
dumneavoastră, o federație, o asociație, o cooperativă, poate avea un cuvânt de spus direct
acolo?
 

Radu Antoche, medic veterinar

Dragi colegi, din ceea ce am auzit până acum, cred că este o problemă de la care trebuie
să pornim. Rolul presei este fundamental în bunul mers al agriculturii. Mă refer la presa
agricolă. A avut, are și va avea un rol în reușita sectorului. Întâi de toate, pentru presa
agricolă aș sugera să contribuiți cât mai mult, în viitor, să ridicați nivelul de educație din
sector. Aș face o paralelă la discuțiile la care am asistat. De câțiva ani suntem și ne
bucurăm de drepturi și îndatoriri într-o familie europeană. Numai de noi ține cum vom reuși
ca membru în această familie. Auzim de câțiva ani încoace „Corupția ucide!”. Cred că
neștiința sau prostia ucide de trei, patru ori mai mult. Rog presa agricolă să încurajeze să
ridice performanța în sector. Avem nevoie de oameni competenți. Militați pentru acest lucru.
Altfel vom asista la discuții de acest fel. Și vom asista, în continuare, numai în lupte sterile.
Categoric, toți de indiferent de ce baricadă suntem, reprezentăm interese și publice, și
private și ONG. Trebuie să spunem asta. Haideți să  o facem ridicând această ștachetă
care este foarte jos. Este foarte jos și nu avem dreptul să mai tolerăm această stare.
Domnul profesor Badiu, căruia îi port o mare stimă, este o diferență între ceea ce face
APIA. Sunt plăți cuvenite, negociate într-un tratat. Și alta este ce face AFIR. E munca
noastră inovativă, să atragem. Una e un drept, alta e o îndatorire. Dacă nu o luăm pe partea
cealaltă, să contribuim, să ne punem mințile la contribuție, prin proiecte bune, prin lucruri
durabile pentru fermieri. Ăla este un drept pe care omul trebuie să îl primească, așa cum
primește pensia. Sunt lucruri negociate. E clar cu partea de plăți, ce face APIA. Dar, aici e
altceva. Aici este diferența.
 

 Ionuț Cioranu, fermier

Sunt din Arad. Am o mică fermă. O parte am moștenit-o de la tata.

Am moștenit-o e mult spus. Îl respect și datorită lui sunt ce sunt și am învățat tot de la el.
Dar, având în vedere că am o rădăcină și tata mi-a pus o bază bună în startul în agricultura
de nimic din România, mă gândesc să plec. Am 27 de ani. Acum 9 ani, când am făcut 18
ani și am terminat liceul am aplicat pentru primul proiect. În nouă ani nu am reușit să duc
nici măcar unul la aprobare. De la an la an, de la sesiune la sesiune vin o grămadă de
nimicuri peste, care ne dezamăgesc și ne fac să plecăm către vest.
Din lipsă de personal în fermă am ajuns să ne cumpărăm tractoare în rate, pe care puteam
să le cumpărăm prin proiecte europene. De ce mă obligă proiectele europene, nu
proiectele, ci cei care eliberează ghidul consultantului, să fac ceva ce am deja în fermă? Vă
dau un exemplu. Anul trecut mi-am făcut un saivan pentru oi de vreo 70.000 de euro. Anul
acesta am vrut să aplic pentru modernizare pentru că nu am mai avut bani să îl termin și
mi-au zis că trebui să îl dărâm pe al meu și să îl iau de la zero. De ce? În ghid spune așa,
că trebuie să faci și construcție, trebuie să faci și procesare. Pentru ce? Dacă eu am deja
construcția, de ce?
 

Carmen Boteanu, Director General Adjunct al

Autorităţii de Management a Programul Naţional de
Dezvoltare Rurală
Până la ultimul apel era așa cum spuneți dumneavoastră. Dumnealui vorbește de ultimul
apel pe 4.1, unde, într-adevăr, a apărut o condiție de eligibilitate să ai o componentă de
construcție – montaj, pentru că până la acest moment am tras linie pe implementarea
PNDR raportat la obiectivele pe care ni le-am propus și ni le-am asumat ca indicatori la
nivel de țară împreună cu grupurile de lucru consultate și am constant, nu numai noi, ci și
oficialii europeni, că ne-am propus să creștem competitivitatea exploatațiilor agricole,
justificând în analiza socioeconomică că avem nevoie de modernizarea acestora, de
construcții. Uitându-ne la rezultate, am dotat exclusiv cu echipamente. Din acest motiv, la
ultimul apel a apărut această condiție, tocmai datorită faptului că trebuie să ne atingem
indicatorii și pentru că ne aflăm la începutul negocierii următorului exercițiu financiar. Dar,
când te duci să negociezi cu niște rezultate dezastruoase raportat la ce ți-ai propus, cu
siguranță vei avea șanse mai mici să obții ceea ce ai nevoie pe viitor. Ca să intru în
tehnicitate, aceste tipuri de componente din proiect, de activități ale proiectului contribuiau
la un domeniu de intervenție care nu era atins până în acest moment din perspectiva
indicatorilor. Încerc să explic pe înțelesul tuturor cum bruxeleza de care spunea domnul
Badiu ne limitează sau ne permite nouă, instituțiilor, să facem ceea ce își doresc cu toții. 
 

Toma Adrian Dinu, decanul Facultăţii de Management

Agricol, din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi
Medicină Veterinară din Bucureşti (USAMVB)

Mă simt obligat să intervin apropo de formare, pentru că reprezint o

instituție de formare inițială. Atât timp cât ne referim al formare ca formare inițială, probabil
că domnul Antohe are dreptate. Unde va la 10% din fermierii români au niște studii,
facultate sau liceu agricol, care să le permită să lucreze în domeniu. Știu că inclusiv prin
programele de dezvoltare rurală au fost obligați fermierii care au aplicat să urmeze niște
cursuri de formare continuă, care durau două, trei, patru, șase săptămâni. Nu mai știu cum
erau organizate. Și noi am fost implicați. În bună parte au fost implicate foarte multe instituții
din zona de consultanță agricolă. PNDL a fost construit în așa manieră încât mobilitatea
acestor instituții a făcut mult mai permisiv faptul ca acele programe de formare să fie mai
accesibile lor decât universităților. Faptul că uneori a trebuit să ne asociem cu astfel de
instituții ca să fim și noi în piață ne-a dat un pic de bătaie de cap până ne-am descurcat. 
Apropo de formare, pe zona de tehnic facultățile tehnice asigură formarea și cred că
majoritatea fermierilor care au terminat facultatea în zona agronomiei s-au bucurat de
aceste cursuri. Însă, reprezentând o facultate de management, cu o importantă
componență antreprenorială în partea noastră de formare, nu de puține ori am încercat să
intrăm pe zona de formare continuă cu cursuri de scurtă durată, chiar de antreprenoriat
agricol. Mă lovesc uneori de o oarecare reticență din zona publicului țintă, care știu foarte
bine tehnologie sau au impresia că știu foarte bine tehnologie și când îi duci pe zona de
formare antreprenorială ne lovim de faptul că nu vor să fie formați. Poate exagerez un pic și
duc lucrurile prea departe. 
În momentul acesta sunt foarte multe proiecte câștigate pe partea de formare
antreprenorială. Știu din piață că au o greutate în a găsi publicul țintă care să participe la
aceste proiecte, care să urmeze, în mod real, acele cursuri de formare antreprenorială.
Cred că e păcat. Sunt niște resurse pe care le irosim, dincolo de PNDL. Apropo de
formarea continuă, viteaza cu care se schimbă informația crește de la zi la zi. Eu le spun
studenților că chiar dacă termină astăzi facultatea nu vor avea niciodată capacitatea să le
asigure update-ul la ultimul răgnet de tehnologie, la ultima chestiune care se întâmplă pe
piața de politici agricole. Și noi, ca profesioniști în domeniu, simțim uneori nevoie să fim
informați sau formați pe schimbările care se petrec în zona politicilor agricole, ca să ținem
pas cu piața. Nu de puține ori ne trezim, mai ales când suntem în situația de a forma
persoane din mediul privat, că știu mult mai multe lucruri, pe această zonă de politici, decât
știm noi. Viteza cu care se schimbă povestea asta e foarte mare. 
Poate că ne-ar prinde bine și nouă parteneriate între instituții, între universități și organele
centrale de politici agricole, să fim formați pe ce se întâmplă acolo și câteodată să fim și
consultați. Poate că avem și un pic de expertiză și de experiență în domeniu ca să o putem
folosi în acest loc. Apropo de parteneriatele pe care le avem sau pe care încercăm să le
facem cu mediul privat. Mărturisesc că mă străduiesc de mult timp să duc studenții în
ferme, să le arăt realitatea așa cum este, în ferme, în târgurile care se întâmplă prin
București și împrejurimi. Nu de puține ori am fost bine primit în fermele mari și foarte mare.
Îmi este greu să duc o formație de 20-50 de studenți la un mic producător agricol. Pe de o
parte, îl scot din sistem o zi, două, trei cât stau pe capul lui acolo. Pe de altă pare, este o
experiență mică pe care o poate oferi acel mic producător, cu tot respectul față de acel mic
producător. Avem o problemă de inserare în mediul de afaceri. 

Mircea Băluță, Uniunea Națională a Cooperativelor din

Sectorul Vegetal
Sunt şi director executiv al Cooperativei Agricole Argeș Bio Sud. Lucrez ca fermier în
județul Argeș circa 3.000 de hectare. Dacă ne uităm la ce e afară s-ar putea să ne apuce
groaza. În această toamnă, reprezentând interesele fermierilor din județul Argeș și la nivel
de UNCSV vă spun că situația este îngrijorătoare. Vedem puține redacţii din partea
autorităților și câteodată chiar reacții adverse. Acum două zile am avut o discuție cu
reprezentanții APIA Argeș pentru a clarifica niște lucruri care țin de respectarea procedurilor
de ecocondiționalitate în fermele agricole, pentru a putea beneficia de acei bani europeni.
Nu voi spune că există o anume reticență, dar există amatorism. Așa le-am spus, amatori.
A trebuit să citim, cu regulamentul lor pe masă, ce spune procedura, întrebându-i unde e
lege și unde e procedură, cine are putere mai mare. Legea și nu procedura APIA, ca să
ajungem al concluzia că am avut noi dreptate. Știu ce va urma pentru că am mai pățit în anii
trecuți. Vor fi anumite repercusiuni. Spun aceste lucruri ca să fac auzite pentru că fermierilor
le este greu să aibă o reacție. Poate de aceea am rămas în cooperativă. Poate de aceea
ne-am unit ca uniune națională. De aceea avem parteneriate cu celelalte organizații
reprezentative de fermieri. Nu suntem în contradicție unii cu alții. Intenționăm să facem pași
importanți pentru a ne reprezenta fermierii și a putea să rezistăm acestor provocări. Trebuie
să înțelegem că suntem într-un mediu puternic concurențial între fermierii din vest și cei din
est. Trebuie să înțelegem că avem niște trăsături naționale, zonale aparte, pe care unii le
neglijează. Din păcate, neglijența începe de la nivelul autorităților care ar trebui să ne
sprijine și să ne înțeleagă, care ar trebui să fie de specialitate la nivel de DSV, de unitate
fitosanitară, de direcția agricolă. Prima dată când vorbești cu ei, primul răspuns este „nu”,
„nu se poate”, „reveniți”. E greu, dar nu e imposibil și nu ne vom dezarma.

În ceea ce privește comunicarea, aveți aici pus sus fermierul și în centru presa. Îmi pare
bine că ați pus sus fermierul pentru că fermierul este cel care crează plus valoarea în toată
această relația. De modul în care informațiile ajung la fermier, cât sunt de corecte sau
parțial corecte, fermierul are o reacție. Își face investiția. Investiția în agricultură este foarte
grea, este de durată, este scumpă. Lângă afacerea respectivă fermierul pune multă
pasiune. Dacă este de înțeles pentru cei care sunt prezenți și pentru cei care ne aud, ceea
ce ne-adus mai departe este pasiunea pentru agricultură, în general, vegetal, zootehnic,
apicol, horticol. 
Presa are un rol major în a transmite informații cât se poate de la timp, cât se poate de
devreme. Să transmită un semnal așa cum îl preiau, din păcate, asociațiile de presă de la
autorități. Autoritățile sunt cele care iau niște decizii care ar trebui să țină cont de părerile
fermierilor. Înțeleg niște obiective de dezvoltare, dar ele trebuie făcute într-o bună
complementaritate. Atunci, presa este cea care are meritul și rolul de a transmite informația
până la fermieri, să poată disemina, să putem naște niște discuții constructive și să putem
să luăm decizii în baza acelor informații care ajung la noi.