Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației,

Sociologie și Asistență Socială

Demers diagnostic
Tema: Identificarea simptomelor obsesive la adulți (care dețin funcții înalte)

A elaborat: Sîrghi Ina, masterandă anul II, psihologie clinică;

Coordonator: Platon Carolina, doctor habilitat, profesor universitar;

Chișinău, 2020
Actualitatea temei
Cercetarea științifică în contextul tulburării obsesive și compulsive contribuie la identificarea
simptomelor obsesive sau compulsive, dar și diferențierea de la trăsăturile obsesive de caracter
identificate în comportament la personalitatea de tip obsesiv compulsivă.

Ființa umană și organizarea sa psihică firească este construită în jurul proceselor de a

gândi și a face, putem marca faptul că omul este mereu într-o mișcare, gândește, face, rezolvă
etc. O primă abordare a conceptului de tulburare obsesiv-compulsivă e în cele două acțiuni
precum, gândirea și acțiunea care pun în mișcare pe cineva din punct de vedere psihologic, în
neconcordanță cu alte senzații precum a simți, a intui, a imagina, a se bucura, acțiuni care nu
sunt cumva conduse de rațiune, în acest caz putem deduce o structură de personalitate de tip
obsesiv-compulsiv sau o trăsătură de caracter obsesiv-compulsivă. Din cele relatate actualitatea
temei constă în identificarea, evidențierea și compararea simptomelor obsesiv în cadrul unui
anumit context, acesta fiind selectat în contextul de muncă, adulți care dețin o funcție înaltă
precum directori de anumite domenii dintr-o companie.

Scopul cercetării constă în identificarea simptomelor obsesive la adulți în cadrul

contextului de muncă.

Obiectivul cercetării îl constituie determinarea simptomelor și a gradului de intensitatea

a simptomelor obsesive în cadrul contextului de muncă, dar și diferențierea dintre trăsăturile de
caracter obsesvi și personalitatea de tip obsesiv-compulsivă.

 Identificarea simptomelor obsesive la adulți în cadrul locului de muncă (persoane

care dețin funcții înalte);
 Analiza teoretică a conceptului de tulburare obsesiv-compuliv;
 Evaluarea diferenților dintre trăsăturile de caracter obsesiv și personalitatea de tip
obsesiv-compulsiv;
 Elaboarea modalităților de intervenție, concluzii și recomandări.
 Metode de cercetare utilizate în cadrul cercetării științifice

Pentru realizarea obiectivelor vor fi utilizate:

 Metode teoretice-analiza literaturii de specialitate, sinteza;

 Metode empirice- Observatia, Chestionaul (Inventarul de Evaluarea a Simptomelor
Obsesive);
 Metode de interpretare statistico-matematice, concluzionarea;

Valoarea teoretică a cercetării științifice constă în relevanța și importanța suportului informațional

agonisit, astfel are loc o abordare a conceptelor dintr-o perspectivă teoretică bogată în conformitate
cu tema.

Valoarea practică a cercetării științifice constă în identificarea și analizarea simptomelor obsesive

la adulți în cadrul contextului de muncă.
Capitolul I
Abordări și delimitări conceptuale a tulburării obsesiv-compulșive la adulți

1.1 Definții ale conceptului de tulburare obsesiv-compulsiv

Definind tulburarea obsesiv compulsivă trebuie să stabilim faptul că este tulburarea
minatală, caracterizată printr-o nevoie de a împlini anumitele rutine în mod repetat, dacă e să
divizăm cele două cuvinte obsesiv compulsiv, atunci obsesia nu este altceva decât gânduri, idei
persistente nedorite, iar compulsile se referă la acțiuni persistente nedorite. În acest mod putem
identifica faptul că construcția personalității de tip obsesiv-compulsiv se învârte, de fapt între
cele două momente, precum a gândi și a face. Tipul de personalitatea obsesiv compulsiv este
acela care este caracterizat de perfecționism extrem, putem spune exagerat, de ordine, curățenie,
are un factor organizatori îmbibat în întreaga sa personalitate și structură psihică, simte mereu
nevoie severă de a impune propriile standarde asupra mediului care îl înconjoară.

Tulburarea obsesiv compulsivă poate apărea la oricine, nu se poate depista o cauză

concretă care ar duce la aparția acestei tulburări, e de menționat că multe persoane admirabile și
foarte eficiente se află în această categorie, am putea spune că anume această construcție psihică
contribuie mult la un proces organizatoric productiv de muncă, fapt care și îi fac atât de axati pe
unele momente ca si prefecțiunea, curățenia etc.

1.2 Manifestări ale tulburării obsesiv-compulsive la adulți

După cum descrie Sigmund Freud, structura de caracter obsesivă este una ordonată,
încăpăținată și zgârcită, însă Pierre Janet descrie astfel de indivizi ca fiind rigizi, slab adaptați,
inflexibili, prea conștienți, sârguincioși, prea ordonați și desciplinați. Generalizând
caracteristicile teoreticienilor în domeniu, indivizii cu caracter obsesic sunt de încredere, au
standarde și valori de un grad înalt, sunt exacți și preciși în ceea ce fac. Fiind în situații
tensionante din punct de vedere emoțional, caracteristica pe care o putem urmări în
comportamentul unui obsesiv este unul simptomatic care va fi apoi transdormat într-un adevărat
ritual.
 Studiind tulburarea obsesiv compulsivă, Freud este de părerea că oamenii care dezvoltă
anumita tulburare au avut în copilărie o hipersensibilitate rectală, fiziologic și constituțională,
anumi acestă constatare a lui Freud este cercetată și de analiștii contemporani care abordează
studiul și dintr-o contribuție genetică la obsesie, dat fiind faptul că sunt într-un acrod și cu ideea
freudiană.

Mergând pe fixația anală, atunci aceasta este expicată prin caracteristicile comune care se
găsesc la tipul obsesiv compulsiv, caracteristici precum curățenia, încăpăținarea, punctulitatea,
sunt aspecte ce țin de formarea educăției sfincteriene. Dacă e să analizăm procesul de dezvoltare
prin care trece un copil, atunci putem observa că, într-adevăr, educația sfincteriană se constiuie a
fi prima experiență de refuz a copilului la ceea ce este natural, cu scopul a ceva ce este social
acceptat. În procesul de educație, imaginea care se creionează este cea a adultului care este
responsabil în a-i implementa educația sfincteriană care are loc într-un mod mai strident, astfel
creând o atmosferă de teroare caracterizată prin control, judecată, crearea unui program cărui
copilul trebuie să i se supună; sentimentele care-i trezesc copilului în cadrul situației date, sunt
nu altele decât furie și agresivitate, acestea fiind legat adesea despre defecare, în care copilul
simte o parte din self rea, sadică, murdară și rușinoasă. Anume din motivul de a monitoriza
partea de self rea apare acel sentiment de controlul, curățenia, punctualitatea, ironizând procesul
dat, Sandor Ferenczi denumește întregul proces moralitate sfincteriană.

Conflictul de bază la obsesivi compulsivi constă în furie, sentimentul dat apare prin
acțiunea de control opus cu sentimentul de frică, starea de neliniște de a fi condamnat sau
pedepsit. Momentul ce trezește însă interes constă în ceea că acest afect prezent este cumva
camuflat, neexprimat și neformulat sau poate fi raționalizat.

Procesele defensive și adaptative în cazurile obsesive și compulsive sunt predominate de

izolare și anulara retroactivă. Dacă este vorba de un obsesiv atunci în organizarea defensivă
predomină izolarea afectului, dacă e vorba despre compulsiv apărarea principală este anularea
retroactivă, cei care sunt obsesivi și compulsivi angajează atât izolarea, cât și anularea
retroactivă. Cu toate că menționăm conceptul de izolare a afectului, trebuie să evidențiem faptul
că la obsesionalii cu un grad înalt de funcționalitate izolarea este trăită și exprimată printr-un
mod de separare a afectului de cogniție, astfel apare prin raționalizare, moralizare,
intelectualizarea.
 Ca orice organizarea psihică umană care conține mecanisme de apărare, apărările
cognitive împotriva pulsiunilor și afectelor la obsesionali pot fi urmărite prin situații de negare a
libertății și recreării, astfel ei ajung să ii afecteze și pe ceilalți în scopul respectării regulilor
companiei. Se spune că, oamenii cu un caracter obsesiv sunt foarte eficienți în poziții publice,
formale, de cele mai multe ori obsesivii îi putem întâlni în mediul medical, secretariatul, locuri
de muncă unde este necesară o disciplină rigidă, însă nu și în cele domestice, casnice.

Cu toate că au sistem emoțional dezvoltat, ceea ce presupune a avea capabilitate să

iubească, ei nu dezvăluie aceste părți fără anxietate și rușine, astfel transformând interacțiunile
emoționale în cele ce sunt sufocate de stratul cognitiv. Sentimentele pe care le trăiește sunt de
cele mai multe ori neformulate și neverbalizate, aceasta se face a fi observată și prin abordarea
din perspectiva exprimării utilizate, aceasta fiind mai mereu din persoana a doua, îi este greu să
vorbească din numele propriului eu, de exemplu eu mă simt neputincios, formula la care recurge
este, te simți neputincios. Raționalizarea din cadrul unui obsesiv poate fi interpretată ca a fi una
ce ține de lipsă de emotivitate, exemplul relevant este cel al văduvei care se gândește într-un
mod continuu la detaliile legate de înmormântarea soțului, astfel transformând întregul proces
comemorativ într-un proces plin de activități care o ține ocupată în toată această perioadă în
care, văduva de fapt trebuie să-și trăiască durerea și să primească consolare de la ceilalți în
raport cu situația

Tipului obsesiv îi este foarte dificil să facă o alegere, după cum teoretizează acest proces
dificultatea la alegere este inclusă cu termenul de paralizie după Nancy McWilliams: „Își fac
multe griji, mai ale atunci când au de făcut o alegere. Și pot fi foarte ușor paralizați când
acțiunea de a alege are implicații semnificative într-o actualitate concretă.” Având o orientate
anaclitică, adică în bază cu cineva sau ceva, și fiind una mai mult ce ține de exterior și de
părerea cuiva, cum am și menționat mai sus, îngrijorarea obsesivului este făcută cu scopul ca
niciun martor să nu o poată critica; alegerea trebuie să fie luată perfect, din acest motiv indivizii
obsesivi vor medita mult asupra problemei și alegerii, vor amâna luarea decizii până ce nu se va
exclude si va rămâne alegerea perfectă. Pentru aceste persoane este caracteristic să vină la
terapie în încercarea de a rezolva o ambivalență cu referire la ceva, teama dea face o alegere
greșită și tendința de a distribui lucrurile din punct de vedere pur rațional, precum lista cu
argumente pro și contra, de multe ori au o tentație de a seduce analistul de a îi oferi o opinie cu
privire la o ambivalentă, după care vin deodată cu un da, dar, astfel imediat având un
contraargument la ideea sau opinia cerută.

Concluzii la capitolul I

Concluzionând despre personalitatea de tip obsesiv și compulsiv, atunci organizarea

psihică a acestora este construită în a gândi sau a acționa cu scopul de a se simți în siguranță din
punct de vedere emoțional, iar aceasta e realizată pentru a reduce din anxietatea și de a menține
stima de sine în scopul de a rezolva conflictele interne create.

Persoanele obsesive și compulsive sunt cunoscute prin evitarea situațiilor încărcate cu

afectivitate în întreg, și asta în favoarea celor separate în mici detalii. Făcând o analiză
complexă, un tip cu această funcționalitate psihică din întreg se va fixa pe mai multe sau o
singură parte din întreg. În încercarea de a evita întregul oricărei decizii, percepții, alegeri,
aprecierea care ar putea da alte stări afective precum vinovăția, devin fixați pe detalii sau
implicații specifice. În conformitate cu testul Rorschach, subiecții obsesionali evită răspunsurile
referitoare la percepția întregului, în posibilele lor interpretări, astfel remarcând părți mici din
petele de cerneală, acest lucru este făcut inconștient.
 Capitolul II
Psihodiagnoza

2.1 Determinarea simptomelor obsesive la adulți într-un anumit context.

În cadrul identificării simptomelor obsesive la adulți ce dețin funcții înalte în cadrul

procesului de muncă a fost implementat inventarul de evaluare a simptomelor obsesive Cooper.
Inventarul lui Cooper a simptomelor obsesive a fost elaborat în anul 1970 cu scopul de
evaluarea a trăsăturilor și simptomelor obsesive, gradul în care indivizii încearcă să reziste
acestor simptome și cât de mult interferează simptomele în viața subiectului.

Inventarul este compus din 69 de item, în acest fel subiectul apreciază mai întâi dacă
afirmația îl caracterizează sau nu, astfel alegând între da sau nu, după care la o parte dintre
întrebări (care apar în formă de tabel) apreciază pe scala de la 0 la 3, intensitatea sentimentelor
referitor la respectivul comportament și măsura în care influențează comportamentul respectiv
viața subiectului.

Cotare
Inventarul contine 4 subscale. Cotarea se face în două etape.
Etapa I. Pentru subscalele 1 şi 2 se cotează cu un punct doar fiecare răspuns afirmativ.
Subscala 1 – a simptomelor obsesive – conţine 46 de itemi (itemii de la 1 la 46). Punctajul poate
varia între 0–46 puncte.
Subscala 2 - a trasăturilor personalităţii obsesive - cuprinde 23 de itemi (itemii de la 47 la 69).
Punctajul poate varia între 0–23 puncte.
Etapa II. Pentru subscalele 3 şi 4 se cotează 39 de itemi (3, 4, 6, 7, 9, 10, 11, 13, 14, 15, 17, 18,
19, 20, 21, 22, 23, 25, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 37, 39, 40, 41, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 68,
69) care conţin subscale de autoevaluare cu valori cuprinse între 0 si 3. Pentru cotarea pe aceste
2 subscale se iau în calcul numai itemii la care subiectul a răspuns afirmativ.
Subscala 3 arată cât de mult rezistă subiectul simptomelor obsesive.
Subscala 4 arată gradul de interferenţă a simptomelor obsesive cu alte activităţi.
Pentru aceste 2 subscale, punctajul variază între 0 şi 117 puncte.
 Norme

Pentru subscala 1: 16–30 puncte – scor mediu; peste 31 puncte – scor ridicat.
Pentru subscala 2: 8–15 puncte – scor mediu; peste 16 puncte – scor ridicat.
Pentru subscalele 3 şi 4, respectiv: 40–78 puncte – scor mediu; peste 79 puncte – scor ridicat.

Inventarul de evaluare a simptomelor obsessive a fost aplicat într-o companie mare care
înglobează o mulțime de departamente, fiecare department are un director care gestionează
activitățile grupului de lucrători. Testul dat a fost aplicat în special pe directorii pe
departamente, acesta a constituit un grup de 11 participanți, 9 bărbați și 2 femei.

Participanți

Bărbați
Femei

2.2 Rezultatele obținute în conformitate cu inventarul aplicat

Rezultatele obținute în urma inventarului de evaluare a simptomelor obsesive:

La 8 persoane din 11 au fost identificate simptome obsesive, prezentând un scor mediu și ridicat.

La 3 persoane au fost identificate trăsături de personalitate obsesivă.

La scala 3 și 4 la majoritatea participanților s-a stabilit un scor mediu, la 4 din 11 s-a stabilit un
scor ridicat ceea ce ține de rezistența subiectului la simptomele obsesive, iar 3 persoane a fost
stabilit un scor ridicat la ceea ce ține de interferența simptomelor obsesive cu alte activități.
Interferența simptomelor obsesive cu alte activități

Rezistența subicetului la simptomele obsesive

Interval
Scor ridicat
Identifcarea trăsăturilor de personalitate

Identificarea simptomelor obsesive

0 2 4 6 8 10 12

Concluzie

În urma inventarului aplicat în scopul evaluării simptomelor obsesive putem observa faptul că
unele semne sunt cu adevărat depistate în cadrul comportamentului și psihicului uman, doar că e
important de marcat că aceastea pot fi unele trăsături de caracter mai accentuate care nu total se
încadrează în personalitatea de tip obsesiv-compulsiv. Afirmăm aceasta din motiv că contextul
de testare a personalului care deține unele funcții înalte contribuie cumva la accentuarea unor
trăsături ale caracterului unui obsesiv și compulsiv, în această funcție constă și volumul de
lucru, iar necesitatea de-a îndeplini funcțiile în conformitate cu obligațiunile contribuie la
accentuarea trăsăturilor obsesive.

Manifestările comportamentului de tip obsesiv stabilite sunt:

 preocupare pentru detalii, reguli, liste, ordine, organizare sau planuri, în asemenea
măsură încât scopul principal al activității se pierde;
 grija excesivă pentru perfecțiune în cele mai mici detalii interferează cu efectuarea
proiectelor (de exemplu este incapabil să realizeze un proiect, deoarece standardele sale
personale excesiv de riguroase nu sunt respectate);
  este excesiv de dedicat muncii și productivității, ceea ce nu lasă timp pentru prieteni
și activități relaxante (ore lungi de muncă nu pot fi explicate de nevoi financiare);
 scrupulozitate, rigiditate morală excesivă și inflexibilitate în materie de etică și valori
(comportament care nu se explică prin norme culturale sau religioase);
 este incapabil să arunce obiecte uzate sau nefolositoare, chiar dacă nu au nicio
valoare sentimentală;
 refuză să delege sarcini sau să lucreze cu alții în afară de cazul când aceștia se supun
exact modului lui de a face lucrurile;
 adoptă un stil avar de a cheltui, atât față de sine, cât și față de alții, banii fiind văzuți
ca ceva ce trebuie strâns pentru eventualele catastrofe;
 manifestă rigiditate și obstinație.
Bibliografie
1. Fenichel, O. Teoria psihanalitică a nevrozei. București: Trei, 2013.
2. Freud, S. Psihonevrozele de apărare. În: Studii despre isterie. București: Trei, 2005.
3. Freud, S. Alte observații asupra psihonevrozelor de apărare. În: Studii despre isterie.
București: Trei, 2005.
4. Freud, S. Despre etiologia isteriei. În: Inhibiție, simptom, angoasă. București: Trei, 2001.
5. Freud, S. Caracter și erotică anală. În: Nevroză, psihoză, perversiune. București: Trei, 2002.
6. Freud, S. Remarci asupra unui caz de nevroză obsesională. În: Nevroză, psihoză,
perversiune. București: Trei, 2002.
7. Freud, S. Acțiuni compulsive și practici religioase. În: Nevroză, psihoză, perversiune.
București: Trei, 2002.
8. Freud, S. Predispoziția la nevroza obsesională. În: Nevroză, psihoză, perversiune. București:
Trei, 2002.
9. Ionescu, Ş., Jacquet, M.-M. Mecanismele de apărare. Teorie şi aspecte clinice. Iași: Polirom,
2002.
10. Manualul de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mentale (DSM-V). București:
Editura Medicală CALLISTO, 2016.
11. McWilliams, N. Diagnostic psihanalitic. București: Editura Fundației Generația, 2014.