Dosar nr.

2965/254/2013

ROMÂNIA
TRIBUNALUL CONSTANŢA
SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia civilă Nr. 472
Şedinţa publică de la 03 Septembrie 2014
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE: ...
JUDECĂTOR: ...
GREFIER: ...

Pe rol soluţionarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare

proces verbal de contravenţie CP 4670265 din 10.02.2013, formulat de apelantul intimat ...,
cu sediul în ..., în contradictoriu cu intimatul petent ..., cu domiciliul procesual ales în ...,
îndreptat împotriva sentinţei civile nr. 216/07.02.2014, pronunţată de Judecătoria Mangalia în
dosarul nr. 2965/254/2013.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică se constată lipsa părţilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care evidenţiază părţile, obiectul
litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare şi stadiul procesual, după care;
Instanţa constată că nu au fost solicitate probe noi în apel.
Instanţa, reţinând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în raport de prevederile art.
223 NCPC, constată încheiată cercetarea judecătorească în temeiul art. 244 NCPC şi rămâne
în pronunţare asupra apelului.
T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de fata, constata urmatoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Mangalia sub nr. 2965/254/2013,
petentul ... a formulat plângere contravenţională în contradictoriu cu intimatul ..., solicitând
anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria CP nr. 4670265
din 10.08.2013.
În motivare, petentul a arătat că cele reţinute în procesul-verbal nu corespund realităţii
şi că nu a văzut indicatorul de limitare a vitezei.
Plângerii i-a fost anexat, în original, procesul-verbal contestat.
În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001.
Legal citat, intimatul nu s-a prezentat la judecată, însă a depus întâmpinare prin care a
susţinut temeinicia şi legalitatea procesului – verbal.
Întâmpinării i-au fost ataşate 3 planşe fotografice, buletin de verificare metrologică,
certificat de aprobare de model nr. 185/27.07.2001, atestat al operatorului radar şi
înregistrarea video a faptei.
În cauză, instanţa a încuviinţat şi a administrat, la solicitarea ambelor părţi, proba cu
înscrisurile, planşele fotografice şi înregistrarea video depuse la dosarul cauzei de către
intimat.
Prin sentinta civila nr. 216/07.02.2014, pronunţată de Judecătoria Mangalia în
dosarul nr. 2965/254/2013, a fost admisa plângerea contravenţională formulată de
petentul ..., în contradictoriu cu intimatul ..., a fost anulat procesul-verbal de constatare
şi sancţionare a contravenţiilor seria CP nr. 4670265 încheiat la data de 10.08.2013 de

1
către intimat si s-a dispus restituirea amenzii în cuantum de 360 de lei achitate cu
chitanţa seria PMM nr. 224-0122 din 12.08.2013.
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:
La data de 10.08.2013 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul ...
procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria CP nr. 4670265, prin care
s-a reţinut săvârşirea de către petent a contravenţiei prevăzute şi sancţionate de art. 102 alin. 3
lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că a condus autovehiculul marca Opel cu
numărul de înmatriculare ... cu viteza de 104 km/h pe D.N. 39 la km 32+200m, zonă cu viteza
maximă admisă de lege de 50 km/h.
Pentru aceste motive, contestatorul a fost sancţionat cu 9 puncte – amendă în cuantum
de 720 de lei şi s-a dispus măsura tehnico – administrativă a reţinerii permisului de conducere
în vederea suspendării dreptului de a conduce.
Petentul a semnat procesul-verbal, menţionând că nu are un motiv anume pentru care
merge cu viteză.
Sub aspectul legalităţii, analizând conţinutul procesului-verbal de contravenţie,
posibilitate conferită de art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, instanţa constată legalitatea acestuia, întrucât cuprinde toate menţiunile
prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanţa a reţinut următoarele:
Potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenţie
„depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi
pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu
mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic”.
Aşadar, din textul legal redat, rezultă că pentru a se reţine în sarcina unui participant la
trafic săvârşirea acestei fapte contravenţionale trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele
condiţii:
- Să se depăşească viteza maximă admisă pe sectorul de drum şi pentru categoria
autovehiculului condus;
- Viteza înregistrată să fie mai mare cu cel puţin 50 km/h decât cea maximă
admisă;
- Constatarea să se facă prin mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic;
Instanţa a avut în vedere şi dispoziţiile art. 3.5.1. din Norma de Metrologie Legală nr.
NML 021 - 05 din 23 noiembrie 2005, aprobată prin Ordinul Biroului Român de Metrologie
Legală nr. 301/2005, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora înregistrările
efectuate trebuie să cuprindă cel puţin următoarele:
- data şi ora la care a fost efectuată măsurarea;
- valoarea vitezei măsurate;
- imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidenţă numărul de
înmatriculare al acestuia.
În urma vizionării înregistrării video a faptei săvârşite, instanţa a reţinut următoarea
succesiune în derularea evenimentelor:
- înregistrarea debutează la ora 07:00:45, cadrul 6260, când viteza înregistrată
este de 0 km/h
- începând cu cadrul 6290 viteza înregistrată creşte la 53 km/h, fără ca vreun
autovehicul să fie filmat.
- la ora 07:00:47, cadrul 6348, apare autoturismul petentului, rulând cu viteza de
54 km/h;
- la ora 07:00:47, cadrul 6354, viteza autoturismului condus de către petent
creşte instantaneu la 104 km/h;

2
 - la ora 07:00:47, cadrul 6368 viteza înregistrată de cinemometru scade brusc, la
55 km/h, fiind in continuare filmat doar autovehiculul condus de către petent.
- La cadrul 6372 în filmare apare şi autoturismul din spatele celui condus de
petent, viteza înregistrată fiind tot de 55 km/h
- Odată cu cadrul 6382, când pe filmare apar ambele maşini, viteza înregistrată
este de 107 km/h
- La ora 07:00:48, cadrul 6398, când în filmare apare doar cel de-al doilea
autovehicul, viteza scade la 77 km/h
În aceste circumstanţe, existând fluctuaţii de +/- 50km/h în viteza înregistrată de
cinemometru în mai puţin de 1 secundă, instanţa nu a putut stabili, dincolo de orice dubiu,
viteza de rulare a autovehiculului condus de către petent, întrucât creşterea şi respectiv
scăderea, în mod instantaneu, a vitezei cu valori de peste 50 de km/h, astfel cum reiese din
înregistrare, este imposibilă din punct de vedere tehnic. Prin urmare, existând dubii asupra
corectitudinii vitezei afişate de cinemometru, nu se poate stabili cu certitudine dacă petentul a
săvârşit sau nu fapta reţinută în sarcina sa, nefiind în cauză îndeplinită condiţia ca
înregistrarea să cuprindă valoarea vitezei înregistrate.
Pentru aceste considerente de fapt şi de drept, constatând netemeinicia procesului-
verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa a admis plângerea contravenţională
formulată de petentul ... împotriva procesului-verbal de contravenţie seria CP nr. 4670265 din
data de 10.08.2013 întocmit de intimatul ....
Întrucât petentul a achitat jumătate din minimul amenzii prevăzut de lege pentru fapta
reţinută în sarcina sa, conform chitanţei nr. PMM-224-0122/12.08.2013, depusă la dosar de
către apărătorul ales la termenul de judecată din 31.01.2014, ca urmare a anulării procesului-
verbal contestat, instanţa a dispus restituirea sumei de 360 de lei achitată prin respectiva
chitanţă.
Intimatul ... a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria
Mangalia, prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea in tot a hotararii apelate,
in sensul respingerii plangerii si mentinerii procesului verbal.
In dezvoltarea motivelor de apel a aratat apelantul ca in mod incorect instanta de fond
a interpretat niste date tehnice, apreciind ca aceasta nu are pregatirea de specialitate necesara,
putand solicita cel mult relatii unui expert tehnic autorizat, care, prin aplicarea unor anumite
formule de calcul, putea lamuri cauza sub toate aspectele.
Intimatul petent a depus intampinare, solicitand respingerea apelului ca nefondat,
apreciind ca fiind corecta solutia instantei de fond.
Examinand hotararea apelata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art.
476 si urm. NCPC, Tribunalul retine ca apelul apelantului este nefondat din
urmatoarele considerente:
Cu titlu preliminar, instanţa reţine că, deşi în dreptul nostru intern contravenţiile au
fost scoase de sub incidenţa dreptului penal şi procesual penal, în lumina jurisprudenţei Curţii
Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele … c. Olandei, … c.
Germaniei, … c. Slovaciei şi … c. Slovaciei), acest gen de contravenţii intră în sfera
„acuzaţiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (în continuare ”Convenţia”). La
această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancţionează astfel de fapte are
caracter general (Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului numărul 195/2002 se adresează tuturor
cetăţenilor); sancţiunile contravenţionale aplicabile (amenda şi sancţiunile complementare)
urmăresc un scop preventiv şi represiv.
Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele … c. Slovaciei, … c. Moldovei, … c.
României, … c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt
3
suficiente pentru a demonstra că fapta în discuţie are în sensul art. 6 din Convenţie „caracter
penal”.
Conform jurisprudenţei acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi
de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce
prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de
Convenţie, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa
scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza … c. Franţei, hotărârea din 7
octombrie 1988, paragraf 28, cauza … şi … c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de prezumtia
de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata,
atât în doctrina de specialitate, cât si în practica instantelor judecatoresti. O astfel de
prezumtie nu încalca dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natura a încalca
prezumtia de nevinovatie.
Dupa cum a constatat si Curtea (… c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141-A, p.
15, § 28; … c. Austriei, no 33501/96, § 16, 20 mart. 2001; … c. României, no 28183/03, § 60,
4 oct. 2007), prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind
permisa utilizarea acestora si în materie penala (cum este calificata si materia
contraventionala prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt
îndeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinându-se cont de miza
litigiului, si respectarea dreptului la aparare. În prezenta cauza, atât miza litigiului, cât si
asigurarea posibilitatii petentei de a-si dovedi sustinerile, de a combate prezumtia de legalitate
si temeinicie, permit aplicarea acestei prezumtii.
S-a retinut de catre instanta de fond ca, la data de 10.08.2013 a fost întocmit de către
un agent constatator din cadrul ... procesul-verbal de constatare şi sancţionare a
contravenţiilor seria CP nr. 4670265, prin care s-a reţinut săvârşirea de către petent a
contravenţiei prevăzute şi sancţionate de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002,
constând în aceea că a condus autovehiculul marca Opel cu numărul de înmatriculare ... cu
viteza de 104 km/h pe D.N. 39 la km 32+200m, zonă cu viteza maximă admisă de lege de 50
km/h, contestatorul fiind sancţionat cu 9 puncte – amendă în cuantum de 720 de lei şi s-a
dispus măsura tehnico – administrativă a reţinerii permisului de conducere în vederea
suspendării dreptului de a conduce. Petentul a semnat procesul-verbal, menţionând că nu are
un motiv anume pentru care merge cu viteză.
Sub aspectul legalităţii, analizând conţinutul procesului-verbal de contravenţie,
posibilitate conferită de art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, instanţa de fond in mod corect a constatat legalitatea acestuia, întrucât
cuprinde toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanţa a reţinut ca, potrivit art.
102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenţie „depăşirea cu mai mult de
50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care
face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi
verificate metrologic”.
Rezultă că pentru a se reţine în sarcina unui participant la trafic săvârşirea acestei fapte
contravenţionale trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: depasirea vitezei
maxime admise pe sectorul de drum şi pentru categoria autovehiculului condus, viteza
înregistrată să fie mai mare cu cel puţin 50 km/h decât cea maximă admisă, iar constatarea să
se facă prin mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic;
Corect s-au avut în vedere şi dispoziţiile art. 3.5.1. din Norma de Metrologie Legală
nr. NML 021 - 05 din 23 noiembrie 2005, aprobată prin Ordinul Biroului Român de
Metrologie Legală nr. 301/2005, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora
înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puţin următoarele: data şi ora la care a fost
4
efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi
pus în evidenţă numărul de înmatriculare al acestuia.
În urma vizionării înregistrării video a faptei săvârşite, s-a reţinut următoarea
succesiune în derularea evenimentelor: înregistrarea debutează la ora 07:00:45, cadrul 6260,
când viteza înregistrată este de 0 km/h; începând cu cadrul 6290 viteza înregistrată creşte la
53 km/h, fără ca vreun autovehicul să fie filmat; la ora 07:00:47, cadrul 6348, apare
autoturismul petentului, rulând cu viteza de 54 km/h; la ora 07:00:47, cadrul 6354, viteza
autoturismului condus de către petent creşte instantaneu la 104 km/h; la ora 07:00:47, cadrul
6368 viteza înregistrată de cinemometru scade brusc, la 55 km/h, fiind in continuare filmat
doar autovehiculul condus de către petent; la cadrul 6372 în filmare apare şi autoturismul din
spatele celui condus de petent, viteza înregistrată fiind tot de 55 km/h; odată cu cadrul 6382,
când pe filmare apar ambele maşini, viteza înregistrată este de 107 km/h; la ora 07:00:48,
cadrul 6398, când în filmare apare doar cel de-al doilea autovehicul, viteza scade la 77 km/h.
Astfel, in urma vizionarii filmului depus la dosar, s-a retinut ca exista fluctuaţii de +/-
50km/h în viteza înregistrată de cinemometru în mai puţin de 1 secundă, astfel ca instanţa de
fond in mod corect a concluzionat ca nu poate fi stabilita, dincolo de orice dubiu, viteza de
rulare a autovehiculului condus de către petent, întrucât creşterea şi respectiv scăderea, în mod
instantaneu, a vitezei cu valori de peste 50 de km/h, astfel cum reiese din înregistrare, este
imposibilă din punct de vedere tehnic. Or, existând dubii asupra corectitudinii vitezei afişate
de cinemometru, corect s-a concluzionat ca nu se poate stabili cu certitudine dacă petentul a
săvârşit sau nu fapta reţinută în sarcina sa, nefiind în cauză îndeplinită condiţia ca
înregistrarea să cuprindă valoarea vitezei înregistrate.
Cat priveste afirmatia intimatului apelant si, totodata, principala critica a sentintei
apelate, in sensul ca in mod incorect instanta de fond a interpretat niste date tehnice, apreciind
ca aceasta nu are pregatirea de specialitate necesara, putand solicita cel mult relatii unui
expert tehnic autorizat, care, prin aplicarea unor anumite formule de calcul, putea lamuri
cauza sub toate aspectele, instanta de control judiciar retine ca acestea nu pot fi primite, in
cauza nefiind necesare cunostinte tehnice de specialitate in domeniu, pentru a concluziona
asupra unor aspecte relevante si care nu comporta dubii. Astfel, se retine ca nu este necesara
pregatirea tehnica in domeniu, pentru a aprecia ca exista fluctuaţii de +/- 50km/h în viteza
înregistrată de cinemometru în mai puţin de 1 secundă, si pentru a concluziona astfel, ca nu
poate fi stabilita, dincolo de orice dubiu, viteza de rulare a autovehiculului condus de către
petent, întrucât creşterea şi respectiv scăderea, în mod instantaneu, a vitezei cu valori de peste
50 de km/h, astfel cum reiese din înregistrare, este imposibilă din punct de vedere tehnic.
În privinţa temeiniciei procesului-verbal, plecând de la prevederile art. 47 din O.G.
nr.2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă şi având în vedere dispoziţiile
art. 1171 Codul civil şi ale art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a retinut in mod
corect de catre instanta de fond că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba
contrarie, iar în temeiul art. 1169 din Codul civil, sarcina probei revine celui care contestă
realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Această modalitate ar părea că încalcă din start cerinţa referitoare la sarcina probei,
care în mod normal ar trebui să aparţină celui ce acuză, adică agentului constatator. În
realitate, fapta respectivă este probată cu ajutorul prezumţiei de legalitate a actului
administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condiţiilor de fond şi de formă
prevăzute de lege), asociată cu prezumţia de autenticitate (actul emană în mod real de la cine
se spune că emană) şi cu prezumţia de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit
autoritatea emitentă).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc şi
operează cu ajutorul prezumţiilor şi că, în principiu, Convenţia nu interzice aceasta, dar în
materie penală obligă statele să nu depăşească o anumită limită. În funcţie de gravitatea
5
sancţiunii la care este expus acuzatul, se stabileşte şi limita rezonabilă până la care poate
opera prezumţia, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele
(cauza … v. Franţa, cauza … v. Suedia).
Prezumţia de nevinovăţie nu are caracter absolut, după cum nici prezumţia de
veridicitate a faptelor constatate de agent şi consemnate în procesul-verbal nu are caracter
absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar
ajunge în situaţia ca persoană învinuită de săvârşirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a
face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deşi din probele administrate în
acuzare instanţa nu poate fi convinsă de vinovăţia acuzatului, dincolo de orice îndoială
rezonabilă.
Aşadar, forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea
fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă
instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când
administrează şi apreciază probatoriul (cauza … v. Franţa).
În conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, persoana
sancţionată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc
de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din
procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei
de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile
statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii
imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate
contravenţional (cauza … v. România).
Aşadar, în speţa de faţă, instanta de apel retine ca sarcina probei a revenit si revine
petentului, aceasta având obligaţia de a dovedi faptul că cele consemnate în procesul-verbal
de contravenţie nu sunt conforme realităţii. Or, s-a apreciat in mod corect că, în raport de
probele administrate în cauză, petentul a reuşit să răstoarne prezumţia de legalitate şi
temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat.
Constatând netemeinicia procesului-verbal de constatare şi sancţionare a
contravenţiilor, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, in mod correct instanţa a admis plângerea contravenţională formulată de
petentul ... împotriva procesului-verbal de contravenţie seria CP nr. 4670265 din data de
10.08.2013 întocmit de intimatul ... si, constatand ca petentul a achitat jumătate din minimul
amenzii prevăzut de lege pentru fapta reţinută în sarcina sa, conform chitanţei nr. PMM-224-
0122/12.08.2013, depusă la dosar de către apărătorul ales la termenul de judecată din
31.01.2014, ca urmare a anulării procesului-verbal contestat, a dispus restituirea sumei de 360
de lei achitată prin respectiva chitanţă.
În consecinţă, instanta de control judiciar constata ca prima instanta a facut o corecta
aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare legala si
temeinica, in cuprinsul careia sunt redate motivele de fapt si de drept care argumenteaza
solutia.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.480 NCPC, va
respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelantul intimat ..., cu sediul în …, în contradictoriu cu

intimatul petent ..., cu domiciliul procesual ales în ..., îndreptat împotriva sentinţei civile nr.

6
216/07.02.2014, pronunţată de Judecătoria Mangalia în dosarul nr. 2965/254/2013, ca
nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 03.09.2014.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR,
... ...

GREFIER,
...

Jud.fond. A.V. Ene

Tehnored.jud.decizie.I.-L. O.-D./24.09.2014/4 ex.