minescu

amnă

mnă, frunza 'mprăştiată,

vârlă 'n geamuri grele picuri;
scrisori din roase plicuri
eas gândeşti la viaţa toată.

ţi timpul tău cu dulci nimicuri,

a nimeni 'n uşa ta să bată;
bine-i, când afară-i sloată,
ând la foc, de somn să picuri.

mă uit din jet de gânduri,

smul vechiu al zânei Dochii,
eaţa creşte rânduri-rânduri;

d foşnirea unei rochii,

pas abia atins de scânduri...
bţiri şi reci mi-acoper ochii.