Tema 1 : Conţinutul finanţelor întreprinderii

1. Esenţa şi rolul finanţelor întreprinderii

2. Obiectivele finanţelor întreprinderii
3. Funcţiile finanţelor întreprinderii
4. Principii și particularități de organizare a activităţii financiare
1. Esenţa şi rolul finanţelor întreprinderii

Din punct de vedere etimologic cuvîntul “finanţe” îşi are originea din limba latină şi însemna “plata
în bani”.
Deci noţiunea „finanţe” reprezintă sume de bani sau conturi băneşti ce se administrează de către
stat, persoane juridice sau persoane fizice ca şi formă sub care se realizează procesele de adunare şi
distribuire a resurselor băneşti în cadrul activităţilor economico-sociale (impozitele, subvenţiile, alocaţiile).
Sistemul financiar al unui stat se împarte în 3 domenii importante:

1. finanţele statului la baza cărora sunt bugetele statului şi locale, fondurile extrabugetare şi
speciale. Scopul principal al finanţelor statului este formarea resurselor financiare centralizate
şi repartizarea acestora pentru finanţarea anumitor necesităţi ale societăţii.
2. finanţele întreprinderii, care sunt bazate pe finanţele persoanelor juridice, au drept scop
formarea volumului necesar de resurse financiare pentru a le întrebuinţa în procesul activităţii.
3. finanţele gospodăriilor casnice care au drept bază finanţele persoanelor fizice ce au ca scop
formarea veniturilor din bugetul familiei şi întrebuinţarea lor.
Finanţe reprezintă:
• totalitatea mijloacelor băneşti de care dispune statul, o întreprindere etc
• fluxuri economice care au misiuneade a măsura bogăţiile produse în economie şi de a le transfera
spre diferiţi participanţi la obţinerea lor
• expresie bănească a relaţiilor economice în procesul repartiţiei produsului social şi a venitului
naţional
• fonduri băneşti , pîrghii şi instrumente de intervenţie în economie, metode şi tehnici de gestionare,
act juridic
Conceptul contemporan al finanţelor

1. Relatii care exprima un transfer de resurse banesti cu sau fara contrapersatie si cu sau fara titlu
nerambursabil.
2. Relatii care exprima un imprumut de resurse banesti pe o perioada de timp determinata pentru o
anumita dobanda (creditul).
3. Relatii care exprima un transfer de resurse banesti obligatoriu sau facultativ in schimbul unei
contrapersatii care depinde de producerea unui eveniment aleatoriu (asigurarile sociale de stat).

Finanţele sunt văzute de pe poziţia a trei domenii interdependente:

1. Pietele monetare si de capital sau finantele la nivel macroeconomic.

2. Investitiile deciziile individuale sau ale institutiilor financiare.
3. Finantele manageriale sau corporative care implica managementul firmelor.

Întreprinderea este o combinaţie de factori materiali (economici), umani şi financiari, care activează şi
evoluează într-un mediu complex, format din patru universuri:
  Universul financiar
 Universul economic
 Universul statal
 Universul social

Procesele de transformare care au loc în legătură cu producerea şi vânzarea bunurilor şi serviciilor

reflectă multitudinea de fluxuri care se desfăşoară continuu la întreprindere.

Fluxuri financiare: (FR)achiziţionarea capitalului financiar necesar finanţării mijloacelor materiale,

încasarea contravalorii produselor livrate, efectuarea plăţilor către acţionari, salariaţi, stat şi alte persoane
terţe, etc.

Fluxuri reale: (FF) aprovizionarea cu materii prime şi vânzarea produselor, achiziţionarea mijloacelor
fixe, etc.
Circuit economic = FR+FF
Fluxurile reprezintă "ansamblul miscărilor care au un impact fie imediat, fie ulterior, asupra
lichidităţilor (mijloacelor băneşti):
 Fluxuri de finantare - privesc operatiunile dintre entitate şi proprietarii de capitaluri. Ele
antrenează modificări în volumul şi structura capitalurilor proprii şi a capitalurilor împrumutate
ale întreprinderii. Prin intermediul acestora sunt procurate resursele financiare necesare
desfăşurarii activităţii.
 Fluxurile de investitii- care sunt generate de achiziţionarea sau vânzarea unor active imobilizate.
 Fluxurile de exploatare (operaţionale)- ocazionate de desfăsurarea activitatii curente a
întreprinderii. Ele exprima sub aspect monetar, efectul tranzactiilor legate de activitatea curentă
(operaţională) a firmei.

Finanţele întreprinderii
 cuprind ansamblul de relaţii economice care îmbracă formă bănească, ce apar în legătură cu
formarea şi repartizarea fondurilor băneşti necesare procesului de producţie, în scopul obţinerii
profitului maxim, satisfacerii unor nevoi sociale ale salariaţilorşi formării fondurilor financiare
la dispoziţia statului.
 veriga principală, primară a sistemului financiar, deoarece majoritatea fondurilor băneşti care se
formează la diferite niveluri (bugetul de stat, bugete locale) provin din veniturile create la
întreprinderi.

2.Obiectivele finanţelor întreprinderii

(la nivel macroeconomic)

Finanţele întreprinderii, ca parte integrantă, de bază a finanţelor publice, au ca obiectiv constituirea,

repartizarea şi gestionarea resurselor financiare necesare îndeplinirii obiectivelor sale economice, financiare
şi sociale, concretizate în:

 producerea de bunuri şi servicii în vederea satisfacerii cerinţelor consumatorilor şi furnizarea lor

la timpul oportun şi în cantităţi optime;
 asigurarea echilibrului financiar;
 obţinerea profitului necesar dezvoltării activităţii şi remunerării acţionarilor;
 ocuparea forţei de muncă;
  completarea veniturilor bugetului public prin plata impozitelor şi taxelor conform legislaţiei
fiscale.

Obiectivele finanţelorîntreprinderii
(la nivel de întreprindere)

 Constituirea şi lărgirea capitalului statutar ;

 Crearea/atragerea mijloacelor financiare necesare derulării ritmice şi eficiente a activităţii;
 constituirea unei structuri financiare optime;
 Asigurarea circuitului fondurilor constituite ;
 Mobilizarea creanţelor şi efectuarea plăţilor;
 Plasarea eficientă a mijloacelor băneşti excedentare;
Formarea şi repartizarea profitului, remunerarea acţionarilor şi finanţarea creşterii economice.
Obiective
generale
Menţinerea pe piaţă

Creşterea economică

Rentabilitatea
Obiective
financiare

Echilibru Rentabilitate Creştere Flexibilitate

financiar financiară economică decizională

Analiza
obiectivelor

Rentabilitatea Rata de Rata de

Nivelul creştere a îndatorare
economică
încasărilor activelor
Coeficientul Capacitatea
Nivelul Rata de de
de îndatorare
fondului de creştere a autofinanţare
rulment cifrei de
Valoarea
afaceri
Coeficientul activelor
de îndatorare disponibile
Structura
obligaţiilor

3. Funcţiile finanţelor întreprinderii

1. Funcția de asigurare presupune asigurarea întreprinderii, în cantitate optimă şi la timpul oportun, cu

resursele financiare necesare, prin apelarea la o gamă largă de surse.

2. Funcţia de repartiţie constă în alocarea resurselor acumulate şi constituirea unui sistem de fonduri
necesare îndeplinirii programelor economice, financiare şi sociale ale întreprinderii

3. Funcţia de control urmăreşte:

• modul de constituire şi de repartizare a fondurilor băneşti,
• asigurarea integrităţii şi utilizării eficiente a capitalului,
• asigurarea echilibrului financiar pe termen scurt prin supravegherea permanentă a intrărilor şi
ieşirilor de numerar,
 • modul de executare a bugetelor întreprinderii,
• executarea legislaţiei în vigoare cu scopul prevenirii stării de insolvabilitate şi ineficienţă a
întreprinderii, de ruinare a patrimoniului.
Tipuri de control financiar

• Control preventiv, are loc asupra documentelor care reprezintă plăţi din resursele financiare ale
întreprinderii, cu scopul de a vedea daca corespund bugetului. Aceasta se efectuiaza inaintea
operatiunilor financiare.

• Control curent ( de gestiune) - se efectuează în timpul obiectivelor financiare cu scopul de a primi

informatie despre nerespectarea regurilor de incasari si plati utilizarea fondurilor in alte scopuri.

• Control posterior analizeaza rezultatele obtinute, a obiectivelor interprinderii, formarea concluziilor

privind activitatea in viitor a interprinderii .

Formele controlului financiar:

Control intern- este executat de catre persoane abilitate in acest domeniu din cadrul interprinderii
(contabilul sef, directorul financiar, managerul general , actionari) si are ca obiectiv evitarea
imobilizarilor de fonduri in urma nerespectarii termenilor de incasari si plati , neindeplinirea contractelor
de producere si livrare .

Controlul extern- este executat de catre organele financiare centrale si locale care urmaresc veridicitatea
calcularii impozitelor si taxelor datorate la stat, modul de aplicare a preturilor si tarifelor , calculul
salariilor. Organiile cu functii de control sunt: Curtea de conturi , Serviciul fiscal de stat, CCEC,
Ministerul Finantelor , Bancile , Creditorii, etc

4. Principii și particularități de organizare a activităţii financiare

Organizarea finanţelor întreprinderii are loc în baza anumitor principii şi anume:

(1) Principiul autonomiei economice presupune că întreprinderea desinestătător, indiferent de

forma sa organizatorică, determină activitatea economică, direcţiile de utilizare a mijloacelor
băneşti cu scopul obţinerii de profit. În economia de piaţă s-au extins considerabil drepturile
întreprinderii în sfera comerţului, investiţiilor atât pe termen scurt cât şi de lungă durată. Piaţa
stimulează întreprinderea de a găsi noi surse de finanţare, de a crea produse noi, care să
corespundă cerinţelor consumatorilor. Totodată nu putem vorbi despre o autonomie deplină,
deoarece statul şi în prezent reglementează anumite laturi ale activităţii întreprinderii.
(2) Principiul autofinanţării presupune recuperarea deplină a cheltuielilor de producţie şi realizare,
investiţii în lărgirea producţiei din contul mijloacelor băneşti proprii, iar în caz de necesitate şi
apelarea la creditele bancare. Realizarea acestui principiu reprezintă una din condiţiile de bază
ale activităţii întreprinderii, care asigură competitivitatea întreprinderii. În ţările dezvoltate la
întreprinderile ce se caracterizează printr-un grad înalt de autofinanţare ponderea capitalului
propriu constituie 70% şi mai mult din total resurse utilizate pentru finanţarea activităţii.
(3) Principiul răspunderii materiale presupune existenţa unui anumit sistem de responsabilităţi
pentru gestiune şi rezultatele activităţii economice. Metodele financiare de realizare a acestui
principiu sunt diferite pentru diferite întreprinderi. În corespundere cu legislaţia Republicii
Moldova, întreprinderile ce încalcă obligaţiunile contractuale (termenele, calitatea producţiei),
disciplina în decontări, nerambursarea la timp a creditelor, încălcarea legislaţiei fiscale achită
amenzi, penalităţi. În cazul activităţii neeficiente întreprinderea se supune procedurii de
 lichidare. În ceea ce priveşte salariaţii pentru încălcarea anumitor norme de lucru sunt aplicate la
fel sancţiuni, sau chiar concedierea.
(4) Principiul cointeresării în rezultatele financiare este condiţionat de scopul de bază al activităţii
întreprinderii şi anume obţinerea de profit. Acest principiu se referă atât la salariaţi, întreprinderi
cât şi la stat. În ceea ce priveşte salariaţii cointeresarea are loc prin achitarea salariilor
corespunzătoare, acordarea diferitor premii, ajutoarelor materiale etc. Pentru întreprindere acest
principiu poate fi realizat cu ajutorul unei politici fiscale optime din partea statului.
(5) Principiul formării rezervelor financiare se referă la necesitatea formării rezervelor financiare,
ce asigură activitatea întreprinderii, supusă anumitor riscuri ce ţin de fluctuaţiile conjuncturii
pieţii.
(6) Eficienţă şi raţionalitate profitul este considerat drept cea mai mare motivatie a omului
(7) Demarcarea netă a activităţilorde previziune financiară de cele de execuţie presupune
diviziunea muncii între compartimente şi posturi, astfel încât o singură persoană să nu deţină
controlul asupra unei tranzacţii.

Organizarea activitatii finasnciare se realizeaza pe compartimente:

1.Compartimentul de previziune financiară, care se ocupă de întocmirea bugetului de venituri şi

cheltuieli şi a celorlalte planuri de finanţare pe termen lung, mediu şi scurt; asigură fondurile necesare
desfăşurării ritmice a programului de fabricaţie şi finanţării investiţiilor; contractează creditele;
fundamentează deciziile financiare; asigură mobilizarea de fonduri; urmăreşte modul de executare a
prevederilor bugetare, în scopul stabilirii cauzelor abaterilor realizărilor faţă de previziuni; furnizează
informaţii pentru conducere în vederea luării măsurilor de corectare necesare etc.;
2. Compartimentul decontări execută următoarele lucrări: întocmirea şi ordonanţarea documentelor
de încasări şi plăţi în numerar şi prin virament; controlul înregistrării operaţiilor băneşti în extrasele de
cont de la bancă şi în registrul de casă întocmit de casier; urmărirea încasării tuturor facturilor pentru
produsele livrate şi asigurarea tuturor plăţilor privind obligaţiile întreprinderii; evidenţa avansurilor spre
decontare, a debitorilor şi a instrumentelor de plată bancare; supravegherea permanentă a circulaţiei
documentelor de decontare cu banca, analiza cuantumului facturilor încasate şi stabilirea măsurilor
pentru sporirea dinamicii încasărilor; verificarea disciplinei de casă etc.;

3. Compartimentul salarizareare ca atribuţii: plata corectă şi la timp a salariilor şi a altor drepturi

băneşti; stabileşte reţinerile celor care au imputaţii, rate lunare, pensii alimentare etc; stabileşte volumul
obligaţiilor fiscale ale salariaţilor etc.; 

4. Compartimentul casierierealizează operaţiuni de încasări şi plăţi în numerar potrivit normelor de

casă, întocmeşte registrul de casă, ridică numerarul de la bancă, ia măsuri privind securitatea banilor şi a
altor valori aflate în casierie, asigură alimentarea conturilor (cardurilor) salariaţilor cu salariile nete
cuvenite etc.;

5. Compartimentul preţuri şi tarife: întocmeşte documentaţia pentru stabilirea preţurilor şi tarifelor

din competenţa agentului economic; pune în aplicare preţurile şi tarifele negociate; urmăreşte şi
analizează evoluţia preţurilor, tarifelor şi a costurilor cuprinse în produsele şi serviciile proprii;
elaborează antecalculaţia costurilor de producţie în raport cu propunerile de retehnologizare şi aplicare a
tehnologiilor de vârf; propune şi asigură îndeplinirea măsurilor de reducere a costurilor şi creştere a
rentabilităţii produselor proprii etc.;

6. Compartimentul analize economico-financiarerealizează următoarele operaţii: examinează periodic

echilibrul financiar al întreprinderii pe baza bilanţului, stabilind măsuri pentru eliminarea stării de
insolvabilitate; urmăreşte şi analizează periodic eficienţa utilizării mijloacelor fixe şi circulante, evoluţia
rezultatelor întreprinderii şi a structurii cheltuielilor materiale, randamentul capitalului, precum şi alţi
indicatori financiari, luând măsurile corespunzătoare atunci când se constată deficienţe; analizează
cauzele care au condus la folosirea creditelor cu dobânzi penalizatoare şi propune măsuri pentru
înlăturarea lor etc.;

7. Compartimentul control financiar intern (CFI) şi control financiar preventiv (CFP) organizează şi
exercită controlul financiar şi controlul gestionar de fond privind modul de gospodărire a resurselor
materiale şi băneşti; sistează cheltuielile neeconomicoase, inoportune şi ilegale; combate abuzurile;
urmăreşte aplicarea sancţiunilor disciplinare, contravenţionale sau penale, precum şi stabilirea
sancţiunilor răspunderii materiale sau civile, după caz, împotriva celor vinovaţi şi face propuneri de
îmbunătăţire a activităţii economico-financiare a întreprinderii respective. Activitatea de control
urmăreşte şi verifică întreaga activitate desfă- şurată de întreprindere din momentul aprovizionării şi
până în momentul realizării produselor şi serviciilor.

Factorii care influenţează organizarea activităţii financiare la întreprindere:

1. Forma de proprietate,
2. Particularităţile procesului de producţie,
3. Condiţiile pieţei, care se manifestă pe trei coordonate:

 piaţa de capital, care influenţează capacitatea de împrumut a întreprinderii prin nivelul ratei
dobânzii, prin condiţiile şi termenul de acordare;

 piaţa consumatorilor. Cererea influenţează nivelul vânzărilor întreprinderii, iar oferta abundentă de
bunuri şi servicii influenţează nivelul veniturilor şi, în continuare, profitul, capacitatea de
autofinanţare a activităţii economice.

 piaţa furnizorilor. Calitatea mărfurilor, materiei prime reprezintă un factor esenţial al competitivităţii
bunurilor produse de întreprindere, cu efecte directe asupra rezultatului final şi, respectiv, a
capacităţii de acumulare a resurselor proprii.
4. Fiscalitatea; etc.