SPANTWIs APOSTOls ENDRE! Cel de lumina purtitor si de veselie Gels INTAl CHEMAT facdtor, fericit apostol al lui Hristos” OCROMIFORMs ROMANIE! (osul 11, Acatistul Sfantului Apostol Andrei) (d, 30 noiembrie 60 d.Hr,)Fins de soare intrau pe fereastra odaifei in care se afla, filtrandu-si auriul prafuit prin verdele vifei-de-vie din fata prispei bunicilor. Se opreau pe fafa de pernd, chiar langa varful nasucului siu, gadilandu-1. Nu-i mai era somn, dar parc nici nu voia sa se ridice din pat si si dea piept cu lumea necunoscuta, care il astepta dincolo de marginea cearceafului alb, bine scrobit de Bunica. In mai putin de trei zile, viata lui se rasturnase cu susul in jos. Joi seara, tata venise acasa gi fi spusese ci planurile pentru vacanta de vara cadeaus si el, si mama, militari de profesie, aveau sa plece, pentru trei luni, la o baza de antrenament din alta tara. Andrei stia c& nu are rost sa puna intrebari. La cei doar opt ani ai sai, infelegea, Fv scrobit Pentru a avea un aspect mai frumos, unele rufe erat clitite sapoi inmutate in ,scrobeals’ tun amestec de apa si amidon, care le intarea se ficea mai plieute Ia partatDelta Dunarii Forma de relief reaultata din depunerea de mal si nisip, la ‘varsarea Dunarii in Marea Neagri, prin cele tre brate: Sulina, Chilia siSfintu Gheorghe. Deo suprafata de 3446 km, este adoua ca marime din Europa, dupa cea a Volga, si cea mai bine conservata. Delta adaposteste ‘mai bine de 360 de specit de ppasirl si 45 de specii de peste. In ‘vecinitatea Deltei se afli cetatea ‘greceasci Histria, cel mai veehi ‘ras atestat de pe actualul teritoriu al Rominiei. Delta Dundris a intrat in patrimonil mondial al UNESCO fn 1992, deja, ce inseamna secretul militar. Parintii mai fusesera plecati, dar niciodata pentru atata vreme. = Si eu? intreba el, convins ca va pleca din nou la matusa de la Cluj-Napoca, sora mamei. ~ Tu vei petrece vacanta vieti fale, la bunici, in Delta. »Pe bune?! Vacanfa vietii? In satul acela, pierdut de lume, fara televizor, fara internet, fara prieteni? Pe bunici abia ti cunostea, din cele doua sau trei vizite pe care acestia le facusera la Bucuresti. Ce si faca el cu ei, in satul acela? Sa taie frunze la... pelicani?!” Cu toata indignarea lui, manifestata sonor sau pe muteste, de ieri dimineaja se afla aici. Cu o seara inainte, parintii lui plecasera inapoi, la Bucuresti. Cand Pasagerul, nava care transporta calatoriide la Tulcea spre satele Deltei, a disparut dupa cortina de silcii, ochii i s-au umplut de lacrimi. Era singur, intr-o lume ciudati, inconjurata de ape, cu un strain Langa el, despre care nu stia decat c& era Bunicul. — Sa mergem acasi, baiete, i-a soptit acesta, punandu-i mana ——- Acasi? Ce ciudate sunt vorbele! Daci-i spui unui strain »bunic”, nu devine mai bunic prin asta, iar o casa care nu inseamna i spui aga. El nici macar n-o s-o numeasca asa, vreodata! $i, atintindu-si ochii spre apele fluviului, care sclipeau sub lumina apusului de soare, hotiri sa se simta surghiunit pana in septembrie. Ii inghifi lacrimile gi raspunse: — Da, Bunicule, vin. nimic pentru tine, nu se face ,,acasi’, numai pentruNu degeaba era el baiat, si nu fata. $i, mai mult decat atit, baiat de militari de cariera! De altfel, amintindu-si acest amanunt, deschise, curajos, ochii spre noua zi. Se ridicd din pat gi iegi in curte. Agezata pe un scaunel cu trei picioare, la umbra vitei-de- vie, Bunica tinea in poala o cratita veche, de pe care smaltul sarise in mai multe locuri gi in care amesteca malai cu apa. Cand simtea c& malaiul se intareste, mai turna putind apa peste el... — Buna dimineafa, Andrei! Ai dormit bine? Baiatul incuviinfa din cap, cu ochii la pasta care se forma incet, dar sigur. — Acela este micul dejun? intreba, speriat ca raspunsul ar putea fi ,da”. Bunica izbucni intr-un hohot de ras. Era 0 qemele inalta,subfire, cu ochii verzi ca slciile de pe malul Dunarii sau ca strugurii care trudeau sa se coaca. — Este micul dejun, desigur, dar pentru ratustele mele. Cand sunt mici, asta le place cel mai mult. Cand or creste, or manca mai mult peste. Vrei sale vezi? Andrei o insoti pe Bunica in curticica din spatele casei, acolo unde, apirate de un fal de fare cat el de inalt, ca si nu ajungé uli la ele, macaiau marunt la soare gi la puful alburiu al norilor, vreo 30 de rafuste Putin mai departe, in aceeasi curte, Bunica ii arata grajdul, o cladire mai joasa decat casa, acoperita cu stuf: — De acolo o sa vind o parte din micul tau dejun. ~ Credeam ca 0 si mancim numai peste! =O si minanci si peste, destul, incepand cu masa de pranz. Pana atunci, vine si Bunicul. — Dar unde e Bunicul? Rasul cristalin al Bunicii rasuna din nou, pana in cel mai indepartat colt al curtii: — Unde sa fie? La pescuit! A plecat de cu noapte, de pela ora trei, Dintr-o clipa in alta trebuie sa apara! Dar trece mai intai pe la cherhana, sa lase pestele prins. La noapte, daca vrei gi daca poti si te trezesti, te ia cu el... Ei, asta putea si fie, cu adevarat, interesant! Nu mai fusese cu barca decat pe lacul Cismigiu, dar tata nu-l lisase si vasleasca, de ‘teama sd nu se ciocneasca de celelalte barci. Dar aici, cat e Dunarea cherhana Constructe (si mic intreprindere) situata in imediata apropiere a unci ape, destinati sortie, prepariel gi deporitisit temporare a pesteli prinsintr-o anumiti 20nd 9de mare, nu are cum sa se loveasci de ceva, daca pluteste chiar pe mijloc! Poate Bunicul il lasa si pe el si visleasea un pic! Nu a reugit si se trezeascd, totusi, atdt de devreme gi s-a simfit stdnjenit, cAci, din cauza lui, au plecat doar pe la cinci. Dar Bunicul nu era deloc suparat. = Tot bine, ci prindem risaritul! spuse el, ciufulindu-i pirul si zimbindu-i. Apoi, simtind dezamagirea nepotului, ridica din umeri:~ S-a cam dus vremea loteilor... Dar nu te necaji prea tare, | lote’ barca mea are gi rame. Eu folosesc foarte rar motorul. Delta trebuie | vn ate cunoscuta gi traita in linigte... La dus, voi vasli eu. La intoarcere, o | peter si te las gi pe tine. 11amonte Susul ape, spre izvor stare Pasire de balti cu ciocul, sgitul sf picioarele lungl, care se hrineste cu peste setca Plasi de pescuit, mai mica decit navodul 12 Pornii | pe fluviu, in amonte. Parasit de lund, cerul apasa greu pe ape. In ritmul lin, impus barcii de mainile pricepute ale Bunicului, alunecau printre nuferi, despicind fagii de cea. Starci, rate, pescirusi si o multime de alte pasiri mici, pe care copilul nu le cunostea, se ridicau spre cer, deranjate de trecerea lor. Aplecate adanc spre undele frematande ale Dunarii, silciile pareau ca se privesc in oglinzi de argint, sa isi pieptene pletele de frunze. Din cand in cand, din inalte tufisuri de stuf, ieseau gi treceau pe Langa ei alte barci. Clopotul cristalin de liniste, cu care Dumnezeu invaluise lumea apelor la ceasul de taina al zorilor, nu ingaduia nimanui si-1 nesocoteasca. Parca gi pasarile care-si luau zborul de prin preajma isi falffiau aripile in taina. Glasuri soptite salutau: ,,Bund dimineata, Andrei!” La inceput, baiatul tresari, intrebandu-se de unde il cunostea tumea pe acolo. Apoi, realiza ca pe Bunicul il salutau. Deci, si pe el, tot Andrei il cheami. = ‘Tata mi-a pus numele dupa dumneata, Bunicule, nu-i asa? intrerupse copilul tacerea, tot in soapta. — Da, Andrei. $i tare m-am bucurat atunci! susuri vocea Bunicului, pentru ca asa il ai si tu aparator gi ajutor in viata, pe Apostolul nostru, pe Sfantul Andrei! — Apostolul ,nostru”?! — Nu stii? se mira Bunicul, incruntandu-se usor. Asteapt, si arunc setca, si vedem rasaritul, apoi iti povestesc. »Ce-o fi aceea setca si de ce-o trebui aruncata?” se intreba. Andrei, privindu-l pe Bunicul cu ochi mari. Acesta opri barca,14 asezi ramele in locagul lor si, ridicat in picioare, cu fafa spre zarea de unde urma si rasari soarele, isi ficu, linistit, semnul crucii, Apoi, spuse: — Doamne, lisse Hristoase, Mantuitorule, cum ai bine- cuvantat navodul Sfintilor Tai Apostoli, de au prins multime de pesti, asa binecuvanteaza gi setca mea, sa prind atat cat sa imi tin familia gi si mai pot ajuta si pe alfiil igi ficu din nou semnul crucii, dupa care se aplecd din gale, pana ce atinse cu varfurile degetelor fundul barcii, apoi, ridicandu-se din nou, mai spuse: = Sfinte Apostole Andrei, roagi-te lui Dumnezeu pentru mine, pacitosul care iti port numele! O alta cruce, o alta plecdciune, 0 alta ridicare. — Pomeneste-l, Sfinte, i pe puiul acesta de pescar, nepotul meu, Andrei! Dintr-un salt care dezechilibra putin barca, Andrei fu lang’ Bunicul. Tocmai la timp ca sa igi facd deodata cu el semnul crucii, si se aplece pin’ la ,podea’, si se ridice gi si se inchine din nou. Bunicul il saruta pe frunte, iar el se simti bucuros si mandru. Setca era o plas cu ochiuri, marginité de sfoara. Bunicul © scoase de sub una din banchetele barcii si 0 desfasura cu grija, trecind-o, usor, printre degete si Lisand-o sa cada, incet, in apa. Din loc in loc, pe o parte, baiatul observa buciti de pluti, iar pe cealalta, bucati de plumb. ,Sé fie si usoars, si grea”, gandi el. ,Sa stea nici prea la suprafata, nici prea la adanc. $i sa stea deschisa...”